A fost cauzată criza de supra-optimism?
Excesul de optimism reprezintă una din cauzele principale ale crizei, în viziunea multor economişti. Liviu Voinea o spune în cartea sa „Sfârşitul economiei iluziei”. Alan Greenspan a invocat de mult irrational exuberance pentru a explica boom-ul de pe piaţa activelor. Înaintea tuturor, Keynes vorbea despre animal spirits care stau la baza fluctuaţiilor economice.
Nu neg că în timpul avântului economic mulţi indivizi trăiesc sub iluzia înavuţirii, a profiturilor facile. Însă profiturile iluzorii sunt un simptom, nu o cauză a avântului nesustenabil. Pentru a demonstra de ce, vă propun următorul scenariu. Să presupunem că un înger vi se arată şi vă spune că anul viitor preţurile automobilelor se vor dubla, că peste 2 ani se vor tripla şi că peste 5 ani vor fi de 10 ori mai mari. Pur şi simplu să presupunem că vă aflaţi în posesia acestei informaţii sigure. Ce ar fi bine să faceţi cât mai repede? Evident, să vă grăbiţi să cumpăraţi o maşină, ar putea fi ultima voastră şansă de a vă lua una; unde mai punem că am putea-o revinde la scurt timp cu un profit substanţial. Ei bine, vă veţi duce până la sfârşitul anului la showroom-urile auto? Bănuiesc că majoritatea veţi spune “Nu”, deoarece scotocindu-vă în buzunare descoperiţi că nu dispuneţi de suficienţi bani pentru a vă îndeplini dorinţa, nici măcar la preţurile de astăzi. Ceea ce arată că factorul constrângător al cererii (consumului) este venitul. Indiferent de ce credem că se va întâmpla la anul, alegerile noastre din prezent sunt condiţionate de cantitatea de bani pe care o deţinem.
Aşadar, optimismul fără resurse monetare nu face doi bani, ca să zic aşa. Oamenii nu pot cheltui optimism, nu pot convinge nici măcar pe vânzătorul de covrigi să le vândă marfa în schimbul anticipărilor lor exuberante; au nevoie de bani pentru asta.
Pe de altă parte, dacă dispun de bani, problema este rezolvată indiferent cum am considera comportamentul oamenilor. Bănuiesc că majoritatea cititorilor sunt firi prudente, cumpătate. Însă şi-ar conserva preferinţele lor de astăzi dacă mâine ar cîştiga la loto 1 milion de euro? Cu siguranţă nu, cu siguranţă că ar cumpăra mai multe bunuri decât fac astăzi. Îmi aduc aminte de replica cuiva care, întrebat de ce şi-a cumpărat o maşină extrem de scumpă într-o ţară lipsită de drumuri de calitate, a răspuns simplu: “fiindcă îmi permit”. Poate că omul cu pricina era mai exuberant din fire, însă răspunsul lui este logic: pentru a cumpăra orice, trebuie mai întâi să ne permitem. Dacă avem bani, optimismul vine automat.
În concluzie, factorul fundamental ar expansiunii cererii şi boom-ului economic este existenţa unei cantităţi mai mari de bani. În absenţa acesteia, cu tot optimismul din lume nu ar exista nici avânt, nici criză. Extinderea cantităţii de bani (în mod arbitrar, discreţionar) este condiţia necesară şi suficientă pentru dereglarea mecanismului economic.
Pe lângă faptul că nu realizează acest fapt, susţinătorii argumentului supra-optimismului se află în imposibilitatea de a explica multe alte lucruri. Cum ar fi downturn-ul, declinul economic. Chiar aşa, dacă în spatele expansiunii se află doar optimismul agenţilor economici, atunci de ce n-am putea avea, măcar teoretic, expansiune la nesfârşit? De ce nu pot rămâne oamenii optimişti, de ce trebuie să-i mai lovească pesimismul? Însă simpla încercare de enumera dificultăţile de care se lovesc economiştii ce neagă importanţa monedei în societate înseamnă să acordăm acestei abordări o importanţă mai mare decât merită.
