FMI şi dopajul monetar – România – o poveste de succes?
Şeful delegaţiei FMI tocmai ne-a spus că România este o poveste de succes deoarece a evitat intrarea în colaps, evident, şi cu asistenţa FMI. Aceasta este cea mai hazlie afirmaţie pe care am auzit-o de la domnul Jeffrey Franks. În esenţă, este ca şi cum un doctor care îi adminstrează unui bolnav de cancer o doză puternică de morfină îl bate pe umăr spunându-i: stai linştit, eşti pe cale să devi o poveste de succes!
De ce este asistenţa FMI echivalentă cu un drog? Pentru că înseamnă injectarea de bani în economie. Pomparea de bani determină falsificarea calculului economic şi distorsionarea alocării resurselor deoarece afectează fluxurilor de venituri, respectiv cheltuieli monetare. Să explic.
În mod normal, preferinţele indivizilor impun o anumită structură a cheltuielilor monetare: parte dintre ele se duc către consum (şi se impart în miliarde de direcţii), parte se duc către investiţii (miliarde de proiecte), parte rămân în rezerva de lichidităţi a publicului (în funcţie de cererea de bani). Din acestea trei, relaţia dintre consum şi economisire este crucială.
Expansiunea monetară poate genera iluzia prosperităţii. Agenţii economici pot crede că posesia mai multor bani echivalează cu creşterea gradului de satisfacere a nevoilor. Iluzia îmbogăţirii prin simpla deţinere a unei cantităţi sporite de bani (sau „linii de credit”, în jargonul modern) modifică tiparul acţiunilor individuale în comparaţie cu o situaţie caraterizată prin absenţa imixtiunii statului. Mediul de afaceri va folosi masa monetară suplimentară pentru a începe executarea unor proiecte de investiţii pentru care, în realitate, nu există suficienţi factori de producţie care să permită ducerea acestora la bun sfârşit. Ei acţionează ca şi cum economisirile societăţii ar fi mai mari decât sunt de fapt, ca şi cum investiţiile ar fi finanţate din fonduri reale – resurse pe care publicul nu le consumă, ci le investeşte pe piaţa de capital sau le acordă băncilor spre intermediere. Ceea ce nu este cazul.
Astfel, expansiunea creditului produce (şi maschează) o prăpastie între economisiri şi investiţii. Primele sunt mai mici decât ultimele. În mod normal, în absenţa interferenţei autorităţii monetare, creşterea investiţiilor nu se putea realiza decât pe seama scăderii relative a consumului. În situaţia de faţă însă, consumul creşte chiar. Scăderea artificială a ratei dobânzii (atenţie la decizia BNR de mâine!) înseamnă atenuarea mobilului economisirii.
„Povestea de succes” nu poate continua la infinit, pentru un motiv foarte simplu. Pe măsură ce injecţia monetară se răspândeşte în organismul economic, veniturile oamenilor cresc. Pe hârtie, desigur. Însă preferinţele lor de consum-economisire (gândiţi-vă la rata economisirii) nu s-au schimbat. Prin urmare, „investiţiile” alimentate cu credit ieftin sunt fără finalitate.
Toate sunt bune şi frumoase câtă vreme expansiunea monetară continuă, pentru că presiunea pe care o exercită reafirmarea preferinţelor publicului către consum este anulată de infuzia de bani, prin bănci, către investiţii. Dacă economia ar fi o maşină, am putea spune că indivizii încearcă să pună frână, în vreme ce banca centrală apasă permanent pe acceleraţie. Automobilul continuă să se mişte, doar atâta vreme cât apăsarea pedalei de acceleraţie continuă. Chiar şi o maşină va ceda după un timp, explodându-i motorul. În economie e mai simplu: „supraîncălzirea” îşi va face simţite efectele prin creşterea preţurilor (doar se emit bani, nu?), ceea ce va spori mai mult înclinaţia pentru consum, determinând până la urmă stoparea „creşterii”.
Când expansiunea monetară încetează (sau măcar încetineşte), economia intră în criză. O maşină doar se opreşte; economia regresează. De ce? Pentru că investiţiile eronate au fost alimentate cumva – nu mă refer la finanţarea artificială, ci la resursele pe care s-au dus banii. Blocurile speculanţilor imobiliari sunt finanţate cu credit inventat de decizia Consiliului de Administraţie al BNR, însă ele sunt fizic construite cu oţel, beton şi sticlă. Aceste bunuri trebuie produse, ceea ce înseamnă că boom-ul presupune o redistribuire de avuţie, de la publicul larg către investitorii naivi sau privilegiaţi. Avem de-a face cu o „economisire forţată”. Ceuşescu a realizat ceva asemănător, pur şi simplu restrângând posibilitatea românilor de a consuma. În capitalism acest lucru nu este posibil, aşa că realizarea „miracolului economic” se face nu prin înfometare directă, ci prin impozitare ascunsă (inflaţie). Efectele sunt însă aceleaşi. Pe de o parte lumea nu poate consuma cât ar vrea, pe de altă parte… macarale râd în soare. Pe timpul comunismului nu puteai să te opui planurilor dictatorului, aşa că economisirea forţată a continuat până la eliminarea fizică a primului om al ţării. În democraţie însă, nimic nu-i împiedică pe consumatori să îşi afirme preferinţele. De aceea boom-ul este temporar.
Când se termină euforia speculativă, economia trebuie să se restructureze. Adică, după cum spune cuvântul, capitalul trebuie relocat în cadrul structurii de producţie. Acesta este un proces dureros; unele investiţii vor putea fi transformate cu costuri mai mult sau mai puţin mari, dar altele vor fi pierdute definitiv; forţa de muncă este o resursă complementară capitalului, deci va avea şi ea de suferit. Însă reforma este inevitabilă. Nu există drum în direcţia opusă.
Expansiunea monetară este, aşadar, ca un drog. Îţi permite să te întinzi mai mult decât îţi este plapuma. Îţi oferă iluzii pe card. Însă simpla emisiune monetară nu are cum să îţi facă bine. Aceasta este o lege de fier a economiei. Nu e nevoie să facem experimente ca să-i demonstrăm valabilitatea. Pentru a o înţelege e nevoie să stăm doar să cugetăm puţin. Producţia de bani pur şi simplu nu înseamnă producţie de mărfuri. Dacă aşa ar sta lucrurile omenirea scăpa de sărăcie de milenii, nu mai era nevoie să îl aşteptăm pe Keynes. Sau pe Jeffrey Franks.
Cine s-a născut azi, Despre criza, Politică monetară | Bogdan Glăvan | 
Februarie 2, 2010 12:45 pm
113 comentarii
Other Links to this Post
-
Criza economica globala - Page 315 - Computer Games Forum — Februarie 2, 2010 @ 1:14 pm
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By mobutu, Februarie 2, 2010 @ 1:00 pm
Felicitari pentru articol.
Vezi si opinia cristinelului din timisoara care’l pupa’n cur pe Jeffrey Franks/FMI
By vala, Februarie 2, 2010 @ 1:03 pm
Romania nu a inceput sa se drogheze cu ocazia imprumutului FMi … ci de prin 2002 de cand activele bancare au inceput sa creasca cu o panta mai mare de 10 % …
acum regandeste toate metaforele prin prisma urmatorului posibil eveniment: in 2012 mai luam 30 mld de euro credit …
da, stiu … shit happens …
By machiavellian, Februarie 2, 2010 @ 1:13 pm
Bogdan, nu sunt de acord, orice “lege de fier” trebuie demonstrata prin experiment. Din pacate aceasta lege au tot demonstrat-o de-a lungul istoriei omenirii.
By Constantin Gheorghe, Februarie 2, 2010 @ 1:17 pm
Prietene, rămâne între noi: mai pune un “i” la devi, că-i “devii”. Şi nu, banii ăia NU s-au injectat în economie. Că s-ar fi văzut, într-un fel sau altul.
Economisirea este o formă de amânare a consumului. Şi ţine de comportamentele individuale. Ceauşescu a forţat amânarea consumului, pentru a plăti datoria externă, organizând penuria. Nimic nu împiedica România să producă mai multe bunuri de larg consum. Acum reducerea consumului este tot organizată, mai subtil, ce-i drept, prin reducerea planificată a puterii de cumpărare a statului şi a indivizilor, pentru a plăti datoriile.
Ai o soluţie să produci mărfuri fără bani? A, să producem doar în interiorul unei cantităţi fixe de bani, care să fie “garantată” de un etalon, gen aurul. Şi ce, pe vremea etalonului-aur nu exista creaţie monetară? Haida-de!
Sigur, nenea ăla de la FMI bate câmpii. Dar nu e singurul…
By UJohn, Februarie 2, 2010 @ 2:10 pm
Multam pentru articol. Foarte bun.
As vrea insa sa stiu ce crezi ca s-ar fi intamplat daca nu am fi contractat imprumutul FMI. Crezi ca ne-am fi trezit ca ne luptam cu deflatia? Am fi scapat de efectul de domino generat de somaj/falimente ce se previzioneaza? In conditiile “credit crunch”-ului (care ar fi fost, ca acu’ de bine de rau, macar statul se imprumuta) oare nu am avut o reducere semnificativa a “money supply”-ului asemanatoare “Marii Depresii”?
Stiu ca sunt multe intrebari (naive), dar chiar as aprecia niste raspunsuri “educate”.
Multam in avans.
By Lucian Davidescu, Februarie 2, 2010 @ 2:15 pm
Traducere
Feffrey J. Ranks: “Sunteţi proşti făcuţi grămadă, până şi noi ne mirăm c-am scos-o la capăt cu voi”.
Nu-i frumos ce faci, să te legi de diplomaţia din limbajul omului
By MIA, Februarie 2, 2010 @ 2:49 pm
AVERTISMENT :
>De ce este asistenţa FMI echivalentă cu un drog? Pentru că înseamnă injectarea de bani în economie.
Cam pina aici tine partea citibila din articol – de acolo mai departe incepe o chestie asa … nitelus deliranta nu alta.
Cine nu-mi da dreptate nu poate decit sa ia in calcul ca acordul cu FMI a fost cu ( mult ) ulterior manifestarii crizei pe meleagurile romanesti … dar na, cind trebuie sa fortezi realitatea sa se incadreze intr-o teorie nastrusnica a crizei … mai greu cu astfel de amanunte.
>Traducere
Feffrey J. Ranks: “Sunteţi proşti făcuţi grămadă, până şi noi ne mirăm c-am scos-o la capăt cu voi”.
Mai ar fi si alternativa : “Nici eu nu stiu cum naiba ati scapat dar e bine ca s-a intimplat asa altfel trageati jumate de Europa dupa voi …”
Dar ai dreptate – tipul e un fin diplomat.
By Alex Nicolin, Februarie 2, 2010 @ 3:42 pm
“Cine nu-mi da dreptate nu poate decit sa ia in calcul ca acordul cu FMI a fost cu ( mult ) ulterior manifestarii crizei pe meleagurile romanesti … dar na, cind trebuie sa fortezi realitatea sa se incadreze intr-o teorie nastrusnica a crizei … mai greu cu astfel de amanunte.”
Pai acordul cu FMI este doar cea mai recenta “doza” injectata in vena pacientului, dupa o perioada de “sevraj”. Acesta se daduse demult (2004) pe “prafuri”, iar cand nu le-a gasit a inceput sa faca spume la gura
Asa cum se intampla si cu drogurile, banii ieftini alimenteaza numai euforia de moment. La fel ca un drogat economia, va avea nevoie de doze din ce in ce mai mari pentru a se simti bine. Dar si in cazul drogurilor, sau al banilor ieftini, finalul e acelasi – suoradoza si excursia la spital (sau la cimitir).
