Logica economica

Ştiinţa şi numărul de parlamentari

În ceea ce mi se pare a fi cea mai originală abordare a subiectului reducerii numărului de parlamentari, Dan Şelaru aduce în atenţie munca unor cercetători care şi-au propus să determine formula de calcul a numărului optim de parlamentari. Ei zic că numărul parlamentarilor ar trebui să fie egal cu numărul populaţiei ridicat la puterea 0,4. Un rezumat al studiului poate fi citit aici.

Studiul este interesant, însă marea lui problemă este că nu reflectă considerentele teoretice de la care pornesc autorii lui: cu cât numărul de parlamentari creşte, cu atât procesul de luare a deciziilor este mai greoi; invers, cu cât numărul aleşilor este mai mic, cu atât reprezentativitatea acestora scade. Această afirmaţie este corectă. Dar ce legătură are ea cu formula de calcul a mărimii parlamentului?

Pentru a fi mai precis, nu mărimea relativă a parlamentului este cea care contează pentru eficacitatea procesului democratic, ci mărimea absolută. De pildă, Franţa are 898 de parlamentari, iar parlamentul european are 785 de locuri. Este evident că procesul decizional în aceste adunări este, ceteris paribus, mai dificil decât în parlamentul României, care numără doar 452 de locuri. Altfel spus, dacă este să ne legăm de numărul parlamentarilor, atunci nu se poate spune că parlamentul României este ineficient deoarece are prea mulţi parlamentari raportat la numărul de locuitori, pentru că nu acest indicator contează. Tot ce putem spune este că parlamentul are prea multe locuri, punct.

Acum, stabilirea numărului parlamentarilor derivă dintr-o decizie arbitrară – democratică, dar arbitrară. Dacă suficient de mulţi parlamentari cred că sunt prea mulţi, atunci se va decide reducerea numărului. Nu este loc pentru nicio regulă ştiinţifică aici. Pentru că tot ce are de spus ştiinţa este că democraţia funcţionează cu atât mai prost cu cât numărul celor care votează este mai mare. Această teză se aplică la orice nivel, în orice domeniu. Este valabil şi pentru corporaţii şi pentru adunările politice.

La urma-urmei, ceea ce trebuie să ne intereseze nu este faptul că parlamentul funcţionează greoi, ci faptul că este rupt de interesele cetăţenilor. Nu ne trebuie un parlament mai „eficient”, ci un parlament mai responsabil. Observaţi că această este o problemă generală de guvernanţă – corporativă sau politică. „Deficitul democratic” (pentru a prelua o expresie larg uzitată) are în vedere tocmai lipsa de responsabilitate a aleşilor faţă de alegători. If anything, reducerea numărului de parlamentari nu va îmbunătăţi în niciun caz situaţia, pentru că aşa cum am spus, cu cât numărul parlamentarilor scade, cu atât reprezentativitatea lor are de suferit. Aşadar, dacă suntem nemulţumiţi de parlamentul actual, este nevoie de o altfel de reformă.

Diverse, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | octombrie 30, 2009 10:37 am

18 comentarii

By Dan Selaru, octombrie 30, 2009 @ 11:17 am

Putem sa exageram si sa aducem 2000 sau 20, pe undeva trebuie sa existe un optim, teoretic.

Practic democratia nu are legatura prea mult cu numarul daca acesta este intre limite onorabile, 281 sau 471 nu e o mare scofala.

Ai perfecta dreptate, o alta reforma e necesara dar la aia nu am solutii.
By AristotelCostel, octombrie 30, 2009 @ 11:34 am

E frumoasa discutia despre… coeficient.

Problema nr 1 a “democratiei” romanesti:

Cheltuielile statului cu “institutiile democratice” sunt mai mici decat cele cu … serviciile secrete care ne apara de eventuale furtisaguri de tehnologie ale… spionilor japonezi. Solutia… transpira si la IQ-uri sub 1.

