Cine s-a născut azi? (7) – Arthur Lewis
În data de 23 ianuarie 1915 s-a născut Arthur Lewis, unul dintre căştigătorii premiului Nobel. Deşi a studiat la London School of Economics în vremea când Hayek era profesor, nu a fost influenţat deloc de acesta. Lewis se numără printre fondatorii economiei dezvoltării, adică a credinţei că în ţările sărace ştiinţa economică se aplică altfel decât în ţările bogate (nu am auzit pe nimeni să spună acelaşi lucru în legătură cu fizica, dar în economie viaţa bate filmul)
După Lewis, constrângerea iniţială fundamentală care apasă asupra unei economii înapoiate este lipsa capitalului, adică lipsa unui volum suficient de economisiri care să finanţeze proiectele de investiţii. Ceea ce este corect. Spune el : ”Problema centrală în teoria dezvoltării economice este înţelegerea procesului prin care o comunitate care anterior economisea şi investea 4-5 % din venitul naţional, se transformă într-o economie unde economisirile voluntare ajung la 12-15 % din venitul naţional, sau chiar mai mult”.
Dar de la o idee bună sare imediat la altele complet nefericite. Lewis a susţinut că ceea ce trebuie să facă ţările sărace este să se industrializeze, pentru că în acest sector productivitatea muncii este mai ridicată (ceea ce permite economisirea şi acumularea de capital). Şi deoarece creşterea exporturilor nu e o idee prea bună în cazul unei economii care exportă cacao, bine ar fi ca guvernul să practice o strategie de industrializare pentru substituirea importurilor. Această idee îl pune practic pe Lewis în aceiaşi tabără cu Raul Prebisch şi alţi marxişti celebri din lumea a treia. Lewis a oferit astfel pavăză intelectuală tuturor dictatorilor care vânturau lozinci de genul “tractoare facem şi noi în România”. În anii ’50-’60 mai ales, dar în multe ţări până în anii ’90, s-au încercat cu obstinaţie variaţii pe tema unui neo-mercantilism ce presupunea sprijinirea şi formarea unor industrii de substituire a importurilor, crearea unor capacităţi de producţie în discordanţă evidentă cu principiul liberei specializări în diviziunea internaţională a muncii, la adăpost de concurenţa străină prin intermediul unui protecţionism agresiv
Lewis nu a înţeles că nu există nimic mecanic în procesul dezvoltării. Industrializarea nu este bună în sine (la fel cum nicio afacere nu este bună în sine), ci doar dacă răspunde nevoilor pieţei. Din păcate, viziunile mecaniciste predomină în abordarea politicii economice, în ciuda deceniilor de rezultate nefaste. Susţinătorii lor au permanent o scuză: “nu sistemul a fost prost, ci implementarea lui”. Yeah, right.
Cine s-a născut azi | Bogdan Glăvan | 
ianuarie 23, 2010 10:35 am
2 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By MIA, ianuarie 24, 2010 @ 11:29 am
> Şi deoarece creşterea exporturilor nu e o idee prea bună în cazul unei economii care exportă cacao, bine ar fi ca guvernul să practice o strategie de industrializare pentru substituirea importurilor
Pai daca un stat se bazeaza cvasi-preponderent pe exploatarea resurselor primare … de unde atitea importuri care sa fie substituite ?
Bun … ca exista si exceptii gen tarile exportatoare de petrol carora putin le pasa ( desi e cam periculoasa atitudinea ) de asa ceva dar na …
By MIA, ianuarie 27, 2010 @ 5:31 am
Aşa … deci până la urmă tot nu am aflat ce “substituire a importurilor” poate practica pe scară largă o ţară dependentă de o mono-cultură … astea sunt cazurile tipice de recomandare a unui protecţionism din câte ştiu.