Logica economica

Cerul văzut prin „lentila” Pietrei Craiului

M-am tot gândit şi răzgândit şi în final m-am hotărât să postez un articol fără legătură cu logica economică. Săptămâna aceasta am petrecut trei zile în Piatra Craiului, vizitând pentru prima oară masivul. Amintirea pe care mi-a lăsat-o este atât de vie şi frumoasă încât pur şi simplu nu mă pot abţine să nu spun şi altora, celor în stare şi doritori să cunoască un colţ de rai din România, celor care nu au călcat prin Piatra Craiului, că ar fi bine să nu evite acest munte.

Am ales Cabana Curmătura drept ţintă de bază şi, totodată, locul unde să ne punem cortul. La cabană am ajuns cu peripeţii, după ce am rătăcit traseul şi am urcat pe ghicite prin pădure, mai după hartă, mai după soare, vreo oră şi jumătate. Cabana Curmătura este accesibilă unui public larg, eventual pe drumul forestier de circa 8 km., care în partea de început străbate pitoreasca zonă Prăpăstiile Zărneştiului. O notă bună pentru cabanieri, care sunt OK (mamăliguţa cu brânză de la stâna din apropiere este super!, la fel ciorbiţa de perişoare).

Traseul pe care am decis să îl parcurgem a doua zi, la sugestia unui cunoscător al muntelui descoperit ad hoc, a fost următorul: urcare până în Şaua Crăpăturii, coborâre pe Valea Crăpăturii, urcare pe Padina Hotarului şi coborâre la cabană. Deoarece nu am găsit intrarea în traseul de urcare, am fost nevoiţi să urcăm pe Padina Şindileriei şi mai apoi până la Vârful Turnu. Padina Şindileriei este absolut superbă, iar ca grad de dificultate cred că se apropie de Valea Albă din Bucegi.
A treia zi am părăsit muntele prin Poiana Zănoaga, drum mult mai uşor decât ne-am aşteptat, promiţându-ne că vom reveni pentru a străbate întreaga creastă, Brâna Caprelor (pe care am contemplat-o de sus 5 minute, fără să mă satur…), Piatra Mică (pe care se cocoţau cu mare veselie copii veniţi în tabără) şi multe alte locuri.

În încheiere aş dori să menţionez un lucru. Poate unii dintre cei care au citit articolul meu despre vânzarea munţilor au crezut fie că habar n-am despre ce vorbesc, fie că sunt nebun dacă doresc comercializarea unor zone încă neafectate de piciorul „civilizaţiei”. Ştiu că sunt persoane care se simt fericite că, de exemplu, drumul spre Plaiul Foii este într-o stare jalnică, descurajând turiştii care vor să se apropie de Piatra Craiului cu maşina. Mărturisesc că nu îi înţeleg. Este adevărat că, din cauza drumului groaznic, maneliştii se mulţumesc să rămână pe Valea Prahovei; dar la fel de adevărat este că şi eu sunt descurajat să îmi plimb copilul în apropierea crestelor semeţe.

Ideea e că am habar despre ce vorbesc şi, da, doresc ca mai multă lume să aibă acces la aceste minuni ale naturii. Vreau ca muntele să fie privatizat fiindcă proprietarul privat este motivat (în cel mai înalt grad) să aibă grijă de el. Şi mai vreau ca lumea să ajungă într-un fel sau altul să străbată văile prin care am călcat şi eu, fie pe jos (caz în care trebuie amenajat un pic traseul), fie cu gondola sau telescaunul. Comorile naturale ale României trebuie cunoscute.

