De ce argumentele BNR pentru reducerea ratei dobânzii sunt greşite

BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 7,5% la 7%. Motivaţia se bazează pe următoarele două argumente:
• Perspectivele indică continuarea procesului de dezinflaţie,
• Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă persistenţa deficitului de cerere agregată

Să vorbim puţin despre fiecare. Astăzi, despre primul argument.

Să spunem din capul locului că dezinflaţia (mai bine-zis, rata inflaţiei) nu are nicio legătură cu sănătatea economiei. Stabilitatea preţurilor nu este sinonimă cu stabilitatea economică. Acest fapt a fost observat de economistul suedez Knut Wicksell în secolul al XIX-lea, accentuat de Mises şi Hayek, în fine, redescoperit relativ recent de economiştii de la Bank of International Settlements. Timp de câteva decenii, opinia convenţională a susţinut ideea contrară: stabilitatea preţurilor – deziderat exprimat în practică cel mai adesea prin adoptarea politicii de ţintire a inflaţiei – este cel mai bun lucru pe care îl poate face banca centrală. După experienţa catastrofală a Japoniei din ultimele două decenii, foarte mulţi economişti au schimbat tabăra, mutându-se în grupul celor care afirmă că nu inflaţia, ci expansiunea creditului este adevărata boală care macină sistemul economic.

Suficient cu istoria, înapoi la teorie. Inflaţia (creşterea preţurilor) este doar simptomul unei boli – expansiunea monetară. Valoarea banilor depinde de abundenţa acestora şi de cererea pentru ei (cunoscută şi sub numele de viteza de circulaţie a banilor – lucrul care îl preocupă atât de intens pe Lucian Davidescu!) – la fel cum valoarea merelor depinde de oferta şi cererea de mere. În această relaţie, variabilitatea celor două elemente este incomparabilă. Cererea de bani rămâne relativ constantă în timp sau se modifică greu, la fel cum cererea pentru mere fluctuează lent în timp. Pur şi simplu, preferinţa oamenilor pentru lichiditate, respectiv mere, nu se modifică drastic peste noapte. Cel puţin în condiţii normale. Desigur, ne putem imagina scenariul următor: dacă mâine doctorii ne-a anunţa că consumul de mere este cel mai bun antidote împotriva gripei H1N1, atunci cererea de mere ar creşte puternic! Însă probabilitatea unui astfel de eveniment este extreme de redusă. La fel stau lucrurile şi cu cererea de bani. Dacă, de exemplu, NASA ar anunţa că peste o săptămână Pământul va intra în coliziune cu un asteroid iar jumătate din populaţie va muri, atunci cererea de bani s-ar reduce vertiginous, ceea ce, bineînţeles, ar provoca diminuarea drastică a valorii banilor. Este uşor de înţeles ce s-ar întâmpla: oamenii s-ar năpusti să cumpere tot ce există, mânaţi de sentimentul “Trăieşte clipa!”

Deci, cererea de bani rămâne relativ constantă; nu este o axiomă, ci o observaţie empirică, dar o observaţie empirică solidă. Ceea ce înseamnă că principalul factor din spatele variaţiei puterii de cumpărare a monedei este producţia de bani.

Acum, producţia de bani îşi exercită influenţa asupra preţurilor în mod diferit. Aşa cum spunea Hayek,
”Dar schimbările generale ale preţurilor nu sunt o trăsătură esenţială a teoriei monetare a ciclului afacerilor; ele nu sunt doar neesenţiale, dar ar fi complet irelevante dacă ar fi doar “generale” – adică, dacă ar afecta toate preţurile în acelaşi timp şi în aceeaşi proporţie…
Faptul că ordinea în care creşterea continuă a fluxului de bani sporeşte diferitele preţuri este crucială pentru înţelegerea efectelor inflaţiei a fost în mod clar remarcat, acum mai bine de două sute de ani, de către David Hume – şi chiar înaintea lui de către Richard Cantillon.”

