Logica economica

Efectele creşterii TVA

Atunci când rămân fără fonduri, guvernele fac ce ştiu ele cel mai bine: cresc impozitele. (Ah, ar mai fi varianta reducerii cheltuielilor publice, dar sper că nimeni nu se gândeşte serios la o aşa bizarerie!) Se pare că statul român este din ce în ce mai aproape de creşterea TVA. Zilele trecute am auzit o grămadă de reacţii şi de comentarii în legătură cu urmările majorării TVA, aproape toate convergând către anticiparea creşterii preţurilor. Dintre acestea, cea mai nostimă este cea a domnului Ilie Şerbănescu, care a declarat că „deşi această măsură va duce la scăderea puterii de cumpărare, creşterea TVA trebuie privită ca un rău firesc. Bugetul nu se mai descurcă fără majorarea impozitelor”. (Ah, ar mai fi varianta economisirii banului public prin stoparea fraudelor, dar domnul Şerbănescu nu se gândeşte la un aşa „rău firesc”).

În orice caz, argumentul că sporirea TVA duce la scumpirea mărfurilor este greşit. Iar faptul că multă lume îl ia de bun nu îl face mai corect. Să explic mai pe larg ce este cu TVA.

Aş preciza din capul locului că, contrar opiniei populare, TVA nu este adăugat la preţul deja stabilit al produselor, astfel încât firmele nu sunt în măsură să transfere povara impozitului asupra cumpărătorilor. Această eroare derivă din faptul că TVA este evidenţiat pe factură separat de aşa-zisul “preţ” al mărfii vândute. Este important să nu comitem această eroare şi să reţinem două idei importante referitoare la efectele TVA.

În primul rând, TVA nu duce la creşterea preţurilor. În economie, preţurile tind întotdeauna către nivelul care asigură cele mai mari profituri producătorilor. Orice tentativă de creştere a lor, care nu este cauzată de sporirea cererii ori de reducerea ofertei, nu poate fi decât dezavantajoasă, atât pentru vânzători cât şi pentru cumpărători. În cele din urmă, mecanismul concurenţei ar obliga preţurile să se ajusteze astfel încât să reflecte raritatea bunurilor în comparaţie cu dorinţele publicului. Este greşit să credem că 1 kg de mere pe care în prezent plătim 4,76 lei – 4 lei reprezentând preţul producătorului şi 0,76 taxa pe valoarea dăugată – ne-ar putea costa doar 4 lei dacă TVA nu ar exista. Preţul merelor este suma de bani oferită în schimbul merelor, nu o cifră scrisă pe o chitanţă. Dacă TVA nu ar exista, preţul kilogramului de mere ar fi tot de 4,76 lei, singura diferenţă fiind aceea că producătorului i-ar reveni în plus cei 0,76 lei pe care îi însuşeşte astăzi statul. Această observaţie sper că şterge şi nelămuririle celor care s-au întrebat naivi de-a lungul timpului, atunci când s-a redus vreo taxă, de ce oare nu a scăzut şi preţul bunului respectiv.

Un alt mod de a demonstra că TVA nu sporeşte preţurile este următorul. Nivelul general al preţurilor, adică valoarea monedei (puterea ei de cumpărare), depinde de cererea şi de oferta de bani. Pe şleau, banii sunt precum merele; au o valoare, iar valoarea lor se stabileşte tot în funcţie de cerere şi de ofertă. Preţurile cresc (adică valoarea banilor scade) doar dacă: (1) oferta de bani sporeşte sau (2) cererea de bani scade. Este imposibil, aşadar, ca TVA în sine să provoace modificarea nivelului preţurilor – efect pretins de o parte experţilor economici.

În al doilea rând, dacă TVA nu se adaugă la preţul bunurilor, astfel încât venitul producătorilor să rămână neschimbat, ci este extras din preţ diminuând în consecinţă venitul acestora, înseamnă că producătorii nu pot deplasa povara taxei de pe umerii lor pe cei ai consumatorilor. În exemplul cu merele, consumatorii vor plăti 4,76 lei indiferent de nivelul TVA. Ei nu sunt păgubiţi (în mod direct) de introducerea sau de creşterea acestei taxe. Cei care au de suferit (repet, în mod direct) sunt producătorii, pentru că profitul lor se diminuează. TVA reprezintă un cost pentru firme, care duce la scăderea profitabilităţii acestora sub nivelul care ar fi prevalat pe o piaţă liberă şi care determină producătorii să-şi restrângă producţia, reducând în mod corespunzător cererea pentru factori de producţie – angajaţi, spaţii comerciale sau de producţie şi capital. În consecinţă, veniturile proprietarilor acestor factori, mai precis salariile, chiriile şi dobânzile vor tinde să scadă. În acest mod, TVA are drept efect ultim sărăcirea societăţii.