Eu, înainte de săritoarea de la intrarea în Padina Şindileriei

Bogdan, aproape de creastă, privind spre adâncurile Padinii Şindileriei

Andreea, odihnindu-se pe Vârful Turnu

Alex, gata de plecare

Blogway iti zice Salut | Bogdan Glăvan | august 30, 2009 3:18 pm

9 comentarii

By machiavellian, august 30, 2009 @ 4:46 pm

Nu stiu ce sa zic. Am fost si eu in Piatra Craiului acum un an. Tot la Curmatura. Si m-a mirat curatenia exemplara de acolo. Mi s-a spus ca oamenii care merg atat de sus stiu sa respecte muntele. Probabil ca o fi adevarat. Iar daca s-ar deschide drumul ala forestier toti manelistii, cum ziceai tu, s-ar muta putin mai sus, nu ar ramane doar la prapastii, unde jegul era cum era.
By academic, august 30, 2009 @ 6:30 pm

machiavellian, intr-adevar am observat ca in aceasta zona iarba nu e sora cu petul de apa minerala.

Bogdan, Alex gata de plecare..spre Padina Şindileriei.
By Stefan A., august 30, 2009 @ 7:42 pm

Domnule Glavan, in tineretea mea am facut o gramada de excursii prin zona Fagaras,Apuseni . Mai mult in locuri in care se ajunge pe jos decit cu masina ! Sintem de acord ca ” muntii nostri aur poarta ” ?
A minca la o stina de oi , a privi apusul si a auzi animalele salbatice (lupul , ursul ) ceva imposibil de descris . Trebuie traita o astfel de experienta !
Cit priveste privatizarea muntilor , in Romania , primii vor fi acei milionari inculti si manelisti care vor cumpara la doi bani si le vor transforma in rezerve personale , cu masini 4×4, elicoptere personale , muzica pe veranda , si tot ce este mai urit in tara asta minunata ! Va rog sa nu va imaginati bogatii nostri la nivelul multor milionari din vest care au investit banii lor personali in conservarea multor minuni ale naturii cu acces liber pentru toti ! Numai bine .
By Bogdan Glavan, august 31, 2009 @ 8:26 am

Sunt constient de tot ce spuneti dvs. In esenta, argumentul pe care mergeti este urmatorul: “nu e bine sa fie proprietate privata, deoarece indivizii sunt prosti si o irosesc”.
Fie, sa presupunem ca sunt prosti (desi ma indoiesc ca toti sunt la fel, sau ca vreun iubitor de manele ar plati pentru a cumpara Valea Jepilor). Insa ei ar intra in concurenta cu ceilalti capitalisti din lume. Chiar daca ar ajunge proprietari pe munte intr-o prima faza, ar fi stimulati sa il revanda in faza a doua, unor proprietari mai priceputi. Problema privatizarii muntilor este de altfel similara problemei privatizarii celorlalte resurse, peste care Romania a trecut deja (mai bine sau mai prost). Ce, in anii ’90 aveam capitalisti romani care sa cumpere industria?
Dintr-o perspectiva mai larga, argumentul dvs. ignora forta educativa a proprietatii private. Nu trebuie sa fim destepti ca sa fim proprietari; proprietatea privata ne face destepti – in sensul ca ne stimuleaza si constrange deopotriva sa ne comportam mai “rational”.
Am scris despre asta acum cateva zile in “Capitalismul romanesc”.
By Stefan A., august 31, 2009 @ 1:06 pm

Nu sint un fanatic al proprietatii de stat . Consider ca trebuie sa existe un echilibru intre proprietatea de stat ( in teorie a tuturor ) si proprietatea privata . Consider personal ca anumite bogatii trebuie conservate si lasate mostenire generatiilor viitoare . Asa cum eu , in tineretea mea , am vizitat zone superbe si de liber acces, asa cum dvs. vizitati azi zone la fel de frumoase , liber si fara plata ,consider ca si nepotii nostri sa se bucure de aceleasi posibilitati !
Lasind la o parte calitatea capitalistilor autohtoni sau straini , o privatizare masiva , a tot si a toate cele ar duce la serioase probleme .
Exemplu : unu sau mai multi privati cumpara sursele de apa potabila, resursa de baza pentru supravietuirea speciei umane .
Hotarasc ei in baza intereselor personale cind , cum si pentru cine sa mentina “robinetele ” deschise sau inchise . Va dati seama la ce probleme economice sau sociale se poate ajunge ? La ce manipulari de preturi ?
Cu buna pace a legilor si regulamentelor care pe hirtie asigura liber acces la aceasta sursa fundamentala de viata !
Numai bine , va citesc de putin timp si chiar daca nu sintem de acord in toate , informatia o consider utila !
By vali, august 31, 2009 @ 1:23 pm

