Ne trebuie un capitalism românesc?
Din când în când sunt bâzâit cu afirmaţii ridicole potrivit căruia avem nevoie de un model economic potrivit societăţii româneşti, de un capitalism adecvat malurilor Dâmboviţei, în fine, nu de economie de piaţă în general, ci de un tip de economie care să se plieze pe trăsăturile culturale ale românilor.
Studiul peste care am dat recent demontează mitul că fiecare societate are nevoie de un tip aparte de economie – o mai veche reminiscenţă marxistă. Ceea ce îi contrazice pe cei care susţin că liberalismul occidental (mă rog, ce a mai rămas din el) nu se potriveşte în unele locuri de pe mapamond; că economia de piaţă nu poate funcţiona în societăţi care nu au o tradiţie a dreptului de proprietate privată ş.a.m.d.
Cercetările au arătat că piaţa dezvoltă valorile culturale adecvate pentru creşterea bunăstării societăţii. Concurenţa instituie tocmai acele valori care sprijină funcţionarea pieţei, nu o subminează, aşa cum credea Marx. Piaţa duce inclusiv la creşterea nivelului de încredere al indivizilor, facilitând astfel relaţiile inter-umane şi sporind coeziunea socială.
Blogway iti zice Salut | Bogdan Glăvan | 
august 29, 2009 1:07 pm
5 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By m1ha1, august 29, 2009 @ 4:51 pm
La noi in tara [ca in toata lumea] sistemul tiganesc se potriveste de minune.
By czc, august 31, 2009 @ 1:31 pm
Ca sa-mi clarific de la inceput pozitia: am trait suficient de mult timp sub Ceausescu pentru a nu fi un fan al comunismului; imi place capitalismul „ideal”, dar nu sunt in nici un caz un adept al capitalismului asa cum il cunoastem astazi.
In privinta articolului:
In primul rand, cercetarile pot demonstra orice. Sunt nenumarate exemple de cercetari care demonstreaza fundamentat lucruri diametral opuse (cel mai recent exemplu care imi vine in minte este legat de influenta aspirinii asupra bolilor de inima – cercetari recente arata ca, in ciuda a ceea ce s-a crezut decenii la rand, aspirina nu protejeaza corpul de bolile de inima). Cu atat mai mult intr-un domeniu atat de subtil ca sociologia.
Dar in mod sigur sistemul capitalist are tendinta de a dezvolta propriul sistem de valori, influentand astfel comportamentul social. Dar este acest sistem de valori unul sanatos ?
1/ „Cercetările au arătat că piaţa dezvoltă valorile culturale adecvate pentru creşterea bunăstării societăţii”:
a/ ce este bunastarea ? semnificatia termenului este strict materiala, deci sunt excluse orice elemente spirituale ale nivelului de viata. Si tocmai aici este problema: criza pe care o traversam de 20 de ani in Romania este in primul rand o criza morala si numai in al doilea rand una materiala.
b/ este cresterea bunastarii societatii suficienta pentru cresterea bunastarii individuale ? intr-o masura destul de mica (as putea spune intr-o masura logaritmica), dupa cum o arata criza economica actuala. Studii si cercetari (!) asociate acesteia au demonstrat ca in ultimele zeci de ani repartizarea valorii nou create a fost din ce in ce mai inegala (datele pe care le-am vazut se refera la SUA, dar cred ca, cu anumite nuante, ele pot fi generalizate la nivelul economiei mondiale): o cota-parte in crestere constanta a revenit clasei privilegiate (patroni / manageri / bancheri / etc.), in timp ce cota-parte a salariatilor a fost din ce in ce mai mica in procent. Nu putem contesta, totusi, bunastarea omului de rand din tarile occidentale. Dar bunastarea actuala din tarile dezvoltate a provenit, in parte, si din:
• traiul pe credit, individual (aceleasi studii de mai sus aratau ca americanul mediu cheltuia constant, de 10 ani sau chiar mai bine, cu cateva procente mai mult decat veniturile) sau colectiv (o buna parte din tari au constant deficit bugetar),
• mai general, posibilitatea bancilor de a emite bani „fara numar, fara numar” fara nici un control, bani din care o parte au ajuns si la omul de rand (bursa, fonduri de investitii) contribuind la cresterea bunastarii, dar pe o temelie subreda,
• externalizarea, adica exploatarea crancena a populatiei din tarile sarace (este suficient sa ne uitam la salariul mediu pentru aceeasi munca in, de exemplu, SUA si in India),
• extinderea larga a pietelor de desfacere in Europa de est, odata cu caderea comunismului (eu unul sunt convins ca, fara caderea comunismului, buba s-ar fi spart mai devreme si actuala criza economica ar fi aparut in anii ’90),
• exploatarea intensa a resurselor ieftine, mai ales din tarile sarace; nu sunt ecologist, dar problema este reala iar scadenta se apropie.
