Confesiunile unui redactor de revistă ştiinţifică
Sunt redactorul-şef al unei publicaţii ştiinţifice – revistă care îşi propune să găzduiască articole rezultate din munca de cercetare a profesorilor români şi nu numai. Majoritatea revistelor româneşti, inclusiv cea pe care o coordonez, percep o taxă de publicare. Prilej de îmbogăţire pentru unii, care renunţă la orice standard de calitate doar pentru a atrage cât mai mulţi autori, a publica cât mai multe articole şi a-şi umple cât mai bine contul din bancă. Cum aceasta este o practică pe care nu o agreez, am operat o selecţie între articolele primite. Cu surprindere – deşi, poate, nu ar fi trebuit să mă mire, 3 dintre lucrările care mi-au parvenit erau plagiat în cea mai pură formă. A trebuit să le resping, alături de multe altele vinovate de “păcate” mai mici. Nu-mi fac iluzii că gestul meu înseamnă mare lucru; cu siguranţă, respectivele persoane vor găsi alte reviste unde să îşi publice “opera”.
Am o singură nemulţumire: aceea că nu pot divulga numele “profesorilor” care copiază munca altora pentru a-şi lărgi nemeritat propriul CV.
Despre educaţie | Bogdan Glăvan | 
August 28, 2009 10:25 am
3 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Lucian, August 28, 2009 @ 11:05 am
Ar fi si varianta perversa a publicarii si apoi retragerii din partea editurii a respectivului articol.
Dar vorbind despre plagiat cel mai pervers caz pe care l-am auzit a fost al unui profesor care ia teze de licenta/masterat ale studentilor si le publica sub forma de carte luandu-si “calitatea” de autor unic.
By Alexadi, August 28, 2009 @ 4:24 pm
Sunt obligati sa publice sa sa-si castige gradele.
Publish or perish, varianta romaneasca.
Macar prin plagiat au o lucrare decenta in palmares, daca era originala era o prostie.
Pana la urma gresala nu e a lor ca plagiaza ci a sistemului ca cere diplome si medii si articole publicate fara a administra propriu-zis un test, care sa fie si relevant pt scopul in care e angajat omul acela.
By Bogdan Glavan, August 29, 2009 @ 7:23 am
Buna observatia. Este vina sistemului centralizat de evaluare. Forme fara fond, asta a facut Romania in domeniul educatiei superioare: asa-zisa privatizare, asa-zisa concurenta, asa-zisa calitate.