Acum, să nu creadă cineva că mă aştept ca majorarea TVA să nu fie urmată de scumpirea traiului. Bineînţeles că vor creşte preţurile (unele mai mult ca altele – bravo domnilor Bogdan Baltazar şi Ionuţ Popescu pentru observaţia corectă!), dar nu din cauză că a crescut TVA. Preţurile vor creşte tocmai fiindcă BNR va acomoda majorarea fiscalităţii prin relaxarea politicii monetare – ştiu că asta va fi un pic complicat, acum că este Bogdan Olteanu la ghidon, dat fiind că el nu ştie nici măcar ce este dobânda de referinţă, dar mă bazez pe faptul că îl vor instrui rapid colegii săi. Deci, oferta de bani va creşte. În aceste condiţii, cum ziceam mai sus, nici nu este de mirare că vom avea efect inflaţionist.

Despre impozite | Bogdan Glăvan | octombrie 9, 2009 8:00 am

30 comentarii

By us.mar, octombrie 9, 2009 @ 9:14 am

chiar nu sunt de acord, in aceasta privinta, cu dvs! Va inchipuiti ca producatorii isi vor micsora preturile atat de mult, incat sa nu creasca preturile? Mai ales la produsele care fac parte din cosul zilnic.
By adi, octombrie 9, 2009 @ 10:48 am

Foarte bun articolul! In acelasi timp as vrea sa adaug ca toate acestea se verifica mai ales intr-o economie concurentiala valabila, ceea ce la noi, cel putin in multe sectoare de activitate nu cred ca este cazul. Iar in al doilea rand as vrea sa adaug un aspect care nu trebuie uitat, ca nu numai simpla crestere a ofertei de moneda produce inflatie, ci si viteza de circulatie a acestora este foarte importanta, cum reiese si din celebra formula a echilibrului pe piata monetara.
By AristotelCostel, octombrie 9, 2009 @ 11:12 am

Ilie Serbanescu nu se gandeste la “stoparea fraudei” pentru ca are o varsta si o carenta uriasa de… naivitate.
By Deceneu, octombrie 9, 2009 @ 11:55 am

Cred ca ai pornit de la premize eronate, cum ca economia este concurentiala (semnalat si de By adi) si profitul suficient de mare sa absoarba cresterea de tva.

Cresterea TVA in sectoarele monopoliste duce la cresterea preturilor, si creterea pretului la energie atrage majorarea costurilor in cascada.
In situatia asta profitul la preturile concurentiale este supus la doua presiuni de erodare, cresterea TVA si cresterea costurilor.
Cum pretul pe piata este o medie este de presupus ca pretul mediu va creste, datorita faptului ca agentii economici cu preturi mici fie vor majora pretul, fie vor renunta la afacere, ceea ce are ca efect creterea pretului mediu pentru consumatori.

In concluzia reactia de crestere a pretului la o crestere de tva nu-i doar psihologica, are si cauza obiective.

In ce priveste I Serbanesccu esti rautacios cand afirmi ca:
Ah, ar mai fi varianta economisirii banului public prin stoparea fraudelor, dar domnul Serbanescu nu se gândeste la un asa „rau firesc”

Fraudele de care vorbsti sunt patronate de politicienii de la putere.
Crezi ca mafiotii sunt atat de gentlemeni incat sa spuna: “am furat destul acum e timpul sa suportam noi costurile crizei”?
Eu cred ca orice decident daca are de ales intre a suporta el costurile, sau a le transfera altora, prefera a doua varianta, asa ca Dl I Serbanescu a facut bine ca nu a luat in considerare o varianta utopica.
By Stefan A., octombrie 9, 2009 @ 12:35 pm