Despre criza | Bogdan Glăvan | 
noiembrie 16, 2009 8:13 pm
10 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Alex Nicolin, noiembrie 16, 2009 @ 8:47 pm
Greenspan “Vrajitorul”, “Geniul” – asa cum era laudat pana in urma cu vreo doi ani, nu este in niciun caz un exponent al pietei libere, asa cum incearca sa para. Este doar un monetarist de valoare indoielnica, care s-a nimerit “la carma” intr-o perioada cand apele au fost au fost relativ linistite.
Inflatia a fost dictata de catre prietenii lui de pe Wall Street, care au putut astfel sa se tina de tot felul de fraude cu CDO-uri. Daca nu le puteau onora pur si simplu vorbeau cu Greenie sa mai dea drumul la tiparnita putin. Am vazut zilele trecute un documentar pe Trenduri unde erau prezentate respectivele “jucarii”. Concluziile trase nu erau insa destul de simpliste – lipsa reglementarii, bla-bla. Pana la urma reglementarea nu a lipsit, dar a fost special conceputa, cu diferite “portite” care au permis numeroase fraude tocmai celor care acum sunt “too big to fail”.
“Exuberanta” consumului a fost practic impusa tuturor pentru ca economisirea pur si simplu nu mai era rezonabila in contextul unei dobanzi real negative. In schimb creditul a devenit accesibil pentru aptoape toata lumea – dobanzi mici, conditii aproape inexistente. In sitiuatia asta este pur si simplu ipocrizie sa ii acuzi pe ceilalti de exuberanta. E ca si cand ai turna benzina prin casa si apoi ai da in judecata firma de constructii pentru ca n-a folosit material ignifuge
By Stefan A.., noiembrie 16, 2009 @ 9:12 pm
Optimismul social , economic , financiar a fost “drogat ” masiv prin cresterea enorma a masei de bani la care marea majoritate a cetatenilor planetei a avut acces doar prin credite larg raspindite !
Aceasta oferta , cel putin in tarile dezvoltate , a ascuns bine adevarata problema. Scaderea puterii de cumparare reale a oamenilor . Veniturile brute au crescut dar datorita cresterii fiscalitatii pe aceste venituri, salariul net nu a tinut pasul cu inflatia , preturi. A aparut astfel oferta de imprumuturi pentru a cumpara azi ce cindva cumparai dupa luni , ani de economisiri !Implicit si economisirea , larg raspindita pina in anii 70 (USA ) anii 90 (UE) a fost puternic frinata si dezechilibrata !
In acelasi timp , scaderea fiscalitatii pe activitatile financiar bancare a dus la gindirea generala ca este mai usor si mai rentabil (eficient) sa faci bani prin speculatie bursiera ( absolut legala )decit prin munca clasica umana , adica producerea de bunuri de consum (indiferent de tip , sector ). Pirgia financiara(efectul levier ) , sustinuta si amplificata de anularea multor reguli bancar financiare ( oficial mai multa libertate, in realitate scaderea economiilor milioanelor de cetateni) a dus la eliberarea unui instinc uman bine cunoscut !
Vrem tot si cit mai repede (pe cit posibil fara prea multa munca).
Cum cine comanda face si legea , optimismul a fost la rindul lui “drogat ” de natiunea care pentru zeci de ani a fost considerata buricul pamintului !
In acelasi mod in care romanii pe vremea imperiului roman consumau tot mai mult pe datorie dar intrarile financiare ( noi teritorii cucerite, bogate in sclavi si aur ) nu mai aduceau nimic in plus . Optimismul, atunci, se vedea bine la Roma , buricul pamintului !
Acum , trezirea va face sa descoperim ca incet , incet , NY nu va mai ramine capitala financiara mondiala, USA nu vor mai fi jandarmul si bagatasul planetei !
Inevitabil , indiferent ce gindeste fiecare despre USA !