Problema numarul 2 a “democratiei romanesti”

Politrucii romani sunt fie politicieni de cariera, adica nu stiu nimic, fie penali… imuni. Solutia – model american: sleahta de consilieri cu ceva repere in CV pentru fiecare… oralist.

de la 3 incolo ne apuca seara…
By ionut, octombrie 30, 2009 @ 12:18 pm

Este irelevant nr. de parlamentari. Tre’ alta constitutie!
By Stefan A., octombrie 30, 2009 @ 12:55 pm

Bucuros ca impartasim o vedere comuna !
Reformele radicale in cit mai multe sectoare sint unica sansa a tarii de a iesii din saracie . Asa am comentat si pe blogul domnului Selaru.
By ionut, octombrie 30, 2009 @ 1:09 pm

Stefan A.

Exemplu de “reforma radicala”:

http://www.youtube.com/watch?v=kJFa_pyRJGU

))
Glumesc si nu prea!
By camil, octombrie 30, 2009 @ 3:28 pm

nu numarul in sine conteaza, ci calitatea. iar aceasta din urma lasa mult de dorit in ceea ce priveste clasa politica romaneasca. e prea putin relevant daca sunt 10, 100 sau 471 cat timp sunt la fel de incompetenti si/sau corupti.
By Alex Nicolin, octombrie 30, 2009 @ 5:30 pm

Numarul parlamentarilor este putin important. Nu conteaza cantitatea, ci calitatea!
In mod actual lipseste complet simtul responsabilitatii si mai ales initiativa. La asta se adauga si faptul ca majoritatea politicienilor sunt incompetenti si n-au nici cea mai vaga idee ce ar trebui sa faca.
Oamenii au devenit nepasatori, cei care voteaza se lasa prostiti cu o punga de zahar si o sticla de ulei. Se voteaza cu autobuzul prin multe circumscriptii…
Nepasarea deriva din faptul ca alesul nu se simte responsabil fata de electorat. El se plaseaza in pozitia de stapan, nu de servitor al oamenilor asa cum ar fi normal. Multi senatori/deputati sunt adusi “de la centru”, intocmai ca Agamita Dandanache, deci putin le pasa de problemele circumscriptiei respective.
La aceasta lipsa de responsabilitate contribuie si redistribuirile. Astfel ne trezim cu deputati UDMR la Constanta
Degeaba reducem numarul de parlamentari daca nu-i facem sa le pese cu-adevarat de noi.
Singura solutie este responsabilizarea acestora fata de electorat prin urmatoarele masuri:
1)Implementarea completa a sistemului uninominal prin eliminarea mecanismului redistribuirii. Candidatul cu cele mai multe voturi in circumscriptie devine automat castigator.
2)Candidatul trebuie sa fie rezident al circumscriptiei respective sau sa locuiasca la o distanta mica de limita acesteia. Rezidenta trebuie sa fie atestata pe o periada de minim 5 ani sa zicem, ca sa nu il “mutam” pe Geoana printre pepeni cu 2 zile inainte de alegeri )
3)Acordarea dreptlui cetatenilor de a revoca din functie alesul oricand, daca nu sunt mulumiti de prestatia lui. Mecanismul se numeste “Recall Election”.
4)Decalarea datei alegerilor in diferite circumscriptii cu 1 an, doar pentru deputati. Concret: avem 100 de circumscriptii in tara pe care le impartim in 4 grupe de 25. Grupa 1 voteaza acum, Grupa 2 la anul…si ciclul se reia dupa 4 ani. Astfel, obtiunea electoratului ar fi reflectata mai repede in componenta legislativului. Succesul sau esecul sunt penalizate rapid.
Nu sunt de acord cu parlamentul unicameral, desi practic Senatul si Camera Deputatilor au atributii foarte asemanatoare in sistemul actual. Din contra, ar trebui sa fie mai multe atributii distincte.
By Deceneu, octombrie 30, 2009 @ 11:20 pm

Nu conteaza numarul parlamentarilor si nici calitatea lor, asa cum afirma alti comentatori.

Sa facem o paralela intre Parlament si o orchestra.
Daca orchestra ar fi populata cu solisti laureati ai concursurilor internationale, si cand sa tina un concert fiecare ar interpreta partitura lui preferata, ar mai iesii ceva inteligibil?

Asa-i si cu Parlamentul si parlamentarii.
Oricat ar fi de geniali, daca au opinii diferite nu vor lua masuri coerente si nu vom avea stabilitate legislativa.
Daca fiecare ministru al invatamntului face propriia reforma o s-o mai ducem 50 in reforme ale invatamantului.

