Logica economica

Poliţia alimentară în acţiune. Trebuie pedepsite cartelurile?

Recent, Consiliul Concurenţei a amendat 31 de brutării din Vrancea pentru că au complotat împotriva consumatorilor scumpind pâinea. “Aproape toţi agenţii economici au practicat un nivel de preţ de aproximativ 2,13 lei pentru un kilogram de pâine albă, faţă de un preţ mediu 1,56 lei/kg înainte de formarea cartelului. Astfel, prejudiciul adus de firmele care au format cartelul în judeţul Vrancea a fost estimat la 8.338.061,876 lei.” Sunt foarte curios dacă printr-o astfel de măsură s-a făcut dreptate, adică dacă s-a revenit la preţul iniţial. Bine însă că măcar a fost pedepsită nedreptatea; acum, ştiind că brutarii au fost pedepsiţi pentru egoismul lor, putem mânca liniştiţi pâine scumpă, înainte ne stătea în gât.

Vorbind serios, Consiliul Concurenţei este o instituţie inutilă într-o economie de piaţă. Pe ce se sprijină existenţa sa? Pe consideraţia că dacă vânzătorii convin să scumpească marfa acest lucru dăunează competiţiei şi bunăstării generale. Dincolo de banalitatea constatării – Adam Smith nota acum 3 secole că dacă patronii se întâlnesc atunci cu siguranţă pun la cale ceva – argumentul este profund eronat.

Încă o dată, care este problema? Majorarea preţului? Păi atunci ar trebui pedepsită scumpirea în general, nu doar scumpirea care rezultă dintr-un acord explicit între producători. Dacă vânzătorul de covrigi de la colţul străzii ridică preţul covrigilor atunci ar trebui amendat, indiferent dacă s-a “coordonat” sau nu cu ceilalţi din breaslă. Desigur, consumatorilor nu le place creşterea preţului; nici nu e de mirare, din punctul lor de vedere dacă ar putea cumpăra covrigi pe gratis ar fi foarte bine; iar dacă ar primi şi o locuinţă la pachet cu fiecare covrig cumpărat ar fi perfect. Dar nu asta e important. Nu contează ce vor consumatorii, bunurile au un preţ pentru că resursele sunt rare iar nevoile noastre sunt mult mai numeroase. A te supăra pe această realitate nu este altceva decât a revolt against reason.

Economia de piaţă nu reprezintă altceva decât exercitarea dreptului de proprietate privată. Producătorilor de pâine nu trebuie să li se dicteze condiţiile de vânzare, ei trebuie să fie liberi să ofere. Pe de altă parte, nici consumatorii nu sunt obligaţi să cumpere. Publicul este liber să aleagă. Dacă lumea continuă, liberă şi nesilită de nimeni, să cumpere pâine la preţul de 2,13 lei atunci înseamnă că îi convine noua stare de lucruri – bineînţeles, îi convenea mai mult vechea situaţie, când preţul era 1,56, dar tocmai am elucidat această dilemă afirmând că i-ar fi plăcut şi mai tare să ia pâinea direct din coada câinilor, ceea ce, din păcate, nu se poate. Ei bine, iată că nu se poate să se vândă pâinea cu 1,56 fiindcă nu vor brutarii. Este dreptul lor să ceară ce preţ doresc şi dreptul cumpărătorilor de a refuza sau accepta. Aşa, nu altfel, funcţionează piaţa.

Mulţi economişti împărtăşesc însă ideea eronată că nu aşa funţionează piaţa. Pentru ei, piaţa înseamnă un număr infinit de vânzători şi un număr infinit de cumpărători. Orice altă situaţie care nu respectă această definiţie reprezintă o „imperfecţiune” care, desigur, trebuie reglementată (amendată la nevoie) de către guvernul perfect. Aşa că amenzile pe care le împarte Consiliul Concurenţei sunt rezultatul unui joc mental. Nu au nimic de-a face cu realitatea, prin urmare nici cu dreptatea. De fapt, libera concurenţă pe piaţa pâinii nu înseamnă existenţa unui miliard de brutari; înseamnă libera intrare pe piaţă. Concurenţa se defineşte prin posibilitatea pe care o are fiecare individ de a concura cu alţii, aşa cum consideră adecvat. Evident, nu toţi indivizii vor alege să vândă pâine (nu vă imaginaţi că dacă s-ar întâmpla acest lucru experţii guvernamentali ar fi mai fericiţi; din contră, ar aspune că asistăm la… „comportament de turmă”, care – aţi ghicit? – trebuie reglementat!) Există multe afaceri profitabile şi, cum ziceam, fiecare este liber să aleagă.