In Italia , pretul unui produs include si TVA. Personal , in 14 ani am facut sute de facturi in care pretul final platit de client este compus de pretul net + TVA (20 %). Inclusiv cind cumperi o masina platesti pretul net + TVA (20 %) + taxa de inmatriculare (cam 181 euro ) .
Inclusiv produsele , materialele pe care le folosesc in activitatea mea , le platesc inclus TVA . Periodic ( la 3 luni ) diferenta intre TVA platit de mine si TVA incasat de la clienti o vars statului .
Deci , chiar daca in o factura pretul net este scris separat si TVA aferent tot separat , in aceiasi factura exista si pretul final care sumeaza cele doua voci mentionate . Aceasta voce suplimentara din factura este pretul final platit de client , indiferent de produsul cumparat sau de serviciul achizitionat . Inevitabil cresterea TVA duce la cresterea pretului final de vinzare . Clientul privat final este in general persoana care suporta obligat o crestere a TVA . Nu cred ca in Romania este divers si deci personal cred ca gresiti ! Numai bine .
By Bogdan Glavan, octombrie 9, 2009 @ 1:12 pm

OK, OK, sa o luam incetisor, nu am vrut sa supar pe nimeni!
Toti cei care cred ca simpla obligatie de a aduga “ceva” la “pretul net” duce la scumpirea marfii, ar trebui sa raspunda la urmatoarea intrebare: ce se intampla daca TVA ar creste de 10 ori? Ar creste nivelul preturilor de 10 ori?!
Morala: demonstratia prin reducere la absurd este o excelenta metoda de a (in)valida o teorie.
In alta ordine de idei, Adi, nu conteaza cati producatori sunt pe piata, daca sunt 1000 sau doar 1. Niciodata un monopol nu va putea impune cumparatorilor pretul care urmeaza sa fie platit. Intotdeauna monopolul va duce pretul la nivelul maxim, indiferent de TVA, nivel care sa ii asigure maximizarea profitului. Deci cresterea TVA nu duce la scumpirea unui produs, pentru ca asta ar presupune faptul ca producatorii respectivului produs sunt prosti de dau in gropi: daca pot vinde produsul mai scump, de ce nu l-au scumpit ei insisi inainte?
A fortiori, taxarea nu poate duce la cresterea TUTUROR preturilor, pentru ca asta nu se poate face decat daca populatia are MAI MULTI bani sa plateasca.
US.Mar, m-ai inteles gresit. Eu chiar cred ca vor creste preturile, dar nu din cauza TVA, ci din cauza ca “baietii” vor pompa lei in paralel.
In ultimul rand, Adi, nu am uitat de viteza banilor – este ceea ce se cheama “cerere de bani”; am mentionat-o ca posibila sursa de crestere a preturilor
By Alexadi, octombrie 9, 2009 @ 1:16 pm

Adica producatorii vor accepta profituri mai mici pentru ca cumparatorii nu vor accepta cresterea preturilor.
Desigur pt ca producatorii sunt multi ai dracu si cumparatorii un oligopol.
Sau poate in Romania e invers si atunci producatorii vor adauga tva la pret iar cumparatorii vor cumpara mai putin din *bunurile de lux* pentru a-si permite in continuare bunurile de baza.

PS: dobanda de referinta dobanda de politica monetara
By Alexadi, octombrie 9, 2009 @ 1:17 pm

Am vrut sa zic ca dobanda de referinta e diferita de dobanda de politica monetara. fundamentala diferenta.
By Stefan A., octombrie 9, 2009 @ 6:48 pm

