Cum să ieşim rapid din criză?

Este simplu. Nu trebuie să studiem prea multă economie. Trebuie doar să învăţăm din istorie. Cel mai bun exemplu pe care îl avem este criza din SUA din 1920-1921 (discutată recent aici).

Nu trebuie să scormonim după detalii. Wikipedia ne pune la dispoziţie destule informaţii care, chiar şi în absenţa unei interpretări adecvate, sunt absolute grăitoare.

Criza din 1920-1921 a durat de fapt un an şi jumătate. Prin prisma scăderii PIB este absolut comparabilă cu recesiunea pe care o traversează România în present (estimările istoricilor variază între -2,4% şi -17%). Producţia industrială, bursa, au scăzut dramatic, cu zeci de procente. Această scădere a reprezentat însă curăţirea economiei de erorile comise în trecut. Rata şomajului a urcat brusc, coborând la fel de iute. De la 5% în 1920, a crescut la 12% în 1921, după care a scăzut la 2,5% în 1923 – practic, putem spune că şomajul a dispărut complet! Recesiunea a fost însoţită de cea mai intensă deflaţie din istoria SUA: preţurile au scăzut aproape la jumătate, cea mai mare parte a acestui declin înregistrându-se în doar 6 luni!

Vedem aşadar că din criză nu se iese prin inflaţie, ci prin deflaţie! Deflaţia repară supra-îndatorarea înregistrată în anii de boom economic, penalizându-i pe cei care s-au lansat în speculaţii şi investiţii proaste. Fără acest proces curativ nu putem spune că depăşim criza, doar amânăm rezolvarea problemelor în viitor, împiedicând economia să se ajusteze rapid.

Din criză nu se iese cu programe de stimulare a economiei, cu cheltuieli bugetare în creştere. Din criză nu se iese decât prin creşterea economisirilor (dacă ne-am întins mai mult decât ne este plapuma, atunci este clar că trebuie să ne ghemuim ca să nu îngheţăm de frig!) Între 1920 şi 1922 bugetul guvernului american a scăzut la jumătate, impozitarea s-a redus, iar datoria publică a scăzut semnificativ (până la sfârşitul deceniului se înjumătăţise).

Nu trebuie să inventăm roata.

Despre criza | Bogdan Glăvan | Noiembrie 27, 2009 10:48 pm

14 comentarii

By Dan Selaru, Noiembrie 27, 2009 @ 11:28 pm

Eeeeee, si ce daca ai dreptate. Uite aici!
http://www.youtube.com/watch?v=8czjfh2sPRU
By jean-claude, Noiembrie 27, 2009 @ 11:43 pm

neah….
crezi ca fata stie economie? =))))

aka aaa
By Dan Selaru, Noiembrie 27, 2009 @ 11:47 pm

Pai nu intelegi nimic din ce zice asa ca eu zic ca stie.
By Alex Nicolin, Noiembrie 28, 2009 @ 12:44 am

Nothing new under the sun – Panic of 1797:
“The Panic of 1796–1797 was a series of downturns in Atlantic credit markets that led to broader commercial downturns in both Britain and the United States. In the US, problems first emerged with the Bubble of land speculation bursting in 1796.
By Marian, Noiembrie 28, 2009 @ 8:13 am

Deflatia e buna doar cand are o anumita tinta si cand stii clar ca se opreste la un moment dat. Si nu e generalizata.

De exemplu, deflatia la imobiliare este excelenta pentru activitatea economica. Chirii mai mici, rezulta profit mai mare pentru restul economiei.
Deflatia la energie poate fi mana cereasca pentru economie. Alta maimuta care ti-o scuturi din spinare.

Dar cand inflatia e generalizata, si tot ce poti sa prezici despre viitor e ca toate preturile vor scadea agresiv, atunci cea mai buna investitie pe care o poti face cu banii pe care ii deti (aur, argint, bani de hartie, etc) este inactiunea – sa nu faci nimic, ca ai yield excelent cand ii tii in saltea.
By sorin_f, Noiembrie 28, 2009 @ 9:07 am

Nu e deflatia cauzata de cei indatorati care pe de o parte nu mai pot consuma la fel de mult iar pe de alta trebuie sa produca la fel sau mai mult pentru a returna creditul?

Si fiind vorba de urmarea unei perioade de supra-indatorare, inteleg ca o parte semnificativa a populatie se afla mai degraba in aceasta categorie decat in cea cu cash la saltea.
By Bogdan Glavan, Noiembrie 28, 2009 @ 9:07 am

Marian, intotdeauna deflatia este limitata. Preturile nu pot scadea la zero! Ele trebuie sa ramana pozitive, cata vreme traim intr-o lume dominata de raritate. Asadar, nici concluzia secundara “inactiunea” nu este valabila. Nimeni nu poate supravietui nefacand nimic. “Actiunea” umana este axioma vietii. Cu alte cuvinte, indiferent cat de mult s-ar reduce preturile sau cat timp ar dura deflatia, oamenii tot trebuie sa consume, adica tot trebuie sa investeasca (altminteri nu ar avea cum sa asigure consumul), deci nu este nicio catastrofa.
Nota bene: secolul 19 a fost by and large UN SECOL de deflatie si nu a murit nimeni din cauza asta.
By Marian, Noiembrie 28, 2009 @ 9:55 am

Nu este adevarat. Nu este limitata. Intotdeauna preturile pot scadea cu un anumit procent. Era 100 de lei, luna viitoare este 90, peste doua luni 81, peste 3 luni [...]

