Este preşedintele primul dintre bugetari?
Conform legii de salarizare a bugetarilor, Preşedintele României va avea cel mai mare coeficient de salarizare, stabilit la echivalentul a 12 salarii minime. Nu s-a explicat de ce grila de salarizare trebuie să se încheie (în partea superioară) cu preşedintele; e drept, nici nu am observat pe cineva care să întrebe asta.
Să recunoaştem că, în absenţa pieţei, nu prea dispunem de indicii care să ne arate salariul “just” al preşedintelui, al doctorului sau al magistratului. S-ar părea că rămânem strict pe tărâmul speculaţiilor şi al preferinţelor subiective. Totuşi, la o privire mai atentă descoperim diferenţe notabile între statutul medicului, de exemplu, şi cel al preşedintelui, diferenţe care ne luminează puţin calea prin labirintul haotic al veniturilor bugetarilor.
Am în vedere faptul că, atât timp cât există o piaţă a serviciilor de sănătate, există şi salarii de piaţă pentru doctori. Acestea sunt cel mai bun ghid de care dispunem pentru a ghici pe unde ar trebui să se situeze salariul medicilor care lucrează în spitalele de stat. În ciuda diferenţelor de productivitate între doctorul de la privat şi cel de la stat (şi a altor factori), nu suntem complet „în aer” atunci când vine vorba să răspundem la întrebarea „Cât trebuie să fie salariul unui doctor oftalmolog din sistemul bugetar?” O indicaţie avem – ce-i drept, una vagă, dar avem: salariul doctorului oftalmolog dintr-o clinică privată.
Spre deosebire, nu există un ghid similar în ceea ce priveşte meseria de preşedinte de ţară. Şi atunci, pe unde ar trebui să se situeze salariul preşedintelui? Ba mai mult, de unde ştim că preşedintele trebuie să primească cel mai mare salariu din sistemul bugetar?
Acum, bazându-mă pe propriile preferinţe şi speculaţii (cum ziceam, în absenţa pieţei nu dispunem de niciun criteriu obiectiv), cred că pot exista cazuri în care munca unui doctor să fie remunerată (în sistemul privat) cu un salariu care să depăşească nivelul celor 12 salarii minime pe economie. Nu ar fi acesta un indiciu, vag, desigur, care să ne arate că un doctor cu abilităţi similare din spitalul de stat ar trebui să primească un venit asemănător – adică peste cel al preşedintelui? La fel putem judeca şi situaţia salariilor magistraţilor, ghidându-ne de această dată după veniturile avocaţilor. Câtă vreme există avocaţi care câştigă consistent peste 12 salarii minime pe lună, am sentimentul că şi anumiţi magistraţi ar valora corespunzător.
Poate mă înşel. Însă de ce au fost atât de siguri creatorii legii salarizării că salariul preşedintelui trebuie să fie cel mai mare?
P.S. Vizitând festivalul caşcavelei, actualul preşedinte a fost nevoi să răspundă unei doamne care îl chestiona în legătură cu salariul profesorilor. Domnia sa a lăsat să se înţeleagă că acest salariu poate părea mic, dar judecând după numărul orelor pe care le munceşte un profesor, este mare. Mă întreb dacă, judecând după orele muncite, salariul preşedintelui nu este prea mare. Şi mă mai întreb dacă vizita la festivalul caşcavelei s-a derulat în timpul programului de lucru al preşedintelui.
Legea salarizării | Bogdan Glăvan | 
septembrie 14, 2009 8:51 am
6 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Dan Selaru, septembrie 14, 2009 @ 9:07 am
Corect.
By m1ha1, septembrie 14, 2009 @ 11:49 am
ne-am putea raporta la salariile altor sefi de stat luand in calcul si pib/capita.
Cu nr orelor de munca ai dreptate. Ei compara profesorii cu privatul ca nr de ore lucrate, dar nu compara nr orelor parlamentarilor si ale altor guralivi de pe acolo.
By Stefan A., septembrie 14, 2009 @ 7:59 pm
Domnule Glavan , in Romania de azi , exact ca in RSR , salariul cel mai mare este cel al presedintelui !De ce ? Din punct de vedere economic nu exista nici o motivare .
Din punctul de vedere a clasei politice , politica este mai presus de toate , deci, salarii pe masura !
In Italia , seful politiei nationale cistiga anual mai mult decit seful statului !
In USA , presedintele are salar mai mic decit o multime de functionari publici de rang inalt !
In Romania , gindirea comunista nu a disparut , este in floare. In consecinta se premiaza functia si nu profesionalitatea !
By Lucian Davidescu, septembrie 14, 2009 @ 9:48 pm
Prima eroare a grilei si a sistemului este ca-i pune pe profesori si medici pe picior de egalitate cu functionarii. Este gresit, pentru ca neaga de principiu posibilitatea ca in viitor finantarea publica sa vina pe traseul buget-beneficiar-prestator, singura posibil eficienta. De fapt, nu profesorii si medicii ar trebui considerati bugetari, ci elevii respectiv pacientii (si mai buna pentru ei ar fi denumirea ‘asigurati’).
In ce priveste salariile magistratilor, nu sunt de acord ca trebuie echivalate cu ale avocatilor. Avocatii castiga mult daca sunt convingatori, iar daca nu – stau pe la cozi pe bani putini. Magistratii au un privilegiu dat de lege, ca de altfel toti functionarii. Asta-i beneficiul, iar costul este un salariu standardizat.
Si ca sa incerc sa raspund si la intrebare: da, probabil ca presedintele ar trebui sa fie primul dintre *functionari* din motive mai degraba simbolice. Însa mai exista o varianta: rangul de demnitar sa fie remunerat tot simbolic – zero.
By anna ionescu, septembrie 15, 2009 @ 7:01 am
pt a “justifica” importanta si nicidecum eficienta multor functii situate in preajma “virfului de piramida” s-a ales etalon functia prezidentiala beneficiara a coeficientului de salarizare max.pt un outsider sistemul bugetar privit in ansamblu este un esec al neputintei decizionale a tuturor guvernarilor din ultimii 20 de ani.in momentul in care te intersectezi cu diferite categorii de bugetari prima impresie se schimba.nici macar in cadrul aceleiasi categorii profesionale nu poti pune semnul egalitatii; luna aceasta am asteptat 1 ora sosirea unui medic la cabinet si alte 3 efectuarea unui control medical de rutina; nu am nimic de comentat in ceea ce priveste profesionalismul unei echipe de medici si asistente de la UPU care actioneaza la minut pt salvarea victimelor din accidente,martori de zi cu zi ai vietii si ai mortii.
By Bogdan Glavan, septembrie 15, 2009 @ 8:53 pm
Buna observatie, Lucian. Legea salarizarii e in contradictie atat cu ideea de descentralizare cat si cu cea de salarizare justa – pt. ca asta ar necesita reconsiderarea finantarii “bunurilor publice”, asa cum arati tu.