That would make me a Conservative Libertarian at worst

Infractorul condamnat pentru infractiuni grave devine un asistat social de lux intr-o puscarie de maxima securitate unde trebuie platite toate utilitatile basca o armata de gardieni care sa il pazeasca, astfel incat sa nu scape.
Discutia despre sistemul de justitie penala si respectiv sistemul corectionar este una destul de lunga. Practic in Romania acestea nu functioneaza, mai exact proprietatea nu este protejata aproape deloc in urma functionarii acestora. Legislatia romana acorda practic mai multe drepturi infractorului fata de victima. Infractorul fura, da in cap, violeaza, iar statul social ii ofera un pat si 3 mese pe zi totul pe banii tai? Asta in conditiile in care tu muncesti din greu ca sa iti permiti o locuinta decenta si o mancare buna Stiai ca exista multi infractori care fac cate-o “fapta” doar pentru a beneficia inca un an-doi de siguranta traiului tihnit din puscarie?
Astea sunt conditiile. Nici sistemele corespunzatoare din USA nu merg grozav. Daca nu stiai ~1% din populatia lor se afla in orice moment dupa gratii…”land of the free”? Problemele financiare create sunt aproape insurmontabile. Statul California nu mai are bani pentru puscarii, trebuie sa dea drumul Arnold macar la borfasii mai marunti.
In puscariile americane gasesti de la oameni condamnati pentru cumul de amenzi de parcare pana la criminali psihopati, membri ai lumii interlope etc – la fel si la noi, desi procentul de incarcerare este sensibil mai mic.
Pur si simplu modul in care functioneaza sistemul este complet ineficient. El doar pedepseste, de multe ori arbitarar, fara a face nimic pentru reabilitarea celor care au calcat pe langa lege. In plus, asa cum am mai spus, puscariasul este practic un asistat social mai special, dar lipsit de sentimentul utilitatii. El STA in inchisoare, sau este pus la munci de multe ori degradante si/sau inutile care nu ofera nici lui nici celorlalti vreun beneficiu.
Profilul infractorului tipic: fara ocupatie, fara calificare provenit de obicei dintr-o familie de…asistati sociali. Practic americanii si-au facut-o cu mana lor – “War on Powerty” in ’60-’70, “War on Drugs/Gangs/etc.” in ziua de astazi. Pare surprinzator, nu-i asa?
Dar care e motivatia asistatului social de a munci, de a se califica si de a-si face un rost in viata? Pentru cei mai multi dintre ei – niciuna, atata timp cat ajutorul social este suficient cat sa ajunga de pe-o zi pe alta si mai iese ceva si din mici fortisaguri…
Pe langa ajutorul destinat adultilor mai exista bineinteles si alocatia pentru copii – nici mai mult nici mai putin decat un fel de “natality stimulus”. Copilul de facut il faci, dar ce educatie ii poti oferi in calitate de parazit cu acte in regula: “Lasa copile, nu-i nicio nenorocire daca nu inveti la scoala, daca n-ai chef sa muncesti…uite noi ce bine am dus-o din banii de la Stat”. Dar statul nu are defapt niciun ban, toti pe care ii cheltuie defapt i-a fur…pardon, incasat de la cei care sunt cu adevarat productivi prin sitemul de taxe.
Iata deci cum ajutorul social acordat de stat nu numai ca nu solutioneaza problema saraciei, ci o amplifica in mod exponential de-a lungul timpului si o cronicizeaza. Stii ce e defapt saracia? Este fie expresia lipsei de productivitate a muncii prestate de individ, fie lipsa dreptului acestuia de a se bucura de roadele muncii sale. In concluzie statul nu face altceva decat sa fure de la harnici si sa dea celor lenesi, sa favorizeze parazitismul.
Masa de asistati sociali creata astfel reprezinta alaturi de sindicate, baza de votanti a partidelor socialiste de pretutindeni. Iata cum sistemul “1om=1vot” a fost exploatat de care clasa politica in cel mai perfid mod posibil. Fie ca e vorba de pungi de zahar, sticle de ulei, “affirmative action”, imprumuturi “NINJA”, momelile rareori dau gres in campania electorala. Uneori se mai arunca in balta si niste “schimbare”,”hai ca poti”,”sarac si cinstit” pentru variatiune.
In consecinta statul este radacina tuturor relelor.
Ce e de facut?
1.Reducerea pana la eliminarea completa a ajutoarelor sociale neconditionate, perpetue.
