Socialismul e excelent – câtă vreme eşti regizor, nu actor

Se pare că festivalul de film de la Veneţia a reprezentat podiumul de defilare al starurilor socialismului modern: Oliver Stone şi Michael Moore, în postura de regizori de Hollywood, respectiv Hugo Chavez, primul regizor al Venezuelei. Acesat din urmă a afirmat că socialismul are menirea de a salva lumea de la distrugerile provocate de economia de piaţă: „vrem justiţie socială, educaţie gratuită pentru toţi, dreptate, locuri de muncă, o dezvoltare socială armonioasă, respect pentru natură.”

Multă lume suspină zilele astea după socialism, în special cei care nu au apucat să-l cunoască în practică. Dacă sunt aşa de încântaţi de virtuţile socialismului, Oliver Stone şi Michael Moore ar trebui să renunţe la viaţa nabab-burgheză pe care o duc în prezent şi să se mute în Cuba, Venezuela sau Coreea de Nord; aşa ar putea fi mai convingători când predică moartea capitalismului.

Marea majoritate a susţinătorilor socialismului nu gândesc însă atât de profund. Ei cad pradă discursurilor populiste conform cărora toată lumea (sau aproape) o poate duce mai bine începând de mâine, dacă se întreprinde o reformă simplă: socializare, naţionalizare, colectivizare, sau cum vreţi să-i spuneţi. În esenţă, toţi socialiştii cred că avuţia izvorăşte de la sine, doar că este inegal distribuită, problemă pe care îşi propun să o rezolve prin impozitare diferenţiată şi exproprierea celor mai bogaţi.

Ce ar trebui să le replicăm?

Că oamenii nu sunt asemenea pieselor de pe o tablă de şah, care se lasă manevrate de mâna maestrului, ori precum actorii dintr-un film, care ascultă fără să crâcnească indicaţiile regizorului; că nu sunt precum nişte biluţe care se plimbă pe un plan ce poate fi înclinat într-o parte sau alta în funcţie de preferinţele inginerului social; că nu sunt nişte roboţi ce pot fi instruiţi ce şi cât să muncească, ce şi cât să mănânce, unde şi cu cine să se întâlnească. Din contră, ei sunt fiinţe inteligente, mânate de propriile scopuri, care reacţionează la stimuli sau constrângeri. Este simplu să spui „creşteţi impozitele pentru bogaţi!”, dar este infinit mai greu să-i faci pe bogaţi să plătească mai mult. Ca şi pe cei mai puţin bogaţi, de altfel. Ar trebui să le arătăm că distribuţia venitului este intim legată de crearea acestuia – cele două nu sunt decât faţete ale aceluiaşi proces. Că socialismul încă nu a răspuns la întrebarea: „Cine trebuie să care gunoiul?”

Că nimic nu este pe gratis. Vrem transport gratuit? Foarte bine, dar suntem conştienţi că trebuie să renunţăm la ceva în schimb? Şi dacă da, atunci cum ne dăm seama dacă sacrificiul merită sau nu? Ar trebui să precizăm că proprietatea privată reprezintă condiţia esenţială pentru exercitarea calculului economic – baza intelectuală a economiei de piaţă. Fără proprietari, nu există piaţă. Fără piaţă nu există preţuri. Nu există calcul economic. Nu există posibilitatea de a determina alocarea eficientă a resurselor. Avem, desigur posibilitatea de a imita jocul pieţei, prin fabrici de stat care se prefac că licitează resursele, însă socialiştii consecvenţi ar trebui să renunţe la această variantă. De ce ar mai trebui să imităm un sistem care, nu-i aşa, provoacă distrugerea omenirii?!

Că proprietatea privată şi economia de piaţă dezvoltă calităţi şi valori morale esenţiale pentru creşterea bunăstării şi a coeziunii sociale: cumpătarea (avem grijă cum cheltuim banii, pentru că am muncit pentru ei), economisirea (în absenţa căreia mâine nu o vom putea duce mai bine), preocuparea pentru cei de lângă noi (altminteri diviziunea muncii se duce de râpă). Proprietatea privată ne motivează să conservăm valoarea resurselor, să le folosim în scopul satisfacerii intereselor celorlalţi şi să ne perfecţionăm abilităţile. Ce trăsături morale dezvoltă socialismul? Indiferenţa faţă de semeni (pentru că statul are grijă de ei), risipa (la ce bun să economiseşti, dacă totul este raţionalizat?), lenea (pentru că fiecare are un job şi de ce ar spera la mai mult?), hoţia (pentru că ce-i al meu e al tuturor).

Că socialismul este formidabil, excelent, însă doar câtă vreme tu eşti cel care dă indicaţii despre cum trebuie împărţită avuţia societăţii.