Expansiunea la infinit exista doar in matematica pura , teoretica ! Planeta noastra are marginile ei si deci infinitul pe pamint nu exista ( indiferent ca vorbim de crestere economica , populatie , resurse ).
By Stefan A.., noiembrie 16, 2009 @ 9:48 pm
Creditarea masiva, la toti si la toate , a ascuns adevarata problema a tarilor dezvoltate si in primul rind USA . Venitul net a omului de rind (pe fondul cresterii fiscalitatii pe venituri ) nu a mentinut puterea de cumparare!
Implicit a scazut si economisirea dupa anii 70 (in USA ) si dupa anii 90 ( in UE ).
In acelasi timp ,fiscalitatea pe sistemul bancar financiar a scazut (in numele globalizarii).
Efectul devastant , mai bine sa faci bani cu bursa , derivate decit sa produci ceva tangibil .
Daca tot vrei sa produci , mergi in China , in tarile unde cheltuielile sint minime si moneda acelor tari valoreaza putin. Profitul va fi mai mare , controalele muuult mai slabe si muuuult mai de fatada ! Adica mai putina bataie de cap !
Cresterea la infinit , mai ales in tari dezvoltate , este o utopie ! Aceste tari, pline de toate cele ar fi crescut doar daca gaseau noi pieti de desfacere ! Cu ce costa productia de bunuri in aceste tari , a aparut paradoxul ca au devenit importatoare de bunuri! Deci , stagnare sau cresteri de PIB sustinute majoritar de activitati bancar financiar asigurative !(credite , derivate , etc )
Pirgia financiara (efect levier ) a amplificat acest dezechilibru pina la explozia sistemului !
Doar in matematica si astronomie exista notiunea de infinit ! Actiunile umane au un inceput si un sfirsit, o geneza si o moarte !
Pentru unu care este muribund ( USA , UE ) sint o gramada de noi nascuti (BRIC ) care vor sa ajunga mari si sa comande !
By Alex Nicolin, noiembrie 16, 2009 @ 10:15 pm
@Stefan
Nu cred ca EU si US o sa moara, asa cum nu cred ca BRIC o sa ajunga peste noapte stapanii lumii. Probabil nivelul slariilor va scadea in EU si US in urmatorii ani, lucru care va face economiile respective sa fie din nou atractive pentru investitii. In acelasi timp salariile in tarile BRIC vor creste, cu efect opus asupra investitiilor. Productivitatea in aceasta zona este oricum mai redusa, din motive care nu tin de forta de munca propriu-zisa, ci de factori organici locali, cum ar fi infrastructura in domeniul energiei si transporturilor, stabilitatea politica, transparenta legislativa, coruptia etc.
Sistemul financiar si serviciile conexe vor suferi o contractie puternica peste tot din simplul motiv ca sunt supradimensionate.
Va suferi o soarta similara si industria auto, din cauza cresterii inevitabile a preturilor la energie (petrol).
Sectorul constructiilor va fi afectat in continuare datorita stocurilor imobiliare importante, dar se va redresa pe termen lung.
Nu este nicio problema daca unele sectoare se vor contracta – resursele vor fi folosite in alta parte, unde este nevoie de ele. Banii pot fi reinvestiti, oamenii – recalificati.
By Stefan A.., noiembrie 16, 2009 @ 11:10 pm
In parte ai dreptate , in ansamblu , nu !
Muribund inseamna ca inca mai respira si mai judeca !
Tarile dezvoltate din UE + USA sint cu datorii pina peste cap ( guverne , firme , cetateni ). E drept ca in unele tari datoria cetatenilor este mai redusa , economisirea mai mare dar ce economisesc astia , risipesc altii din tara .
In USA , datoria de stat + datorie firme + datorie cetateni depaseste 400 % PIB .
In Italia , datoria de stat ( majoritara)+ datoria firme (doar cele cotate in bursa au 945 miliarde €) + datoria cetateni ( mica in procente ), ajunge undeva la 350 % PIB!