Am citit astazi ca BNR va reduce din nou dobanda, ca sa mai aiba si economia, acolo, de-o priza doua
By borat, Februarie 2, 2010 @ 4:12 pm
articolul incearca sa demonstreze de fapt ca orice imprumut extern este rau, pt ca distorsioneaza alocarea resurselor, aduce iluzia bunastarii etc. ca o clarificare, spuneti-ne daca un imprumut poate fi si bun, si in ce conditii.
By Lucian Davidescu, Februarie 2, 2010 @ 4:15 pm
@Alex Nicolin
Reţeta FMI e de şcoală veche (da – parţial şi Keynes, da – de multe ori contraproductivă), dar mai bună decât şcoala maimuţelor retarde la care învaţă economia şefii de trib (inclusiv ai noştri). Ideea e să-ţi dea morfină doar până te operezi.
Motivul pentru care FMI n-a răsturnat masa în toamnă, când avea toate motivele, este că a realizat că stă de vorbă cu zombi şi n-are nicio forţă de convingere.
Dacă rămâneau Boc&Co. cu ochii în soare, cum ar fi meritat, rezultatul era o inflaţie şi o depreciere de curs cum n-ai văzut (de zece ani)
La partea cu dobânda, părerea mea este exact pe dos. Singurul motiv pentru care ea a fost ţinută sus a fost ţinta de curs. Trebuia redusă mai din timp, mai ales că 7,5% nu mai are nimeni în Europa. Dobânda mare împovărează statul, în mod justificat de altfel, pe termen lung. În rest, produce numai necazuri.
În România, partea cu expansiunea monetară de care tot povestiţi voi (modelul SUA) a fost valabilă un singur an din ultimii 10, iar ăla a fost 2009. În rest, BNR a fost debitor net, adică s-a împrumutat de la bănci mai mult decât a dat.
Sigur, s-a făcut emisiune pe piaţa valutară, în schimbul euroilor luaţi la rezervă, dar asta face până şi Bulgaria.
Bref, care bani ieftini?
By Tudor Cristea, Februarie 2, 2010 @ 4:57 pm
Lucian,
Bun, da’ de ce a dat FMI bani la zombi? Ca astia-s tot aia.
By Bogdan Glavan, Februarie 2, 2010 @ 4:59 pm
@Borat:
Nu, articolul nu demonstreaza ca orice imprumut externe e rau, dar nici pe de parte! E vorba de expansiunea monetara, care vine de la BNR cu suportul FMI.
Orice credit extern contractat privat este bun.
@MIA: renunt sa mai ofer vreo replica, comentariile dvs. rar au legatura cu ce scriu eu, ca si acum.
@Constantin Gheorghe:
De unde ati scos chestia cu “productia fara bani”? Eu nu vreau eliminarea schimbului monetar. Tot ce spun este ca ORICE masa monetara este optima pentru economie, ca prin cresterea ei nu facilitam cresterea productiei. Voi mai scrie pe aceasta tema.
@UJohn:
Multumesc pt. sugestii, sa vad cum o sa ma ocup de el.
By borat, Februarie 2, 2010 @ 5:08 pm
>Orice credit extern contractat privat este bun.
bun, sa lasam creditele contractate privat pentru moment. exista si credite contractate de stat care sunt bune? daca da, care ar fi conditiile?
By Mona, Februarie 2, 2010 @ 5:32 pm
@borat
Inainte de a discuta conditiile eu stau sa ma intreb la ce ar folosi statul un credit. Tu intrebi de costuri (conditii), eu intreb de beneficii.
By MIA, Februarie 2, 2010 @ 5:32 pm
>bun, sa lasam creditele contractate privat pentru moment.
De ce sa le lasam ? Pentru ca de fapt in Romania aici a fost ( si inca este ) sursa reala a problemei – nicidecum in imprumuturile “de stat” !
Majoritatea ( daca nu chiar totalitatea ) proiectelor de investitii imobiliare care au umflat irational buboiul imobiliar romanesc au fost demarate cu … surpriza, surpriza ! credite private contractate de la banci private si nicidecum de la stat.
>renunt sa mai ofer vreo replica, comentariile dvs. rar au legatura cu ce scriu eu, ca si acum.
Mai degraba nu vreti sa admiteti ca ce scrieti dvs. e completamente contradictoriu ( nu doar cu realitatea ci inclusiv contradictii interne pot fi depistate ) si atunci va dati la mine …
Nu e frumos …
By MIA, Februarie 2, 2010 @ 5:50 pm
>exista si credite contractate de stat care sunt bune?
Raspunsul va fi mai mult ca sigur – NU.
Dar de fapt nici nu e asta important ci faptul ca articolul ( dupa ce incearca sa incropeasca o explicatie/talmacire pentru public a teoriei “austriece” conform careia crizele apar daca si numai daca are loc o expansiune a creditului datorita interventiei statului ) poate fi redus la urmatoarea idee care, daca ar fi fost enuntata corect si onest, fara atitea imbirligaturi, probabil ar merita discutata : daca un stat e in criza economica cel mai bine e sa nu se imprumute de nicaieri ci sa lase totul … sa se aseze de la sine, pentru astfel se va ajunge cel mai repede la o situatie economica buna.
By Lucian Davidescu, Februarie 2, 2010 @ 5:51 pm
@Tudor Cristea
Banii i-a dat în primul rând pentru ca să protejeze investiţiile şi activele străine din România. În al doilea rând, pentru că asta e raţiunea Fondului, să acopere “dezechilibrele temporare”. Suntem şi noi acţionari FMI.
Acum, Boc&Co nu mai sunt atât de zombi, pentru că nu mai au în faţă doar câteva luni până la alegeri. Ştiu şi ei că trei ani n-o pot ţine aşa.
De exemplu: funcţionarii fac acum grevă că li se taie sporurile. Păi nu ziceau zombi că le taie de-acum un an?
By Daniel, Februarie 2, 2010 @ 5:58 pm
Pt MIA – aparent dumneavoastra nu sunteti la curent cu modul in care functioneaza o banca centrala (gen BNR) si la modul in care bancile private interactioneaza cu aceasta.
Pe scurt, ideea e ca “bula speculativa” imobiliara din Romania a fost finantata de BNR.
Cat despre acest “Constantin Gheorghe”, cred ca cea mai buna solutie e sa il ignoram (sau eventual sa radem de el pana pleaca). E un auto-intitulat “liberal de stanga” – aparent ii este rusine sa admita ca e un comunist sadea (nu glumesc, cititi-i blogul – dar atentie, un antiemetic e obligatoriu).
By Daniel, Februarie 2, 2010 @ 5:59 pm
“daca un stat e in criza economica cel mai bine e sa nu se imprumute de nicaieri ci sa lase totul … sa se aseze de la sine, pentru astfel se va ajunge cel mai repede la o situatie economica buna”
PERFECT ADEVARAT !
By Alex Nicolin, Februarie 2, 2010 @ 6:20 pm
Banii proveniti din imprumutul FMI si folositi in principal pentru mentinerea cursului RON la un nivel artificial ridicat sunt defapt un cadou facut bancilor care au facut investitii riscante (in principal imobiliare). Pierderile baniclor sunt transferate astfel statului, deci contribuabilului, ca si datorie publica externa.
Ce vina am eu ca niste idioti s-au pripit sa ii imprumute pe alti idioti ca sa construiasca imobile noi (sau sa cumpere imobile vechi) la preturi umflate? De ce trebuie sa suportam cu totii pierderile cauzate de investitiile prostesti ale unora? Oare nu ar trebui ei insisi sa suporte consecintele deciziilor gresite pe care le-au luat?
Si mai ziceti ca asta nu e socialism…
By MIA, Februarie 2, 2010 @ 6:55 pm
>Pe scurt, ideea e ca “bula speculativa” imobiliara din Romania a fost finantata de BNR.
Eu cred ca, strict aplicat la situatia din Romania, ideea de mai sus exprima o doza de “mitologie” si nu realitatea.
Multe din masurile luate de BNR cea mai mare parte din timp au fost mai degraba “anti-inflamatorii” – de ex. relativ tirziu si dupa serioase presiuni s-au aprobat “creditele relaxate” cu grad sporit de indatorare s.a.m.d
Iar acelea s-au orientat spre potentialii consumatori nu catre investitori …
By Bogdan, Februarie 2, 2010 @ 11:15 pm
Lucian, te intrebi ce tara mai are 7,5% dobanda de politica monetara in Europa, insa nu trebuia sa te intrebi inainte ce tara mai are ~6% inflatie?
Expasniunea monetara cuprinde baza monetara si creditul bancilor comerciale: se vede in agregatele monetare. Astfel, M3 a sarit de la 106 miliarde in ianuarie 2007 la 189 de miliarde, o crestere de circa 80%. Ti se pare putin?
By Constantin Gheorghe, Februarie 2, 2010 @ 11:26 pm
Bogdan, logica mea este cumva mai conservatoare. Dacă, aşa cum spui, ORICE masă monetară este optimă pentru economie, incluzând aici şi valoarea zero, dar şi valoarea infinit, care este atunci criteriul de optim? Sunt tare curios! Crede-mă, astfel de afirmaţii te fac ridicol. Fără supărare!
Daniel, cred că faci parte dintre cei care cred că dacă dacă cineva nu gândeşte ca tine, este obligatoriu comunist. E un mod primitiv şi lipsit de bun-simţ de a gândi. Asta te împiedică să înţelegi sensul liberalismului. Fie el şi de stânga. De fapt, în lumea anglo-saxonă liberalii sunt, ideologic, nu economic, de stânga.
By Alex Nicolin, Februarie 2, 2010 @ 11:44 pm
@Constantin
Nu cresterea masei monetare este problema, ci faptul ca aceasta crestere se propaga dintr-un singur punct (banca centrala) iar cei care pun mana primii pe banii “noi” si apuca sa-i cheltuiasca obtin un avantaj incorect fata de ceilalti. Ei dau in principiu [nimic] pentru [ceva], cu alte cuvinte fura de la ceilalti.
By borat, Februarie 3, 2010 @ 1:33 am
asta sa fie ideea, ca orice credit contractat de statul roman este o greseala?
@ mona, ne uitam si la beneficii dupa ce lamurim unde sta fiecare in raport cu intrebarea de mai sus. in cazul tau am inteles.
By Bogdan Glavan, Februarie 3, 2010 @ 6:56 am
@Constantin Gheorghe:
Afirmatia mea nu trebuie interpretata inginereste, ci economic. Orice masa monetara este optima. Asta presupune desigur, ca exista moneda, implicit masa monetara diferita de zero!!!
By Bogdan Glavan, Februarie 3, 2010 @ 7:02 am
Rugamintea mea, adresata tuturor comentatorilor, mai ales in cazul celor fara expertiza teoretica de specialitate, este sa nu se hazardeze in pronuntarea de verdicte.
In ceea ce ma priveste, imi asum omisiunile sau erorile continute in explicatiile furnizate.
Inca ceva, despre creditul privat am scris si puteti gasi pe blog, la articolele publicate pe ECOL.