Alegerile nu inseamna desenmarea de indivizi geniali in Parlament, ele ar trebui sa fie alegerea politicilor pentru viitorul guvern.
In mod normal partidele politice ar trebui sa aiba pregatite programe cu masuri pe care sa le sustina in campania electorala si parlamentarii ar trebui sa adopte legi prin care sa le implementeze in mediul social-economic.

Ca sa alegem masuri/politici ele trebuie discutate, ori mass-media focuseaza pe persoane, si induce in opinia publica ideea ca persoanele conteaza.

De acord avem nevoie de un “parlament mai responsabil”, dar ca sa avem un parlemnt responsabil trebuie sa avem partide mature, care sa preia probelmele sociale, sa caute solutii si sa le transita parlamentarilor pentru rezolvare.
Asta presupune ca partidele sa aiba dezbateri, sa incurajeze oamenii sa-i contacteze.
Fractura este intre Partide si cetateni.
Nu vom avea Parlament eficient si responsabil daca nu vom avea partide ancorate in viata sociala.
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 1:32 am

Alegerile nu inseamna desenmarea de indivizi geniali in Parlament, ele ar trebui sa fie alegerea politicilor pentru viitorul guvern.
Discutia despre parlamentarii geniali ma duce cu gandul la Isaac Newton, care in calitate de membru al Parlamentului a avut doar o interventie – sa fie inchis geamul pentru ca era prea frig in sala
Oricum un parlamentar, sau un politician in general ar trebui sa aiba un nivel intelectual peste medie, sa fie maturi si stabili din punct de vedere emotional. Ei trebuie de asemenea sa aiba un sistem de valori si concepte politice riguros, bine ancorat in realitate. Cum te poate reprezenta un om care e mult mai prost ca tine, nu are nici cea mai vaga idee ce ar trebui sa faca in Parlament, ba mai are din cand in cand si crize de isterie? Sa nu mai mentionez aici si turismul politic, opiniile care baleeaza intreg spectrul si ineptiile debitate pe banda rulanta, intre doua pauze de somn
Partidele politice din Romania nu au avut niciun motiv sa se maturizeze, pentru ca nici opinia publica nu le-a snctionat corespunzator pentru comedia erorilor care ne-a adus unde suntem acum. Ar trebui sa aruncam o privire peste gard, ca sa vedem ce ar trebui sa pateasca partidele care se comporta iresponsabil fara de electorat.
Oricum partidele care populeaza viata politica romaneasca sunt toate la fel, nu au nicio doctrina coerenta. Cum se poate intitula “Liberal” un partid care creste in mod semnificativ cheltuielile publice, intr-o perioada de aparenta crestere economica?
Pana la urma partidele sunt formate din oameni, iar un sistem rareori este mai bun decat suma componentelor sale.
Pentru a incheia totusi intr-o nota vesela, iata ca nici prin alte parti socotelile din campanie nu prea se potrivesc cu realitatea din targ
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 1:33 am

sendables.jibjab.c…_for_some_campaignin
By Deceneu, octombrie 31, 2009 @ 9:50 am

@Alex Nicolin – “Cum te poate reprezenta un om”
Eu nu vreau sa fiu reprezentat de un om care oricat de genial ar fi cu un vot nu are nici o putere.

Partidele trebuie privite ca o firmele de contabiliate sau cum sunt privite casele de avocatura.
Iti alegi casa de avocatura, si ea stabileste avocatul care sa te reprezinte in instanta.
Legatura intre cetatean si putere sunt partidele.
Partidele reprezinta electoratul si parlamentarii reprezinta partidele in Parlament.