2/ „Concurenţa instituie tocmai acele valori care sprijină funcţionarea pieţei, nu o subminează, aşa cum credea Marx.”: afirmatie perfect adevarata, dar nu in ziua de azi, ci acum 100-200 de ani. Odata cu aparitia ologopolurilor si a ologopsonurilor, concurenta a murit. Actiunile anti-monopol din diversele tari sunt doar actiuni de imagine, nu schimba nimic fundamental din afirmatia de mai sus; uneori, ele devin de-a dreptul penibile, cum ar fi incapatanarea UE de a amenda Microsoft, desi alte 2 companii cam la fel de mari si ar merita mult mai mult sa fie amendate pentru practici anti-concurentiale.
3/ „Piaţa duce inclusiv la creşterea nivelului de încredere al indivizilor, facilitând astfel relaţiile inter-umane şi sporind coeziunea socială”: am citit articolul indicat si consider ca se incadreaza 100% in observatia mea initiala – spune-mi ce rezultat vrei sa obtii si iti produc un studiu care il demonstreaza.
a/ Nu piata duce la cresterea gradului de incredere in ceilalti si in sine al individului, ci existenta pe parcursul multor generatii intr-un stat solid si care a dovedit ca serveste intr-o masura rezonabil de mare interesele individului mediu, combinata cu educatia orientata spre acest scop si cu sistemul de valori promovat in societate (stiu ca nu vin cu studii si cercetari in favoarea afirmatiei mele, dar lucrurile mi se par de bun-simt).
b/ Piata conduce la facilitarea relatiilor inter-umane ? Am avut ocazia sa cunosc indeaproape cateva multinationale si, in toate, singurul obiectiv al celor aflati deja peste un anumit nivel in ierarhie era promovarea, indiferent de mijloace, inclusiv cutite in spate adversarilor. Este adevarat, relatiile inter-umane sunt foarte intense, pentru ca face parte din educatie, dar asta nu le face sa fie mai putin false.
c/ Coeziunea sociala nu are nici o legatura cu concurenta. Ea vine din ceea ce a fost descoperit deja de mii de ani, „panem et circenses”:
• Acoperirea multumitoare a nevoilor primare (am discutat mai sus despre originile acestei relative bunastari),
• Oferirea de posibilitati enorme de distractie, din ce in ce mai perverse,
• „Tragerea in teapa” demonstrativa, din cand in cand, a cuiva din clasa privilegiatilor, pentru a multumi setea de sange a maselor.
In concluzie: capitalismul actual este doar un altfel de socialism, un socialism in care centrele de putere nu sunt statele, ci corporatiile „too big to fail”. Un socialism in care ideologia a fost inlocuita cu marketingul.
In aceste conditii, eu unul prefer sa raman roman, indiferent de sistem, si nu sa devin capitalist.
By Bogdan Glavan, august 31, 2009 @ 4:20 pm
Va multumesc pentru comentariul lung si dens in idei. Acum ma simt motivat sa scriu un nou articol despre valorile crestine si capitalism… sa vedem daca o sa reusesc.
Poate asa o sa ne intelegem mai bine. Altminteri, cu ideile dvs. am si acorduri si dezacorduri, ca sa zic asa.
By czc, august 31, 2009 @ 5:52 pm
A se citi “oligopol” si “oligopson”, mi-au scapat din viteza.
By Robert D, septembrie 1, 2009 @ 11:37 am
In ceea ce priveste societatiile private, am aflat de curand ca in Italia daca iti pui pe picioare o afacere si ai ghinionul sa o duci in faliment, timp de 5 ani nu mai ai dreptul sa iti faci firma, ba mai mult, daca ai o doua afacere aflata in derulare iti dauneaza si la a doua societate faptul ca prima a intrat in faliment. Sunt de parere ca o astfel de masura ar trebui aplicata si in Romania.