@Borat:
Desigur, cum cateva persoane au anticipat, pozitia mea este ca creditul oferit/luat de stat este inerent rau, spre deosebire de creditul oferit/luat privat.
Asta nu are nicio legatura cu criza, este un principiu general. Nu uitati ca orice agent economic este supus erorii, ceea ce nu inseamna ca toate creditele private sunt bune, insa nu sunt inerent rele. Si noi mai mergem prin gropi cu masina, dar incercam sa le evitam! Statul merge prin gropi, asa ii dicteaza stimulentele si incapacitatea antreprenoriala.
By Extra3OO, Februarie 3, 2010 @ 7:17 am
Constantin, tu parca ti-ai mai luat-o de la mine pe subiectul asta, nu-i asa (link)?
Intra pe o ureche si iese pe alta? Esti in misiune?
Te rog nu mai intoxica lumea cu prostii, ORICE intelectual adevarat e de dreapta. ATAT! Nu exista “stanga” deloc, sau poate doar pentru idioti.
Eu inteleg ca vrei sa introduci socialismul tau neaparat in discutie, ca vrei o a “treia cale”, insa vezi ghinion: aceasta NU EXISTA. E o aberatie, la fel cum e sa spui ca liberalismul poate avea ceva comun cu socialismul, ca poate fi si de “stanga”.
Fii atent faza care sigur o sa-ti intoarca lumea cu fundul in sus: azi “conservatorismul clasic” de pe vremuri este “reformist”. Pentru ca intreaga lume e de “stanga”, nu de “dreapta”, ca pe vremea lui Marx al tau. Asa ca te rog ia-ti definitiile si repeta-le pana le pricepi, ca altfel nu vad te prinzi.
By borat, Februarie 3, 2010 @ 7:45 am
acum am inteles “de unde veniti”. aveam impresia ca sunteti de parere ca ceva legat acest credit de la fmi este rau, desi mie nu mi se parea prea diferit dpv economic de altele. e bine ca am clarificat chestiunea.
By Extra3OO, Februarie 3, 2010 @ 7:55 am
In 1977 Hayek was critical of the Lib-Lab pact, in which the British Liberal Party agreed to keep the British Labour government in office. Writing to The Times, Hayek said: “May one who has devoted a large part of his life to the study of the history and the principles of liberalism point out that a party that keeps a socialist government in power has lost all title to the name “Liberal”. Certainly no liberal can in future vote “Liberal”.”
Hayek was criticised by Liberal politicians Lord Gladwyn and Andrew Phillips, who both claimed that the purpose of the pact was to discourage socialist legislation. Lord Gladwyn pointed out that the German Free Democrats were in coalition with the German Social Democrats.* Hayek was defended by Professor Antony Flew who stated that the German Social Democrats, unlike the British Labour Party, had since the late 1950s abandoned public ownership of the means of production, distribution and exchange and had instead embraced the social market economy.** In 1978 Hayek came into conflict with the Liberal Party leader David Steel who claimed that liberty was only possible with “social justice and an equitable distribution of wealth and power, which in turn require a degree of active government intervention” and that the Conservative Party were more concerned with the connection between liberty and private enterprise than between liberty and democracy.
Hayek claimed that a limited democracy might be better than other forms of limited government at protecting liberty but that an unlimited democracy was worse than other forms of unlimited government because “its government loses the power even to do what it thinks right if any group on which its majority depends thinks otherwise”. Hayek stated that if the Conservative leader had said “that free choice is to be exercised more in the market place than in the ballot box, she has merely uttered the truism that the first is indispensable for individual freedom while the second is not: free choice can at least exist under a dictatorship that can limit itself but not under the government of an unlimited democracy which cannot”.
*”Letters to the Editor: Liberal pact with Labour”, The Times (2 April, 1977), p. 15.
**”Letters to the Editor: German socialist aims”, The Times (13 April, 1977), p. 13.
The Pure Theory of Capital (pdf), Chicago: University of Chicago Press, 1941/2007 (Vol. 12 of the Collected Works): p. 90.
By Extra3OO, Februarie 3, 2010 @ 7:59 am
Constantin, tu parca ai mai incercat sa explici pe undeva cum e cu “calea de mijloc”, nu?
By machiavellian, Februarie 3, 2010 @ 8:16 am
Constantin Gheorghe, spui asa
“incluzând aici şi valoarea zero, dar şi valoarea infinit, care este atunci criteriul de optim? Sunt tare curios! Crede-mă, astfel de afirmaţii te fac ridicol. Fără supărare!”
Tin sa te anunt ca “infinitul” nu este un numar ci o abstractiune matematica. O valoare poate “tinde” la infinit, nu “fi” infinit. Matematica simpla de liceu. Asa ca astfel de afirmatii te fac pe tine ridicol.
“E un mod primitiv şi lipsit de bun-simţ de a gândi. Asta te împiedică să înţelegi sensul liberalismului. Fie el şi de stânga. De fapt, în lumea anglo-saxonă liberalii sunt, ideologic, nu economic, de stânga.”
Aici tu ai probleme cu intelegerea unui lucru simplu: liberalismul nu este “doar” ideologic sau economic, este un pachet. Nu poti sa spui ca esti liberal daca iei numai anumite lucruri din contextul general la fel cum nu poti spune ca toate animalele cu trompa sunt elefanti.
By ionut, Februarie 3, 2010 @ 8:42 am
MIA
“Iar acelea s-au orientat spre potentialii consumatori nu catre investitori”
HI!Hi!HI! Mai ai “perle” d’astea?
Pai despre asta e vorba in propozitie, despre bani ieftini catre CONSUMATORI, bani care au dat false semnale investitorilor.
Sau n-ai vrut sa zici ce-ai zis?:-)
@Constantin Gheorghe
“De fapt, în lumea anglo-saxonă liberalii sunt, ideologic, nu economic, de stânga.”
Asa e, nici o surpriza, logic ca-s de stanga cata vreme accepta (fie si minimal) existenta statului! Deci “liberal de stanga” e pleonasm!
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 9:03 am
>Pai despre asta e vorba in propozitie, despre bani ieftini catre CONSUMATORI, bani care au dat false semnale investitorilor.
Daca ar fi sa iau de bun ce scrie mai jos :
>Blocurile speculanţilor imobiliari sunt finanţate cu credit inventat de decizia Consiliului de Administraţie al BNR{…}
inteleg ca de fapt e vorba despre finantarea investitorilor/antreprenorilor.
By ionut, Februarie 3, 2010 @ 9:23 am
@MIA
Ia finanteaza tu niste investitori (sic!) si trimite-i sa construiasca blocuri in … somalia si vezi se duc?
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 9:37 am
Poate ca in Somalia nu – dar alte destinatii la fel de “exotice” au fost vinturate ca surse ideale de investitii.
Realitatea – mai dura si eventual neconvenabila/neincadrabila intr-o teorie anume – este ca ceea ce conta era doar ca pentru o durata ( relativ mica ) de timp sa se obtina o rata buna de profit cu care sa fie prostiti investitorii efectivi, pentru ca banii ajungeau la antreprenori oricum prin intermediari care tot ce doreau era sa-si ia un comision etc, etc.
Insa – bottom line, ca sa fie clar de ce sunt contra articolului asa … la un mod funciar – BNR-ul ( sau in fine … consiliul sau de administratie ) nu a intervenit mai deloc in schema de mai sus.
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 10:08 am
Ionuţ, presupun şi Bălan, nu ai răspuns la întrebarea de fond: CARE ESTE CRITERIUL DE OPTIM? Numai faptul că există? Câtă e, e bună şi e optimă? Aşa? Deştept! Cine spune că economia e o ştiinţă?
PS: şi tu eşti ridicol. Infinitul, în matematică, ESTE adesea folosit ca număr! Cu valoare nelimitată.
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 10:17 am
Hai să fiu inginer până la capăt: se dă un criteriu macroeconomic. Să zicem deficit bugetar de 3% din PIB. Care este masa monetară optimă pentru atingerea acestui obiectiv? Dar în cazul în care ţinta de deficit este de 2% din PIB? Se pot atinge cele două ţinte cu aceeaţi masă monetară, considerată de tine optimă, doar pentru că există?
By ionut, Februarie 3, 2010 @ 10:22 am
@Constantin Gheorghe
Daca nu esti dislexic esti doar … de stanga (e redundant sa spun idiot)!
@MIA
“BNR-ul ( sau in fine … consiliul sau de administratie ) nu a intervenit mai deloc in schema de mai sus.”
Serios, pe cuvantul tau de onoare? Nu te cred, ci mai degraba te suspectez de rea-vointa, in sensul ca daca ai recunoaste treaba asta, ti-ai da seama ca si restul, adica tot tot ce-ai sustinut tu e invalid.
A nu, mea culpa, de vina e lacomia oamenilor, iar STATUL tre’ sa reglementeze treaba asta cat mai repede!!! Yeas, right!
By borat, Februarie 3, 2010 @ 10:40 am
“s-a aprins” spiritele
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 11:21 am
>Serios, pe cuvantul tau de onoare?
Da. Ba chiar imi amintesc perfect cind se vaicareau reprezentantii bancilor ca ce rai sunt cei de la BNR ca nu relaxeaza mai repede normele de creditare si ca RMO sunt mentinute la nivele uriase etc.
Asta ca sa nu mai zic de potentialii “imprumutatori” care tremurau de nervi ca nu le iese suma dorita la imprumut si inventau tot felul de metode pentru a fenta reglementarile ( si asta nu pentru ca rata dobinzilor ar fi fost cine stie ce de scazuta cum ar fi cerut “teoria” – din contra, in Romania ea a fost constant peste cea “europeana” inclusiv imprumuturile in euro ) …
Bun … se poate spune ca poate BNR-ul a procedat gresit ca nu i-a lasat pe iresponsabili sa-si dea singur foc la valiza cit mai repede si fara oprelisti pe principiul ca asa s-ar fi ajuns mai repede la colaps si dup-aia s-ar fi putut merge “doar in sus”, dar asta e alta discutie – complet paralela cu “dogma” promovata prin articole ca acesta.
By Razvan Pascu, Februarie 3, 2010 @ 11:54 am
Se intampla exact ca la culturistii care iau creatina si steroizi. Cand nu mai iau, muschii li se lasa….
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 11:59 am
Ionuţ, singurul tău răspuns este că sunt eu idiot? Asta spune “ştiinţa” economică în cazul ăla? Că dacă cineva nu are răspuns la întrebarea preopinentului, e cazul să-l acuze că-i idiot, pentru că e de stânga, şi ăştia de stânga nu înţeleg economia? Să-ţi spun ceva: cunosc cel puţin doi economişti de stânga care au luat Nobelul. Sigur nu vei fi şi tu alături de ei. Asta e, ghinion! Mai sapă!
By B, Februarie 3, 2010 @ 12:37 pm
Stau si ma intreb, ce s-ar fi intamplat daca BNR ar fi aplicat un RMO minim de sa zicem 4% cum sunt in statele europene dar ar fi conditionat acordarea credintelor in moneda in care se imprumuta respectiva firma sau persoana fizica. Astfel, riscul valutar ar fi fost asumat de cei care se imprumutau iar excesul de lichiditate in euro ar fi fost absorbit prin marirea masei monetare in ron. Totodata, rata la lei nu ar fi trebui sa fie atat de mare pentru a tine capitalurile speculative in tara si ar fi facut fezabile imprumuturile in ron pentru ca doar BNR ar fi putut sa absoarba miliardele de euro cu care ar fi venit sucursalele romanesti de la bancile mama… Marele avantaj ar fi fost ca ar fi avut un curs mai suplu cu care sa stimuleze exporturile sau importurile in ton cu politica guvernului. Asa, legandu-se de maini si de picioare de marota falimentarii bancilor Romania are de a face de facto cu un consiliu monetar. Daca lasau cursul la liber falimentau nu numai bancile inconstiente dar si clientii lor la fel de inconstienti. Daca bancile si-ar fi asumat in nume propriu riscul valutar poate ca bula imobiliara nu s-ar fi umflat asa de tare.
