Logica economica

Este Spiru Haret “too big to fail”?

Nici nu a început bine ministerul educaţiei să taie capetele universităţii-mamut Spiru Haret, că s-a şi oprit şi a început să dea înapoi. Până la urmă candidaţii la examenul de titularizare au fost primiţi în săli pe baza unei declaraţii pe proprie răspundere că au absolvit cursurile unei instituţii acreditate (?!, bine că nu au fost trimişi la notar, să fie şi autentică!), iar admiterea se pare că ramâne… cum am stabilit.

Putem trasa cumva o paralelă între funcţionarea sistemului bancar şi funcţionarea sistemului de învăţământ românesc. Ambele sisteme sunt patronate de stat, care le furnizează resursa ultimă – lichiditate, în cazul băncilor, diplome în cazul universităţilor. În ambele cazuri se pune în funcţiune tiparniţa, astfel încât poporul să aibă acces ieftin la credite şi diplome. Precum o bancă centrală, ministerul educaţiei generează hazard moral şi instigă (din principiu, chiar dacă nu explicit) ofertanţii de diplome să se extindă, să faciliteze cumpărarea diplomelor, să atragă noi şi noi candidaţi, ba chiar pe cei mai riscanţi. Universităţile româneşti au ajuns un adevărat subprime al educaţiei, în care persoane semi-analfabete devin licenţiaţi.

În cazul băncilor, concurenţa duce la creşterea fragilităţii financiare şi, în cele din urmă, la devalorizarea banilor. Dincoace, asistăm la devalorizarea diplomelor. Am mai spus-o, între furnizorii de educaţie se stabileşte o relaţie concurenţială de genul “cine exploatează mai mult bunăvoinţa ministerului” (şi îşi măreşte cât mai mult bilanţul contabil) – competiţie din care cei care pierd sigur sunt clienţii universităţilor, adică studenţii şi firmele deopotrivă. Este o competiţie perversă, un run to the bottom în căutarea profitului, într-un sistem în care profitul nu vine din servirea mai bună a clientului, ci din abilitatea de a exploata portiţele legislative şi generozitatea statului care… nu duce lipsă de cerneală niciodată.

Pentru a preîntâmpina dezastrul, autorităţile monetare au supra-reglementat activitatea bancară – ceea ce este un non-sens, desigur, pentru că procedând aşa nu reuşesc decât să mute jocul la alt nivel. În domeniul educaţiei, când guvernanţii s-au trezit au înfiinţat ARACIS, instituţie care face un soi de evaluare prudenţială a situaţiei, inspectând universităţile şi arătându-le punctele slabe. Universitatea Spiru Haret a decis că, odată acreditată, nu este obligată să se mai supună evaluării ARACIS, aşa că i-a dat înainte. Celelalte universităţi au invitat ARACIS să le numere programele de licenţă, de masterat etc. şi au ascultat indicaţiile preţioase venite de sus.

Aşadar, USH a procedat precum Lehman Brothers sau AIG. A vândut de toate pentru toţi, iar lumea s-a înghesuit să cumpere, fiindcă deh, cu o diplomă toţi suntem datori! Până când, ministerul şi-a dat seama că trebuie să spună stop, deoarece inflaţia de diplome riscă să se accelereze până la un nivel insuportabil… politic. Zilele trecute am trăit cu iluzia că USH va fi lăsată să cadă, într-un fel sau altul, dar apoi mi-am dat seama că nu este loc de astfel de măsuri “exagerate” , doar suntem oameni civilizaţi, nu barbari! Este evident acum că USH este too big to fail (cu conexiunile sale politice cu tot), aşa că se va merge pe calea compromisului – „noi vă dăm diplome, voi vă obligaţi să vă supuneţi evaluării”. Probabil la un nivel al şcolarizării mai mic decât în trecut.

Pentru că în sistemul centralizat de educaţie, precum în cel bancar, important este să se fure cu măsură, fiecare câte un pic, altfel se prăbuşeşte şandramaua.

În ceea ce mă priveşte, sunt convins că nu acţiunile politice „la intimidare” pot rezolva problema de fond. Avem nevoie de reformă reală, de descentralizare, de privatizare, de autonomie veritabilă. Visez la un învăţământ universitar în care fiecare universitate să ofere ce programe vrea, câte diplome vrea, fără certificări de la autoritatea publică, fără diplome unice, fără echivalări, credite şi alte prostii de genul acesta. La un sistem în care profesorul nu este angajat pe viaţă, ci trebuie să facă permanent dovada competenţei. Din păcate, aserţiunile unora cum că „universitatea nu trebuie să fie o afacere” dovedesc că aceştia nu înţeleg nimic din rostul educaţiei universitare. Aceşti “altruişti”, “oameni de bine”, au pus bazele sistemului actual şi tot ei cică vor să îl reformeze.

