Concurenţă monetară în Zimbabwe!
Veşti proaste pentru bancherii centrali din lumea întreagă şi pentru susţinătorii acestora. Zimbabwe, ţara care a stabilit cea mai înaltă rată a inflaţiei din istorie – 500 miliarde (109)% – a abandonat la începutul acestui an monopolul asupra producţiei monetare adoptând un regim de concurenţă monetară. Populaţia, plictisită să mai folosească moneda oficială – al cărei curs de schimb ajunsese la nivelul de 35 x 1015 dolari Zimbabwe pentru 1 dolar american – a renunţat de facto la aceasta încă de la sfârşitul anului trecut.
Denaţionalizarea banilor (chiar şi în beneficiul monopolurilor monetare străine) a fost singura soluţie pe care o mai avea guvernul lui Mugabe, după ce economia ajunsese în stare de moarte clinică. Deoarece schimbul monetar dispăruse aproape total, veniturile la bugetul de stat au scăzut la zero, iar şcolile şi spitalele au fost închise. Până la urmă statul a desfiinţat monopolul monetar, permiţând cetăţenilor să îşi plătească impozitele într-o monedă străină. În prezent, dolarul American şi randul sud-african sunt cele mai folosite monede, alături de euro şi lira sterlină. Mai multe detalii citiţi aici.
Uimitor, nicio calamitate nu s-a abătut asupra zimbabwenilor. Nivelul preţurilor (care acum se calculează în dolari americani) s-a stabilizat, tarabele şi magazinele s-au redeschis iar bursa şi-a revenit (tranzacţiile se operează tot în dolari). Economia e pe creştere – fără ca un guvernator înţelept să vegheze la tipărirea monedei naţionale.
capitalism, Liberalism, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | 
noiembrie 15, 2009 8:37 am
20 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 9:13 am
Problema e ca si dolarul urmeaza un trend similar, dar ca sa fim cinstiti, de mult mai mica anvergura. Aparent ce spune mosuletul asta e foarte haios, dar pana la urma realizezi ca are dreptate intr-o anumita masura
By Bogdan Glavan, noiembrie 15, 2009 @ 10:01 am
Foarte misto, intr-adevar!
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 10:07 am
Cum nu mai exista aurul in garantarea puterii unei monede , tot este relativ .
Dolarul,euro, sint monede in care avem INCA incredere . Cu leul , milioane de romani fara acces la altre valute traiesc zilnic si primesc pensi . De unde ar scoate tara noastra miliarde de euro / dolari/ pe an pentru a plati salarii , pensi ?
Chiar daca ar dispare leul , fara acces la tiparirea valutei situatia ar fi foarte dificila .
Tocmai din acest motiv a fost decis cu zeci de ani in urma sa dispara etalonul aur! Se poate tiparii doar pe INCREDERE !
Astfel multe tari pot trai zeci de ani mai presus de adevarata valoare a natiunii respective !
Adica compenseaza pierderea economica , financiara cu puterea militara /politica . In realitate este un cerc inchis unde o pierdere in un sector poate fi compensata cu crestere in alt sector doar pe termen scurt ! ( ani sau max. zeci de ani )
A incercat imperiul roman si a disparut ca imperiu . Continua USA si cu timpul vor ajunge la acelasi rezultat !
PS. Zimbabwe este o tara ramasa doar cu numele.
Intraga structura economica , financiara , sociala , a fost distrusa ! A ramas o nomenclatura privilegeata si gata !
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 10:23 am
Intr-adevar, cazul Zimbabwe nu este singular. In urma cu putin timp a existat o situatie similara foarte aproape de noi, cu rezultatele de rigoare. Solutia adoptata de populatie a fost aceeasi.
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 10:35 am
Un schimb monetar de 4,3 lei noi / euro , in realitate este egal cu 43.ooo lei vechi / euro .
O operatie de chirurgie plastica care da iluzia de tinerete si vigoare !
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 10:45 am
Denominarea leului a fost operata in 2005, dupa o temperare prealabila a inflatiei – intre 1990 si 2000 aceasta atinsese si 100%/an . Lira turceasca a suferit valori similare ale inflatiei intre 1970 si 2000. La ei a fost nevoie sa se taie nu 4, ci 6 cifre. Spre deosebire de Romania, Turcia a facut progrese economice importante in anii ’90 si ’00.
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 11:06 am
Dupa 1989, inflatia noastra a depasit si 100 % in anumiti ani !
Italienii au intrat in euro cu un schimb de 1.936,27 lire / euro .Euforia unei monede mai stabile a fost compensata cu o scadere generala a nivelului de trai! Drept ca este o inflatie redusa dar venituri nete sint si mai reduse.
Daca privim veniturile brute , au crescut bine mersi dar taxele , impozitele au o greutate ridicata!
Asa pateste fiecare tara care nu face reforme si pierde si ultima posibilitate de “control” a monedei nationale !
In plus creste di datoria publica care compenseaza in mod redus lipsa de reforme !
Compensarea majoritara se face la nivelul de trai , in scadere ! Nu conteaza cum se cheama tara , efectele sint eceleasi !
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 11:51 am
Trecerea la euro a fost marcata de inflatie in toate tarile care au aderat initial, cu nemultumirile de rigoare. Ce costa inainte o marca, a costat apoi un euro, deci o rotunjire in sus a preturilor.