Bogdan Glavan, tu ce parere ai? Ce ar fi fost daca..?
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 1:16 pm
>{…}dar ar fi conditionat acordarea credintelor in moneda in care se imprumuta respectiva firma sau persoana fizica.
Aoleuuu !! Erezieeeee !!
By machiavellian, Februarie 3, 2010 @ 1:18 pm
Pfoa, Constantin Gheorghe, stam prost rau de tot cu matematica de liceu. Si cu capacitatea de intelegere. Dar sa le luam pe rand:
1) Utilizarea “numarului” infinit “adesea” nu-l face altceva decat o abstractiune. “Numarul” infinit are sens doar cand e vorba de limite. La fel, desi exista radical(-1) adesea utilizat in matematica nu inseamna ca el exista si in realitate. Sau o fi plin de radical din -1 euro pe piata?
2) Contextul in care se refera Bogdan, banuiesc, este cel al unei piete libere. Intr-o piata libera preturile se regleaza fata de cantitatea de bunuri. Sau rapoartul intre bunul ban si alte bunuri se stabilesc la un moment dat oricare ar fi masa monetara. Bogdan nu isi pune problema de deficit bugetar. Numai “liberali de stanga” autointitulati “analisti politici” nu inteleg sau nu vor sa inteleaga contextul.
By ionut, Februarie 3, 2010 @ 3:57 pm
@Constantin Gheorghe
1)Am spus ca dislexia e singura care te-ar salva, si ar explica de ce “certi” cu mine si nu cu machiavellian pe teme de “criterii optime” si “infinitul in matematica”.
2) “Ionuţ, presupun şi Bălan”. Presupui prost.
3) ” e cazul să-l acuze că-i idiot, pentru că e de stânga”.
Relatia de cauzalitate e …fix pe dos: nici pe departe nu te-am acuzat ca ai fi idiot pentru ca esti de stanga, ci cu totul invers, adica cineva e de stanga pentru ca e idiot!
4) “Să-ţi spun ceva: cunosc cel puţin doi economişti de stânga care au luat Nobelul. Sigur nu vei fi şi tu alături de ei. Asta e, ghinion! Mai sapă!”
Hai sa-ti spun eu ceva: eu sunt si intreprinzator si capitalist si manager si sigur 100% EXPLOATATOR al clasei muncitoare (care mi-e colega si prietena mult mai mult decat cred unii si alti)si toate trei concomitent si separat in acelasi timp, si milionar in ce … moneda vrei tu!
Sigur ca cca. 1 milion de euro in plus pentru cat se ofera castigatorului premiului nobel n-ar strica!:-) Da’ daca pentru asta (premiul nobel si milionul de euro) tre’ sa manac cacat ca stiglitz de exemplu, nu multumesc, nu ma intereseaza!
Au luat 2 economisti de stanga nobelul (in paranteza fie spus l-au luat MULT mai multi “de stanga” decat crezi tu)? Serios? Si?
Si obama a luat nobelul pentru pace (da’ trupele din irak?, ar intreba un “carcotas”?)
Si “titanicul” a luat 13 oscaruri!
Sunt ceea ce sunt impotriva si in ciuda curentului “mainstream”!
Repet, te certi cu cine nu trebuie si cu cine nu-i de nasu’ tau sa te certi pe probleme economice (eu vorbesc numai in nume personal). Cei “de stanga” pur si simplu nu inteleg economia…sau o inteleg da’ numai p’aia planificata si centralizata care e un pur nonsens!
Apropo, precum i-am spus si lui bogdan odinioara, sintagma “economie de piata” e un pleonasm.
By Lucian Davidescu, Februarie 3, 2010 @ 4:34 pm
@Bogdan
Ungaria are inflaţie mai mare cu 0,7 puncte şi dobândă mai mică cu un punct (1,5 puncte până acum câteva ore).
Dobânda e mare şi ca diferenţial faţă de inflaţie, nu doar ca valoare absolută.
Despre masa monetară, am mai spus. Ea e irelevantă dacă nu factorizezi viteza de circulaţie, element care scapă controlului administrativ.
Tu spui că trebuia să rămână constantă… Ok, poate aşa e, poţi să enumeri rapid trei consecinţe pentru scenariul respectiv?
By Bogdan Glavan, Februarie 3, 2010 @ 5:26 pm
@Lucian:
Nu inteleg exact ce ma intrebi, asa ca incerc sa ghicesc:
1) Consecinta generala a non-interventionismului in domeniul monetar este scaderea preturilor, adica ceea ce se cheama deflatie in mod curent.
2) Daca ma intrebi ce s-ar fi intamplat cu criza din Romania (ar mai fi avut loc sau nu?) daca BNR ar fi tinut masa monetara constanta, atunci raspunsul meu este:
Daca BNR lasa leul complet liber, atunci masa monetara interna ar fi fost deconectata de masa monetara externa (valuta), ceea ce, presupunand ca BNR nu ar mai crescut masa monetara din proprie initiativa, ar fi dus la aprecierea considerabila a leului. Un alt efect ar fi fost diminuarea schimburilor externe. Gandeste-te ca tranzactiile comerciale trebuie finantate, deci, cu mai multi bani pe piata valoarea tranzactiilor creste. Deci, fara infuzia de credit ieftin si datorita aprecierii leului am fi avut mai putine exporturi si mai putine importuri. Un alt efect este acela ca pretul fortei de munca din Romania ar fi crescut relativ la cel din Franta sau SUA, ceea ce ar fi descurajat oarecum investitiile in Romania. Dar, keep in mind ca prin inflatie pretul fortei de munca este subevaluat artificial. Deci investitiile care se incurajeaza astfel sunt genul de “malinvestments” de care tot vorbesc.
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 5:35 pm
>Deci, fara infuzia de credit ieftin{…}
Totusi … imi explica si mie cind am avut in Romania “credit ieftin” sau mai exact ce inseamna asta in contextul romanesc ?
By Bogdan, Februarie 3, 2010 @ 5:55 pm
Lucian,
Eu stiu ca Ungaria are inflatie de 5,6″ si dobada de politica monetara de 6% acum, sper ca ne uitam la aceleasi date. Si e foarte prost! In situatia asta ai deja o economie supraincalzita, in car enu mai poti sa faci stimulare monetara, conform regulilor normale, ca risti sa arunci in aer si inflatia si cu ea si economia.
Cat despre irelevanta masei monetare, te inseli foarte tare. Masa monetara e cea mai relevanta, chiar daca e adevarat ca masurarea la timp si exact a cererei de detineri monetare (sa a inversului sau viteza de circulatie), ridica niste probleme. Dobanzile nu sunt o tinta buna de politica monetara, pentru ca ele variaza si in functie de factori reali.
Mia,
Economistii definesc creditul ieftin ca credit la o dobanda inferioare ratei naturale a dobanzii sau ratei de echilibru a dobanzii – un concept abstract care, intr-o economie la echilibru monetar, desemneaza faptul ca oferta de economisiri este ecala cu cererea de imprumutri sau credit.
By fiom, Februarie 3, 2010 @ 6:13 pm
Domnule Glavan sunteti genial! Nu pentru că a-ţi spune ceva nou dar pentru că puneţi punctul pe “i”.
E cât se poate de clar că infuzia de capital în punctele nevralnice nu poate face mai mult decât să comute pedeapsa economie de la o moarte bruscă la una lentă. Există o istorie cât se poate de clară în acest sens, dar interesele celor care ne-au adus aici şi încă sunt la cârma economie fac în continuare jocul.
Era cazul ca regulile vechi să fie aruncate iar guvernul să îşi asume rolul de investitor pe proiecte punctuale antrenând toţi factorii de pe piaţă într-un joc constructiv. Cum guvernarea, ca de obicei, e făcută de politicieni iar nu de economişti, se încearcă revigorarea economiei în temeiul regulilor anterioare crizei, în încercarea de a păstra averile(si puterea) unora.
Criza nu s-a terminat, şi v-a trebui să mergem până la capăt înainte ca o schimbare de atitudine să fie posibilă.
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 6:25 pm
>{…}un concept abstract {…}
Cam prea abstract …
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 6:32 pm
>{…}desemneaza faptul ca oferta de economisiri este ecala cu cererea de imprumutri sau credit.
Din cite stiu eu rata economisirilor in lei ( OK – putem lua in calcul si alta valuta dar nu stiu daca e cazul pentru discutia de fata … ) este mica spre foarte mica in Romania. Daca s-ar face investitii doar cu banii aia … ihii …
Ar fi de enumerat niste consecinte in acest caz … nu cred ca prea placute …
By Alex Nicolin, Februarie 3, 2010 @ 6:41 pm
@fiom
“Era cazul ca regulile vechi să fie aruncate iar guvernul să îşi asume rolul de investitor pe proiecte punctuale antrenând toţi factorii de pe piaţă într-un joc constructiv.”
Ce nu s-a inteles de catre multi e ca statul nu va fi niciodata un investitor in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu obtine resursele in mod voluntar de la proprietarii lor de drept, ci prin constrangere. Deci impunand constrangere asupra celoralati se elibereaza de ale lui – poate pune oricate taxe, se poate imprumuta mult sau poate tipari bani. Daca nu te constrange nimic, ce motivatie mai ai sa fii eficient? Asa zisele investitii ale guvernului sunt in general niste proiecte motivate politic, mai degraba decat economic. Ele vor servi clientelea politica prin deturnarea de resurse catre acesta in dauna celorlalti. Mai pe scurt “crony capitalism”.
Cam asta e “jocul” cu care se ocupa toate guvernele, si e de departe unul extrem de distructiv.
By B, Februarie 3, 2010 @ 6:52 pm
Lucian Davidescu, vad ca Bogdan nu raspunde asa ca voi discuta cu tine. BNR a tinut dobanda la RON mare ca sa tina in tara capitalul speculativ (euro schimbati in RON si depusi la dobanda sensibil mai mare decat cea in EUR, avantaj si mai mare in conditiile unui ron care s-a apreciat pana la 3.1 in iul 2007) cu care s-a finantat deficitul de cont curent si comercial al romaniei in anii de boom economic. Aceasta politica, dupa cum bine puncta Bogdan, a fost unipolara pentru ca guvernul s-a lasat dus de interesele meschine ale grupurilor interesate doar de castigurile facile din activitatile comerciale de intermediere dintre creditacul roman umflat cu credit ieftin in Euro dat cu larghete de banci locale si producatorii din vest in foame de piete de desfacere. Nu a mai contat ca aprecierea ron-ului a ingropat exportatorii care ne-au ridicat la lumina dupa anii negrii 1996-1999, ceea ce denota lipsa de directie a guvernului care a crezut ca reteta americana, de crestere prin consum poate sa se aplice si noua pe termen nedeterminat.
