Circ monetar

Europenilor nu le convine că americanii fac mai multă inflaţie decât ei. Ascunzându-se în spatele unor consideraţii abstracte, de genul “volatilitatea excesivă a cursului de schimb este dăunătoare dezvoltării economice”, preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, s-a declarat îngrijorat de deprecierea continuă a dolarului. În realitate, lui Trichet îi pasă probabil mai mult de faptul că aprecierea euro în raport cu dolarul afectează competitivitatea exporturilor europene, zădărnicind eforturile de relansare inflaţionistă pe care guvernele din UE le-au depus de ceva vreme.

Ministrul francez de finanţe, Christine Lagarde a declarat şi ea că “trebuie să rămânem disciplinaţi”, nervoasă fiind pe nepăsarea dezarmantă cu care SUA au spart codul nescris al cartelului monetar internaţional şi, vorba lui Henri Guaino, consilierului lui Sarkozy, “inundă lumea cu dolari”.

În ceea ce-i priveşte, americanii oferă un show de nota 10, declarând la unison că rămân fideli politicii unui dolar puternic (?!), că acesta a fost principiul de fier al politicii monetare americane dintotdeauna (?!) (detalii) şi, în general, recomandă europenilor să rămână linştiţi la locurile lor pentru că viitorul sună bine.

3 comentarii

• 

  By Dan Selaru, octombrie 20, 2009 @ 3:06 pm

  Suna, pentru aur si petrol.

• 

  By camil, octombrie 20, 2009 @ 4:15 pm

  e bine pentru exporturile americane. which is exactly the purpose

• 

  By Alex Nicolin, octombrie 21, 2009 @ 2:53 am

  Americanii incearca pur si simplu sa stearga nominal, in mod inflationist, datoriile din sistem, care sunt exprimate in dolari. De fapt nu au incotro pentru ca alfel ele ar fi practic imposibil de platit int-o perioada de timp mai mica de cateva zeci de ani. Exporturile americane: bonds, CDOs Partea proasta e ca mare parte din industria americana a fost “exportata” adica externalizata in tarile din Asia de est si sud-est, deci nu mai e mare lucru de exportat in afara de armament, masini(care nu sunt competitive nici pe piata interna) si produse agricole. Cu alte cuvinte n-au cu ce plati, chiar daca ar vrea. Ceea ce nu pot salva sunt importurile, in special cele de energie (petrol) si materii prime. Sa vedem cat timp vor mai fi dispusi arabii sa schimbe petrolul pe hartii fara valoare Deja rezultatele “quantitative easing” incep sa se vada in pretul petrolului care creste incet, dar sigur in ultima vreme. Nu cred ca e vorba de o cerere in crestere, ci in principal de un dolar care se devalorizeaza.
  Sper totusi ca europenii sa nu cada in aceeasi capcana. Nu de alta dar Euro este una din putinele monede credibile in momentul de fata si nu ar fi bine sa piarda oportunitatea de a detrona in sfarsit dolarul, chiar daca asta se va face sacrificand redresarea pe termen scurt a industriei producatoare de bunuri de larg consum. O devalorizare involuntara va avea loc, deoarece o parte importanta a rezervei BCE este formata din dolari. Exista si argumente pentru devalorizarea voluntara: datoriile exprimate in Euro, atat din zona Euro cat si din exteriorul ei. Pentru o parte dintre acestea defaultul este inevitabil in actualele conditii iar activele au fost mult supraevaluate, in special imobiliarele (Irlanda, Spania, Romania, Tarile Baltice, Ungaria). Daca Euro va fi pastrat sus, bancile nu vor fi capabile sa isi recupereze nominal pierderile, iar Austria va apuca cel mai probabil pe drumul Islandei. Pentru activele Romanesti cred ca ar trebui sa faca o inflatie a la Zimbabwe pentru a le pastra pretul nominal )
  Englezii nu vor putea adera la Euro in viitorul prea apropiat, pentru ca datoria lor este de 3-4 ori cat PIB-ul. Lira se va duce in jos impreuna cu dolarul, daca nu chiar si mai jos. Ghinionul lor este ca nu mai produc intr-adevar nimic, iar resursele de petrol din Marea Nordului sunt pe sfarsite. Productia agricola este si ea insuficienta pentru a hrani 60mil+ consumatori. Ma tem ca recesiunea lor va fi printre cele mai negre din lume, cu accente de disperare.
  Chinezii sunt prinsi intr-o capcana deflationista din care nu au scapare. RMB este legat in mod artificial de dolar, iar legatura este extrem de fragila. Daca Bernake, Geitner & Co. decid ca e timpul sa dea drumul din nou la tiparnita misiunea va fi cu-adevarat imposibila. Nici macar emisiunea de RMB nu este o solutie, deoarece multiplicatorul este dat aproape exclusiv de cheltuielile publice. Acestea sunt deja saturate prin programele guvernului, deci injectarea de bani aici este aproape imposibila. Au incercat sa forteze cresterea cheltuielilor private, dar manevra nu s-a bucurat de succesul scontat. Chinezii pur si simplu nu au vrut/nu au putut sa se imprumute. Problema este una de mentalitate – viziunea lor fata de datorii, cat si una de realitate economica – majoritatea chinezilor practica agricultura de subzistenta si castiga mai putin de $2 pe zi. La aceasta se adauga si apetitul incredibil manifestat pentru metalele pretioase, atat de guvern, cat si de cetateni. Mai mult, chinezii au inceput sa injecteze mai multi dolari in piata prin cumpararea de active straine si investitii, in special in Africa. Singura devalorizare de care vor avea parte va fi cea cauzata de imensa rezerva de dolari detinuta de banca centrala – mai mult de 2 trilioane $. Intrarea yuanului pe piata ca moneda convertibila este doar o problema de timp.
  Japonezii nu mai au unde sa devalorizeze yenul, petru ca ei au de ani buni dobanda de referinta real negativa si o datorie publica impresionata – provenita tot din diferite ajutoare acordate bancilor si intreprinderilor falimentare in anii ’90 – n-a studiat degeaba Bernake pentru teza de doctorat . La asta se mai adauga si o populatie imbatranita, cu apetit scazut pentru consum. Cheltuielile cu infrastructura nu prea au cum sa creasca – au construit cam tot ce puteau construi pana acum. Singura “sansa” ar fi tot populatia batrana, care are nevoie de pensii. Exista premisele ca acestea sa fie platite cu bani fara acoperire, ca in Romania anilor 1990 (si 2010?). Japonia are insa si motive puternice pentru a nu devaloriza. Tara practic nu are niciun fel de resurse, totul se importa. Nici macar necesitatile alimentare nu se pot acoperi din productia interna. Petrolul si materiile prime sunt ca si inexistent. Toate acestea trebuie importate.
  FMI va trebui sa regandeasca in mod fundamental arhitectura XDR, care este bazat in prezent 44% pe dolar, 34% euro, 11% yen, 11% lira. Este clar in acest moment ca ponderile nu mai reflecta structura economiei globale, deci vor trebui puternic revizuite. Dupa cum spuneam mai devreme, lira nu va mai putea fi mentinuta in acest mecanism, fiind probabil inlocuita de yuan (si de alte monede). Ponderea dolarului va scadea, cea a euro va creste. Yenul va ramane in mecanism, dar pondedrea lui este incerta. Ar fi utila si introducerea commodities pentru a pastra o legatura cu realitatea: petrolul in primul rand, apoi aurul (si alte metale rare, uraniul, thoriul de exemplu).

Other Links to this Post

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI

Lasă un comentariu