Nu ar trebui sa ne preocupe oamenii.
E problema partidelor pe cine trimit in parlament.
Pe noi ar trebui sa ne interesese doar masurile si efectele lor.
Eu vreau sa fiu reprezentat de un partid nu de un parlamentar.
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 11:31 am

Pentru mine conteaza in primul rand persoana si in al doilea rand partidul. Mentalitatile de tipul “las’ ca poa’ sa puna partidul pe cine’o vrea la circumscriptie, eu tot il votez, ca e de la PNL/PD/PSD” duc la situatii in care aceiasi oameni sunt “rotiti” prin diverse circumscriptii, unde eventual alegatorii nu stiu ce hram poarta.
Candidatul trebuie sa fie vizibil in circumscriptie pe perioada mandatului, sa asculte si sa ia in seama dorintele oamenilor.
Mentalitatea de turma trebuie descurajata, pentru ca toate studiile psihologice arata ca scade responsabilitatea individuala. Atunci cand toti incep sa gandeasca: “nu fac eu, las’ sa faca ceilalti”, atunci pana la urma in mod cert nu se va face nimic. Partidele din Romania functioneaza exact ca niste turme de oi,cu 1-2 ciobani, cativa dulai, si in rest numai oi, care behaie cum li se ordona.
Trebuie responsabilizat in primul rand alegatorul, prin utilizarea exclusiva a sufragiului uninominal.
In al doilea rand trebuie renuntat complet la votul secret in Parlament, fiecare va trebui sa isi asume raspunderea pentru decizia pe care a luat-o. Votul secret nu incurajeaza responsabilitatea, mai ales cand altcineva apasa pe buton in locul celui indreptatit.
Iata doua exemple reprezentative (USA):
Unul dintre principalele motive pentru care Hillary Clinton a pierdut investitura partidului pentru alegerile prezidentiale a fost votul favorabil razboiului din Iraq.
Lui John McCain era sa i se intample acelasi lucru pentru ca de multe ori “a sarit gardul” si votat ca Democratii. Pana la urma partidul s-a gandit cu dupa Bush oricum n-au nicio sansa, asa ca au preferat sa il arunce in cursa oricum, pentru a nu irosi un candidat promitator, util in 2012 sau mai departe.
By Deceneu, octombrie 31, 2009 @ 12:33 pm

@Alex Nicolin Pentru a te documanta in ce priveste sistemul uninominal te rog sa consulti Uninominalul intre…uratetea informatiei
Din care citez:
“Reprezentatul din circumscriptia uninominala este doar un membru al unei institutii care decide prin insumarea voturilor membrilor ei, el singur nu poate decide mare lucru in parlament (ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa faca nimic).
Tocmai de aceea, in toate tarile democratice consolidate care au o forma sau alta de sistem majoritar (Franta, Marea Britanie, SUA, Australia), votul este in primul rind pentru partid, pentru ca votul in circumscriptie nu duce doar la alegera unui candidat local, ci decide si cine are majoritatea parlamentara.”
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 8:48 pm