Deci , matematic ,la o mica crestere PIB, poate creste si datoria . Daca cresterea datoriei vine practicata de toti , inflatia , taxele , maninca toate economiile !Adica mama are datorii , tata la fel , bunicii la fel , fratele egal , eu ce fac ?In cel mai bun caz fug din casa , in cel mai rau caz , vind droguri . Adica fac “finanta creativa” !
In alta ordine , tarile UE cu moneda euro sint obligate sa se intoarca inapoi ( mai devreme , mai tirziu) la deficit sub 3 % PIB .
Asta inseamna cheltuieli sub control , incasari fiscale mai mari ( de unde ca au presiuni fiscale mari ?). Ar fi o solutie dezvoltarea green economy dar de unde bani ?
Firmele , fara ajutoare directe sau indirecte ( de stat) nu dau ciora din mina pe pasarea de pe gard !
Cit priveste industria auto , in tarile dezvoltate UE, este DEJA in supraproductie. Costa scump sa produci in Franta , Anglia , RFG, Spania. Si pretul final de vinzare este agravat de aceste costuri .Aceste firme nu au delocalizat in masa din cauza politicii care da bani cu gramada(direct tip program rabla, fonduri de dezvoltare-cerecetare , indirect prin reduceri fiscale si contributive pentru firme , nu pentru angajati ) Variatia pretului petrolului a dus la masini cu motoare mai mici si mai eficiente nu la auto mai ieftine sau mai scumpe ! Piata auto se muta treptat (productie+vinzare )in tarile BRIC. Unde este piata de desfacere si unde se produce la preturi de vinzare accesibile locuitorilor de acolo! Crezi ca cumpara Logan romanesc in India ? Daca o produc acolo costa si mai putin si atunci o cumpara indienii !
Piata constructilor in vest europa este satura , putem vorbi de mai putine locuinte noi si mai mult de intretinerea celor vechi , complect invers decit in Romania !
Contractia este generala (in toate sectoarele )in Vest Europa si USA . Noi am fi posibil sa ne salvam ca sintem in urma cu toate cele dar banii merg pe pensi si salarii , deci , cu ce finantam progresul ?
In concluzie , puterea economica , financiara , sociala , militara , cum o vedem noi azi , este pe sfirsite , se deplaseaza spre est (in special in Asia) si deplasarea nu inseamna largire . Un fel de vase comunicante in care unii cresc si altii scad ! Au cazut imperii, au aparut altele. Istoric , in ani , aceasta suprematie a unuia este tot mai scurta si caderile sint tot mai rasunatoare !
By anonymous, noiembrie 19, 2009 @ 8:07 am
cred ca insistati prea mult pe cauzele monetare. mai este o problema mare – lumea produselor financiare nu prea face diferenta dintre profiturile realizate si cele nerealizate (adica doar pe hartie, prin mark to model sau marcare la diverse “piete” fara lichiditate). cei care se ocupa cu din astea stiu diferenta, dar regulile contabile spun ca, de fapt, diferenta nu exista. conform “mark to market” un dolar de profit pe hartie este egal cu un dolar casitgat cash (adica vrabia din mana este egala cu cea de pe gard). presupunerea implicita este ca orice cantitate din orice activ financiar se poate transforma in bani la ultimul pret tranzactionat – trebuie sa fii nebun sa crezi asa ceva, dar nu te pui cu fundamentalistii lui “mark to market”. produsele financiare au fost masinarii de tiparit profit contabil care nu avea cum sa fie vreodata transformat in bani, pentru ca toata lumea asta a vrut si asta a recompensat, profit contabil, ca sa creasca actiunile. cu din astea ma ocup, nu vorbesc din auzite.
By Bogdan Glavan, noiembrie 19, 2009 @ 1:08 pm
Insist doar asupra faptului ca emisunea monetara este cauza necesara si suficienta pentru boom-bust. Orice alta problema, precum cea identificata de dvs., nu este nici neaparat necesara, nici suficienta.