stau intr-o zona in care majoritatea padurilor au parvemit unor austrieci;
e pentru prima oara in ultimii 20 de ani cand se face exploatarea lemnului in regim silvic, ca la carte altfel spus;

sunt de acord ca un soi de administrare privata ar putea fi o solutie buna, in masura in respectivul manager ar avea un istoric pozitiv in aceasta privinta;
ca sa nu patim ca si cu turismul si alte domenii;

totul tine de expertiza si moralitate nu de cat de prost sau destept esti…
By Bogdan, august 31, 2009 @ 2:29 pm

Bogdan,

Nu stiam ca esti un pasionat al muntilor! Eu n-am fost niciodata in Piatra Craiului, dar pozele sunt imbietoare. Cunosc mai bine plaiurile moldave, ca sa zic asa, in cazul in care vrei sa schimbi decorul vreodata, desi in ultima vreme nu am mai fost de fapt nicaieri.
By Extra3OO, septembrie 1, 2009 @ 7:29 am

In Plaiul Foii am avut placerea de a ma intalni cu niste hoti de lemne ce isi duceau veacul prin rezervatia naturala de foarte multi ani. Oamenii erau seriosi, primitori, aveau peste 10 condamnari la activ pentru talharie, viol, ba chiar si cateva tentative de omor. De fiecare data au fost eliberati pe motiv ca faptele “nu prezinta pericol social”, o explicatie fiind ca din cand in cand se mai duceau la Brasov pentru a “rezolva” diverse neintelegeri intre politie, procuratura si alti oameni de afaceri (cu cabane in zona respectiva). Doar un singur scandal a fost mai sangeros (sabii, taieturi, pistoale, intre 80 si 120 de persoane implicate), in rest majoritatea fiind doar simple certuri intre consateni (ciocane in burta, cuie pe spate, stropire cu gaz si bagat in cuptor). Bine, din cand in cand mai sunt arestati insa in general li se da drumul dupa 3 zile.

Foarte frumoasa zona. Cu exceptia acelui moment cand masina mi-a fost lovita de respectivii (ca sa ma opresc, sa ma dau jos pentru a vedea daunele si pentru a primi doi pumni in barbie), sau daca ignor fugareala de pe campii cu respectivii si supararea nevestei ca i-am lovit pe atacatori cu masina sau ca am pierdut scutul de la motor prin gropile spre zarnesti (*ei oricum vroiau s-o dezmembreze si s-o vanda petnru piese), per total excursia a fost chiar foarte placuta.

Niste amintiri de neuitat.

Sper ca data viitoare cand voi merge la sediul politiei din zarnesti (care e in capatul celalalt si nu prea se grabesc sa intervina), sa am la mine pregatit si textul de lege prin care sa le explic agentilor de ce este necesar…rma de catre oricine, nu numai de catre infractori.

Prin padurile si pustietatile de acolo nu se stie niciodata peste cine dai, mai ales ca exista destule depozite de armament. Uneori se poate intampla sa vina ursul ca sa fure, si atunci nu stiu cum poate fi aparat altfel “dreptul MEU de proprietate”, care parca e mai important pentru mine (sper si pentru lege) in interiorul acelui teren delimitat prin titlul.

De proprietar, evident.
By Bogdan Glavan, septembrie 1, 2009 @ 9:11 am

Cea mai urata chestie pe care am patit-o pe munte a fost la cabana Podragu, in Fagaras, unde ciobanii ne-au sfasiat corturile si ne-au furat mancarea.
Dar, in principiu, cu cat urci mai sus pe munte, cu atat sunt mai putine sanse sa dai peste astfel de indivizi.
In ceea ce priveste ursii, am ajuns in Piatra Craiului tocmai fiindca in Bucegi ursii sunt puzderie.