Bineînţeles, dat fiind că există un număr imens de bunuri cu preţurile aferente, există un număr şi mai mare de combinaţii prin care influxul de bani poate afecta economia. Depinde pe unde intră banii în economie şi pe unde se strecoară mai departe pentru a atinge, în final, fiecare individ: se duc mai întâi pe pensii, pe salariile filozofilor sau pe cele ale tinichigiilor, pe producţia de camioane pentru armată sau pentru construcţia de autostrăzi ş.a.m.d. Însă, după cum a arătat magistral Mises în 1912 (cartea sa Theory of Money and Credit este cea mai bună lucrare de teorie monetară pe care am citit-o – l-a inspirat şi pe Hayek în ideea citată mai devreme), nu este nevoie să ne pierdem în detalii. O singură distincţie poate arunca suficientă lumină peste efectele creşterii ofertei de bani: distincţia între bunuri de consum şi bunuri de capital.

Dacă expansiunea monetară loveşte în prima fază cererea şi preţurile bunurilor de capital, atunci sunt stimulate investiţiile. În celălalt caz este stimulat consumul.

Aşadar, ce rost are să ne uităm la indicele preţurilor de consum (şi cu atât mai puţin la inovaţii statistice precum CORE2)? Se prea poate ca oferta de bani să afecteze mai puternic investiţiile şi atunci acest lucru nu este evidenţiat în dinamica preţurilor de consum, adică a… inflaţiei, aşa cum e numită ea în mod curent. Şi când se întâmplă acest lucru? Atunci când principalul canal de diseminare a banilor este cel al creditului. Dacă relaxarea politicii monetare se traduce nu prin acordarea de bani statului pentru plata pensiilor, ci prin reducerea ratei dobânzii şi stimularea acordării de credite, atunci începe un boom. După cum am spus în alt articol, boom-ul nu este altceva decât o imensă redistribuţie de la consumatori către investitori, prin care societatea sărăceşte (boom-ul înseamnă sărăcie, da – sărăcie relativă desigur, adică o bunăstarea mai redusă decât cea care s-ar fi înregistrat în absenţa redistribuţiei prin mijloace monetare) fără să îşi dea seama.

Sper ca mâine să postez despre al doilea argument al BNR, cel cu cererea agregată.

Politică monetară | Bogdan Glăvan | Februarie 4, 2010 9:46 am

35 comentarii

By borat, Februarie 4, 2010 @ 10:31 am

http://en.wikipedia.org/wiki/Velocity_of_money

mi-e greu sa diger argumentul ca viteza banilor = cererea de bani. vad ca exista ceva controverse pe marginea subiectului.
By Ovidiu, Februarie 4, 2010 @ 10:47 am

http://www.youtube.com/watch?v=uMHKoFG6s18
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 11:22 am

Borat, lucrul asta e unanim recunoscut, nu e nicio controversa aici.
By Calin, Februarie 4, 2010 @ 11:35 am

Desi nu sunt de acord cu unele dintre ideile Scolii Austriece sunt de acord cu problema calcularii inflatiei luand in considerare doar preturile de consum. Daca s-ar lua in considerare si pretul activelor adica exact unde se duc majoritatea banilor creati de banci prin monetizarea datoriilor sa vezi atunci inflatie (vezi pretul imobiliarelor in Romania inainte de criza). Asta inseamna de fapt “vulgarizearea” notiunii de inflatie.
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 11:36 am

@Bogdan
1. Nu ştiu de ce echivalezi cererea de bani cu viteza de circulaţie. Că a doua poate fi o consecinţă a primeia, de acord, dar e nu una obligatorie. Sper că validitatea teoriilor austriece nu stă în minimalizarea argumentelor care nu o validează

2. În fine, problema este că ajungem la judecăţi gen „totul sau nimic”. Reducerea la absurd nu este o metodă ştiinţifică, chiar dacă unii ne-au spus la şcoală că ar fi. Este bine că banii se fac la tipografie? Probabil că nu. Ar fi mai bine să nu se mai facă? Nu ştiu, să vedem… Pot găsi şi argumente pro şi argumente contra. Însă singurul argument decisiv este funcţionalitatea imediată. Altfel, vorbe…

3 Motiv pentru care nu înţeleg argumentaţia contra BNR. Îi ceri să se comporte ca şi cum realitatea ar fi la parametrii ideali imaginaţi de Mises. Adică să facă balet în pădure.

