Lituania: dansând cu deflaţia

Se pare că deflaţia trece prin momente grele în Lituania. Da, am zis bine, nu Lituania trece prin momente grele din pricina deflaţiei, ci deflaţia are viaţă grea în Lituania. Deflaţia, the mother of all economic ills cum ar zice Roubini, pare să nu izbutească să trimită la morgă economia Lituaniei – în maniera în care a făcut-o în Japonia, de exemplu, cu ceva ani în urmă.

Spre deosebire de Japonia sau de alte naţiuni în care analiştii economici aproape s-au tăvălit pe jos mimând cu argumente false calamitatea pe care urmează să o producă scăderea preţurilor, Lituania cunoaşte în acest an deflaţie adevărată, adică reducerea masei monetare. Şi încă masivă, de aproape 20%. Spre comparaţie, reducerea masei monetare în SUA în timpul Marii Depresiuni – factor considerat decisiv în căderea economică – s-a situat (în funcţie de cine o calculează, Murray Rothbard sau Milton Friedman) între 17% şi 30%… atenţie, pe 4 ani (din 1929 până în 1933)!
Deflatia Lituania
Bineînţeles, creşterea nivelul preţurilor (moştenirea boom-ului) a decelerat puternic anul acesta, după cum se vede din figura de mai jos.
Preturile Lituania
Spre deosebire de alte naţiuni care au încercat să se salveze din criză cu ajutorul politicilor keynesiene, Lituania a ales în bună măsură o altă cale. Păstrând cursul fix în raport cu euro (în vigoare din 2002), Lituania a suportat efectul deflaţionist al ieşirilor masive de capital, şi a impus o strictă disciplină bugetară: a redus cheltuielile bugetare cu 8% din PIB anul acesta, plănuind o altă reducere de 5% din PIB anul viitor.

Rezultatul? În ciuda predicţiilor pesimiste ale celor care jelesc deflaţia, în trimestrul 3 economia a ieşit din recesiune, înregistrând creştere economică de 6%. Asta spre deosebire de România, de exemplu, unde în absenţa măsurilor corective, luminiţa ieşirii din criză se zăreşte… la anul. Bine, veţi spune, dar România nici nu a cunoscut prăbuşirea PIB pe care o are Lituania, de peste 15%. Este adevărat, însă tocmai aceasta este miza problemei. Cu cât este mai severă recesiunea cu atât efectele nocive ale boom-ului anterior sunt eliminate mai bine. Ţările care au preferat să-şi „tipărească” ieşirea din criză, precum Japonia, nu au cunoscut reducerea masivă a PIB, însă Japonia a sărit din deflaţie în… două decenii pierdute pentru creşterea economică. Pe de altă parte, este evident motivul pentru care PIB a scăzut atât de mult în Lituania: această ţară are o economie extrem de deschisă, comparativ cu alte state din estul Europei. Gradul de deschidere al economiei – (exporturi + importuri) / PIB – este în Lituania de 112% din PIB, în vreme ce în România este de sub 80%. Vreau să spun că inflaţia importată a lovit cu toată puterea micuţa naţiune baltică, în vreme ce România a fost mai protejată; în consecinţă, boom-ul a produs o dislocare mai amplă a resurselor în Lituania decât în România, iar depăşirea acestor efecte este, evident, mai dureroasă la ei decât la noi.

Concluzia? O putem spune în multe feluri.
1. Efectele nocive ale deflaţiei sunt exagerate (despre deflaţie am vorbit pe larg aici)
2. Ieşirea din criză nu se face prin stimularea economiei
3. Aranjamentele monetare de tip currency board, departe de a se dovedi „inflexibile”, „rigide”, impun anumite constrângeri benefice economiei; a nu se interpreta că sunt de acord cu ele, însă sunt perferabile etalonului pur discreţionar pe care îl folosesc majoritatea celorlalte state.

Despre criza | Bogdan Glăvan | Noiembrie 9, 2009 8:59 am

11 comentarii

By Logosfera, Noiembrie 9, 2009 @ 11:49 am

Stiam ca Romania a ajuns de la +8% la -8% crestere economica. Daca e asa avem si noi o scadere de 16%. Unde gresesc?
By Stefan A., Noiembrie 9, 2009 @ 12:34 pm

PIB =100. + 8% PIB = 108.
PIB =108. – 8% PIB = 99,36.
Inlocuim cifrele cu miliarde si se vede ca scaderea te duce inapoi la o cifra mai mica decit cea initiala (unde PIB = 100 )!
By Bogdan Glavan, Noiembrie 9, 2009 @ 12:35 pm

Este vorba de scaderea nivelului PIB (2009 fata de 2008), nu de diferenta dintre ratele de variatie ale acestuia.
By jack, Noiembrie 9, 2009 @ 4:55 pm

Deflatia e OK.
Atita timp cit piata e lasata sa evolueze liber si nu se intervine politic. Cel putin asa zice Mr. Rothbard.
Si tind sa-l cred pe cuvint….
By don, Noiembrie 9, 2009 @ 7:47 pm

pai si letonia? ei cu ce au gresit de au au reusit? ptrca din cate am inteles eu, tarile baltice au avut acelasi pattern de dezvoltare? multumesc.
By Marian, Noiembrie 10, 2009 @ 5:06 am

Ne aburesti cu date false, de-aceea tragi niste concluzii atat de aiurea.