Multumesc pentru articol, este intr-adevar interesant. Este evident ca doamna Marina Popescu s-a documentat foarte bine.
Acum recunosc faptul ca sunt anumite aspecte pe care le-am trecut cu vederea, si cred ca de aceea rationamentul meu initial avea cateva erori grave.
Dupa ce am analizat cu atentie mi s-a parut interesant sistemul cu voturi multiple in circumscriptie (in articol era mentionat sistemul cu doua voturi), desi aparent pare mai greu de implementat si inteles de catre cetateni.
Solutie concreta:
Avem circumscriptia X, sa spunem un judet care are N mandate pentru Camera Deputatilor, proportional cu numarul de locuitori, deci va trimite o echipa de N reprezentanti in Parlament.
Fiecare partid propune o lista cu N candidati, fara nicio ordine (nu conteaza cine e primul pe lista). Alegatorul distribuie cele N voturi la care are dreptul, alegand defapt N candidati – o analogie ar fi echipa preferata.
Primii N candidati dupa numararea voturilor vor reprezenta circumscriptia in Parlament. Circumscriptiile ar trebui stfel constituite incat sa contina un numar apropiat de alegatori, avand dreptul la un numar apropiat de mandate. Astfel sunt reprezentate mai bine regiunile.
Pragul electoral trebuie setat la o valoare destul de redusa, pentru a nu exclude partidele mici – care nu sunt intotdeauna extremiste.
Ce se intampla totusi in cazul in care un candidat plasat pe unul din cele N locuri eligibile trebuie sa se retraga: a fost ales/numit in alta functie, partidul sau s-a plasat sub pragul electoral la nivel national sau pur si simplu nu isi mai putea exercita atributiile?
Candidatul plasat pe locul N+1 ii ia automat locul indiferent de formatiunea politica din care face parte, sau, in alta varianta, primul sau coleg de partid care nu a fost ales ii ia locul. Deocamdata nu ma pot pronunta decisiv care optiune este mai buna, fiecare are avantaje si dezavantaje. Redistribuirea se va face totusi la nivel local.
Avantajele sistemului sunt ca este evident uninominal si ca este mai reprezentativ decat cel pe care l-am propus initial. Sistemul este cu atat mai reprezentativ cu cat numarul de locuri ale unei circumscriptii N este mai mare, si numarul de formatiuni politice M este mai mare. Numarul de real candidati de pe buletinul de vot va fi C<MxN pentru ca nu toate partidele isi vor folosi integral dreptul de a propune N candidati, unele percepand ca au sanse reduse de a obtine un madat si isi vor conserva resursele. Cu cat N este mai mare, complexitatea procesului de votare (timpul petrecut cu informarea si cu votul efectiv) va creste in mod cel putin polinomial – aici apar si factori psihologici, subiectivi.
Dupa parerea mea N=6 ar fi limita practica a sistemului. Daca ar fi sa analizez sisteme similare, de exemplu jocul "Echipa Fantasica" de pe GSP, N poate fi si mai mare. Dar odata cu cresterea lui N va aparea factorul aleator, pentru ca in afara de cei N1 candidati preferati vei fi nevoit sa alegi teoretic la intamplare cei N-N1 candidati ramasi. Daca e sa analizezi psihologic, cei N-N1 se vor duce probabil catre partidul preferat.
Care trebuie sa fie reprezentativitatea unui candidat? Pentru o tara ca Romania – populatie 20-21M, un numar cuprins intre 50K si 100K cetateni pentru un mandat pare o alegere buna. Numarul mediu sa zicem ca va fi ~ 70K, deci un numar ~ 300 de membri ai Camerei, apropiat de cel actual. In concluzie nu e vorba de cantitate, ci in mod cert de calitate
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 9:54 pm

Cateva precizari suplimentare:
Pentru a evita cazul (improbabil) in care locul/locurile ramase vacante sa fie ocupate de alt partid, in situatia in care un singur partid a castigat in prealabil toate locurile din circumscriptie, numarul de candidati inscrisi pe lista pentru fiecare partid ar trebui sa fie mai mare decat numarul total de locuri.
In cazul celalat, cand pozitia vacanta este ocupata de urmatorul candidat, indiferent de partid, poate aparea in mod evident problema majoritatii parlamentare a partidului sau coalitiei care va forma guvernul, deoarece multi ministri sunt, in general, numiti din randul parlamentarilor, deci trebuie sa renunte la locurile lor. Problema poate fi evitata in doua moduri:
1)Se foloseste pur si simplu prima metoda, unde locul vacant este atribuit tot partidului respectiv.
2)Fiecare partid isi desemneaza, chiar inainte de alegeri potentialii ministri, care nu sunt concurent si candidati pe listele parlamentare. Alegerea este insa unul cu doua taisuri. Pe deoparte candidati cu sanse mari sunt exclusi voit de pe listele pentru Parlament, lucru ce diminueaza locurile potentiale pe care le-ar casiga partidul. Pe de alta parte membrii “Cabinetului Virtual” vor avea un timp pentru a coagula o echipa si a se pregati eficient pentru a deveni ministri.
Un alt aspect e ca membrii guvernului nu vor proveni din randurile celor confirmati prin vot direct de populatie, ca parlamentari. In plus, Primul Ministru, care este in mod frecvent presedintele partidului castigator in alegeri (sau unul dintre presedintii partidelor din coalitie), va trebui sa isi asume rolul de “capitan nejucator”. Implicatiile sunt complexe. Membrii Guvernului vor avea teoretic mai multa libertate de a lua masuri nepopulare, dar necesare. In acelasi timp responsabilitatea personala va fi posibil diminuata de faptul ca nu au fost alesi direct de catre cetateni. Un astfel de Guvern ar fi probalil ceea ce se numeste in termeni uzuali un “Guvern de tehnocrati”, in care pot fi promovati oameni profesionisti si eficienti, dar fara priza la electorat. Sistemul poate fi de asemenea dat peste cap in caz ca avem o coalitie – practic guvernul va fi format din doua-trei “bisericute”. Aici exita riscul confruntarii, care poate ingreuna sau chiar bloca activitatea guvernului – caz de studiat cabinetul Boc-1, desi ministrii nu erau tehnocrati, ci preponderent oameni politici (nu discutam despre calitate ).
Per total rezulta ca solutia (1) are mai putine riscuri, desi da mai multe putere partidelor. Deci recunosc ca ai avut dreptate
Nu sunt insa total de acord cu sistemul “2 Voturi” asa cum este el aplicat in diverse tari – un vot pentru candidat si altul pentru partid, pentru ca poate duce uneori la rezultate neasteptate sau chiar neplacute. Acest sistem reprezinta totusi o reprezentativitate mai ridicata decat uninominalul clasic si este ceva mai simplu de implementat decat sistemul propus de mine.
Cred ca ar fi un compromis acceptabil in contextul politic actual din Romania.
By Alex Nicolin, octombrie 31, 2009 @ 11:47 pm