Cartelul nu este decât o formă de exprimare a liberei iniţiative, cu respectarea proprietăţii private. Este rezultatul cooperării dintre indivizi în scopul satisfacerii mai bune a nevoilor. Brutarii formează un cartel pentru a câştiga mai mulţi bani. Elevii formează un cartel pentru a chiuli de la ore. Asociaţia manechinelor care beau doar apă cu lămâie formează un cartel. Care e diferenţa?

Remarcaţi, vă rog, că atunci când cartelizarea se produce în anumite domenii, ea este văzută cu foarte multă simpatie. De exemplu, sindicatul este un cartel bun pentru că sună… muncitoresc, iar coaliţia între politicieni este tot un cartel bun pentru că sună… patriotic. Dar cooperarea între şcolile de şoferi, între producătorii de ciment sau între brutari este rea, pentru că… aşa zice Consiliul Concurenţei. Aceasta nu este ştiinţă, nu este nici măcar Nirvana economics, este economie politică – 1% economie şi 99% politică.

Cred că am spus cele mai importante lucruri. Dar nu tot. În tentativa lui de a justifica reglementarea monopolurilor şi a cartelurilor, statul se confruntă cu multe alte probleme insurmontabile. De exemplu, presupunând că preţul rezultat din acţiunea cartelului este prea mare, de unde ştim care este preţul corect? În exemplul nostru, de unde ştim că preţul de 1,56 este cel corect? Poate că şi acesta era exagerat. Poate că era perfect ieri sau acum un an, dar nu mai corespunde realităţii. Mai mult decât atât, preţul reflectă anticipările indivizilor, deci el nu trebuie să fie conectat 100% la condiţiile pieţei din prezent, ci la cele din viitor. Revin şi întreb, de unde ştim cât trebuie să fie preţul? Dacă stăm şi luăm în serios politica de reglementare şi economia neoclasică pe care se sprijină vom sfârşi prin a bâjbâi printre întrebări fără răspuns.

P.S. Am mai vorbit despre cartel în domeniul bancar aici.

Aberaţia de intervenţie | Bogdan Glăvan | decembrie 11, 2009 10:31 am

21 comentarii

By RaduBT, decembrie 11, 2009 @ 10:45 am

Socialisti, n-ai ce sa le faci. N-ai cu cine..

Singurul argument pe care il inteleg acesti indivizi e un “sut in bot”. Atat.
By Dan Selaru, decembrie 11, 2009 @ 10:52 am

Singurul amendament este ca in coada cainilor stau covrigi nu paine.
By Mihai Marcu, decembrie 11, 2009 @ 11:51 am

cum era vorba aia: “nothing cures high prices like high prices”.
By czc, decembrie 11, 2009 @ 11:53 am

Este dreptul producatorilor sa faca tot ceea ce pot face (inclusiv sa isi faca un cartel care stabileste preturile) pentru a-si maximiza profitul, foarte corect.
Dar este si dreptul consumatorilor sa faca tot ceea ce pot ei face pentru a-si reduce cheltuielile. Daca respectivul cartel al producatorilor ar fi fost al “fabricantilor de apa cu lamaie pentru manechine”, consumatorii aveau o solutie simpla la indemana, boicotul produsului, asa ca lucrurile s-ar fi rezolvat fara alte complicatii.
Dar este vorba de paine, asa ca boicotul nu prea merge, ca macar ceva paine trebuie sa pui pe masa si nu toti au de gand sa si-o fabrice singuri.
Asa ca respectivii consumatori au pus-o si ei de un cartel, numit Parlament, care a dat o lege impotriva cartelurilor producatorilor. Este o arma murdara ? In mod sigur, dar in logica libertatii economice absolute nu exista arme murdare.