Domnule Glavan ,insist sa va spun ca gresiti . Confundati efectele TVA asupra schimburilor intre fabrici , producatori de bunuri profesionisti cu efectele TVA intre vinzator si clientul final , adica cetatean .
1 In cazul relatiilor industriale , profesionale eu cumpar materiale pe care le platesc inclusiv TVA . Cind fac o lucrare in casa domnului Glavan voi emite factura care include si TVA . TVA incasat de mine voi fi obligat sa il vars la stat DAR IN ACELASI TIMP am dreptul sa cer restituirea TVA platit pe materialele consumate . Deci ,in acest caz , pentru mine , PFA , cresterea TVA nu este influenta, are efect nul asupra profitului meu .
2 – In cazul dumneavoastra , ca client final, cetatean privat , nu aveti prin lege posibilitatea de a recupera nici macar in parte TVA platit pe factura prezentata .
Deci la 1.000 lei factura + TVA 16 % ,veti plati 1.160 in total . La aceiasi 1.000 lei + TVA marit la 20 % veti plati 1.200 lei . Cum dumneavoastra nu aveti posibilitatea legala sa cereti restituirea TVA platit ,fiecare crestere de TVA influenteaza cheltuielile clientului final. Acesta este principiul universal valabil al introducerii TVA in UE. Nu influenteaza raporturile ,preturile , profitul intre firme , companii , PFA, etc dar influenteaza mult pretul platit de clientul final, adica cetateanul de rind care nu are posibilitatea legala de a recupera TVA platit , indiferent de produs .
Aveti adresa mea e-mail ,va pot lamurii mai mult , inlusiv de ce o scadere a TVA nu duce si la o scadere a preturilor . Seara buna .
By Deceneu, octombrie 9, 2009 @ 7:53 pm

@Stefan A – TVA-ul deductibil se refera la TVA-ul aferent costurilor cu materiile prime si TVA-ul de platit se refera la intregul pret, care include valoarea adaugata.

Bogdan afirma ca daca producatorul nu poate marii pretul din cauza concurentei, va contracta profitul si eventual costurile proprii.
By Stefan A., octombrie 9, 2009 @ 8:20 pm

Pentru ,@Deceneu
In nici o tara din lume profitul nu variaza din cauza mariri TVA !(sint si excepti care intra in categoria fraudelor si evaziunii fiscale ).
Pretul net vine stabilit in teorie si doar in teorie prin cerere si oferta . In economia reala intra in joc si o multime de alti factori .
Daca un televizor costa 1.160 , la un TVA de 16 %, in cazul unui TVA marit la 20 % va costa 1.200 lei. Adica doar 40 de lei in plus. Vreau sa vad privatul care va micsora profitul pentru a mentine pretul la 1.160 lei .
Reducerea cheltuielilor ,inovatia tehnologica duc inevitabil la o calmare a preturilor dar asta doar in cazul unei concurente puternice ,nu pentru a compensa mariri de TVA sau taxe in general .
Nimeni in Bucuresti va merge sa cumpere piinea la Dubaleni unde eventual va costa ca inainte in cazul unei cresteri de TVA cu 4- 6 procente . Crestere pretului final este sigura si fiind de mica entitate/produs , nimeni nu fa face caz . In schimb statul va incasa miliarde din toata tara . Asa a functionat peste tot in UE si nu vad de ce in Romania producatorii vor face altfel . Teoria este buna dar practica este complect diversa !
Asta e economia reala .
By anna ionescu, octombrie 9, 2009 @ 8:23 pm

ministerul finantelor conduce detasat la productia de porumbei. cresterea se va reflecta in pretul final crescut, pt ca in romania nu prea vedem comercianti dispusi sa-si micsoreze marja de profit in favoarea cresterii vanzarilor.de voie de nevoie si mai ales cocosati de ratele la banci romanii vor consuma mai putin( abia astept reportajele idoate facute de sarbatori, in supermarket); probavil mf se va imbata cu apa rece in prima luna de colectare, dupa va plinge in pumni, asa s-a intamplat si dupa prima declarare a impozitului forfetar(se va vedea ca trim II a fost un succes temporar pt ca a inclus incasarea sumelor declarate de agentii economici ce si-au inchis firmele in perioada raportata).impozitarea excesiva va conduce la cresterea evaziunii fiscale; de altfel, celelalte masuri, in pregatire ( cresterea cotei unice si majorarea procentului contriburiilor sociale)vor duce la falimentul multor firme si binenteles la incurajarea muncii la negru. personal, consider ca impunerea veniturilor in cote progresive,eliminarea impozitului pe profitul reinvestit, eficientizarea procesului de impunere si colectare,a procedurilor de atragere a raspunderii si o legislatie stabila ar avea urmari benefice.dar guvernul este preocupat mai mult de schimbarea culorilor sefilor de institutii.
By adi, octombrie 9, 2009 @ 11:09 pm