In ceea ce priveste “mark to market”, parerea mea este ca este bun, in sensul ca valoarea unei companii/investitii/activ este intotdeauna data de piata, nu de istorie sau de ce zice unul sau altul. Problema e alta: reglementarea prudentiala care se bazeaza pe “mark-to-market model”. Dar despre acest subiect vorbesc in cartea mea, care va fi lansata f. curand!
By anonymous, noiembrie 20, 2009 @ 4:03 am
vreau sa reformulez putin. am un portofoliu de produse denumite acum “toxice” la o banca europeana. motivul pentru care le-am tranzactionat in vremurile bune nu are legatura directa cu politica monetara a vreunei tari si nici cu optimismul general. pur si simplu, le-am tranzactionat pt ca am fost platit bonus in functie de profitul contabil, ca si toti ceilalti bagati in asta. produsele astea aratau profit din prima zi, pentru ca asa spunea modelul si o pseudo-piata, desi maturitatea putea fi si 30 de ani, in care se mai pot intampla multe.
am fost platit sa aduc profit contabil, nu cash, si l-am tot adus cativa ani, am fost platit foarte bine (multumes foarte mult), sefii mei au fost platiti si mai bine, pana cand a facut totul “poc”. daca banca spunea “te platesc foarte bine, dar nu acum, doar cand inchizi pozitia si aduci banii” nu se mai baga nimeni la structuri complicate cu modele paranormale si piete fara lichiditate – brusc si-ar fi dat toti seama cat de incert este profitul ala de fapt. fiecare factor de decizie din banca cauta doar sa-si maximizeze bonusul pe anul in curs, care bonus este perfect aliniat cu interesul actionarului, care actionar nu vrea decat capital gain pe anul in curs, pentru ca si actionarul are manageri care asteapta bonusuri in functie de profitul contabil.
am facut si lucruri bune pentru banca, dar pentru alea nu m-au platit.
nu zic ca este o conditie nici necesara, nici suficienta, dar este realitatea. partea teoretica nu este specialitatea mea. dar si in conditii de tight money, cata vreme lumea recompenseaza profituri de hartie problema ramane.
afirmatia dvs “emisunea monetara este cauza necesara si suficienta pentru boom-bust” mi se pare “very strong statement”, cam “too strong”. ca prim contraexemplu, 1637 “tulip-mania”…
ajung rar in romania, sper sa va mai gasesc cartea anul viitor. sunt curios ce spuneti de mark to market.
By Bogdan Glavan, noiembrie 20, 2009 @ 8:51 am
Ei, veti mai gasi cartea, fara indoiala, doar nu credeti ca se va genera un soi de “book-mania”! Daca urmariti blogul, veti detalii.
Multumesc pt. comentariul f. informativ, poate o sa il folosesc si in prelegerile mele la universitate.
Nu neg ce spuneti, e perfect adevarat. Totusi, intrebarea este de unde puteam sa stim ca acele “active toxice” nu vor performa pana la scadenta? Adica, nu aveati de unde sa stiti ca acele active vor deveni “toxice”. Sa presupunem ca nu deveneau, ca erau bune. Nu era atunci bine sa folosti mark-to-market?
Dvs. condamnati mark-to-market ex post, adica dupa ce ati vazut ca activele au ajuns toxice. Intrebarea e: putem sa il condamnam ex-ante, din principiu?
Eu spun ca nu, fiindca e firesc sa folosim valoarea de piata atunci cand calculam profitul, altminteri ce semnificatie mai are profitul?
Si atunci care e problema? Problema este ca ceva a falsificat preturile, piata, profitul, dandu-va senzatia ca activele sunt performante, cand, in realitate, erau toxice. Aici intervine politica monetara. Sper ca nu v-am plictisit.