Nu ma leg de viteza de circulatie a banilor ci doar de sursele de finantare. Lucian, esti de acord cu mine ca RMO-ul blocat de banci intra la rezerva valutara a tarii, nu? Totusi, sunt bani riscanti pentru ca daca depunatorul (fie el cetatean roman sau firma mama) vor banii inapoi de la sucursala locala a banci, acesta isi reduce expunerea, atunci acel RMO trebuie returnat de BNR bancii care a data a atras acei bani, scade centura de siguranta prin care BNR sustine leul samd. De aceea si acel gentelmen agreement dintre banci si BNR, noi nu plecam cu RMO-ul si finantarea reprezentata de el si voi nu ne falimentati pentru ca creditacii romani inrobiti cu 60-70% rate de credite in eur sau chf intr-un venit denominat in ron nu vor suporta un euro la 5 sau 6 RON si noi vom da faliment si va luam si pe voi ca tara dupa noi. De facto avem deci un ‘consiliu monetar’ nerecunoscut ca atare unde BNR-ul are o plaja ingusta de miscare, unde bancile, sub securea falimentului, tin BNR-ul la respect cu amenintarea retragerii finantarii si implicit a RMO-ului.. Am pus ghilimele pentru ca in consiliu monetar tintirea cursului se face prin relatia stricta intre cantitatea monetara in moneda locala si cea in care e exprimat consiliul monetar. Cum nu este un consiliu monetar in adevaratul sens al cuvantului tintirea se face prin manipularea directa a cursului prin intrarea BNR la vanzare sau cumparare functie de interes pentru a tempera varfurile asa cum se exprima f elegant dn. Isarescu masa de lei aflata in circulatie putand sa fie in crestere sau in scadere.
Sigur, in relatia intrinseca dintre banci, BNR si min. de fin. se poate aminti si de finantarea acordata statului de catre acestea in 2009 prin cumpararile bondurilor de trezorerie de care nu se atingeau strainii anul trecut etc….
Vin si intreb, nu era mai simplu pt BNR sa controleze dimensiunea bulei prin fortarea bancilor sa fie mai prudente transferand riscul valutar in carca lor si construind o rezerva prin cumparare de euro si emitand ron, ca la acea moneda BNR are imprimanta, asemeni combinatiei FED-usd? Sigur, trebuiau sa se multumeasca cu un RMO modest dar ar fi avut mai mult libertate de miscare…. Desigur, clientii politici conectati la teava retailerilor ar fi castigat mai putin si in loc de lamborghini ar fi cumparat pt puradei doar un amarat de volvo… dar deja este alta discutie… despre asa-zisa independenta a bancii centrale care de fapt e tot controlata de parlament si grupurile de interese ce il populeaza!
By Bogdan, Februarie 3, 2010 @ 7:30 pm
Mia,
Economisirile pot fi interne sau externe, i.e. deficit de cont curent adica surplus de capital. Nu poti investi mai mult decat economisti, nici nu poti cheltui mai mult decat produci, la nivel agregat. Expandarea masei monetare poate ajuta pe termen lung, creand un dezechilibru, dar deoarece tiparirea de mai multi bani nu inseamna bunuri de capital mai multe disponibile (i.e. economiste), in cele din urma cantitatea mai mare de bani o sa vaneze mai putine bunuri, deci pretul lor o sa creasca, deci o sa creasca nivelul general al preturilor sau – inflatia.
By Bogdan, Februarie 3, 2010 @ 7:32 pm
…Expandarea masei monetare poate “ajuta” pe termen scurt..
By fiom, Februarie 3, 2010 @ 7:44 pm
Cine vrea socialim, sau politici de stat… Raspunsul: Cine nu l-a trăit(sau trăit destul). Problema în fapt e una: Că nu există alternativă. Creşterea productia e un cuvant gol, daca nu se arata si mijloacele prin care se poate face.
Sa luam cazul in care s-ar decide sustinerea unui producator de ciment afectat de criza. Cu banii primiţi de la guvern ar putea încerca să lupte cu criza prin retehnologizare pentru a-şi scadea costurile de producţie. Va reuşii astfel să producă mai ieftin şi va putea vinde mai ieftin. Din perspectiva naivă că în acest fel se poate face reformă, se va apăsa mai tare pedala dezinflaţiei şi în curând producătorul va avea din nou probleme.
Cuminte ar fi ca acest guvern în loc să dea de pomană la x sau y producator să finanţeze construirea unui baraj. Egal = productie sustenabila, locuri de munca => consum, posibilitatea platii datoriilor, => revigorarea sistemului bancar.
Aici nu poate fi vorba de constangere. E vorba despre un cost care trebuie suportat de toti in mod egal. Ideea ca doar unii trebuie sa munceasca(sa fie competitivi), iar altii nu, e o aberatie a pietelor de capital, care exact in felul asta ne-au bagat in criza. Competitia trebuie sa ia locul spijinului financiar care se practica astazi, pentru a putea face productie. Cei necompetitivi trebuie sa piara acum, altfel ii iau pe toti la fund.
La fel de bine se poate aplica si in cazul bancilor. Proiectele guvernului ar avea nevoie de finantare. Acele bănci care pot credita ieftin aceste proiecte trebuie cooptate, celelalte lăsate să piară.
Grija faptului că micul producător nu va putea concura cu marile corporaţii, care îi vor sufla proiectele guvernului, e grija drobului de sare.
By B, Februarie 3, 2010 @ 8:23 pm
Bogdan, cred ca filtrul de spam iar mi-a mancat un comentariu kilometric pe care nu am chef sa il refac…, pacat!
By Lucian Davidescu, Februarie 3, 2010 @ 8:25 pm
@Bogdan Glăvan
Întrebarea era pentru celălalt Bogdan, dar accept răspunsurile
Este corect ce spui, aş adăuga 1,5 lucruri.
0,5: Efectele de care spui se pot produce întocmai sau se pot contrabalansa reciproc, i.e. nivel constant al exporturilor şi importurilor.
1: Un eventual nivel constant al masei monetare ar fi produs doar deflaţie în condiţii de elasticitate perfectă a pieţei. Când elasticitatea nu e perfectă, se produce alt fenomen, de rupere: încetarea de plăţi.
Parţial sunt de acord cu asta, că o încetare de plăţi bugetare era probabil un lucru bun.
Nu sunt de acord însă cu menţinerea constantă a masei monetare cu preţul încetărilor de plăţi în sistemul privat. Eu sunt pentru tăierea cozii dintr-o bucată, dar nici chiar de la gât
@Bogdan
Spuneam doar că restul marjelor dintre inflaţie şi dobândă, din alte ţări, sunt mult mai strânse.
De asemenea, n-am spus că masa monetară este irelevantă, am spus că este irelevantă dacă nu luăm în considerare şi viteza de circulaţie…
E o diferenţă mare.
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 8:47 pm
Ionuţ, în locul unui demers onest, din punct de vedere intelectual, alegi să jigneşti. Perfect, crezi că banii îţi dau acest drept. Să fii sănătos! Eşti capitalist! Dar hai să-ţi mai spun ceva: cu toţi banii tăi, nu vei ajunge să ai poziţia publică, influenţa şi statutul intelectual al “mâncătorului de căcat” Stiglitz.
Punctual: când spun cel puţin doi, în limba română şi în logica formală rezultă clar că sunt mai mulţi. Ai înţeles ce-ai vrut, pentru că-ţi lipseşte, cum spuneam, onestitatea intelectuală.
Doi: este de nasul meu să judec procesele economice. Pentru că, indiferent ce ştii sau nu ştii despre mine, sunt specialist în sisteme complexe. Şi economia este un sistem complex. Nu dau lecţii nimănui, întreb. În loc de răspunsuri, obţin înjurături. Sau tăcere, în cazul în care cineva putea recunoaşte o eroare.
Ce-am înţeles din această dispută? Că nu există niciun consens în privinţa temei abordate. Deci n-a folosit decât pentru etalarea cunoştinţelor teoretice ale unora. Valoarea practică? ZERO!
Ce nu înţeleg unii de aici este că ceea ce învaţă, şi ceea ce folosesc economiştii, sunt modele. Care, în anumite condiţii şi pe perioade scurte de timp, descriu suficient de exact realitatea. Absolutizarea modelelor şi “închiderea” lor, transformarea lor în dogme, toate astea duc ÎNTOTDEAUNA la crize. Ce-am văzut aici este reproducerea unor modele mecanice, liniare: dacă faci aia, creşte sau scade aia. Nu prea se potriveşte cu realitatea.
Capitalismul, ca model de organizare şi funcţionare a economiei, pare să fi ajuns într-un impas. El trebuie adus la zi. De altminteri, critica vine şi dinspre stânga şi dinspre dreapta. Mai virulentă fiind, paradoxal, critica dreptei.
Mai mult, capitalismul a ajuns arogant, tiranic, distruge valoare, în căutarea maximizării profitului. Bun, ce facem: acceptăm situaţia actuală, şi preţul tot mai mare al eşecurilor capitalismului, sau schimbăm modelul? Schimb care nu înseamnă doar întărirea rolului statului. De altminteri, de vreo trei decenii nu a mai existat o preocupare pentru a conceptualiza intervenţia statului în economie. Cu prilejul ultimei crize s-a văzut acest lucru: nimeni nu ştie să definească limitele, obiectivele şi mecanismele intervenţiei. Nici stânga, nici dreapta nu vor să mai gândească asupra acestui subiect. De parcă pieţele ar fi perfecte şi nu ar avea eşecuri.
Astea sunt problemele pe care le vede un idiot de stânga. Rămâne să-mi răspundă un geniu de dreapta.
PS: nu, economia de piaţă nu este un pleonasm. Din mai multe motive. Unul ar fi că există economia socială de piaţă, şi pentru că a existat, sau încă există, economie planificată. Şi nu, capitalismul NU se confundă cu economia de piaţă. Este un caz special al ei, uneori un cancer. Nu întrega economie este “capitalistă” Capitalismul are domenii privilegiate, nu prea iubeşte concurenţa, şi lista de “defecte” poate continua.
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 8:51 pm
Să înţeleg că dacă am avut un comentariu mai lung, a ajuns la spam?
By Stefan A., Februarie 3, 2010 @ 9:03 pm
Discutia depaseste cunostintele mele .
O singura observatie pentru Lucian Davinescu.
In ziua cind veti guverna tara, continuati sa sustineti ca o incetare de plati bugetare face bine natiunii ! Recomand sa aveti elicopterul pregatit pentru a scapa de multimea de bugetari + pensionati care o sa va caute !
By B, Februarie 3, 2010 @ 9:11 pm
Bogdan Glavan: ‘ce spun este ca ORICE masa monetara este optima pentru economie’.
Asa o fi, dar cred ca cei din Zimbabwe ar fi in dezacord cu tine dat fiind experienta lor recenta, stil Weimar…
Lucian Davidescu: ‘Despre masa monetară, am mai spus. Ea e irelevantă dacă nu factorizezi viteza de circulaţie, element care scapă controlului administrativ.’