Stefan A are dreptate in parte, insa asa cum a aratat si Bogdan Galavan, taxarea suplimentara nu poate duce la cresterea TUTUROR preturilor, deoarece venitul consumatorilor considerat constatnt (ceteris paribus) daca se va aloca un buget mai mare pt bunul X nu se va mai putea achizitiona bunul Y, astfel cererea de pe piata acestui bun va scadea, astfel preturile vor trebui sa scada – probabil, inevitabil, prin scaderea marjelor de profit ale producatorilor – deci indicele general al preturilor (inflatia) nu va creste per total decat daca va exista si o crestere a ofertei de bani neacoperita de cerere. Se poate compara cu discutia: daca un ajutor de stat intr-un domeniu (vezi industria auto) ajuta intreaga economie sau face doar o redistribuire a veniturilor. Evident este clar ca a doua varianta este cea adevarata, a existat un post acum cateva zile care trata aceasta problema. Inca o data recomand: Henry Hazlitt – “Economia intr-o lectie”.
By ionut, octombrie 10, 2009 @ 8:17 am

Stefan A

“Daca un televizor costa 1.160 , la un TVA de 16 %, in cazul unui TVA marit la 20 % va costa 1.200 lei. Adica doar 40 de lei in plus. Vreau sa vad privatul care va micsora profitul pentru a mentine pretul la 1.160 lei .”

Scuza-ma, dar ce afirma bogdan e un truism, chiar daca tu nu esti de acord.
Daca privatul nu va mentine pretul la 1160 lei, ai sanse sa nu-l mai vezi deloc, sau sa vezi in cateva luni un pret de 1000 lei!(vezi ce se intampla in domeniul imobiliar). Intotdeauna, cand incerci sa “driblezi” legile economice, ti-o “iei peste bot” de nu te vezi.
Repet, afacerile nu-s pentru idioti.
By Bogdan Glavan, octombrie 10, 2009 @ 8:53 am

Alexadi, ai dreptate, e vorba de dobanda de politica monetara! Vezi, acum si eu merit sa fiu la BNR!
Stefan A., am pus mai devreme o intrebare la care nu a raspuns nimeni (din cei care contesta articolul): ce se intampla cu preturile daca TVA creste de 10 ori sau de 100 de ori? Cresc preturile proportional?
Este evident ca profitul variaza ca urmare a TVA. Insasi intrebarea de mai sus sugereaza de ce. Probabil, intr-o lume cu TVA de 1000%, nu s-ar face niciun fel de tranzactii, ca nu ar merita.
Asa cum arata Alexadi (involuntar?), se va produce o restructurare a cererii consumatorilor, in sensul ca unele bunuri vor fi cumparate mai putin, altele mai mult; adica unii producatori isi vor vedea profitul diominuat mai mult decat altii; adica TVA nu va duce la cresterea generala a preturilor, exact ceea ce am spus si eu.
In fine, Stefan A., sa nu contrapunem teoria si practica. Din practica nu putem invata nimic. Avem tot timpul nevoie de o teorie pentru a intelege faptele, pentru a le interpreta. Ce-i drept, teoria poate fi proasta sau buna. De exemplu, nu putem sustine ca “clientul este obligat sa suporte TVA”, pentru ca pur si simplu nu este asa. Intotdeauna ai de ales. Daca ar fi altminteri, atunci de ce nu creste guvernul TVA la 1000%? Evident, pentru ca stie ca NU putem fi obligati sa ne comportam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
By mobutu, octombrie 10, 2009 @ 9:51 am

In cazul unui TVA de 1000% se vor mai face tranzactii, insa la negru (normal, evaziune).

Cresterea preturilor nu este proportionala cu cresterea TVA aferenta.

Insa eu sunt sigur ca in Romania pretul, cel putin la alimente (unde conteaza), va creste.

Sa nu uitam ca romanul este un cumparator needucat, prost si “mandru”.
Daca a bagat sute de mii de euro intro cloaca infecta chiar crezi ca va face diferenta aia de ~5 bani in plus la paine?
Sa fim seriosi, romanului i se poate baga aproape orice pe gat iar marile lanturi de hypermaket stiu asta.