Blogway iti zice Salut | Bogdan Glăvan | Septembrie 9, 2009 9:48 pm

11 comentarii

By czc, Septembrie 10, 2009 @ 10:00 am

Ma fac poate avocatul diavolului, dar lucrurile nu sunt albe sau negre:

1/ Cumpatarea, economisirea si preocuparea pentru cei de langa noi sunt valori pe care in general le inveti in familie, indiferent daca este vorba de socialism sau capitalism (eu unul le-am deprins in socialism si am incercat sa le transmit mai departe, in capitalism, copiilor mei).

2/ Intalnim din plin si indiferenta, si risipa etc. si in capitalism, dupa cum intalnim, tot in capitalism, suficiente firme de stat prospere, care te conduc la concluzia ca, daca proprietatea privata are cu siguranta un rol important in asigurarea eficientei, un rol la fel de important revine managementului, indiferent de forma proprietate. De fapt, despre ce proprietate privata poate fi vorba atunci cand o firma are mii/zeci de mii de actionari mici si nici un actionar majoritar ? Prin ce difera esential o astfel de firma de una de stat ?

3/ Si sa nu uitam ca exista din plin coruptie si in capitalism: la nivel privat – vezi, de exemplu, scandalul IKEA de acum cativa ani din Germania sau mai nou Siemens tot in Germania, ca si la nivel public – vezi exemplele care apar periodic in presa despre risipirea banilor publici de catre oficiali ai UE sau de catre parlamentarii britanici; iar la acest nivel, cenzura este extrem de stricta, dupa cum o arata marginalizarea si concedierea unor auditori UE care au scos in evidenta nereguli la nivel inalt sau clauzele de limitare a libertatii de exprimare incluse in contractele de munca ale functionarilor UE.
By Stefan A., Septembrie 10, 2009 @ 7:40 pm

Eu am trait in socialism 30 de ani . De 20 de ani traiesc si in vestul capitalist.
Nu voi sustine NICIODATA superioritatea comunismului . A dat faliment in absolut toate sectoarele , economic , financiar , uman , moral .Aceasta este o realitate istorica ! Mai avem China unde comunismul este in floare dar va veni si timpul lor !
Articolul este bun ( cine a facut sa va enervati ? ).
Legat de sistemul de taxare mai ridicat a celor bogati. Sint USA, Germania, Japonia, Franta , Suedia,Italia, Australia , s.a.m.d. conduse de comunisti ? Aplica de zeci de ani impozitul progresiv si nici un bogat din aceste tari a cerut impozit unic pe venit !
Cind G W Bush a redus taxele la bogati , “saracii” tip Warren Buffett si tip Bill Gates, au protestat inclusiv public declarind ca este o greseala enorma !!
Deci , just ca fiecare sa contribuie cu taxe si impozite in baza posibilitatilor ! Super bogat , nu doar cu sume mai mari dar si in procente mai ridicate !
Legat de trasaturile morale dezvoltate de socialism : eu personal nu am nici una din “calitatile ” descrise de dvs.
E drept ca nu am avut cazier penal nici in Romania si nu am nici aici unde locuiesc de mult timp.Este la fel de adevarat ca nu am ajuns milionar , “baiat destept ” “mogul” , nici in tara si nici in strainatate !
Poate astfel sa fiu denumit “un ratat” ?
Discutia ar putea fi dezvoltata enorm dar ma opresc aici ! Sanatate si toate cele bune !
By Bogdan Glavan, Septembrie 10, 2009 @ 8:00 pm

CZC, e adevarat ca moralitatea variaza de la individ la individ, indiferent de sistemul economic, politic sau social. Dar aceasta nu inseamna ca sistemul politic sau economic nu influenteaza moralitatea! (ca mai exista si alti factori, e partea a doua)
In ceea ce priveste intrebarea punctuala referitoare la firmele cu actionariat dispersat, as vrea sa subliniez un singur raspuns. “Actionarii dispersati” isi pot vinde oricand actiunile. Daca toti procedeaza asa, atunci valoarea firmei se duce la vale si ea poate fi cumparata de un singur investitor. Deci exista o limita pana la care managementul isi poate bate joc de actionari. Aceasta limita nu exista la fabricile de stat.
By Dorin, Septembrie 16, 2009 @ 7:58 pm

Pe mine mă miră vehemența socialiștilor, care sar mereu ca arși cînd le insulți inteligența cu lucruri mărunte gen “argumente logice”. De curînd am avut o mică inflamație pe blogul meu pe tema stîngii în general, a ideilor ‘generoase’, prea generoase pentru a fi adevărate.
E ușor pentru Moore sau Stone să ridice steagul socialismului – cîtă vreme ei își păstrează privilegiile. E ușor să demonizezi ceva ce de bine de rău funcționează; e mult mai greu să faci altceva să meargă Din vorbe, totul merge cît se poate de ușor.
By czc, Septembrie 18, 2009 @ 8:58 am

@Bogdan Glavan:
Teoretic exista o limita pana la care managementul isi poate bate joc de actionari, dar practic managementul poate manipula relativ usor datele financiare, pacalind actionarii:

1/ Exista Enron, WorldCom si Lehman Brothers, ca sa citez doar nume mari; toate extrem de solide financiar in aparenta, cu putin timp inainte de prabusire.