4. Încep să înţeleg de ce echivalezi creşterea masei monetare cu inflaţia. Spune-mi dacă e corect calculul: aduni creşterile de preţuri cu ieftinirile potenţiale.
Şi ar fi absolut corect în condiţii de elasticitate perfectă. Dar nu există aşa ceva acum.
Iar îmi amintesc de şcoală… E ca la fizica de gimnaziu, atunci când ne dădeau probleme cu frecarea „neglijabilă”. Cum mama ei să fie neglijabilă?

5. E corectă explicaţia despre redistribuire între consumatori şi investitori, evident o situaţie unfair dacă vorbim strict etic. Pe termen lung, însă, este pareto-optimă. Asta s-a văzut în modelul vestic de dezvoltare, cu decenii la rând de creştere a bunăstării generale şi personale.
Tu spui că se putea mai bine. Ok, poate că aşa e, dar România nu a putut intra nici măcar pe traseul ăla.
By MIA, Februarie 4, 2010 @ 11:39 am

>Sper că validitatea teoriilor austriece nu stă în minimalizarea argumentelor care nu o validează

Deocamdata se pare ca sta in special in enuntarea cum ca anumite lucruri ar fi “unanim recunoscute“.
By vala, Februarie 4, 2010 @ 11:51 am

dobanda BNR ar trebui sa fie zero
By Dan Selaru, Februarie 4, 2010 @ 11:54 am

Sunt pentru o dobanda negativa, – 10, 15 procente, sa ajunga la toata lumea.
By Logosfera, Februarie 4, 2010 @ 12:16 pm

@vala
Atunci vreau si eu credit vreo 2 miliarde de euro, pe 10 ani. Daca creditul ar fi garantat de stat ar fi excelent, dar nu e obligatoriu.
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 12:19 pm

@Dan Selaru
) Great minds think alike
Propuneam acelaşi lucru într-un comment abia acum două ore, dar la -20%
standard.money.ro/…obanda-bnr-1557.html
By vala, Februarie 4, 2010 @ 1:03 pm

@ logosfera

desi ti se pare o gluma ( probabil prosta ), am vorbit serios: dobanda zero !
daca ar fi asa atunci ai putea sa iei credit cu ipoteca 125 %, pe un an, cam 15 % din cifra de afaceri, daca nu ai restante la stat, furnizori si stii sa te prezinti … si ar mai fi vreo 10 conditii dar nu e momentul …
si ai avea sanse la o dobanda de 9 % la lei …

asa cum e acum … nici nu vrei sa iei si nici nu primesti si daca ai vrea …

e drept ca s-ar duce cursul in 4.4 dar nu vad nici o problema …
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 1:11 pm

Insist asupra faptului ca viteza banilor se refera la cererea de bani. Deci suntem chit!
By Bogdan Glavan, Februarie 4, 2010 @ 1:14 pm

@Vala:
Da, dar Dan Selaru et. al au dreptate. Hai sa facem o petitie catre BNR sa lase dobanda la -20%, cum zice Lucian.
Dupa care sa facem o petitie catre guvern sa interzica soarele… ca ne ofera caldura gratis, adica la marele dumping… si se alege praful de concurenta!
By vala, Februarie 4, 2010 @ 1:50 pm

@ Bogdan

ok la petitie … unde tre’ sa semnez …?

pentru interzicerea soarelui va trebui sa te adresezi lu’ Chavez … el poate !

desi ar trebui interzis numai vara cand e oricum cald … iarna am cam fi la mana lu’ Putin …

acu’ plec sa cumpar niste CDS-uri pe soare … pe pariu ca Goldman Sucks sunt in stare sa-mi vanda ?
By MIA, Februarie 4, 2010 @ 2:07 pm

>E corectă explicaţia despre redistribuire între consumatori şi investitori, evident o situaţie unfair dacă vorbim strict etic.

Da şi nu.
Adică indiferent dacă explicaţia e 100% corectă nu cred că ea are totuşi nici pe departe implicaţiile etico-sociale care se deduc din context.