Preturile vor creste, probabil nu tot cu 2%, dar vor creste, atata timp cat exista consumatori imbecili.
By Stefan A., octombrie 10, 2009 @ 12:59 pm

Domnule Glavan , eu nu sint impotriva teoriei, buna sau rea .Este elementul de baza pentru a intelege o realitate sau pentru a interpreta OBIECTIV efectele unei masuri in viata de zi cu zi . De aici si pina a pretinde ca producatorii, vinzatorii etc vor fi nevoiti sa reduca profitul personal sau sa reduca cheltuielile pentru a mentine preturile invariate , scuzati expresia , este o absurditate economica. Cum capitalismul si TVA nu a inceput cu Romania ,fiind eu de mai bine de 18 ani in occident, am vazut destule variatii de TVA impozit pe venit , accise etc . In economia reala , cine suporta variatii (mai alec cind cresc ) de TVA este cetateanul de rind , clientul final. Cind creste impozitul pe venit simt toti contribuenti si toate firmele !
Nu se introduce un TVA de 1.000 % pentru simplu fapt ca nu este posibil decit in teorie . Nici un om nu va propune o variatie atit de absurda care ar crea efecte inimaginabile in economia si viata de zi cu zi a unei tari .
Pentru a infirma pentru ultima oara teoria dumneavoastra , o crestere de TVA la 20 % ,GE-NE-RA-LI-ZA-TA , va scumpi si factura de energie electrica pe care o platiti periodic dumneavoastra ca client final.
Aceiasi scumpire nu va afecta profitul sau costurile de productie a unei firme ,pentru simplu motiv ca are posibilitatea legala de a recupera TVA platit.
TVA , este o taxa in plus care insoteste toate produsele de la materii prime la semilavorate aparate sau produse finite . In aceast lant economic , toti participantii au dreptul sa recupereze TVA platit. Mai putin clientul final,Georgescu , Popescu.
O mica complectare , in USA nu exista TVA si totusi investesc masiv in cerecetare pentru a marii productivitatea care face sa creasca profitul . Deci , nu este TVA care influenteaza anumite strategii, este concurenta . Pentru clientul final,TVA influenteaza pretul de cumparare a unui produs .
By Bogdan Glavan, octombrie 10, 2009 @ 2:03 pm

Faptul ca ati vazut cum cresterea TVA este acompaniata de cresterea preturilor nu demonstreaza ca cresterea TVA DUCE LA cresterea preturilor. Nu neg ce ati vazut. Si eu am vazut la fel! Insa cresterea preturilor s-a produs nu din cauza TVA ci din cauza cresterii cantitatii de bani din economie, efectuata tocmai pentru a “masca” efectele “depresive” ale TVA.
In mod similar, politica monetara expansionista a “validat”, in istorie, scumpirea petrolului (altminteri unele industrii s-ar fi prabusit… aceleasi efecte “depresive”). Dar guvernantii de pretutindeni au spus ca pentru inflatie sunt de vina arabii sau scumpirea benzinei. La fel de gresit!
Nu va lasati pacalit de impresia ca firma “se scoate”, pentru ca are in paralel de platit si de recuperat TVA. Aceste lucruri se intampla doar daca totul merge neschimbat, adica daca publicul continua sa le cumpere produsele ca si inainte, adica daca firmele reusesc sa paseze povara TVA pe umerii consumatorului. Insa aceasta “pasare” este variabila. Bineinteles ca toate firmele vor incerca sa creasca preturile cu TVA aferent! Nu asta e problema. Problema este daca vor si reusi. Ceea ce sustin eu, si nu este o aberatie, este ca nu vor reusi (toate, in egala masura) cata vreme publicul dispune de ACEEASI cantitate de bani in buzunare!
Mobutu, are by and large dreptate. Probabil preturile alimentelor vor creste, dar atunci alte sectoare economice vor resimti diminuarea cererii – populatia nu poate sa cheltuieasca mai multi bani SI pe alimente SI pe energie SI pe haine SI pe distractie SI pe masini SI pe constructii s.a.m.d.
Cum ziceam, in realitate, probabil preturile vor creste generalizat, reflectand cresterea generalizata a cererii, reflectand cresterea ofertei de bani.
Va multumesc pentru comentariile vaste, nu va suparati ca nu suntem de acord. Consider ca intregul demers este util pentru studentii mei care vor il vor lectura.
By Stefan A., octombrie 10, 2009 @ 2:29 pm