Deflatia aia periculoasa de care vorbesti nu sta in masa monetara. Masa monetara poate sa scada cat vrea ea, cat timp n-ai scaderi de preturi la produse, nu risti sa intrii in deflational spiral (pentru ca daca preturile nu vor scade in viitor, nimeni nu amana cheltuirea banilor ca sa faca economii).

Si cum arati tu in grafic, indicele de inflatie a preturilor (cel cu albastru) s-a coborat nici o secunda sub 0%. Deci care deflatie, nelule?
By Bogdan Glavan, Noiembrie 10, 2009 @ 9:31 am

Cineva a lipsit de la cursul de deflatie! Problema este tocmai scaderea masei monetare, nu scaderea preturilor. Daca nu scade masa monetara, cum poate sa scada nivelul preturilor (sa creasca puterea de cumparare a unitatii monetare)?
Dar, ca de obicei, cei mai putin instruiti sunt si cel mai putin civilizati.
By Alex Nicolin, Noiembrie 10, 2009 @ 10:47 am

@Marian
Nu au scazut preturile de consum, dar au scazut simtitor cele de productie. In mai putin de un an nu se poate face retehnologizarea industriei unei tari, cu tot cu amortizarile aferente. Deci scaderea preturilor de productie reflecta defapt scaderea salariilor muncitorilor. Chiar daca masa monetara nu s-a contractat, a scazut viteza de circulatie in bucla salarii-consum-salarii.
By Marian, Noiembrie 10, 2009 @ 5:56 pm

@Alex Nicolin:
Se pare ca nu ti-e clar ce-i cu deflatia, de ce e periculoasa si unde trebuie sa fie ea ca sa fie periculoasa.

Faptul ca au scazut preturile de productie nu inseamna nimic rau, ba chiar dpdv supply, e un avantaj – cresc profiturile per unitatea de obiect produs, deci (1) devine mai profitabil sa investesti in productie, ca return-ul e mai mare, (2).

Daca preturile de consum ar scadea (lucru care se pare ca, conform graficului, nu s-ar fi intamplat nici macar o secunda in Lituania), si s-ar intampla sustinut si pe o perioada de timp semnificativa (macar cateva luni), atunci toti actorii economici (consumatori, producatori) ar realiza ca cea mai buna investitie este sa puna banul la ciorap; pentru ca in timp ii creste valoarea banului fara sa misti un deget.

Subliniez acel “sustinut”, fara el nu exista nici un risc. Exemplu de “deflatie nesustinuta” este cea legata de pretul energiei. Treci de la baril 100$ la baril 30$, deci preturile produselor scad (din cauza scaderii energiei). Dar nu prezinta nici un pericol economic (ba dimpotriva, este un avantaj) deflationist, pentru ca nu exista nici o spirala de scadere de preturi – nu poti sa scazi pretul petrolului prea mult sub 30 (sau 20), si chiar daca ai reusit sa duci petrolul la 0$, mai scad preturile un pic si gata.

Oricum, cat timp ai moneda pegged to Euro, si cat timp n-ai deflatie periculoasa in zona Euro, n-ai de ce sa-ti faci astfel de probleme.

Marota colapsului masei monetare care se transforma in deflatie periculoasa este falsa, cat timp simultan cu colapsul masei monetare ai si colaspul nevoii banilor, deci deflatie in preturile de consum este ca si inexistenta.
By Bogdan Glavan, Noiembrie 10, 2009 @ 6:13 pm

Aha, daca va pricepeti sa reinventati teoria monetara, poate ne explicati atunci si de ce Bernanke se da de ceasul mortii sa nu scada cumva masa monetara!
In treacat fie spus, nu cred ca putem vorbi de colapsul nevoii de a detine bani, ci mai mult de “long and variable lag” cu care isi face simtite efectele politica monetara.
By Marian, Noiembrie 11, 2009 @ 9:29 pm

Bogdan, e extrem de usor sa invarti termeni gen “masa monetara”, “deflatie”, “crestere economica” cat timp nu intelegi cum se leaga intre ei.
Pana una alta, panica deflationista este legata de spirala deflationista, care nu poate aparea fara acea mentionata scadere a preturilor sustinuta. Si masa monetara poate scadea linistita fara scadere sustinuta (nu “one time deal”, ca la energie) a preturilor.