Blogway iti zice Salut | Bogdan Glăvan | iulie 16, 2009 4:34 pm

13 comentarii

By cineva, iulie 16, 2009 @ 5:39 pm

de mentionat ca inflatia de studenti se datoreaza in mare parte si legilor care conditioneaza diverse niveluri de salarizare bugetara (invatatori, profesori, militaria gradelor din orice institutie functionareasca) si nebugetara (salariul minim pentru licentiati sau impozitul lipsa pentru programatorii ”acreditati”)
de absolvirea unei facultati/masterat sau doctorat. Iar angajatorii care nu sunt direct obligati sa conditioneze salariul de diploma se folosesc de pretextul asta pentru a da salarii mici angajatilor dispensabili.

Chiar ministerul educatiei obligase educatorii sau invatatorii sa fie absolventi de facultate, nu doar de colegiu pedagogic
By Bogdan Glavan, iulie 16, 2009 @ 8:02 pm

F. buna observatia. Si paralela cu sistemul bancar-monetar se poate extinde. Statul instiga institutional la inflatia de bani/diplome pentru ca, in primul rand, poate face acest lucru din postura de monopolist al monedei/diplomei. Este musai sa folosesti lei pentru ca esti obligat sa-ti achiti impozitele in lei. Esti obligat sa-ti cauti diploma, fiindca ti-o cere statul la angajare. Si mai departe, pe mecanismul descris, furnizorii de credit/diplome se intrec care mai de care…
By Paul Teodorescu, iulie 17, 2009 @ 11:34 am

Atat timp cat diplomele obtinute la diverse facultati/universitati nu au valori diferite in functie de valoarea programelor, a examenelor si in final a studentilor, nu se poate vorbi de o reforma sanatoasa a invatamantului.
Universitatile particulare sunt o afacere si asta trebuie sa si reprezinte, dar valoarea diplomelor trebuie recunoscuta si evaluata de cineva. Nu este corect ca 1.000.000 de diplome din aceasta tara sa aiba aceeasi valoare la angajare. E ca si cand absolventul unei facultati din SUA, din ultimul orasel pierdut de lume ar putea sa stea pe aceeasi treapta cu un absolvent de Harvard. Nu poate…dar in Romania, absolventul de Spiru Haret chiar sta pe aceeasi treapta cu orice alt absolvent din tara.
By Alex, iulie 17, 2009 @ 12:40 pm

Ar mai fi ceva, nu stiu daca ati sezizat de fapt care a fost conjunctura la start-ul acestui scandal – faptul ca USH a declarat profit, si a avut incasari mai mari decat toate institutiile de stat. De aici, in inertia celor 80 de ani de comunism, s-au gasit unii care sa tipe ca nu e posibil ca universitatile particulare sa priveasca invatamantul ca pe o afacere, si sa faca concurenta directa statului roman, cu preturi la jumatate… (s-au aratat chiar in presa costurile duble la stat fata de univ. private). Apoi, toata aceasta conjunctura i-a facut pe cei din minister sa propuna inceracarea blocarii USH pe motiv ca face profit… de parca nu asta ar trebui sa fie scopul principal al oricarei societati comerciale.
By valer, iulie 17, 2009 @ 1:54 pm

Excelentă paralela cu sistemul bancar şi, probabil, corectă previziunea. Existau nişte limite ale furtului pe care Spiru Haret le-a întrecut într-o veselie sub privirea indulgentă a aceloraşi autorităţi care acum s-au trezit cu inocenţă că, vai, lipsesc acreditarile.

Cel mai probabil, Spiru Haret va fi doar scuturată – sa ia şi ei banii de pe cincizeci de mii de studenţi, nu de pe trei sute de mii. Diplomele nu se vor anula – totuşi e an electoral. În plus ce te faci cu zecile de mii de absolvenţi anteriori intraţi în slujbe (multe bune şi multe la stat) pe baza aceleiaşi diplome – formalitate?

Dar la fraza următoare mă ia groaza:

“Visez la un învăţământ universitar în care fiecare universitate să ofere ce programe vrea, câte diplome vrea, fără certificări de la autoritatea publică, fără diplome unice, fără echivalări, credite şi alte prostii de genul acesta.”