Cunoasterea vine si din contradictia unor pareri diferite. Cum spuneam in alte ocazii, discutia civiliza face bine tuturor si in special bagajului de cunostinte individuale . In special in cazul meu cind un profesor universitar ( felicitari ) a gasit de cuvinta si rabdarea de a discuta cu un emigrant de lunga data ! O simbata placuta .
By adi, octombrie 10, 2009 @ 4:17 pm

O confuzie des intalnita pe care am observat-o si la Stefan A si cred ca e util de lamurit: TVA nu este taxa in ciuda denumirii, este un impozit indirect.
By Stefan A., octombrie 10, 2009 @ 6:49 pm

Pentru adi. In Italia unde locuiesc de mult timp , TVA se cheama IVA . Adica Impozit pe Valoarea Adaugata . In general, impozitele sint acele “biruri ” calculate in procente . “Birurile ” calculate in cifre fixe (sau variabile) sint numite taxe .Tip taxa de inmatriculare. Deci unde am gresit cind discutia mea se bazeaza pe modul in care functioneaza IVA (TVA in romaneste ). In literatura economica din Italia , acest impozit indirect este larg explicat , inclusiv privind efectele asupra societatilor , firmelor , inclusiv asupra clientului final , cetateanul privat . Nu este vina mea ca legislatorul roman a denumit impropriu anumite “biruri”. Poate nu era asa de bine informat de diferenta intre taxe si impozite , de cele directe sau indirecte ?
By Lucian Davidescu, octombrie 10, 2009 @ 10:37 pm

Bogdan, cred că mergi prea departe prin faptul că ignori complet factorul cost în stabilirea preţului. Sigur că preţul se formează în funcţie de cerere şi ofertă, dar mai departe preţul devine o informaţie relevantă doar în raport cu costul.

De exemplu, văd ca merele s-au scumpit. Îmi fac calculele cât costă să le procur şi văd că marja de profit e mare. Intru în afacere, şi măresc astfel oferta. Preţul începe să scadă, iar marja mea se îngustează spre nivelul costului. Însa dedesubt va trece foarte rar şi doar temporar. Dacă preţul scade sub cost sau marja e prea mică, renunţ să mai vând mere, oferta scade iar preţul urcă la loc peste pragul critic. Preţul va orbita tot timpul în jurul costului: de asta se ieftineşte tehnologia de la un an la altul.

În cazul TVA, e mai aiurea, pentru că povara se redistribuie în toate produsele simultan. Acum, intervine logica de cartel – adică un soi de dilemă a prizonierului din teoria jocurilor. Daca eu, comerciant, iau primul decizia managerială să ridic preţul, există două variante: fie nu mă urmează nimeni şi atunci îl dau jos după o vreme, fie mă urmează toţi şi atunci ne păstrăm marjele de profit anterioare.

Pe termen lung, avem de pierdut în orice scenariu. Însă dacă nu mărim preţurile, pierderea e imediată. Dacă le mărim, pierderea e uşor întârziată şi este provocată de inflaţie.
By Mihai Marcu, octombrie 10, 2009 @ 11:46 pm

Teoretic, daca masa monetara nu ar creste da, cresterea TVA nu va duce la cresterea nivelului general al preturilor, dar din fericire, practic, se vor tipari bani pentru acomodarea noilor preturi.

Inghetarea agregatelor monetare ar fi contraproductiva. Nivelul deflatorului pib este negativ; cash-ul in circulatie a inghetat practic de 7 luni, oarecum necorelat cu scaderea economiei. Vom ajunge cu inflatia la 3 – 4 in decembrie (daca nu scapa cursul intre timp), si probabil vom mai avea o cocoasa de 2p in luna ianuarie, cand va creste tva-ul.

Exact ce s-a intamplat in: tarile baltice (care au crescut toate tva-ul, inclusiv cele fara acord cu fmi)si in Ungaria.
By Bogdan Glavan, octombrie 11, 2009 @ 12:21 pm

