Despre studenţii tranziţiei fără reformă
Cristian Orgonaş a adus în discuţie calitatea învăţământului românesc, exemplificând declinul acesteia cu lucrarea catastrofală a unui student de anul I (preluare de pe blogul lui Marcel Tolcea). Astfel de exemple stârnesc stupefacţia, iritarea sau amuzamentul cititorilor, în funcţie de starea de spirit a fiecăruia; în orice caz, sensibilizează publicul, dovadă numărul mare de comentarii. Pentru cei de la catedră însă, printre care mă număr, este un simplu fapt divers. Dacă cineva mai crede că învăţământul românesc rodeşte ceva, ar fi bine să-şi alunge această impresie. Să mă justific.
• La modul particular
M-am întors din vacanţă o zi pentru a citi eseurile licenţiaţilor care dau admitere la masterat. Eseul trebuia să respecte o serie de condiţii formale, printre care să includă, după enunţarea temei, câteva „cuvinte cheie”. Spre amuzamentul comisiei de evaluare, această condiţie a bulversat mare parte din candidaţi: unii au încurcat „cuvinte cheie” cu „glosar de termeni”, oferind explicaţia detaliată a principalelor noţiuni din lucrare. Am oferit nota 10 celui care s-a distins de turmă, prin precizarea faptului că face referire la aşa ceva – adică a scris explicit “Glosar de termeni”.
Cea mai anapoda lucrare a fost cea a unui student care a încurcat cuvintele cheie cu definiţia de dicţionar a acestora. Astfel, în cadrul eseul cu tema “România şi Uniunea Europeană” (altiminteri, foarte sugestiv, nu?), după rezumat, erau trecute câteva “cuvinte cheie” astfel:
Aderare: ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) 1. A deveni adeptul unui partid, al unei mişcări, al unei ideologii, al unei acţiuni, cunoscându-i şi împărtăşindu-i principiile. 2. A se ţine strâns lipit de ceva. 3. (Despre state) A deveni parte la un tratat. – Din fr. adhérer, lat. adhaerere.
Şi aşa mai departe.
Repet, nu este vorba de studenţi de anul I, ci de viitori masteranzi.
• La modul general
Calitatea studenţilor este în cădere liberă, de la an la an. Şi o avalanşă de motive mă sufocă imediat.
Să încep prin a spune că notele sunt din ce în ce mai proaste – dovadă că unii profesori încearcă să opună rezistenţă (efortul lor nu este însă mai eficient decât modul în care buruienile crescute pe calea ferată împiedică trecerea trenului). Despre ce calitate vorbim când, nu unul, ci majoritatea studenţilor ajung restanţieri?
Acest fenomen se petrece în ciuda scăderii pretenţiilor profesorilor. Studenţii mei din anul I nu au mai mult de 100 de pagini de învăţat pentru a promova examenul la Microeconomie, respectiv Macroeconomie. Îmi aduc aminte că, prin 1995-1996, când eram eu însumi student începător, aveam de învăţat vreo 700 de pagini, la aceeaşi materie (plus lecturi suplimentare consistente). Studenţii mei nu trebuie să treacă peste emoţiile unui examen oral, aşa cum a fost cazul meu. Ei dau examen grilă şi au la dispoziţie o culegere care conţine întrebările din care se formează subiectul de examen. Mai mult, la seminar discută o parte din aceste întrebări – cu predilecţie, cele pe care le vor întâlni la examen. Rezultatul? Note de 10 mai puţine decât degetele de la o mână şi o grămadă de 5.
Scăderea interesului pentru carte m-a pus în situaţia de a renunţa le cercul ştiinţific pe care îl organizam până în urmă cu vreo doi ani. Astăzi nu mai găsesc nici măcar 7 studenţi care să fie suficient de interesaţi pentru a mai citi şi altceva decât manualul şi, eventual, studiile de caz de la seminar. Pe cei câţiva care doresc să afle mai multe decât le spun la curs, îi îndrum către lecturi suplimentare, fără a avea siguranţa că fac acest lucru în mod consecvent.
