Australia trişează şi ridică data dobânzii
Banca centrală a Australiei a ridicat rata dobânzii la 3,75% deşi unii analişti nu se aşteptau. Inflaţia, măsurată prin creşterea preţurilor de consum, este mai mult decât rezonabilă: 1,3%. Însă autorităţile australiene par să fi învăţat că ţintirea inflaţiei este o proastă politică; ea nu poate împiedica intrarea economiei pe un trend ascendent nesustenabil. Iar economia Australiei este în curs de supraîncălzire, dovadă este faptul că preţurile locuinţelor au crescut cu 10% anul acesta.
Până acum, Norvegia şi Australia par să fie singurele state care au aruncat cărţile la masa expansiunii monetare globale. Who’s next?
Despre criza | Bogdan Glăvan | 
decembrie 1, 2009 10:36 am
4 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By borat, decembrie 1, 2009 @ 11:22 am
din 22 de analisti citati de bloomberg, doar unul nu se astepta…
By Bogdan Glavan, decembrie 1, 2009 @ 11:57 am
Nu ai citit tot articolul.
By Alex Nicolin, decembrie 1, 2009 @ 4:47 pm
Amandoua statele sunt exemple atipice, pentru ca mare parte din PIB este generat de industria extractiva – petrol in cazul Norvegiei si respectiv minereuri in cel al Australiei. Aceste marfuri sunt resurse primare, fara valoare adaugata sau cu valoare adaugata scazuta, provenita din procesarea primara.
Mare parte dintre utilaje este de asemenea importata, doar forta de munca este locala. Industria extractiva moderna presupune un numar surprinzator de mic de angajati, mare parte din platformele petroliere fiind automatizate. Nici carierele de suprafata nu au un numar prea mare de angajati. Chiar daca acestia sunt platiti foarte bine, costurile salariale vor avea o pondere mica in costul de productie. Restul il reprezinta pretul energiei utilizate pentru extractie si pretul utilajelor. Daca utilajele sunt produse la randul lor in tari cu salarii mici, de exemplu China, pretul lor va fi extrem de dependent tot de pretul energiei. Per total costul de extractie este dependent in mare masura de pretul energiei. Atunci cand acest pret scade, va scadea si costul, fara sa se impiedice prea mult de costul fortei de munca.
Discutia devine mai interesanta cand luam in calcul profitul.
1) Australia are de castigat enorm din scaderea pretului energiei. Australienii, ca si americanii sunt dependenti in mare masura de automobil si un procent important din salariu ramane la “pompa”. De asemenea costul de extractie si transport al minereului scade impreuna cu pretul energiei. In plus costul de procesare al materiilor prime in produse finite, dependent deasemenea de pretul energiei devine si el mai mic, deci cumparatorul va fi stimulat sa cumpere mai mult pentru a produce mai mult si a acoperi cererea. Cererea uriasa a Chinei pentru minereu, in special de fier nu este intamplatoare. Programul lor de stimulare economica presupune in mare masura investitii in infrastructura, iar proiectele de acest tip presupun cantitati uriase de otel. Pentru australieni o moneda puternica reprezinta mai degraba un avantaj decat un dezavantaj, pentru ca poate asigura o crestere reala a nivelului de trai.
2) Cazul Norvegiei este mai nuantat, pentru ca principalul lor export este tot petrolul, deci energia. Aici devine foarte important costul de productie, reprezentat preponderent de costurile de amortizare ale investitiilor, care sunt extrem de costisitoare in industria petroliera. Aceste investitii au fost descurajate de pretul scazut al petrolului din anii ’90 iar efectele s-au vazut in 2007-2008 cand pretul a crescut tocmai din cauza cresterii cererii pana aproape de capacitatea de extractie. Spre deosebire de zacamintele din Orientul Mijlociu, cele din Marea Nordului presupun investiit mult mai mari, in principal datorita localizarii submarine si conditiilor climatice virege.
In plus Norvegia a pierdut enorm datorita crizei subprime, pentru ca mare parte din incasarile provenite din petrol au fost investite in instrumente derivate sau si mai rau in bancile islandeze.
Ce incearca probabil Norvegia sa faca prin cresterea dobanzii e sa atraga rapid investitii in domeniul petrolier si sa acopere gaura serioasa lasata in finante de prabusirea pietei de derivate. O moneda puternica avantajeaza Norvegia, pentru ca spre deosebire de Australia nu produc aproape nimic in afara de petrol si peste.
In concluzie, Australia si Norvegia au facut aceasta miscare aparent impotriva trendului general pentru ca le avantajeaza si pentru ca penalitatile pentru competitivitate sunt minime. De asemenea, niciuna dintre aceste tari nu este implicata intr-un mecanism monetar. Norvegia a luat o decizie inteleapta prin neaderarea la EU iar Australia nici n-a fost invitata
By B, ianuarie 4, 2010 @ 5:07 pm
Super comentariu Alex, felicitari!