Preţul materiilor prime dincolo de criză
Dacă ne uităm la evoluţia preţurilor materiilor prime, avem impresia că nici prin criză n-am trecut, nici rău nu ne simţim. Prăbuşirea cotaţiilor înregistrată anul trecut nici măcar nu a adus preţurile în linie cu realităţile economice. Din 2002 încoace, raritatea materiilor prime nu s-a modificat radical, astfel încât valoarea petrolului, de exemplu, să reflecte această schimbare. Fluctuaţia preţurilor oglindeşte mai degrabă expansiunea masei monetare la nivel global. Da, petrolul este din ce în ce mai rar, dar nu în raport cu cererea industrială, ci în raport cu numărul dolarilor, care sunt tipăriţi în abundenţă de Fed.
Întrebarea legitimă care se pune nu este dacă ne paşte vreo criză energetic, ci dacă balonul speculative alimentat cu credit ieftin va depăşi în amploare precedentul boom. Mă hazardez să spun că într-un an cotaţiile vor ajunge la nivelul maxim înregistrat înainte de criză – asta dacă nu cumva anticipările inflaţioniste vor forţa autorităţile monetare să înăsprească politica monetară provocând un nou crah.
Despre criza | Bogdan Glăvan | 
noiembrie 23, 2009 3:49 pm
2 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Stefan A., noiembrie 23, 2009 @ 5:54 pm
-Preturile materilor prime , azi , sint mai mult speculatie si mai putin cerere -oferta. Produsele futures depasesc cu mult cantitatea de produse reale tratate.
-Invazia creditului ieftin este cauzat de tiparnita de bani ! Tiparnita lucreaza intensiv in idea ca noua hirtie acopera pierderi colosale ! In realitatea sprijina doar speculatia !
Speculatia are un inceput si un sfirsit . Cu cit se pompeaza mai mult , cu atit dezumflarea este mai exploziva .
-USA nu vor inaspri politica monetara ! Nu acum si nici in curind ! Mai bine merg cu caciula in mina la chinezi!
PS. remarcati ca a scazut UE in relatile strategice americane si au devenit chinezii vioara principala ?
By Marian, noiembrie 24, 2009 @ 4:09 am
Nu e chiar asa.
Nivelul inflatiei “planuit” de FED (si factorizat in orice, inclusiv in dobanzile bancare si in valorile bondurilor) este de vreo 3 si ceva la suta pe an. In cei 15 ani afisati in grafic, 3% inseamna devalorizare cam de 1.56 ori. Adica daca papica era 1$ in 1994, acum trebuie sa fie 1.56$. Cam cat o vezi in grafic.
In schimb la materii prime, coeficientul de inflatie e cu totul altul. Oare sa fie de la inflatie? De ce papica totusi indeplineste cu sfiintenie coeficientul amintit mai sus? Nu cumva traim intr-o bula speculativa a materiilor prime inca nedezumflata, bula care a avut ca scanteie cererea anormal de mare din spatele bulei imobiliare?