Lucian, tu spui ca ignor costul, ca pretul se invarte in jurul costului. Bine, dar ce determina costul? La urma urmei, costul unui produs este determinat tot de cererea pentru/preturile produselor alternative si ale resurselor folosite in productia bunurilor alternative. Nu exista nimic obiectiv in notiunea de cost. Costul este un pret. Toate preturile sunt determinate in principal de cerere – nu doar pt. produsul respectiv, ci pentru toate produsele. De exemplu, “costul” hartiei este determinat de cererea pentru barci, mobila etc. – alte produse pe baza de lemn, resursa cheie aici. Crede-ma, incerc sa fiu cat se poate de realist.
Mihai, multumesc ca esti de acord cu mine in privinta asa-ziselor efecte inflationiste ale TVA. Dar in rest nu sunt de acord cu tine. “Din fericire” se vor tipari bani pentru acomodarea TVA??? Ba bine ca nu. Daca nu s-ar tipari bani, economia ar resimti din plin costul impozitarii, ceea ce ar da nastere la reactii impotriva autoritatii politice. Acomodarea inflationista nu face decat sa camufleze costul impozitelor – de asta inflatia este considerata un impozit ascuns, desigur. Dar nu e bine. A trai cu iluzia ca politica guvernului este mai inofensiva decat in realitate, asta nu e bine. Basca faptul ca inflatia, daca e promovata prin piata creditului duce la nenorocirea de criza pe care am ajuns sa o traim.
By Stefan A., octombrie 11, 2009 @ 12:33 pm

Propun dotarea fiecarui cetatean cu o tiparnita de bani. Preturile vor creste si noi vom tiparii in baza necesitatilor personale sau in baza ambitilor personale .(exemplu folosit de reducere la absurd ). Ajungem inevitabil la un punct de ruptura a echilibrului financiar, adica la o criza! Duminica placuta la toti .
By adi, octombrie 11, 2009 @ 6:01 pm

Pentru Stefan A. Nu stiu de ce te ataci asa, cred ca ai inteles gresit. La fel nu stiu de ce imi explici cum e in Italia sau in “literatura economica din Italia” pentru ca putin ma intereseaza si probabil nici pe altii. Am semnalat doar un fapt pe care sa il afle si cei care poate nu stiau asta(am intalnit foarte multi). Si nu este vorba de nicio greseala din partea “legiutorului roman”. Mi se pare doar normal atunci cand te lansezi in polemici pe un subiect pe care nu il stapanesti foarte bine, macar sa te documentezi mai serios. Cand o sa se vorbeasca de efectul cresterii TVA in Italia, sa fi convins ca o sa te las sa explici si o sa fiu numai ochi si urechi, si daca tot ai mentionat, personal am o parere foarte proasta atat despre economia Italiei, cat si despre Italia in general, si as putea argumenta, dar nu este locul si nici momentul potrivit.
By Stefan A., octombrie 11, 2009 @ 8:36 pm

Pentru adi.
Si multi italieni au o parere proasta despre Romania . In acest caz ,important sa intelegi ca parerea unora , fie in Italia , fie in Romania , nu este parerea majoritatii cetatenilor tarii respective . Altfel eu , aici , nu aveam nici o posibilitate din 1990 pina azi . Crezi ca 1.000.000 de romani stau aici doar ca sa fure si sa violeze ? Sau crezi ca sintem toti la munca platita cu doi bani (ca de , sintem romani ) ?
Nu am studii superioare si nici nu vreau sa atac pe cineva .
A discuta pro – contra , este ceva absolut uman . Daca astfel de discutii trebuie sa fie doar apanajul unei elite , scuze . Promit sa nu mai deranjez . Cum zice domnul Glavan , fara suparare .
By ionut, octombrie 11, 2009 @ 9:00 pm

Lucian Davidescu

“Bogdan, cred că mergi prea departe prin faptul că ignori complet factorul cost în stabilirea preţului.”

Si sigur, alt truism, pretul determina costul si nu invers!:)
By Mihai Marcu, octombrie 11, 2009 @ 9:02 pm

@bogdan glavan

Riscul controlului prea dur a masei monetare este provocarea inutila de suferinte economice, exact ce a facut FED in timpul marii depresiuni si nu a facut acum.

Total de acord ca inflatia e de facto un impozit, ca guvernul saraceste subtil sau pe toata lumea ca sa pastreze somajul redus si agentii economici ineficienti, dar,

cand economia se contracta, cand toate preturile agregate scad, nu e momentul politicilor prociclice deflationiste.

Treaba cu creditul se simte pe piata activelor, unde nu se masoara inflatia prin indicele preturilor de consum. Acolo vorbim de investitii de succes, fara moarte, gen terenuri .