Cat timp deflatia este la inputul industrial (in domeniul in care ai _tu_, muncitorul sau investitorul activitatea), totul este mirific. Sa presupunem ca contributia la costul de fabricare al produsului a energiei este de 20%, cand petrolul este 75$. Daca pretul energiei scade la jumatata, tocmai ai scazut costurile de productie cu 10%. Daca printr-un miracol scade la zero, ai economisit 20%. Adica ai o activitate economica mai profitabila. Ori bagi in buzunar diferenta (si acumulezi capital), ori pasezi o parte la consumator (reduci pretul produsului), si vinzi mai mult, dar oricum ai da-o, tu, agent economic, beneficiezi de deflatia la energie.

Cand in schimb deflatia e la outputul industrial, situatia e maro cu bucatele. N-are nici un sens sa investesti, pentru ca oricum ai da-o, n-ai cum sa-ti recuperezi investitia. Si nici nu te impinge inflatia banului pe la spate (ca daca il tii sub saltea, pierzi in timp din el).
By Marian, Noiembrie 28, 2009 @ 9:56 am

“Nu este adevarat. Nu este limitata. Intotdeauna preturile pot scadea cu un anumit procent. Era 100 de lei, luna viitoare este 90, peste doua luni 81, peste 3 luni [...]”

Vroiam sa zic ca scaderea procentuala se poate mentine la infinit
By sorin_f, Noiembrie 28, 2009 @ 10:15 am

Nu este deflatia cauzata de faptul ca cei indatorati pe de o parte nu mai pot consuma la fel de mult si pe de alta parte trebuie sa produca la fel sau mai mult pentru a plati creditul?

In plus, fiind vorba de supra-indatorare, presupun ca o buna parte a populatiei se afla in categoria celor cu credit si nu a celor cu cash la saltea.

Iar, legat de faptul ca intr-o industrie preturile pot scada oricat de mult, nu e un semn ca pentru cei ce activeaza in respectiva industrie e nevoie de o reprofilare?
By Bogdan Glavan, Noiembrie 28, 2009 @ 10:22 am

Marian, nu discutam matematica, ci economie. Scenariul imaginat de tine este o imposibilitate. “Sa presupunem ca scad preturile”. Am spus ca nu este nicio problema, pentru ca oamenii trebuie sa consume, nu pot economisi la infinit. Dar hai sa ne intrebam “De ce scad preturile?” Sa ne intrebam “De ce conteaza ?” Niciun antreprenor nu este interesat de nivelul preturilor, ci de raportul dintre preturi, asa cum bine intuiesti. Si atunci ce importanta are ce se intampla cu “nivelul preturilor”?
Hai sa spun altceva, poate ma fac mai bine inteles. Nici deflatia nici inflatia – in sensul scaderii preturilor – nu sunt rele. Inflatia – in sensul cresterii masei monetare – este rea, da, dar nu pt. ca duce la cresterea preturilor, ci pentru ca este o forma de redistribuire arbitrara a avutiei in societate. La fel e si cu deflatia. Sa presupunem ca maine statul ar confisca jumatate din depozitele bancare si ar arde banii. Deflatia care ar urma ar fi rea nu pentru ca presupune scaderea preturilor, ci pentru ca este tot o forma de redistributie a avutiei in societate.
By AristotelCostel, Noiembrie 28, 2009 @ 11:10 am

http://www.marketoracle.co.uk/Article15375.html

Tot ieri l-am urcat si eu pe blog, probabil la 22.47…
By mobutu, Noiembrie 28, 2009 @ 2:24 pm

Marian, deflatia este limitata, preturile nu pot scadea la infinit.
By RaduBT, Noiembrie 28, 2009 @ 6:05 pm

Dan, Bogdan, asa va trebuie daca nu ati vrut sa veniti saptamana trecuta (sau asta) la cafenea. Erau exact ca in videoclip, toate brunete si toate salbatice.

Ca economia, se puteau face acolo studii aprofundate toata noaptea.

..

Pe de alta parte, criza de acum nu cred ca este una “normala”. Roata cred ca trebuie reinventata (evident, pe aceleasi vechi principii – insa clasice, liberalism, capitalism etc). Ce nu inteleg multi este faptul ca matematica nu minte niciodata. 1+1=2 in orice univers. Nu 1,2 nu 2,4. Din pacate cei care afirma ca este 2 si NUMAI 2, sunt considerati radicalisti.