By anonymous, noiembrie 21, 2009 @ 2:40 am
cum se poate sti dinainte daca activul e toxic sau nu? din start nu putem vorbi de metode simple pe care le poate aplica orice investitor. vorbim de produse complexe bazate pe modele matematice si mai complexe. modelele astea au si ele o logica pentru cine le intelege, care este valabila daca anumite conditii (multe) sunt indeplinite in anumite piete. daca imi spuneti in ce masura ati studiat option pricing theory va pot da mai multe detalii despre cum statea situatia ex ante in cazul nostru. acum spun toti “vai, n-am stiut ca sunt toxice, am crezut prea mult in modele…” e cea mai convenabila scuza in situatia asta, dupa ce am luat atatia bani. cunoscatorii stiau ca sunt probleme, doar ca erau putini si in general din categoria celor platiti ca procent din profit. din ce am vazut eu, cei de la risk management erau pe dinafara, niste bieti functionari platiti de cateva ori mai putin decat un trader sau matematicieni cu capul in formule care nu cunosc pietele si nici nu-i intereseaza asemenea lucruri triviale. de auditori si contabili nu mai vorbesc, vai mama lor. nici in ziua de azi nu le e clar ce se intampla. am incercat anul asta sa le explic ca activele sunt inca supraevaluate, dar am fost suspectat ca vreau sa manipulez profitul, sa bag pierderea in anul asta ca sa am mai mult profit la anu’.
piata era oricum un club restrans de banci mari, nu se baga altii la asa produse complexe pe termene asa lungi, deci nu putea sa apara un fel de short seller care sa vina si sa dea lovitura. asa ca gunoiul a stat ascuns sub pres mult timp, si inca mai e sub pres in mare masura. povestea e mult mai lunga, v-am spus varianta pe scurt.
vorbim de optiuni si swapuri structurate, pentru care noi n-am avut asa mare nevoie de credit, ca astea nu costa mult at inception. de altfel, presa tot descrie criza ca pe un esec al bancilor, chestii gen “the scientists blew up the lab”, dar lucrurile nu au mers rau pentru cei care au fost la butoane in timpul asta, n-avem de ce sa ne plangem. toti pe care ii stiu din acest “club” au castigat bine, unii s-au si retras “in glorie” cu destui bani. nota de plata o plateste contribuabilul acum.
in vremurile bune subestimat magnitudinea pierderilor, dar stiam ca urmeaza pierderi, cel putin la inceputul lui 2007 era deja evident si pentru optimisti (explicatia e lunga si tine de teoria optiunilor si date specifice despre cateva piete obscure, daca va intereseaza domeniul, va pot explica ce si cum – tine strict de produsele astea).
acum, de ce nu a functionat mark to market. interes sa vanda structurile in piata nu a avut nimeni mult timp, le tot structuram in profit si le tineam in “magazie”. stiam ca nu e lichiditate si n-avea nici un sens sa ne tragem un glont in picior vanzand si impingand pretul in jos - vedeti teoria bonusului din postarea precedenta
asa ca e si greenspan cu politica lui vinovat, easy credit a favorizat excessive risk taking, dar nu putem sa dam toata vina pe el – in inici un caz nu ne-a facut politica monetara sa credem ca activele noastre erau performante
ca sa nu se mai repete, cred ca trebuie umblat putin la contabilitate. cum spuneam in postarile anterioare, lumea a alergat in disperare dupa profit contabil si asa o sa faca si data viitoare. sa discutam despre cum e definita mark to market in US GAAP si cum se aplica de fapt in practica alta data, subiect lung. nu zic ca alte metode sunt intotdeauna mai bune decat mark to market, doar ca mark to market nu este “mecca” – piata poate gresi foarte rau perioade lungi de timp si profiturile din mark to market sunt ca averea lui bacali, se pot dezumfla brusc. am cateva exemple reale de anul trecut de toata frumusetea din cross currency swaps, de care lumea a stiut dar n-a avut nimeni curaj sa se bage cateva luni.
am cam lungit-o de data asta, scuze.