Eu ma legam de modul in care BNR a inteles sa ‘tempereze’ indatorarea populatiei prin marirea rezervei valutare prin RMO, RMO care dispare in caz de retragere a depunerilor in vreme de criza, adica fix cand a nevoie mai mare de acei bani? Sa fim seriosi, banii cu care s-a indatorat Romania nu au fost cei ai depunatorilor cetateni romani care nu prea aveau economii semnificative, ci au fost finantari din vest unde dolarii si euro balteau in dobanzi interbancare infime! Sa protejezi banci mari din afara, haida de! Dupa parearea mea a fost o metoda ninspirata de temperare si peticirea rezervei valutare pentru vremuri negre dar… supriza, cand vremurile negre au venit bancile si-au cerut RMO-ul inapoi sau au pus conditii, de curs care tocmai mancau din acel RMO pe care BNR il trebuia sa il sustina cu viteza luminii… ca altfel falimenta 80% din cetatenii care muncesc ai acestei tari! In loc sa se echilibreze deficitele pe spinarea celor care si-au asumat riscuri nesabuite, adica a bancilor dand credite in veselie in euro si chf in timp ce populatia castiga in RON prin falimentarea bancilor, s-a santajat statul prin BNR si astfel, am ajuns datori vanduti la FMI.
Daca BNR dorea sa ‘tempereze’ creditarea si mai ales cea cu risc valutar inclus, BNR care avea si are painea si cutitul trebuia sa interzica creditele in alta moneda decat in cea in care creditorul obtine veniturile, punct si bancile daca voiau sa faca afaceri sa isi asume riscul valutar! In UK se dau imprumutiri in dolari sau in Germania se dau imprumuturi in yeni japonezi? Dar nu, Dn. Isarescu care raspunde la comanda politica trebuia sa asigure o crestere economica cat mai rapida pentru imbogatirea clicii care a termina de acaparat ce au lasat comunistii, totul valorizat la preturi vestice ca de, ne-am integrat in UE.
By Lucian Davidescu, Februarie 3, 2010 @ 9:25 pm
@Stefan A.
”
“In ziua cind veti guverna tara, continuati sa sustineti ca o incetare de plati bugetare face bine natiunii ! Recomand sa aveti elicopterul pregatit pentru a scapa de multimea de bugetari + pensionati care o sa va caute !
Este corectă remarca şi descrie exact de ce democraţia este de multe ori icompatibilă cu economia. Susţine şi argumentul meu că trebuie căutate soluţii aplicabile de compromis inteligent şi nu remedii miraculoase.
@B
Constrângerile birocratice curg în mai multe sensuri. Una dintre constrângeri este “liberalizarea contului de capital”, care deşi conţine cuvântul “liberalizare” este în fapt o obligativitate
By Constantin Gheorghe, Februarie 3, 2010 @ 9:33 pm
Poate, totuşi, poţi debloca acel ultim comentariu. Mulţumesc. Şi o întrebare: în cazul în care economia este incompatibilă cu democraţia, ce prevalează, şi cine decide?
By machiavellian, Februarie 3, 2010 @ 10:12 pm
Lucian, economia nu e incompatibila cu democratia. Sau nu cu toate. Cu alea populiste in care toata lumea spoliaza pe toata lumea cu forta statului e incompatibila, ce-i drept.
By MIA, Februarie 3, 2010 @ 10:34 pm
>{…}in Germania se dau imprumuturi in yeni japonezi?
Politica împrumutării în “valută forte” s-a practicat în toate ţările estice – nu e ceva ce a fi inventat Isărescu.
>{…}dar deoarece tiparirea de mai multi bani nu inseamna bunuri de capital mai multe disponibile
Aş atrage atenţia că e un aspect incorect prezentat aici ( şi inclusiv în articol în fraza următoare ) :
>Producţia de bani pur şi simplu nu înseamnă producţie de mărfuri. Dacă aşa ar sta lucrurile omenirea scăpa de sărăcie de milenii, nu mai era nevoie să îl aşteptăm pe Keynes.
Eu am o mică problemă în a-l prezenta/reduce pe Keynes ca adeptul “tipăririi de bani” şi nimic mai mult, deşi văd că e foarte pe zonă la modă acest gen de reducţionism.
De ex. tipărirea de bani în sine nu poate rezolva cele menţionate – dar dacă se ajunge la o politică de deficit bugetar datorită unor investiţii publice în infrastructură ( de ex. ) este foarte posibil, şi “perioada de aur” de după Al Doilea Război Mondial în diverse state capitaliste astăzi considerate … dezvoltate
o dovedeşte, ca inclusiv investiţiile private şi producţia de bunuri să crească. Dacă doar tipăreşti bani da … ajungi la situaţia Zimbabwe … dar în nici un caz Keynes nu pleda pentru aşa ceva. 
By Lucian Davidescu, Februarie 3, 2010 @ 11:21 pm
@machiavellian
Păi cam atât ne permite, acum, nivelul de educaţie al maselor largi. Cum de am avut unanimitate în Parlament pentru mărirea cu 50% a salariilor în educaţie? Anti-economic, anti-raţional, anti-ştiinţific. Dar perfect democratic.
Cred că e o scară destul de mare pe care o societate trebuie să-şi găsească poziţionarea. Într-o lume de oameni inteligenţi, educaţi şi raţionali, anarhia ar merge perfect. Pentru maimuţe, cel mai eficient e probabil sclavagismul.
Ce mă întreb eu: unde suntem noi şi ce putem face acum pentru ca lucrurile să se schimbe în (mai) bine.
By Alex Nicolin, Februarie 4, 2010 @ 12:57 am
@Lucian
“Pentru maimuţe, cel mai eficient e probabil sclavagismul.
Ce mă întreb eu: unde suntem noi şi ce putem face acum pentru ca lucrurile să se schimbe în (mai) bine.”
Aici ai pus punctul pe “i”, creditacopitecii au ajuns in momentul de fata sclavii bancilor, pentru ei plata ratelor e principala prioritate. Dar i-a fortat cineva sa-si puna in jurul gatului lanturi pe care nu le puteau duce (case, masini scumpe, TV cu plasma)?
Ce putea totusi face BNR-ul e sa fi lasat cursul liber. Astfel piata muncii din RO ar fi devenit scumpa prea devreme (2005?), astfel ca tara n-ar mai fi fost atractiva pentru (mal)investitii, deci toata “euroizarea” n-ar fi avut loc, sau ar fi fost de mai mica amploare.
By Dan Selaru, Februarie 4, 2010 @ 8:37 am
ft.com/cms/s/0/8b6….html?nclick_check=1
Scrie tu ca daca n-o faci scriu eu.
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 10:05 am
@Constantin Gheorghe:
“Economia de piata” este pleonasm, fiindca in socialism nu poate exista “economie”. “Economie” trimite la alocarea judicioasa a resurselor. Planificatorul central nu poate aloca judicios resursele, pentru ca
1) nu stie care sunt scopurile publicului (preferinta pentru diverse bunuri de consum)
2) chiar daca le-ar cunoaste, este lipsit de posibilitatea configurarii productiei pentru acest bunuri (nu stie preturile bunurilor de capital – argumentul calculului economic)
In socialism, alocarea se face dupa doar dupa preferintele dictatorului, adica dupa liberul arbitru. “Hai sa facem un canal aici, fiindca asa cred eu ca e bine” Dar nu exista profit si pierdere, exista doar calcul formal, nu economic. Niste cifre scoase din palarie, in realitate copiate dupa cele din capitalismul occidental.
Lasand la o parte problema asta, sistemele complexe sunt un subiect interesant. Pentru Hayek economia era un sistem complex.
By Constantin Gheorghe, Februarie 4, 2010 @ 10:34 am
Planificatorul socialist cunoştea scopurile publicului. Nu din necunoaştere a venit eşecul socialismului, ci din creşterea complexităţii. E simplu: la început, în anii 50, cu o economie primitivă, era uşor să stabileşti centralizat echilibrele între diversele componente ale ansamblului. Pe măsura sofisticării economiei, şi a deschiderii la globalizare, echilibrele pur şi simplu nu mai puteau fi stabilitate prin intervenţia planificatorului. Exista o metodă de rezolvare: recursul la piaţă, în anumite domenii. Vezi modelul chinez. Asta ar fi însemnat o mutaţie ideologică de fond. Alegerea este ÎNTOTDEAUNA politică. Ceauşescu a ales să fie consecvent ideologic, şi nu a aplicat varianta economiei mixte, care a fost propusă, din câte ştiu eu.
În fond, nu era nimic nou: unii au pornit de la pieţe libere şi au introdus, de nevoie, intervenţia statului, alţii au plecat de la dominaţia statului şi, dacă au fost inteligenţi, au introdus mecanisme ale pieţelor libere. Dacă nu, nu. Cu rezultatele ştiute.
Unde suntem? Păi, în faţa unei complexităţi fără precedent, pe care doar funcţionarea liberă a pieţelor nu o poate gestiona. Intervenţia unor mecanisme de reglare exterioare pieţelor se impune de la sine. Ştiu că ideea asta nu place. Dar au cei care se opun intervenţiei altă soluţie? Pentru că iar venim la optim. Pieţele nu cunosc criterii de optim, ci doar puncte de echilibru. Noi decidem optimul, în funcţie de interese şi obiective pe care ni le asumăm. Noi, în paranteză fie spus, suntem statul, şi tot noi suntem parte a pieţelor. Nici statul şi nici pieţele nu există în afara noastră. Ca o concluzie: pieţele nu sunt ceva exterior nouă, aşa cum statul nu este exterior nouă. Şi sunt făcute să funcţioneze ÎMPREUNĂ, nu în conflict. Depinde de noi de cât stat şi de câtă piaţă e nevoie la un moment dat.
By Constantin Gheorghe, Februarie 4, 2010 @ 10:50 am
Bogdan, cred că iar mi-a “arestat” un comentariu. Există o limită de semne? Nu de altceva, dar să ştiu cât mă pot întinde. Mulţumesc.
By MIA, Februarie 4, 2010 @ 11:13 am
>{…}fiindca in socialism nu poate exista “economie”.
Cum am mai repetat – dar oricum se trece cu nonsalanta peste – astfel de argument este corect doar daca se echivaleaza termenul de “socialism” cu Coreea de Nord sau asa ceva.
De fapt nu ma mira – observ ca aducerea cu obstinatie in discutie a problemei calculului economic in termeni asa … de inceputul secolului al XX-lea e o strategie favorita desi virtual problematica e fara aplicabilitate in contextul actual.
In treacat fie spus :
>{…}nu stie care sunt scopurile publicului (preferinta pentru diverse bunuri de consum)
De aceeasi problema poate suferi si o companie la o adica – nu acesta e argumentul “decisiv” in discutie.
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 11:27 am
Nu e vorba de incertitudine in general, care e inevitabila. E vorba de faptul ca un om de afaceri particular isi risca propriul capital atunci cand decide sa produca gogosi, daca greseste e eliminat de pe piata, in vreme ce dictatorul risca… sa fie reales la al n-spelea congres.
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 11:39 am
Da, de noi depinde cata piata si cat stat avem. Insa nu din cauza ca piata nu functioneaza! Piata este un sistem din ce in ce mai important pe masura ce ne indepartam de o economie primitiva, nu invers. Tocmai fiindca nimeni nu poate stapani complexitatea. Nu inteleg cum puteti spune contrariul, anume ca, cu cat economia se dezvolta, cu atat trebuie sa punem piedici pietei.
Iar planificatorul socialist nu cunoastea nevoile publicului. Nu cunostea ce anume doream sa mananc la micul dejun, cu ce masina doream sa merg si daca in drum spre litoral vreau sa trec Dunarea cu bacul sau pe pod.