2/ Exista exemple de mari corporatii care, in bilantul din anul N, isi modifica datele financiare din anul N-1 publicate in bilantul precedent. Nimic anormal la prima vedere, dar, atunci cand, sistematic, in urma acestor modificari anul N iese sensibil mai bine comparativ cu anul N-1 decat ar fi fost in lipsa lor, nu mai este vorba de simple erori.
Pot da exemple concrete, dar prefer sa nu; oricum, nu sunt greu de gasit.
By Bogdan Glavan, Septembrie 18, 2009 @ 11:07 am

De acord cu tine, in privinta exemplelor. Dar care e ideea?
Hai sa ne gandim asa. Si fotbalistii buni pot suta pe langa minge sau pot comite gafe spectaculoase. Insa nu fotbalistii bni nu se compara cu cei amatori, de exemplu. La fel, sistemul economiei e piata poate cunoaste erori. Insa nu se compara cu economia de stat.
Insist asupra comparatiei firma privata-forma de stat. A spune permanent ca firma privata poate functiona ineficient, fara sa aducem un termen de comparatie (“ineficient” in comparatie cu ce? cu Nirvana, cu firmele din Namibia sau cu cele de stat?) induce practic in randul lumii ideea ca sistemul capitalist e prost.
By rudolf leonard, Octombrie 1, 2009 @ 8:51 am

Bolnav de cancer la 24 de ani

Mă numesc Magyara Rudolf Leonard, am 24 de ani şi bani prea puţini pentru a-mi permite medicamentele necesare tratării afecţiunilor de care sufăr. Nu am pe nimeni, am crescut, de la un an, în mai multe case de copii din Sibiu, iar de la 18 ani sunt pe drumuri. Acum dorm la un adăpost de noapte din Sibiu şi nu pot munci pentru că medicii mi-au interzis efortul fizic. Sufăr de ciroză hepatică, ulcer, leucemie şi scolioză toracică şi am nevoie, lunar, de medicamente în valoare de aproape cinci milioane de lei pentru a putea urma tratamentul prescris de medici. Mă adresez oamenilor cu suflet şi credinţă în Dumnezeu să mă ajute pentru a putea continua acest tratament. Cei care doresc, mă pot ajuta cu mici donaţii în contul deschis la BCR RO36RNCB0231088855520001 (lei).

Vă rog ajutaţi-mă dacă nu pot să mor.

E-mail: rudolfleonard@yahoo.com

Telefon: 0757205495

Vă mulţumesc anticipat.

Boală, disperare, durere, neajutorare şi câte sinonime ar putea descrie situaţia acestui om. În jurul nostru în fiecare zi mor oameni. Mor sau trăiesc cu o frică teribilă de moarte din cauza indiferenţei noastre. În fiecare zi semenii noştri duc poveri grele în sufletele lor. Cine dintre noi este gata să întindă o mână de ajutor???

Nu pot să ajut acest om financiar, dar vreau prin acest anunţ să sesizez pe cei care nu stau cu mâna întinsă şi pot să pună ceva deoparte ca să contribuie la această nevoie. Dumnezeu spune că: religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui constă în cercetarea văduvelor şi orfanilor în necazurile lor. (Iacov 1). Tu ce faci în acest sens. Contribuie şi tu la salvarea lui Rudolf. Am aflat despre situaţia lui de la el, când a lăsat mesajul de mai sus într-un comentariu pe acest blog. Trimite acest mesaj tuturor celor care ar putea să dea o mână de ajutor.
By romania inedit, Ianuarie 23, 2010 @ 2:50 pm

Chiar daca nu este perfect , capitalismul este mult mai bun decat comunismul .
By peter, Martie 24, 2010 @ 1:35 am

Fals pe toata linia. Capitalismul ar fi bun daca piata ar fi libera. Dar nu este. Micul intreprinzator n-are nici o sansa. Nicaieri. Si mai trebuie sa platim si pentru aia cu bancile. De ce.
Statul ar trebui sa controleze corporatiile, etc. Asta e socialism, nu ce credeti dvs.
By silviu p, Mai 9, 2010 @ 11:41 am

Si pe mine ma amuza fascinatia infantila/adolescentina a regizotrilor si a actorilor hoolywoodieni fata de socialism: o versiune siropos vaga a intoarcerii la un trecut care nu a existat vreodata.
Ii compar pe toti acestia cu scriitorii francezi din cafenelele pariziene din anii ‘50-’60 gen Sartre sau Merleau Ponty care visau la stalinism. // Si , by tha way: dk te uiti la vietile lor personale vezi de multe ori excese, droguri, nestatornicie, o gramada de mariaje ratate samd. Te intrebi daca nu cumva fascinatia lor fata de peleta stangii anti-capitaliste este o forma de a-si mantui si justifica (deopotriva) rateurile personale.