Din punctul meu de vedere, cel mai bun lucru pe care poate sa-l faca statul este exact opusul a ceea ce spui – din contra, eu as vrea ca statul sa falimenteze firmele, sa le ia absolut tot si sa usuce absolut orice lichiditate de pe piata (ceea ce oricum face si a facut intr-un final). Abia atunci ai vedea adevarata lui fata.

Cat de spre faliment, acesta este cel mai bun prieten al omului. Daca 90% din firme pica inseamna ca asta meritau (stiu, e dificil de inteles insa asta e).

Trist insa e ca ma acuzi ca “nu as putea sa asigur problema de alimentare a societatii”/comunitatii unde traiesc, afirmatie care imi confirma faptul ca nu dai doi bani pe INTERESUL PRIVAT, pe INITIATIVA PRIVATA ca UNIC mod de a face/salva ceva.

Well, eu chiar as vrea sa vina vremurile alea, sa-l vad pe Gheorghe, MIA sau alti socialisti cum vin la mine “DE NEVOIE”, impinsi de la spate de propria incompetenta si mediocritate in orice. Fii sigur ca voi fi pregatit de la mitraliera si pana la notar.

“efectul nu a fost 100% cel scontat”

Vezi, d’asta n-are ursu’ coada, ca in loc sa duci rationamentul logic pana la capat, te folosesti de trucuri ieftine, gen eufemismul de mai sus! Chiar si asa, in sfarsit ai reusit, postul asta e una dintre cele mai bune pledoarii impotriva statului:))
Sincere felicitari!

In primul rand, majoritatea timpului nu vii decat cu afirmatii gen “fugi de-aici, ca nu e asa”, fara sa te obosesti sa argumentezi.

Si in rarele ocazii cand argumentezi (gen ultima postare), te legi de semantica. Din ciclul “n-am spus ce-am spus, doar ti se pare tie”.

Hai lasa-ne.

Păi nu pune astfel problema. Eventual se încurajează unele comportamente şi se caută descurajarea altora – şi problema e aici mai degrabă dacă e eficient sau nu în scopul propus. De ex. accizele la benzină au fost introduse la nivel european în ideea reducerii consumului de combustibili fosili, pentru a nu lăsa prea multă expunere faţă de ţările arabe după criza din 1973, dar efectul nu a fost 100% cel scontat. De fapt chiar dacă producătorii au reacţionat în bună măsură aşa cum au previzionat guvernele că o să se întâmple – lansând în fabricaţie modele mai eficiente economic – consumul total nu a scăzut …

Ş.a.m.d.

Nu cred ca tu singur vei rezolva problema de alimentare a societatii daca majoritatea nu muncesc pentru ca sunt someri. In vremuri de criza competitivitatea financiara nu mai coreleaza intotdeauna cu competitivitatea economica, adica poti avea o firma falimentara dar care rezolva o nevoie vitala a societatii in modul optim posibil ca si resurse consumate. O sa spui ca pretul ar trebui sa creasca si sa rezolve problema … da, teoretic va creste, dar daca nu creste suficient de rapid ca sa acopere pierderile ? Ipoteza era ca este criza, ca oamenii amana consumul si micsoreaza cererea (reala) artificial.

Daca stai sa te gandesti, chiar si capitalistii feroce isi protejeaza investitiile strategice in timp de criza, si a mai avea o economie dupa criza mi se pare suficient de strategic la nivelul unei tari.

Atunci cand pierzi prea mult sange (sau valuta din economie) merita incercata o transfuzie si apoi trase concluziile cat de periculos este sa te joci cu cutitul. Bineinteles ca trebuie oprita intai sangerarea (pierderile), dar asta nu are legatura cu oportunitetea transfuziei.

“Nu-ţi spune. Cel puţin în România, dar nu numai există un grad spectaculos de posibilitate de a ignora astfel de reglementări.”

Aha! Am inteles. Desi nu asta era ideea initiala, (tu ai sustinut ca “nici pomeneala” ca statul sa puna astfel problema prin reglementari), rezulta intrebarea logica: si cum e bine, sa ignori sau nu astfel de reglementari? Astept cu mare interes…

Aici se poate spune că e ( din câte ştiu eu ) “călcâiul lui Ahile” la teoria austriacă a crizelor provocate de creditul prea ieftin : conform ei producţia de bunuri ar trebui să rămână practic constantă pe durata desfăşurării unei crize ( bun … probabil cu mici fluctuaţii dar în mare ideea e că ea nu ar trebui să fie afectată ).

Ori … nu prea e aşa …