Mi-am păstrat cu încrâncenare pretenţia de a-i învăţa cum să redacteze un eseu (asta a propos de cele arătate la început). Inutilitatea demersului este din ce în ce mai evidentă. Unii studenţi nu ştiu nici să „caute pe google”. Colegii mei mă liniştesc neîncetat, povestindu-mi cazurile în care nu au ce să predea unor persoane care nu cunosc semnificaţia raportului procentual, care nu înţeleg ce însemană 30% „din ceva”.
La examenul de licenţă din acest an, unul dintre candidaţi s-a prezentat în faţa comisiei cu o lucrare probabil copiată sau cumpărată de undeva (am colegi care au devenit experţi în descoperirea acestor fraude intelectuale, au ajuns să cunoască şi numele fabricantului de lucrări de diplomă şi să-i recunoască opera). În studiul de caz, o companie obţinuse un profit de 100 000 de milioane de lei. L-am întrebat doar dacă este vorba despre lei vechi sau lei noi. Mi-a răspuns convind că este vorba de lei noi. L-am picat, alături de alte 7-8 „genii”, fără sentimentul că despart grâul de neghină. Mai degrabă, despart mediocritatea de idioţenie.
Dan Popa ne arăta în urmă cu puţin timp, de exemplu aici şi aici, mostre de CV-uri de bancheri (aspiranţi sau cu experienţă). Ţin să îl asigur că ceea ce va urma va întrece de departe cele mai stupide lucruri pe care le-a descoperit deocamdată.
Despre educaţie | Bogdan Glăvan | 
Iulie 26, 2009 8:50 am
4 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Mihai Marcu, Iulie 26, 2009 @ 9:52 am
Problema este in primul rand a universitatilor, care permit acestor elevi sa treaca.
Cunosc vechea “teorema”: daca pica un student, problema e la student; daca pica o grupa intreaga, problema e la profesor.
Momentan, sunt “student” pentru o certificare profesionala din uk. examenele sunt grele (conforme cu manualele, care sunt f bune). Exista strategii oficiale pentru cum se obtine un 5, de la cuvintele cheie care trebuie scrise pentru a convinge examinatorul ca stii ceva pana la aspecte de formatare care sa-l enerveze cat mai putin. Ratele de trecere pe examen sunt intr 30 – 50%, sunt 14 examene, si studentii noi vin in valuri.
la fel, examanele de cfa sunt de amintit – 3 examene, rata de trecere a fiecaruia este 25%.
deci se poate.
By Bogdan Glavan, Iulie 26, 2009 @ 4:42 pm
Ai dreptate, dar doar partial. Trebuie sa existe o ratiune economica pentru rata de respingere de 50%-75%, care in UK exista, dar in Romania nu. Voi reveni o completare la articol, in care voi detalia.
By Mihai Marcu, Iulie 26, 2009 @ 6:41 pm
sigur, am evidentiat doar un aspect…
de exemplu semnezi inainte de examen o hartie unde scrie ca ai inteles ca daca vei copia esti exclus din program; personal, nu cunosc pe nimeni sa fi copiat/vorbit la examene, mai ales ca timpul este crucial: daca pierzi 1.8 minute atunci ai pierdut un 1 punct la nota.
examenele sunt scumpe, exista o taxa anuala, este un corp serios de “studenti” care e in crestere, iar motivatia studentilor de a trece este adeseori intrinseca; deci isi permit economic astfel de rate de respingere.
sunt foarte multi romani inscrisi, deci nu aspectele de nationalitate fac diferenta.
By Manjusri, Iulie 27, 2009 @ 3:49 pm
Acum 3 ani, am fost intrebat de studenti ai Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Babes-Bolyai cine este Rica Venturiano. Eram la seminar si, pentru a-i scoate din starea de legume in care se aflau, am incercat sa glumesc cu ei, folosind cateva din replicile personajului lui Caragiale. Vrednicii studenti la drept habar n-aveau cine este Rica Venturiano.