Este argumentul meu de mai sus tras de par ? In mod sigur, dar de cele mai multe ori limita bunului-simt in materie de argumente este foarte subiectiva.
By pixu, decembrie 11, 2009 @ 12:34 pm

asta e problema cu liberalismul asta anarhic. in teorie fiecare jucator de pe piata e interesat de profitul personal iar asta duce la competitie si de aici castiga si cumparatorul. in practica lucrurile stau putin diferit. fara cineva care sa joace rolul de arbitru, apar carteluri, intelegeri, aranjamente cu alte cuvinte monopol si in scurt timp piata nu mai este libera.

nu-ti convine, nu cumpara. dar asta nu e intodeauna posibil. exemplul cu painea e unul elocvent. ce s-ar intampla daca utilitatile , privatizate asa cum ar trebui, si-ar creste brusc pretul. daca apa de la robinet ar costa cat apa plata imbuteliata. daca nu-ti convine, nu cumpara. deschide-ti dumneata centru de purficare si trage tevi prin oras daca vrei. si daca chiar vrei avem noi grija sa nu reusesti.

pana la urma rezultatul final e acelasi ca intr-un stat “comunist”. multa putere in mainile putinor oameni. si asta nu e bine decat pantru acei cativa.

p.s. nu am mari simpatii de stanga, nu visez la un stat care sa ia pielea de pe cei cu initiativa si s-o imparta la parazitii care stau cu mana intinsa. sunt constient ca statul este cel mai prost administrator si de accea e bine ca el sa fie minimal, dar e nevoie de el. si e nevoie de o democratie functionala ca sa-i limiteze abuzurile. altfel ne intoarcem in evul mediu.
By Bogdan Glavan, decembrie 11, 2009 @ 3:00 pm

@czc: diferenta dintre drepturile producatorilor si “drepturile consumatorilor” este uriasa; Parlamentul nu este “tot un cartel”, este ceva diferit, un cartel violent, care isi impune vointa prin constrangere fizica. Nu are nicio treaba cu respectarea dreptului de proprietate, cu economia de piata.
@Pixu: “liberalismul anarhic” asa cum il numesti nu e anarhic deloc. Anarhie inseamna absenta regulilor. Capitalismul nu se desfasoara fara reguli, din contra. De aceea se mai numeste “ordinea proprietatii private”. Cata vreme sunt liber sa fac ce vreau cu proprietatea mea (inclusiv cu painea) sunt liber. Cartelul brutarilor nu reduce libertatea consumatorului, pentru ca “libertatea” are sens doar intr-un cadru institutional definit. Altminteri, putem spune ca “nu avem libertatea de a trece prin zid”, dar evident asta nu inseamna ca suntem sclavi. Spre deosebire, decizia Consiliului Concurentei afecteaza libertatea, deoarece echivaleaza cu exproprierea (impozitarea).
Diferenta dintre capitalism si comunism este uriasa, dar pentru a o intelege trebuie sa definim coerent si “meaningful” termenul de putere-libertate. In comunism doar unul are puterea, restul sunt sclavi. In capitalism toata lumea are putere-libertate egala. Desigur, unii sunt mai bogati, altii mai saraci, dar asta nu inseamna ca unii au mai multa libertate.
By czc, decembrie 11, 2009 @ 3:39 pm

@Bogdan Glavan:
Sa inteleg din prima propozitie ca producatorii au toate drepturile pe care le doresc, iar consumatorii doar pe cele pe care aceiasi producatori li le acorda ? Iar din ceea ce urmeaza, ca Parlamentul s-a transformat, din simbolul democratiei, intr-un instrument de represiune ?