Nici nu putea sa insumeze aceste preferinte, care nu pot cuantificate – preferintele privind diversele bunuri se inscriu pe o scara ordinala de valori, nu cardinala, deci nu suporta agregare. De aceea, e nevoie de piata, fiindca pretul monetar reprezinta singurul indicator relevant privind intensitatea preferintelor “agregate” ale societatii.
By Daniel, Februarie 4, 2010 @ 12:46 pm
“Unde suntem? Păi, în faţa unei complexităţi fără precedent, pe care doar funcţionarea liberă a pieţelor nu o poate gestiona.”
D-le Constantin Gheorghe, de curiozitate, aveti idee ca va aflati in ilustra companie intelectuala a unor oameni gen Benito Mussolini ? (da, stiu de legea lui Godwin).
Pentru ca fraze absolut identice se gasesc in discursurile lui.
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 1:01 pm
Bogdan, nu intelegi tu ce vrea sa spuna MIA acolo. Nu conteaza ce vrei tu sa mananci dimineata. Iti va spune statul. Nu conteaza nici cat, iti va spune si asta, incluzand continutul maxim de grasimi saturate si clorura de sodiu. Iar drum pe litoral, la ce iti trebuie asa ceva?
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 1:04 pm
Lucian Dumitrescu, mesajul tau contine si solutia: educatie. Dar sa nu intelegi ca asta inseamna neaparat de stat.
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 1:05 pm
erata: Lucian Davidescu, [...] – scuze de greseala de nume.
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 1:17 pm
Pai facem o sedinta si stabilim ce sa mancam la micul dejun. Facem un referendum si stabilim daca ne trebuie pod la Dunare. Si gata cu complexitatea, nu se poate sa n-o rezolvam ca doar suntem baieti destepti.
By Constantin Gheorghe, Februarie 4, 2010 @ 1:46 pm
Daniel, să înţeleg că sunteţi un admirator al lui Mussolini, de-i cunoaşteţi atât de bine gândirea teoretică, încât puteţi să afirmaţi că frazele sunt identice? Ca să nu mai vorbim de faptul că şi dictatorii au momentele lor de bun-simţ!
În aceeaşi ordine de idei: dacă ăsta este singurul argument în combaterea afirmaţiilor mele, e jalnic!
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 2:48 pm
@machiavellian
Evident că nu de stat. Dar asta contează mai puţin, important e să existe.
@Constantin Gheorghe
Aţi folosit apelativele idiot, cretin etc. suficient de mult încât să nu vă mai puteţi supăra când vă sunt adresate. O fi, n-o fi adevărat, fiecare cu dreptatea lui
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 2:54 pm
Lucian, exact acelasi lucru voiam sa i-l spun si eu lui Constantin Gheorghe.
By Daniel, Februarie 4, 2010 @ 4:06 pm
Pt Constantin Gheorghe
Argumente reale v-au fost oferite.
Dar problema e alta – dumneavoastra pur si simplu nu intelegeti cum functioneaza piata.
Si considerati ca daca nu intelegeti mecanismul, acesta nu exista.
Citatul din Mussolini era doar o incercare de a va arata ca ideile dumneavoastra nu sunt chiar asa “revolutionare” cum va place sa credeti si ca au si fost aplicate (Dar aparent esecurile nu va descurajeaza. Ideile in fond au fost bune, implementarea a fost gresita).
By Constantin Gheorghe, Februarie 4, 2010 @ 4:32 pm
Din ce anume aţi dedus că nu înţeleg cum funcţionează piaţa. Am lucrat pentru o firmă multinaţională. Ăia nu erau opearatori pe piaţă? Şi când am lucrat eu pentru ei, ca şi suficient de mulţi alţi români, la conducerea ţării ăleia unde se afla multinaţionala era Margaret Thatcher. Dar nu am întâlnit fanatici ai pieţei ca în România, acum.
Ceea ce faceţi nu este nou. Înaintea voastră au făcut-o “comuniştii”. Ei au avut “sfinţii” Marx şi Engels, voi aveţi “sfinţii” Mises şi Hayek. Ăia au dat cu oiştea în gard, voi o să daţi cu oiştea în gard. Pentru că absolutizaţi modele economice gândite cu aproape o sută de ani în urmă. Cât de relevante mai sunt? Păi, la fel de relevante ca şi cele ale lui Marx!
Nu sunt marxist. Ar trebui să ştiţi că există şi o stângă nemarxistă.
Dar nu poţi ignora datele realităţii, doar pentru că ele contrazic modelul. Nu serveşte la nimic.
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 6:58 pm
“Din ce anume aţi dedus că nu înţeleg cum funcţionează piaţa. Am lucrat pentru o firmă multinaţională. Ăia nu erau opearatori pe piaţă? Şi când am lucrat eu pentru ei, ca şi suficient de mulţi alţi români, la conducerea ţării ăleia unde se afla multinaţionala era Margaret Thatcher. Dar nu am întâlnit fanatici ai pieţei ca în România, acum.”
Nu stiu, Constantin Gheorghe, ai un stil de a argumenta de ingheata apele (asta cand nu iti injuri interlocutorii, evident). Hai sa te intreb ceva: tanti Nuti care spala podelele la Ministerul Justitiei intelege smecheriile Codului Civil? Pai, da’ cum nu, ca doar lucreaza acolo!
“Nu sunt marxist. Ar trebui să ştiţi că există şi o stângă nemarxistă.
Dar nu poţi ignora datele realităţii, doar pentru că ele contrazic modelul. Nu serveşte la nimic.”
Evident ca exista o stanga nemarxista. Dar “liberalism de stanga” este un oximoron, o contradictie in termeni. Spune ca esti “social democrat” daca vrei, sau altceva. Dar incearca sa respecti principiul noncontrarietatii, ala dat de Aristotel. A, scuze, ai dreptate, n-ar mai trebui sa folosesc modele, mai ales a ponositului ala de grec care e mort de 2300 de ani.
By ionut, Februarie 5, 2010 @ 9:24 am
@Constantin Gheorghe
1) Nu exista demers onest la socialisti, e o iluzie!
2) Nu ma intereseaza sa obtin “pozitii si influente publice” (sunt om de afaceri nu plutocrat), cat despre stiglitz, din pacate pentru el, se folosete de toate astea pentru…ghici?… obtinerea de bani.
3) Teoria stiintifica opereaza intotdeauna cu modele.
4) Nu capitalismul a ajuns in impas, ci lipsa lui ne-a adus aici.
5) Dupa ce vei invata sa definesti termenul de ECONOMIE, care inseamna alocarea cat mai corecta (judicioasa) a resurselor RARE, vei descoperi ca statul e in imposibilitate sa faca asta, din mai multe motive (imposibilitatea calcului economic, asimetria informationala, lipsa de motivare a “managerilor”), “statele” doar alocand absolut discretionar resursele.
In alta ordine de idei, mecanismul de restabilire a echilibrului, detinut de piata, se numeste FALIMENT.
Evident lectia e mult mai lunga, dar, daca nu reuseti sa treci de capitolul introductiv, te-ai inscris cu brio la “cooperativa munca in zadar”.
P.S. Simplu fapt ca ai lucrat la o multinationala, nu inseamna ca ai si inteles automat cum functioneaza piata (ba eu sustin ca dimpotriva). Si trebuie sa mai stii ceva: liberalismul clasic nu e despre si nu se refera in primul rand la multinationale!
By Constantin Gheorghe, Februarie 5, 2010 @ 11:57 am
Păi, Ionuţ, ce-ţi pot dori, decât faliment fericit?! Cu o viziune atât de îngustă şi de fanatică, fără nuanţe, mai devreme sau mai târziu acolo ajungi! De altminteri, ne întoarcem la Caragiale: dacă toţi au faliţii lor, de ce să nu avem şi noi faliţii noştri? Asta e! Ţării, cât mai mulţi faliţi!
By ionut, Februarie 5, 2010 @ 12:32 pm
@Constantin Gheorghe
“Păi, Ionuţ, ce-ţi pot dori, decât faliment fericit?!”
Sorry, esti in urma, s-a intamplat deja de 3 ori pana acum!
Nu exista nuante, exista ori traiesti ori mori definitiv.
By MIA, Februarie 5, 2010 @ 8:22 pm
>Iar planificatorul socialist nu cunoastea nevoile publicului. Nu cunostea ce anume doream sa mananc la micul dejun, cu ce masina doream sa merg si daca in drum spre litoral vreau sa trec Dunarea cu bacul sau pe pod.
Cind citesti astfel de exagerari incredibile nu poti sa nu te intrebi un pic totusi la ce realitate se refera/combate o astfel de “predica” – deoarce nici macar in “socialismul de stat” problema nu s-a pus la nivelul acesta. Dar in fine …
By Mona, Februarie 5, 2010 @ 9:01 pm
Cel putin in domeniul masinii conduse fix asa s-a pus problema!
By ionut, Februarie 5, 2010 @ 11:52 pm
@MIA
In socialism, (cand e vorba de stat), nu e nici o exagerare, EXACT asa se pune problema.
Vrei-nu vrei, bea grigore aghiasma (prin lege)!
By Extra3OO, Februarie 6, 2010 @ 12:54 am
Ionut, felicitari pentru “falimente”. Sincer acum, eu tot cam pe la 3 4 sunt. Insa ce bine mi-au prins..
By ionut, Februarie 6, 2010 @ 8:46 am
@Extra 300
Multumesc, e clar ca daca vrei sa-ti inveti lectiile, esecul te ajuta si nu succesul. In plus succesul e suma tuturor esecurilor de pana acum si a celor ce vor urma, cu conditia sa nu te opresti, iar daca ai cazut sa nu ramai acolo…
By MIA, Februarie 6, 2010 @ 8:55 am
>In socialism, (cand e vorba de stat), nu e nici o exagerare, EXACT asa se pune problema.
Nici pomeneala.
By ionut, Februarie 6, 2010 @ 9:40 am
@MIA
“Nici pomeneala”
Pe cuvantul tau! Plata contributiilor e OBLIGATORIE pentru toti salariatii, mai mult , N-ai nici o sansa sa te sustragi, tu nevazand niciodata banii aia, iti sunt opriti “la sursa”. Deci, vrei nu vrei, cand vei iesi la pensie, (cand vrea statul), vei avea pensie de stat.
Vrei nu vrei, prin sistemul de invatamant de stat, OBLIGATORIU si “gratuit”, ma subventionezi pe mine,(e doar un exemplu), sa-i studiez pe mises, hayek, smith, friedman , keynes, marx si lenin, ca sa creasca bunastarea “agregata” a societatii.
Tu ai o masina euro 4 noua si faci 5000 de km/an, eu am un harb euro2 si ma plimb 100000 km/an. Vrei nu vrei tu platesti mai mult ca mine taxa de poluare, si inca anticipat!!!
Exact asa e, statul iti spune ce sa inveti, unde sa te tratezi, in ce moneda sa faci tranzactiile, cat trebuie sa fie pretul painii, cat trebuie sa fie dobanda corecta, etc.
By Mihai Voicu, Februarie 6, 2010 @ 9:39 pm
Urmaresc blog-ul asta pentru ca propune abordari inedite si incearca sa sparga canoanele.
Sa zicem ca avem o familie nevoiasa, care nu a economisit de loc anul trecut pentru ca era ocupata sa cumpere niste teren cu care spera ca va iesi din saracie. Anul agricol s-a dovedit dezastruos, membrii familiei riscand sa moara de foame in iarna grea ce urmeaza. Ce ar trebui sa faca familia, sa se imprumute si sa pacaleasca stomacul o iarna ca o duc mai bine si apoi sa plateasca inzecit, sau sa moara eventual de foame cativa membrii, poate invata astfel ca ar trebui sa fie mai chibzuiti pe viitor ?