Asta mai ales în situaţia în care, în societăţile moderne, majoritatea consumatorilor sunt şi salariaţi ( aspectul acesta dual inclusiv Hayek în menţiona ) deci beneficiază/pot beneficia de salariile mai mari aduse de un “boom” economic ba chiar şi investitori ( indirecţi – de ex. prin contribuţiile la fondurile de pensii care pot finanţa chiar asemenea proiecte investiţionale ).
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 2:16 pm

@Mia
Păi exact, când coborâm în realitate, lucrurile se complifică
Dar admiteam un scenariu în care un individ are strict calitatea de consumator (să zicem că are o rentă financiară). El este, într-adevăr, dezavantajat de inflaţie, dobânzi mici etc.
By MIA, Februarie 4, 2010 @ 2:26 pm

>Dar admiteam un scenariu în care un individ are strict calitatea de consumator (să zicem că are o rentă financiară).

Exact, foarte bun exemplul. De fapt această situaţie în care o persoană este în postura de a avea ca venit o rentă financiară fixă ( şi nenegociabilă ) este cam singurul exemplu clar de “dezavantajat” de mecanismul prezentat.

>În fine, problema este că ajungem la judecăţi gen „totul sau nimic”.

Şi de argumentaţii în care “puritatea ideologică” e urmărită mai constant decât eventuala verificare a scenariilor …
By Adi, Februarie 4, 2010 @ 3:39 pm

Lucian, ca fapt divers, metoda reducerii la absurd este o chestie fundamentala in matematica, in sensul ca fara acceptarea validitatii ei nu se pot demonstra cam multe lucruri pe acolo. Fizica foloseste matematica la greu. Fizica este o stiinta. Rezulta din cele spuse de tine ca o stiinta foloseste metode nestiintifice pentru a produce rezultate ce se incadreaza la categoria stiintifice. Deci? E sau nu e? Mai usor cu epistemologia pe scari
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 7:19 pm

@adi
No shit!, scuze
Hai să zicem aşa, ceva în gen Ştefan Apetrei.
E bine sau nu să fii medic?
Păi dacă toţi am fi medici, am muri de foame, că n-ar mai avea cine face de mâncare…
Deci, e rău să fii medic…

Metoda reducerii la absurd n-a fost niciodată ştiinţifică, doar o scurtătură spre plauzibil. Doar sovieticii au luat-o în serios.
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 7:46 pm

Lucian, aici tu faci o mica confuzie de logica formala.

“E bine ca toti oamenii sa fie medici” – se foloseste de o propozitie universal afirmativa. Sa ii spunem P. Pai non-P care se obtine din modus tollens, sau reducerea la absurd, este de forma: “Nu e bine ca toti oamenii sa fie medici” (universala negativa), care in nici un caz nu este tot una cu “Nu e bine ca tu sa fii medic”. (particulara negativa)

Confuzia apare deoarece uneori e dificil sa treci de la limbaj natural la limbaj formal. Dificil, dar nu imposibil. Asa ca greseala este de partea ta si modus tollens va ramane intotdeauna foarte stiintific.
By Lucian Davidescu, Februarie 4, 2010 @ 8:51 pm

“E bine ca toti oamenii sa fie medici” nu este o premiză, ci pasul intermediar al reducerii la absurd. Spui că nu e corect formal. Păi clar, niciodată n-am spus că sunt de acord cu forma sau cu concluzia
By machiavellian, Februarie 4, 2010 @ 10:06 pm

Lucian, eu nu ma mai chinui sa-ti explic. Dar daca iti dai seama unde gresesti, iti dau o bere.
By Lucian Davidescu, Februarie 5, 2010 @ 8:26 am

Păi sigur că îmi dau seama că doar de-aia e contraexemplu, asta îţi tot spun.
Dar nu e doar o greşeală de formă aşa cum spui (cea de formă e doar cu titlu de exemplificare a cum se pune problema în realitate), ci de fond. Pentru că nici în cazul cu medicul, nici în economie nu e valabil principiul terţului exclus. Adică, “totul sau nimic”.

Dacă nu te-am convins, îţi dau eu berea aia
By machiavellian, Februarie 5, 2010 @ 12:11 pm

Pai, aici e problema, ca se aplica logica tertului exclus, daca il aplici bine. Tot ce nu are toate caracteristicile lui A este non A (principiul noncontrarietatii). Pentru ca sa fie A trebuie sa aiba absolut toate caracteristicile lui A (principiul identitatii). O jumatate de elefant este nonelefant. Dar daca ce spui tu ar fi adevarat si tertul inclus s-ar aplica omul ar fi elefant (e mamifer) si non-elefant (nu are 4 picioare) in acelasi timp. Tu prin contraexemplul tau demonstrezi ca nu e bine (sau e rau) ca TOTI sa fie medici (deodata), deoarece asta e negarea valida a premisei tale.