Lasand gluma deoparte, problema este suficient de complicata pentru a nu fi atat de usor transabila intr-un sens sau in celalalt. Este tot ce am vrut sa spun cu argumentul meu (recunosc, impins la limita).
Oricum, va urmaresc constant si cu placere articolele, chiar si atunci cand am o parere diferita. Felicitari pentru blog.
By ionut, decembrie 11, 2009 @ 4:51 pm

ionut

Io-mi fac singur paine acasa cu un cuptor de paine, a costat vreo 300 de lei, in care pui ingredientele si dupa cca. 3 ore si jumatate iese o paine extraordinara. Cuptorul mai are un avantaj, poate fi programat pana la 12 ore, astfel incat ai paine proaspata la orice ora vrei. Iata cum lupt eu impotriva cartelului impus de brutari:D
Cat ziceati ca a stabilit consiliul concurentei ca-i pretul corect al painii?
By ionut, decembrie 11, 2009 @ 4:57 pm

Pixu

“asta e problema cu liberalismul asta anarhic.”

Liberalismul NU este anarhic! Este tot ce ma tin nervii sa-ti explic:))
By Bogdan Glavan, decembrie 11, 2009 @ 10:34 pm

Bun exemplu, Ionut. Gratie progresului tehnic, se pare ca ne apropiem de concurenta perfecta pe piata painii!
By Stefan A., decembrie 11, 2009 @ 11:08 pm

Va recomand sa va faceti si o rafinarie de petrol in casa . Nu de alta dar cind se vor pune de acord distributorii sa platiti litrul de benzina 10 lei , veti cugeta in mod divers . Chiar daca teoria este perfecta !
By Cristi B., decembrie 12, 2009 @ 8:49 am

Cu tot respectul, dar cred ca gresesti. Exista un motiv pentru care in US este legea antitrust.
By Bogdan Glavan, decembrie 12, 2009 @ 9:58 am

Ei da, dar petrolul nu este atat de important ca painea!
Important: nevoile se educa, nu sunt “date”; de ex., nu exista “nevoia de paine cumparata de la brutar” ca o constanta in viata omului. Daca nu ar exista piata, preturi, costuri, atunci nu am cunoaste ce e eficient sa consumam si in ce cantitati. Intrebarea e: e important acest lucru, sa stim ca se cumparam si in ce cantitati, sau nu? Daca nu, atunci putem renunta la piata. Daca da, atunci piata e singurul raspuns.
Cred ca am raspuns si intrebarii tale, Cristi B.
By Extra3OO, decembrie 13, 2009 @ 12:07 am

Pentru “socialisti” monopolul e un lucru rau si trebuie eliminat din fasa. Ei nu inteleg ca un monopol nu poate exista/rezista FARA ajutorul statului, ca in viata reala lucrurile sunt mult mai complicate de atat. Intr-un fel e normal, ei aproape niciodata nu au fost “singuri” impotriva tuturor. Ei au mers intotdeauna “impreuna”.

..

Chiar si la noi pot sa va dau exemplul unor investitori care erau cat pe ce sa distruga intelegerile intre cele 3 fabrici de ciment.

..

In 1900, fara un JP Morgan (80% din US Steel, cai ferate etc, 90% din General Electric) nu ar fi existat finantare nici pentru Tesla si nici pentru Edison. Doar un monopolist poate “inventa becul”, cu alte cuvinte.

Large Hadron Collider a costat vro 12 miliarde de euro (in urcare de la 6 initial). Prin comparatie, Bill Gates si Buffet au donat intr-un singur an aprox 30 de miliarde pentru diverse fundatii (gen Seed Vault si altel), chestie care ii pune in cu totul alta liga, aproape cat bugetul UN.
By moroes, decembrie 13, 2009 @ 9:43 am

Foarte bun articolul! Intr-adevar, insasi notiunea ca intr-o economie libera este nevoie de un “consiliu al concurentei” care sa vegheze asupra competitivitatii producatorilor e o aberatie. Pentru a spori competitivitatea, tot ceea ce statul trebuie sa faca este sa dereglementeze pietele si sa reduca fiscalitatea, pentru a incuraja antreprenoriatul. In schimb insa, statul creeaza institutii peste institutii, care chipurile, au rolul de a eficientiza mecanismele pietei, pe care tot el face tot posibilul sa le saboteze.
O chestiune care mai merita adaugata: intr-adevar, producatorii pot alege sa formeze carteluri si sa creasca preturile, in conditiile in care cererea pentru un bun este mai degraba inelastica. Dar, cu cat profiturile lor vor creste, alti jucatori vor fi tentati sa intre pe piata si sa le faca concurenta, prin practicarea unor preturi mai mici. Cartelurile sunt expuse noilor veniti, asta in conditiile unei piete cu adevarat libere, fara barielrele la intrare impuse de stat. Chiar si in conditiile unor bariere “naturale” relativ ridicate, principiul se respecta. Nu ca ar fi cazul brutariilor. Cum zicea si ionut, paine pot sa imi fac si eu, acasa
By ionut, decembrie 15, 2009 @ 12:08 am