2.Eliminarea stimulilor pentru natalitate, pentru ca duc la cresterea natalitatii de proasta calitate.
3.Eliminarea locuintelor sociale.
4.Un sistem de legi care sa pedepseasca infractorul proportional cu gravitatea faptei si progresiv cu ordinul de recidivism.
5.Un sistem de justitie independent, care sa nu fie fortat sa emita sentinte “politically correct” sau mai grav, “finacially correct”.
6.Un sistem penitenciar care sa puna accentul pe reformarea infractorului, in primul rand prin crearea unei motivatii si in al doilea rand prin sporirea sanselor de integrare sociala dupa ispasirea pedepsei.
7.O rata mult redusa de incarcerare fata de momentul actual – suprvegherea celor care au comis infractiuni minore, cu limitarea libertatii de miscare si verificari periodice.
8.O demotivare a potentialilor infractorilor de a incalca dreptul la proprietate prin acordarea dreptul cetatenilor cinstiti de a purta arme de foc.
Reforma infractorului poate fi realizata, dupa cum am spus mai devreme prin motivarea acestuia. El trebuie sa isi realizeze adevaratul potential, trebuie sa si-l dezvolte.
Am spus de asemenea ca “vacanta” de dupa gratii trebuie platita…nu de contribuabil ca pana acum, ci chiar de cate detinut. Penitenciarul trebuie sa devina sustentabil din punt de vedere economic, asa cum trebuie sa fie orice institutie. Penitenciarul trebuie sa devina practic un oficiu de plasare al fortei de munca. Exista suficiente firme care au nevoie de forta de munca ieftina, necalificata – dupa cum am spus majoritatea infractorilor nu au nicio pregatire. Detinutii vor avea astfel un statut similar cu “indentured worker” din secolele trecute, adica va fi nevoit sa lucreze in folosul penitenciarului pe durata executarii sentintei. El va primi salariu, chiar daca unul mai mic decat un lucrator normal din partea firmei unde a fost plasat de catre penitenciar. Diferenta de salariu este defapt “premiumul” de risc al recidivei infractionare pe care il deduce firma. Banii sunt virati in contul penitenciarului care deduce cheltuielile de cazare, paza si pregatire a detinutului. Ceea ce ramane se aduna intr-un cont al detinutului, la care acesta sa aiba acces permanent – atat pentru micile cheltuieli sau poate pentru a pune de-o parte pentru “liberare”.
De ce pregatire? Multi deinuti au un nivel redus al pregatirii scolare si profesionale. Ei vor trebui sa iasa din inchisoare alfabetizati, macar cu o meserie invatata si cu un sistem de valori morale reformat. Practic el invata valoarea proprietatii, precum si faptul ca ea poate fi dobandita fara riscuri, prin munca cinstita.
Pntru infractorii care nu vor sa munceasca: ratii de subzistenta si cele mai mizerabile celule
Ceea ce am scris pana acum este valabil doar pentru infractorii care au comis fapte nonviolente, care constituie mai mult de 90% din numarul total al celor incarcerati.
Pentru cei condamnati pentru infractiuni violente, sistemul de munca poate fi doar unul cu circuit inchis. Se poate munci si asa, bineinteles profitabil.
Cele doua populatii vor fi separate in cadrul aceluiasi penitenciar pentru a preveni “scolarizarea negativa” – nu degeaba mai este numita puscaria si “facultate”
Si mai exista si categoria infractorilor deosebit de violenti, cei care au comis omoruri, violuri, membri marcanti ai clanurilor interlope. Acestia pot fi greu reincadrati in societate, datorita riscului de recidiva grava.
Uneori pedeapsa privativa de libertate nu este suficienta. Pentru infractiunile de natura sexuala se vor aplica proceduri medicale de natura sa impiedice sau sa descurajeze recidiva.
Pentru cei care cu premeditare, si de multe ori cu o cruzime de nedescris, au luat viata unui semen ma tem ca singura pedeapsa adecvata este intoarcerea completa a faptei asupra lor. Adica streangul…

Note:
-Toate sistemele descrise mai sus functioneaza cu succes undeva in lume la momentul actual.
-Comentariile nu au continut in mod intentionat referiri explicite la anumite grupuri etnice – asta chiar ca nu-i “politically correct”

În prezentul articol, aş avea o singură observaţie, legată de poluare. După cum ştii, există la nivelul UE drepturi de poluare tranzacţionabile. România beneficiază de ele.