Nu sunt de acord din principiu cu Parlamentul Unicameral, pentru ca Senatul si Camera Deputatilor ar trebui sa echilibreze sitemul parlamentar. Defapt miza referendumului nu este Parlamentul Unicameral, ci Republica Prezidentiala, chiar cu accente autoritare. Propunerea vine in acest caz in mod evident din partea Presedintelui in functie.
In opinia mea Camera Deputatilor si Senatul trebuie nu doar sa aiba atributii distincte (partial implementate in urma referendumului din 2003), ci si reprezentativitate diferita din punct de vedere al electoratului si distributiei regionale a acestuia.
Camera Deputatilor ar trebui sa reprezinte totalitatea electoratului, iar senatul sa echilibreze situatia prin reprezentarea regionala.
Alegerile pentru Camera s-ar desfasura dupa o varianta a sistemelor descrise mai sus, despre care am precizat ca avantajeaza usor partidele, dar mai ales circumscriptiile cu numar mai mare de votanti. Sa presupunem ca circumscriptiile sunt reprezentate de 41 judete si 6 sectoarele Bucuresti, care pot forma o super-circumscriptie, fara diferentierea sectoarelor. In aceasta poate fi aplicat in mod evident doar sistemul “2 voturi”.
Cateva cuvinte despre organizarea teritoriului:
Exista voci care sustin impartirea teritoriala pe judete este ineficienta, parere la care subscriu personal, in primul rand datorita faptului ca judetele sunt individual prea mici pentru a conta, nu numai in context national, dar mai ales european. Exista si cateva exceptii notabile: B,IS,PH,BC,CT etc. care au o populatie si o putere economica semnificativa. Insa exista si numeroase contraexemple: CV si TL au atat o populatie redusa si o putere economica redusa, deci nu pot fi “jucatori” eficienti. La un moment dat reforma teritoriala va fi necesara, in primul rand pentru eficientizarea alocarii fondurilor. De asemenea, capacitatea de decizie politica si fiscala va fi transferata in mare masura regiunilor. Va aparea astfel pentru prima data concurenta pe plan national. Regiunile mai sarace vor putea incuraja investitiile prin masuri fiscale, legislative si de infrastructura. De asemenea atragerea si distribuirea fondurilor UE va fi mai eficienta. Pe termen lung efectele descentralizarii vor fi benefice prin dezvoltarea uniforma a diferitelor regiuni si scaderea ponderii economice si chiar demografice a Bucurestiului. Care sunt implicatiile in plan politic?
Regiunile vor trebui sa fie reprezentate echitabil in plan politic, iar acesta va fi rolul Senatului prin numarul fix de senatori din fiecare regiune.
O alta masura utila ar fi alegerile partiale, asa cum am mentionat intr-unul din comentariile precedente. De exemplu durata mandatului de deputat sa fie redusa la 2 ani, iar a celui de senator sa fie mentinuta la 4. Odata la 2 ani vor fi disputate Camera si jumatate din locurile Senatului. Astfel, gradientul schimbarilor politice ar fi usor redus in urma alegerilor, cu consecinte benefice. In comparatie cu sistemul actual scimbarile ar fi totusi ceva mai rapide.
Deasemenea in cadrul unei regiuni distribuirea localitatilor in circumscriptii ar putea fi optimizata la un nivel mai ridicat decat in prezent. Atat din punct de vedrere demografic, cat si al urbanizarii si dezvoltarii.
Insa impartirea pe regiuni este mai greu de optimizat. Sa spunem ca vor fi create 10 regiuni intr-o tara cu o populatie de 20M. Cum regiunile trebuie sa fie unitare din punct de vedere teritorial, vom avea atat regiuni de 1M, dar si cateva regiuni de 4M. Regiunile mai putin populate vor fi evident dezavantajate in lipsa Senatului.
Senatul va avea un numar mai redus de membri fata de Camera, sa spunem 100, cu cate 10 senatori din fiecare regiune. Odata la 2 ani sunt alesi cate 5 din fiecare regiune. Felul in care se desfasoara alegerile pentru Senat in fiecare regiune pot fi diferite. Fiecare regiune va fi libera sa impuna ce sistem electoral i se pare potrivit, cu conditia sa aleaga 5 senatori odata la 2 ani. Pot aparea de asemenea partidele cu specific regional. Sistemul poate fi adaptat la scara regionala – fiecare regiune cu propriul sistem legislativ.
Toate acestea inseamna transformarea Romaniei in stat federal, ceea ce ar fi trebuit sa fie de la inceput 1859/1877/1918. Concentrarea puterii la nivel central nu a dus decat la ineficienta si coruptie in toti acesti ani. A produs nemultumiri la nivel local, mai ales in perioada interbelica. Aceste nemultumiri exista inca, latente in subconstientul populatiei. Deseori auzim comentarii ca “Banatu’i fruncea” sau “Ungurii sunt nu stiu cum”. De ce sa nu aflam adevarul pana la urma?
By Alex Nicolin, noiembrie 1, 2009 @ 12:04 am