Stefan A

“Va recomand sa va faceti si o rafinarie de petrol in casa . Nu de alta dar cind se vor pune de acord distributorii sa platiti litrul de benzina 10 lei , veti cugeta in mod divers . Chiar daca teoria este perfecta !”

De cand astept eu sa fie benzina 10 lei/litru! Si nu glumesc, mai scapa lumea de tot felul de cretini prezenti pe sosele.
By ionut, decembrie 15, 2009 @ 12:28 am

Cristi B.

“Cu tot respectul, dar cred ca gresesti. Exista un motiv pentru care in US este legea antitrust.”

Legea antitrust este o idiotenie cu iz socialisto-egalitarist, si am sa-ti arat imediat si de ce. Adica nu e bine nicicum:

Pe o piata sunt 2 sau 3 sau mai multi “jucatori”. Exista 3 variante:

1) Unul dintre ei practica un pret mai mic decat ceilalti. Va fi imediat acuzat de dumping.
2) Unul dintre ei practica un pret mai mare decat ceilalti. Va fi acuzat de pozitie dominanta.
3) Toti practica acelasi pret. Acuzatia: bineinteles cartel!

Atunci cum e bine? Cum decide statu’. Adica punem noi niste conditii discretionare la intrarea pe piata (bariere artificiale) si eventual stabilim si pretul corect si ce ai voie sa produci si sa vinzi si cat si cum.
Part!!
By Marian, decembrie 15, 2009 @ 1:42 am

Fiecare e liber sa faca ce vrea (adica si cartel) cat timp altcineva cu putere mai multa il obliga sa faca altceva (sau sa nu faca ceeace-i place).

Si cum cartelurile sint extrem de daunatoare pentru consumatori (consumatorii sint tinuti prizonieri de producatori; piata libera nu mai exista pentru ca nu exista concurenta reala), si cum societatea e formata preponderent din consumatori, societatea a decis ca e mai bine ca sa fie ilegale cartelurile. Si au ales statul ca instrument de implementare a acestei decizii.

Deci, este absolut normal ca virgula cartelurile sa fie ilegale.
By ionut, decembrie 15, 2009 @ 10:21 am

Marian

“Cartelurile” nu pot rezista fara ajutorul direct si neprecupetit al statului insusi.Tendinta naturala si perfect logica este ca fiecare dintre cei care formeaza cartelul, in conditiile unei piete libere, sa incerce sa pacaleasca si sa submineze cartelul pentru a castiga clienti. In conditiile in care statul (eventual ajutat de lobby-ul celor prezenti pe piata) distorsioneaza concurenta prin impunerea de bariere artificiale pentru potentialii noi producatori, “cartelul” o duce bine-mersi pana cand piata insesi ii da o palma peste bot.

Incearca tu sa devii producator de paine, si-ai sa vezi cine-ti va pune cele mai multe piedici: “cartelul” celorlalti producatori, sau statul.
By B, ianuarie 4, 2010 @ 4:39 pm

Ionut, nu pricepi, cartel inseamna toata oferta care conteaza pe o piata, practic daca nu cumperi de la acel cartel nu prea ai de unde cumpara din alta parte…. toti au de castigat pentru ca tu, ca si consumator, vei fi fortat sa cumperi de la unul din actori la preturi mai mari. De ce crezi ca industria la noi cimentului a platit amenzi de cartel, pentru ca si-au impartit piata si au fixat intre ei preturile strategia aducandu-le castiguri mai facile decat daca ar fi concurat intre ei….