Majoritatea tarilor initiale au fraudat criteriile de aderare, nu doar Grecia, asa cum sugera un articol de acum cateva zile. Unele tari, printre care Italia si Grecia au avut cele mai mari abateri. Pentru aceste tari trecerea la Euro a fost un colac de salvare. Datoria, deficitele si inflatia au fost impartite “frateste” cu tari mai competitive. Germania a avut cel mai mult de suferit pentru ca avea deja in spinare povara grea a fostului DDR.
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 12:20 pm
Vezi ca si dolarul american ( cu mult inainte ) a impartit “frateste” cu alte tari datoria , deficitele si inflatia . A fost cautat de toti pe baza de INCREDERE !
RFG a intrat in euro cu 1,95 marci /euro si pe linga acest fapt (just subliniat ) au avut si povara RDG .
(de mentionat ca doreau 1 marca / 1 euro dar Franta si altii nu erau de acord ).
Cit priveste Zimbabwe , fara valuta injectata anual de “capsunarii ” lor (peste 20 % din populatie) , nu era posibila nici macar “concurenta monetara ” . Nu le dadea nimeni imprumuturi !
Deci , noi ca natiune ,fara reforme , ne salvam doar prin imprumuturi externe + valuta de la “capsunarii ” nostri !
Gresesc ceva domnilor Glavan si Nicolin ?
By Extra3OO, noiembrie 15, 2009 @ 12:48 pm
20 de ani, 1.000.000 % inflatie.
Nice. Evolutia se face cu suturi in fund.
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 1:02 pm
Perfect de acord, cu cateva completari si o singura exceptie, ce-i drept de nuanta.
Imprumutul poate fi asemanat cu un balot de bumbac aruncat unui om care este in pericol de inec. Daca el nu ajunge la mal pana la udarea balotului, va fi tras la fund impreuna cu acesta
Imprumuturile externe nu reprezinta o “salvare”, decat in cazul in care sunt folosite eficient, pentru investitii. Doar aceste investitii pot asigura o crestere sustentabila, neaparat necesara pentru plata atat a principalului cat si a dobanzii. Atata timp cat imrumuturile sunt contractate direct sau indirect de catre stat, e mare probabilitatea sa fie folosite cat se poate de ineficient. In acest moment imprumuturile contractate de catre guvernul romaniei nu ajung decat in mica parte in investitii, care sunt in mod covarsitor de o calitate indoielnica (ex: drumuri care se rup la 3 zile dupa inaugurare). Restul sunt folosite pentru consum, in mod nesustentabil (cam ca datoriile betivului la carciumar).
Banii “capsunarilor” nu au realizat mare lucru, cel putin in Romania, pentru ca s-au dus in principal in consum, care s-a facut preponderent tot din import – deci au fost folositi preponderent pentru finantarea deficitului balantei comerciale si nu pentru investitii.
Fenomentul “capsunaritului” a fost repetat de multe ori in istoria recenta, dar cu variatii importante in modul de cheltuire a banilor. De exemplu iugoslavii au fost lasati sa plece la munca in strainatate de unde s-au intors cu marci, pe care au fost lasati sa le pastreze.
Pana aici este exact ceea ce au facut si roamnii 20-30 de ani mai tarziu. Numai ca in continuare vecinii nostri au fost mai inteligenti. Marcile au fost cheltuite in mare parte pentru achizitia de utilaje agricole, deci au fost investiti. Ca si in Romania, forta de munca provenea preponderent din zonele rurale. Ceea ce a ramas a fost economisit cu grija, constituind practic baza monetara folosita in spatiul iugoslav in vremurile tulburi din anii ’90.
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 1:27 pm
@Extra
“Nice. Evolutia se face cu suturi in fund.”
Cred ca Traian Mugabe si restul babuinilor politici merita vreo cateva, indiferent de ceata din care provin
By Extra3OO, noiembrie 15, 2009 @ 1:53 pm
Pai normal. Pana nu isi da seama negrul de pe plantatie ca singura lui sansa e sa fie “liberal”, individualist, sa-si urmareasca interesul personal si nu al “partidului”, pana atunci merita suturi in fund cat incape.
E o functie “bijectiva”.
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 4:47 pm
Tariceanu , Antonescu sint si ei in primele poziti la coada pentru primit picioare in dos !
Si “negri ” de pe plantatia PNL se trezesc pina la urma !
Tovarasi , cel mai greu este cu cei din PSD, au fundul blindat !
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 5:25 pm
“Tovarasi , cel mai greu este cu cei din PSD, au fundul blindat !”
Asa este, inca il au pe Bomobonel – cunoscut specialist in zona dorsala.
La PSD tot Bunicuta trage sforile.Prostanacul este doar de fatada
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 5:51 pm
Citind comentarile noastre , domnul Glavan va merge la biserica in fiecare zi !
Am inceput cu Zimbabwe si am ajuns la picioare in dos !!!!
By Alex Nicolin, noiembrie 15, 2009 @ 6:27 pm
Trist dar adevarat, Romania nu este mult mai bine administrata decat sus-numitul stat african.
By Bogdan Glavan, noiembrie 15, 2009 @ 7:12 pm
Aaa… nu credea ca va va interesa atat de mult Zimbabwe!
By Stefan A., noiembrie 15, 2009 @ 7:55 pm
Am facut un exercitiu intelectual pe fondul unei duminici !
Cine stie , poate trebuie sa ne pregatim mintal sa ajungem ca Zimbabwe !
Citesc si studentii comentarile ? Luni au cu ce sa se distreze !
By Alex Nicolin, noiembrie 18, 2009 @ 5:31 am
In fond, acum cativa ani am fost amenintati de un anumit candidat cu mutarea in Congo