Cum ramane totusi cu sistemul de guvernare national? Ma pronunt in mod clar in favoarea sistemului parlamentar, in care atributiile sefului statului sa fie preponderent ceremoniale. Acesta va fi ales de catre Parlament pe un termen mai lung, 5-6 ani de exemplu si va actiona ca moderator al vietii politice, ca in Austria sau Germania. Exista bineinteles si optiunea revenirii la Monarhia Constitutionala, dar este o perspectiva indepartata, fara suport popular. O alta problema este legata de ruperea liniei masculine in Familia Regala…

Ca sa rezum cele mentionate pana acum Romania mea ar trebuie sa fie un stat:
1)federal ~ 10 regiuni cu larga autonomie
2)sistem parlamentar bicameral:
-Camera Deputatilor ~300 membri alesi pe 2 ani
-Senat ~100 membri alesi pe 4 ani
-Alegeri uninominale de tip “echipa” cu N<=5, in varianta prioritatii pe linie de partid in ocuparea posturilor devenite vacante.
-presedinte ales indirect de Parlament pe 6 ani, cu atributii reduse.
By Viorel70, noiembrie 6, 2009 @ 2:37 pm

In tara noastra mereu s-a cheltuit aiurea banul public si s-au facut achizitii la un pret de n ori mai mare decat in cel mai scump magazin, cand ei ar fi trebuit sa cumpere mai ieftin. Sunt mana in mana chiar daca se cearta la TV. Ii doare in fund de noi si tara in care traim. Vi se da o sacoasa colorata, cu un carnetel, un pix si o portocala iar multi dintre voi zambiti si dati din coada. Ca sa nu mai amintim ca multi le mai papati si mainile, la propriu. Mandria de a fi roman? Nu, Nu…rusinea, in nici un caz mandria . E ca si cum ai fi sarac si te-ai lauda cu asta. Imposibil. Ei or fi mandri, nu noi. Putin ma intereseaza daca or sa fie mai putini parlamentari. E tot aia. Puteau fi si 4000, daca ar fi fost cu intentii pozitive si nu masoni pregatiti sa ne vanda la bucata.