BNR, cât de multă inflaţie ai făcut în ultimii 5 ani?

Deşi toată lumea recunoaşte că deficitul comercial înregistrat de România în anii premergători crizei era nesustenabil, nu toţi economiştii sunt de acord asupra cauzei. Ieri, am susţinut că responsabilitatea aparţine Băncii Naţionale care, în anii 2004-2008 a creat o uriaşă expansiune a creditului, similară doar cu „remonetizarea” economiei din anii guvernului Văcăroiu – fenomen încheiat cu criza din 1997-1998, când am fost doar la un pas de a concura Bulgaria la campionatul de cădere liberă… economică. Mi-am propus să explic mai pe larg această teză.

Acordarea de credite ieftine este factorul care a predispus societatea să îşi mărească în mod nesustenabil cheltuielile şi importurile. Iar aceste credite s-au bazat tocmai pe intrările masive de capital, stimulate la rândul lor de politica monetară ultra-permisivă (am putea spune, iresponsabilă) a statelor occidentale. Fiindcă instituţiile financiare au speculat diferenţa dintre costul creditului în dolari sau euro (ieftinit artificial) şi randamentul activelor denominate în lei, determinând apariţia a ceea ce se numeşte „carry-trade”: îndatorarea în dolari şi cumpărarea de active în lei. Însă acest fenomen nu este „de aşteptat” (inerent pieţei), ci rezultatul falsificării calculului economic, al scăderii artificiale a ratei dobânzii la principalele valute. Cu alte cuvinte, prin înregistrarea unui influx uriaş de investiţii străine nu am făcut decât să importăm inflaţie. Aşadar, „criza balanţei de plăţi” nu este, în ultimă instanţă, decât un efect colateral al expansiunii creditului la scară globală. În absenţa acestui tsunami de capital străin, românii nu ar fi putut cumpăra atât de multe produse din import, iar România nu ar fi avut un deficit comercial uriaş.

Mai mult, chiar şi aşa, România se putea proteja într-o oarecare măsură de „boom”-ul instalat pe marile pieţe ale lumii dacă BNR ar fi practicat un curs de schimb liber. În faţa intrărilor masive de capital, cererea pentru lei a crescut considerabil, iar cursul de schimb trebuia să se aprecieze corespunzător. Leul s-a apreciat cu 35% între toamna lui 2004 şi vara lui 2007 – fapt prezentat drept dovadă că piaţa valutară a funcţionat neîngrădit. Însă este o falsă dovadă. Proba că leul nu a flotat liber se găseşte în visteria BNR. În toţi aceşti ani, BNR a intervenit cumpărând masiv valută (rezerva valutară practic s-a triplat din 2004 până în 2008, crescând cu aproape 20 de miliarde de euro), adică a frânat ascensiunea cursului de schimb, permiţând speculanţilor să îşi deruleze liniştiţi „carry-trade”-ul. Dacă leul ar fi fost liber să se aprecieze în faţa influxului de valută, atunci ar fi devenit prea scump iar entuziasmul iraţional al speculanţilor s-ar fi domolit. În schimb, preferând să păstreze o cvasi-stabilitate artificială a cursului şi să nu jeneze interesele exportatorilor, BNR a cumpărat valută punând implicit în circulaţie o cantitate enormă de lei. Ceea ce a alimentat propriul „boom” economic, iresponsabilitatea guvernelor şi iluziile publicului. Am putea adăuga şi că BNR a căzut pradă propriilor iluzii, pentru că adoptarea politicii de ţintire a inflaţiei a determinat-o să se îndepărteze de practicile monetare sănătoase şi să tripleze fără nicio emoţie cantitatea de bani din economie (agregatul monetar M1).
Bilant BNR
Cu toate intrarile de capital din lume, România nu putea intra intr-un ciclu boom-bust dacă păstra o politică monetară responsabilă. În fond, intrările de capital înseamnă creşterea cererii de monedă (locală), iar creşterea cererii de bani nu a dus niciodată în istorie la construcţia de zgârie-nori, la mania speculaţiei imobiliare, la creşterea deficitului comercial ş.a.m.d. Toate aceste fenomene au fost întotdeauna – şi vor continua să rămână – rezultatul creşterii ofertei de bani.

Despre BNR, Despre criza | Bogdan Glăvan | Noiembrie 24, 2009 9:18 am

6 comentarii

By Stefan A., Noiembrie 24, 2009 @ 10:27 am

BNR este un exemplu legat la articolul privind independenta bancilor centrale !
A slujit si slujeste politica! Principalul beneficiar a cresterii cererii de moneda locala a fost guvernul ! Guvernul “liberal” Tariceanu a marit deficitul bugetar, fara sa vedem zgirie- nori , autostrade . Guvernul Boc a transformat deficitul bugetar in o unealta pentru plata salarilor si pensilor !
In general , fara acest “ajutor ” de la BNR , politica nationala era ajustata la valoarea reala , ciolan urmat de faliment .
By Bogdan Glavan, Noiembrie 24, 2009 @ 1:46 pm

Cred ca o sa vedem falimentul in 2010.
By Misu, Noiembrie 24, 2009 @ 4:26 pm

felicitari pentru articol
…sa inteleg ca BNR a fortat intrarea in criza, facand rezerve valutare cu care crediteaza acum indirect guvernul? adica a creat “criza”, dar totodata si colacul de salvare..cei drept, cu prea putin aer in colac pentru cat de mare este bolovanul politic…

nu pot crede ce cei din bnr sunt simplii valutisti si/sau economisti amatori…trebuie sa fi facut cu un scop aceste erori…
By Bogdan Glavan, Noiembrie 24, 2009 @ 5:30 pm

Misu, cred ca in acest caz (doar in acest caz) e vorba mai mult de ignoranta decat de rea intentie.
By Alexadi, Noiembrie 25, 2009 @ 2:01 pm

Evident nu stii din ce e formata rezerva BNR.

Acolo se regasesc rezervele minime obligatorii, banii bancilor, care erau de 40% pana nu demult, adica aproape egale cu valoarea creditelor in euro date in Romania (mai putin in realitate pt ca multe credite erau externalizate, dar totusi o suma imensa).
Apoi sunt banii statului, toate imprumuturile luate de guvern, toate veniturile din privatizari, toate fondurile primite de la UE.

Doar ca instrument de politica monetara si doar in cazul unor dezechilibre majore pe piata valutara, BNR a cumparat valuta si a dat in schimb lei, cam atunci cand era cursul 3.2.

Cresterea rezervelor s-a datorat cresterii volumului creditelor in euro.

Si oricum mult mai mult a vandut BNR, anul trecut si anul asta, euro contra lei.

Logica economica