Impresia mea este ca imprumutul de la FMI arata clar bazele nesanatoase pe care s-a cladit economia in anii trecuti, iar criza este un semn clar al problemelor sistemului actual. Data fiind situatia insa, nu cred ca absenta imprumutului ar fi insanatosit economia, la fel cum nu mi se pare o solutie buna ca banii sa fie folositi pentru a plati o administratie supradimensionata a statului.
Mie imi place un citat “toate modelele sunt gresite, unele sunt utile”. Cred ca ideologiile economice si politice sunt modele, care sunt mai adecvate sau mai putin adecvate, chiar functie de perioada de timp in care sunt aplicate. Sunt de acord ca probabil ceva mai mult liberalism in Romania ar putea produce mai multe bunuri societatii decat admnistrarea centralizata, totusi nu cred ca statul redus spre (epsilor) zero va continua sa cresca bunastarea societatii. In lipsa unei definitii ma refer la bunastarea in sensul simtului comun : majoritatea oamenilor considera ca au dus o viata mai buna in epoca X. Sper ca evaluam doctrinele economice din acest punct de vedere…
Mai sper si ca acest imprumut sa fie doar cafeaua de dimineata, si sa nu se transforme in hrana pe toata ziua, altfel avem o problema.
By Bogdan Glavan, Februarie 7, 2010 @ 4:32 pm
@Mihai Voicu:
Multumesc pt. comentariu. Dar atentie, l-ati contaminat cu o ipoteza foarte “personala”: familia ar fi murit de foame din cauza erorilor economice. Hm!
Daca judecam liberalismul prin scenarii de genul “Dar cu omul insetat care merge prin desert si nu are suficienti bani sa cumpere o sticla din singura oaza existenta?”, verdictul pare unul singur.
Revenind la scenariul dvs, familia ar fi putut vinde o parte din teren sau si-ar fi cautat un alt loc de munca. Pare mai logic, nu, decat sa postulati ca moare de foame? Sau, intr-o societate profund liberala, ar fi facut apel la spiritele caritabile.
Pe de alta parte, ati gresit comparand imprumutul luat de familie cu imprumutul luat de la FMI. Diferenta intre cele doua este ca FMI este o institutie generatoare de hazard moral, in vreme ce banca nu. Adica, in criza actuala, nimanui nu i-a pasat de erori tocmai fiindca stiau, printre altele, ca exista FMI. Teoria asta nu e disputata de nimeni, deci nu e un output “ideologic”.
By Extra3OO, Februarie 7, 2010 @ 5:45 pm
@Mihai Voicu
Cand pui mana pe o plita incinsa prima data, plita zice cumva: “ok, data asta nu te ard, dar fii atent, sa nu mai pui mana pe viitor”?
Cam asa e si cu taranii tai care vroiau sa fie mari dezvoltatori imobiliari.
Cand cineva baga 100 de euro in actiuni si castiga 800, absolut orice om cu minte la cap ar trebui sa se astepte (cel putin teoretic) la pierderi de -700%, adica sa piarda tot ba sa vina si cu bani de acasa. Ati uitat cumva diferenta dintre actiuni si obligatiuni?
..
Daca 16 milioane de romani ajung sa moara de foame (iar acest scenariu e chiar foarte posibil – din cauza lipsei finantarii pentru agricultura, distribuirii TUTUROR resurselor pe mana unor “socialisti saraci si cinstiti” ineficienti – ca politica de stat in ultimii 20 de ani – samd), uite ca “EU”, capitalistul feroce, voi infiinta o CANTINA SOCIALA unde fiecare sa manance pe zi cel putin o zeama calda.
De ce? Pentru ca idioti socialisti ca MIA, Gheorghe samd sa nu vina noaptea pe ascuns si sa-mi dea in cap (desi ei oricum vor face asta).
Pana la urma tot la un calcul rational ajungi – asta vroiam sa spun.
(btw: oare cati “socialisti” de aici s-au dus personal cu astfel de initiative la niste case de batrani? Ah, preferati sa platiti prin SMS? Well..)
By MIA, Februarie 7, 2010 @ 9:06 pm
>Exact asa e, statul iti spune ce sa inveti, unde sa te tratezi, in ce moneda sa faci tranzactiile, cat trebuie sa fie pretul painii, cat trebuie sa fie dobanda corecta, etc.
Nu-ţi spune. Cel puţin în România, dar nu numai există un grad spectaculos de posibilitate de a ignora astfel de reglementări.
By Mihai Voicu, Februarie 7, 2010 @ 11:03 pm
@Bogdan : La povestea cu familia am uitat sa spun ca trebuie sa ia cu imprumut de la boierul cel rau si urat.
Comparatia cu muritul de foame este urmatoarea: dat fiind ca multe firme au credite in euro, ele ar putea falimenta nemeritat din cauza unui curs euro enorm, cauzat de lipsa de euro de pe piata.
Daca nu exista firme, nu exista nici produsele, deci scade si bunastarea, oricat de bine am sta financiar. Cand situatia revine la normal te trezesti cu un morman de ruine si dureaza ani ca sa refaci niste firme mature moarte nu pentru ca nu aveau potentia, ci pentru ca s-a nimerit sa faca planul ambitios inainte de criza.
Mie mi se pare totusi rezonabil sa salvezi in criza cat mai multe firme, printre care unele sigur sunt viabile in timpuri de ne-criza, decat sa le lasi sa crape 90% in numele unei selectii genetice mult prea agresive. Cele total ne-viabile se prabusesc oricum chiar si ajutate.
By MIA, Februarie 7, 2010 @ 11:13 pm
>Daca nu exista firme, nu exista nici produsele, deci scade si bunastarea, oricat de bine am sta financiar. Cand situatia revine la normal te trezesti cu un morman de ruine si dureaza ani ca sa refaci niste firme mature moarte nu pentru ca nu aveau potentia, ci pentru ca s-a nimerit sa faca planul ambitios inainte de criza.
Aici se poate spune că e ( din câte ştiu eu ) “călcâiul lui Ahile” la teoria austriacă a crizelor provocate de creditul prea ieftin : conform ei producţia de bunuri ar trebui să rămână practic constantă pe durata desfăşurării unei crize ( bun … probabil cu mici fluctuaţii dar în mare ideea e că ea nu ar trebui să fie afectată ).
Ori … nu prea e aşa …
By ionut, Februarie 8, 2010 @ 10:10 am
@MIA
“Nu-ţi spune. Cel puţin în România, dar nu numai există un grad spectaculos de posibilitate de a ignora astfel de reglementări.”
Aha! Am inteles. Desi nu asta era ideea initiala, (tu ai sustinut ca “nici pomeneala” ca statul sa puna astfel problema prin reglementari), rezulta intrebarea logica: si cum e bine, sa ignori sau nu astfel de reglementari? Astept cu mare interes…
By Mihai Voicu, Februarie 9, 2010 @ 11:01 am
@Extra3OO : Ai dreptul sa fii capitalist, dar nu si nepoliticos.
Nu cred ca tu singur vei rezolva problema de alimentare a societatii daca majoritatea nu muncesc pentru ca sunt someri. In vremuri de criza competitivitatea financiara nu mai coreleaza intotdeauna cu competitivitatea economica, adica poti avea o firma falimentara dar care rezolva o nevoie vitala a societatii in modul optim posibil ca si resurse consumate. O sa spui ca pretul ar trebui sa creasca si sa rezolve problema … da, teoretic va creste, dar daca nu creste suficient de rapid ca sa acopere pierderile ? Ipoteza era ca este criza, ca oamenii amana consumul si micsoreaza cererea (reala) artificial.
Daca stai sa te gandesti, chiar si capitalistii feroce isi protejeaza investitiile strategice in timp de criza, si a mai avea o economie dupa criza mi se pare suficient de strategic la nivelul unei tari.
Atunci cand pierzi prea mult sange (sau valuta din economie) merita incercata o transfuzie si apoi trase concluziile cat de periculos este sa te joci cu cutitul. Bineinteles ca trebuie oprita intai sangerarea (pierderile), dar asta nu are legatura cu oportunitetea transfuziei.
By MIA, Februarie 9, 2010 @ 3:34 pm
>tu ai sustinut ca “nici pomeneala” ca statul sa puna astfel problema prin reglementari
Păi nu pune astfel problema. Eventual se încurajează unele comportamente şi se caută descurajarea altora – şi problema e aici mai degrabă dacă e eficient sau nu în scopul propus. De ex. accizele la benzină au fost introduse la nivel european în ideea reducerii consumului de combustibili fosili, pentru a nu lăsa prea multă expunere faţă de ţările arabe după criza din 1973, dar efectul nu a fost 100% cel scontat. De fapt chiar dacă producătorii au reacţionat în bună măsură aşa cum au previzionat guvernele că o să se întâmple – lansând în fabricaţie modele mai eficiente economic – consumul total nu a scăzut …
Ş.a.m.d.
By Daniel, Februarie 9, 2010 @ 5:56 pm
MIA, devii obositor.
In primul rand, majoritatea timpului nu vii decat cu afirmatii gen “fugi de-aici, ca nu e asa”, fara sa te obosesti sa argumentezi.
Si in rarele ocazii cand argumentezi (gen ultima postare), te legi de semantica. Din ciclul “n-am spus ce-am spus, doar ti se pare tie”.
Hai lasa-ne.
By MIA, Februarie 9, 2010 @ 7:46 pm
Semantica e importantă într-un astfel de exemplu pentru că de aici pleacă aprecierile “împinse la extrem”.
By ionut, Februarie 11, 2010 @ 1:07 pm
@MIA
“efectul nu a fost 100% cel scontat”
Vezi, d’asta n-are ursu’ coada, ca in loc sa duci rationamentul logic pana la capat, te folosesti de trucuri ieftine, gen eufemismul de mai sus! Chiar si asa, in sfarsit ai reusit, postul asta e una dintre cele mai bune pledoarii impotriva statului:))
Sincere felicitari!
By Extra3OO, Februarie 11, 2010 @ 11:24 pm
@Mihai Voicu: din pacate pornesti in discutia asta cu “stangul”.
Din punctul meu de vedere, cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca statul este exact opusul a ceea ce spui – din contra, eu as vrea ca statul sa falimenteze firmele, sa le ia absolut tot si sa usuce absolut orice lichiditate de pe piata (ceea ce oricum face si a facut intr-un final). Abia atunci ai vedea adevarata lui fata.
Cat de spre faliment, acesta este cel mai bun prieten al omului. Daca 90% din firme pica inseamna ca asta meritau (stiu, e dificil de inteles insa asta e).
Trist insa e ca ma acuzi ca “nu as putea sa asigur problema de alimentare a societatii”/comunitatii unde traiesc, afirmatie care imi confirma faptul ca nu dai doi bani pe INTERESUL PRIVAT, pe INITIATIVA PRIVATA ca UNIC mod de a face/salva ceva.
Well, eu chiar as vrea sa vina vremurile alea, sa-l vad pe Gheorghe, MIA sau alti socialisti cum vin la mine “DE NEVOIE”, impinsi de la spate de propria incompetenta si mediocritate in orice. Fii sigur ca voi fi pregatit de la mitraliera si pana la notar.