Din punctul de vedere al unui fost absolvent aş dori o limitare strictă a locurilor la admitere. Sau, dacă nu se poate, măcar o ierarhizare strictă a facultăţilor. Ceva de genul: specializarea asta – salariu consistent, cealaltă specializare – salariu acceptabil, facultatea X – salariu de subzistenţă, facultatea Y – numai dacă ai serviciul asigurat dinainte …
By Bogdan Glavan, iulie 17, 2009 @ 3:25 pm

Valer,
Nu trebuie sa impiedicam pe nimeni care vrea sa ofere servicii de scolarizare sa faca acest lucru. Blocarea initiativei private este calea cea mai scurta catre situatii in care vom constata ca “avem prea multi filozofi si prea putini tinichigii”! Functionarii din minister nu au cum sa anticipeze nevoia de formare a indivizilor, aici piata trebuie sa isi spuna cuvantul.
Asa cum spune Alex, ce a umplut paharul guvernantilor este profitul considerabil al USH. Invidia si spiritul gregar egalitarist i-a manat sa puna la zid USH. Daca USH ar fi avut 300 000 de studenti gratis, nu s-ar mai fi sesizat nimeni din oficiu.
Actiunea ministerului este astfel inca un exemplu de “right thing for the wrong reasons”. Si ar trebui sa nuantez lucrurile: nu e chiar o masura buna, este doar o masura de temperare a problemei, care vine in logica functionarii sistemului. E departe de ceea ce ne trebuie.
By m1ha1, iulie 18, 2009 @ 1:59 pm

cu ce sunt de vina studentii ? de ce sa-i scoata din examen ? Universitatea trebuie sa plateasca !!!
By exuser, iulie 19, 2009 @ 7:25 pm

Oameni buni! Nu mai visati! Nimeni nu te angajeaza doar ca ii areti diploma si oricum, oriunde te vei angaja, daca nu stii meserie nu te tine nimeni, asa ca asta-i abureala:
“Nu poate…dar in Romania, absolventul de Spiru Haret chiar sta pe aceeasi treapta cu orice alt absolvent din tara.
“
By Bogdan Glăvan, iulie 20, 2009 @ 8:19 am

Exuser,
Nu este abureala. Detinerea unei diplome nu este o conditie suficienta pentru angajare, dar este o conditie necesara. Este tot ce conteaza. Si cata vreme diplomele au valoare egala indiferent unde ai invatat, universitatile sunt tentate sa speculeze, oferind diplome cat mai “ieftine”.
By Anca, iulie 20, 2009 @ 4:58 pm

Am ramas la aceeasi mentalitate antica, cum ca anumite domenii apartin numai de stat, deoarece domeniul privat nu este interesat sa investeasca in acestea. De aceea stam atat de prost si cu educatia, si cu sanatatea, s.a.m.d.
Departajarea apare in cele din urma, si ceea ce conteaza este omul, nu diploma. Poti sa memorezi foarte multe lucruri in viata si sa treci drept cult, insa oamenii cu adevarat valorosi sunt cei care au capacitatea sa gandeasca. Daca sistemul educatiei ar fi lasat sa actioneze confirm principiilor pietei libere, s-ar ajunge la un moment dat la un echilibru intre cererea si oferta de educatie…
By Bogdan Glavan, iulie 21, 2009 @ 5:15 pm

Anca,
Multumesc pentru comentarii. Am un singur amendament, mai amuzant, la comentariul de mai sus, a propos de “mentalitate antica”. Mentalitatea de asistat s-a nascut nu prea demult, in urma cu vreun secol. In urma cu ceva mai multa vreme, era normal ca scolile, drumurile etc. sa fie private, adica sa fie oferite din interes pecuniar.
Deci oamenii care privesc statul drept un parinte nu au neaparat o mentalitate invechita, ci pur si simplu gresita.
By Anca, iulie 21, 2009 @ 9:35 pm

Intr-adevar, am exagerat cu “mentalitatea antica”. Ideea este ca oamenii care au aceasta mentalitate nu isi dau seama ca este gresita; mai mult ca sigur nici eu nu mi-as fi dat seama daca nu as fi facut economie institutionala. Iar aceasta mentalitate este, intr-o oarecare masura, de vina pentru interventionism (de aceea marea majoritatea a oamenilor ar privi cu scepticism foarte multe reforme propuse de dvs.)

PS: imi cer scuze pentru eventualele erori, nu pot sa spun despre parerile mele ca sunt avizate, pur si simplu ma regasesc in acest mod de gandire.