Logica economica

Studii, poturi şi focuri de armă

Nuştiu dacă titlul e foarte inspirat, dar ce am aflat astăzi că pune la cale Consiliul Concurenţei mi se pare hilar şi nerealist. Consiliul Concurenţei propune modificarea legislaţiei privind activitatea notarilor. Conform unui studiu,

“Costul real al serviciilor notariale, reprezentat de nivelul onorariilor ajustate cu venitul mediu si exprimate ca procent din valoarea tranzactiei, este cel mai ridicat in Romania din cele 21 de state membre UE analizate, fiind de peste 4 ori peste medie. In comparatie cu alte state europene, Romania are un cost real al serviciilor notariale mai mare de 7 ori decat in Portugalia, de 14 ori decat in Germania, de 5 ori decat in Franta, de 6 ori decat in Austria sau Spania si de 4 ori decat in Belgia”.

Am vaga bănuială că salariul mediu din România este cel mai mic din cele 21 de state analizate. Ceea ce înseamnă că „nivelul onorariilor ajustate cu venitul mediu” este cel mai mic din cele 21 de state analizate. Având în vedere că atât onorariile cât şi preţul activelor tranzacţionate tind să se apropie de valoarea medie înregistrată în Occident, rezultă că cifra rezultată “exprimată ca procent din valoarea tranzactiei” este cea mai mare din din cele 21 de state analizate. Ce mare descoperire?!

Propun autorilor studiului, pentru consolidarea temerarei analize efectuate, să o extindă la compararea preţului pătrunjelului „ajustat cu venitul mediu si exprimat ca procent din valoarea tranzactiei”. Nu de alta, dar am impresia că mai sunt unii care exploatează săracul consumator şi care trebuie regulaţi de Consiliul Concurenţei.

Lăsând gluma la o parte (adică studiul citat), este adevărat că notarii trăiesc într-o oarecare măsură pe spinarea publicului larg, deoarece acesta este obligat de către legislaţie să cumpere servicii notariale. Astfel, această breaslă are o piaţă creată artificial, de către stat. În absenţa acestui pachet legislativ (vezi noul Cod civil) – rezultat al politicii de lobby – duse de notari, veniturile acestora ar fi mai mici. Consiliul Concurenţei se pare că doreşte destrămarea unora din aceste reglementări (cum ar fi stabilirea numărului de notari), ceea ce este un lucru bun. Dar rămân suspicios în privinţa demersului.

Aberaţia de intervenţie | Bogdan Glăvan | octombrie 29, 2009 9:00 pm

5 comentarii

By Stefan A., octombrie 29, 2009 @ 9:12 pm

De ce in USA nu exista notari si fiecare afacere , vinzare -cumparare se inregistreaza eficient , rapid si cu cheltuieli muuuult mai mici ?
De ce in tarile europene ( nu in toate ) meseria de notar este in numar fix (numar maxim stabilit prin lege si fara nici o concurenta).
Avem un monopol natural (legat de raspunsul dvs. la un alt articol ) sau unu artificial ?
De ce in GB vinzarea -cumpararea unui autovehicul se poate face fara notar prin o simpla hirtie tipizata , semnata de parti , si trimisa oficiului competent prin posta(!) ?
Nu cumva monopolurile tin cu dintii de privilegii si vad concurenta ca fum in ochi ?
By Filip, octombrie 29, 2009 @ 10:02 pm

PPP?
By Alex Nicolin, octombrie 29, 2009 @ 11:34 pm

Prezenta cel putin a unui specialist in drept civil este necesara la semnarea oricatui contract intre parti, pentru ca ulterior sa nu exista motive de contestare in justitie a respectivului contract.
Dupa parerea mea, acest specialist nu trebuie sa fie neaparat un notar. Examinarea minutioasa urmata de contrasemnarea contractului de care reprezentantii juridici (avocati) ai partilor ar trebui sa fie de asemenea o cale valida de a fi trecut in legalitate. Monopolul notarilor nu este unul justificat, mai ales ca numarul licentelor este limitat iar corectitudinea examenului este de multe ori aprig contestata.
Exista de asemenea si cazuri de notari care au facilitat legalizarea unor contracte la limita legii sau chiar dincolo de ea.
Mai exista si drumurile inutile la notar, in mod specific “legalizarea” copiilor dupa diplomele de studii sau actele de identitate.
Aceasta masura este redundanta, deoarece validitatea diplomei respective se poate verifica la institutiile respective sau la Serviciul de Evidenta a Populatiei. Cea mai hilara situatie ar fi sa legalizezi o diploma emisa de o facultate neacreditata
Un sfat general este ca inainte de semnarea oricarui contract care implica o suma importanta sa fie consultat un avocat. In romania multe contracte favorizeaza una dintre parti, lucru care nu este deobicei observat de clientul grabit sau neavizat. O colega de serviciu, jurista, mi-a aratat un contract de vanzare-cumparare pentru un apartament dintr-un asa-zis ansamblu rezidential. Era pur si simplu jecmaneala pe fata. Cred ca e un “model” des folosit in Romania
By ionut, octombrie 30, 2009 @ 12:00 am

Bogdan

Scuza-ma, iarasi vin cu o completare: ceea ce “presteaza” un notar NU este in nici un caz un “serviciu”.
Vine si argumentul: cea mai importanta “calitate” a unui serviciu este aceea ca NU are caracter de obligativitate pentru beneficiar, ci este liber ales, consimtit, CU PRETURI NEGOCIABILE, si poate fi refuzat oricand de catre acesta. De aceea formula” obligatia de a cumpara servicii” e contra-intuitiva, sau altfel spus e un paradox.
Altfel,”serviciile obligatorii” poarta numele generic de TAXE.
Ca atare, daca demersul va avea ca rezultat scaderea TAXELOR notariale, eu unul nu sunt catusi de putin suspicios!:)
By Misu, octombrie 30, 2009 @ 12:23 pm

Consiliul Concurentei se ocupa de problemele poporului… azi notarii, maine patrunjelul..asta ca sa nu credem ca ard gazul (a se citi banul public) sa ca trag de timp cu analiza bancilor…chiar asa…cu ancheta dobanzilor la credite crescute prin simpatie cum a ramas? dau si ei bancilor o amenda simbolica pentru a legaliza monopolul?