Iar in legatura cu forma si fondul… aici iar e o confuzie de termeni. Limbajul formal se refera strict la forma limbajului logic. Si atat. Logica nu se uita la fond, la valoarea absoluta de adevar, ci doar daca argumentul este valid din punct de vedere al regulilor si operatiilor sale. Iar la tine nu e valid.
By machiavellian, Februarie 5, 2010 @ 12:13 pm

PS: Cum demonstrezi ca rad(2) este un numar irational (problema de clasa a V-a) daca reducerea la absurd nu este un mod valid de a trata lucrurile?
By ionut, Februarie 5, 2010 @ 1:07 pm

@Lucian Davidescu

“E bine sau nu să fii medic?
Păi dacă toţi am fi medici, am muri de foame, că n-ar mai avea cine face de mâncare…
Deci, e rău să fii medic…”

Scuza-ma, dar “constructia” (insiruirea de fraze, ca nu merita numele de rationament, si asta pentru ca lipseste logica) de mai sus, nu este, pur si simplu, metoda reducerii la absurd, ci doar un sofism (cu ajutorul caruia poti demonstra aproape orice)
Premisa (propozitia initiala )e particulara “e bine sau nu sa fii medic”, in timp ce propozitia de legatura generalizeaza: “daca TOTI am fi medici…”
Astfel, la fel de bine poti demonstra si ca:
Daca NIMENI n-ar fi medic, am muri cu totii de boala, deoarece n-ar avea cine sa ne vindece. Deci, e bine sa fii medic!
By Lucian Davidescu, Februarie 5, 2010 @ 1:48 pm

@machiavellian

De acord că pe axa da/nu e corect ce spui. Ok, poate am fost prea categoric când am spus că reducerea la absurd este o gogoriţă fără să definesc cadrul.

Problema este atunci când unii încearcă să folosească reducerea la absurd pe axa corect/greşit şi trag concluzia că, dacă varianta A are neajunsuri, atunci varianta B e perfectă.
By machiavellian, Februarie 5, 2010 @ 4:08 pm

Lucian, acolo problema apare din alt motiv. Este adesea imposibil sa gasesti antonime perfecte in limbaj natural, versus formal. A si non-A epuizeaza universul (tertul exclus), in logica e simplu. Dar B = non-A?

Uite un exemplu de utilizare gresita: Teoria evolutiei are fisuri si nu poate explica toate fenomenele vietii, deci Dumnezeu exista. Si varianta folosita de cealalta tabara (tabara “opusa”) este la fel de gresita: Teoria evolutiei explica suficient de bine viata, deci Dumnezeu nu exista.

Concluzie: Reducerea la absurd este un instrument perfect valid logic. Dar, ca orice instrument, poate fi folosit gresit. Nu spui ca ciocanul e prost daca un incompetent e neatent si isi zdrobeste degetele, nu?

Lucrurile se complica cand introducem nuante si logica probabilistica. Ex de definitie din chimie/fizica cuantica: Orbitalul este locul geometric cu o probabilitate de peste 90% de a gasi electron in el. Deci non-orbitalul este restul universului (probabilitate de maxim 10%), deci electronul se poate gasi si in orbital si in non-orbital (probabilitate 1 de a gasi electronul undeva).

Totusi, asta nu schimba cu nimic situatia lui Constantin Gheorghe si a altor autonumiti “liberali de stanga”. Daca spui “sunt de acord cu initiativa privata, dar libertatea trebuie reglementata deoarece nu poti avea incredere in oameni” inseamna ca esti x% liberal, dar nu 100% deoarece nu satisfaci toate conditiile necesare din definitie, deci esti non-liberal. Iar astfel de autonumiri denota ori lipsa de onestitate intelectuala, ori grave carente de cunostinte de logica si de doctrina. Si uite de asta n-o sa spun eu niciodata ca sunt liberal “pur-sange” sau libertarian.

PS: Imi cer scuze proprietarului blogului pentru uriasa paranteza, dar blogul se numeste totusi Logica economica, iar unele lucruri trebuie sa fie clarificate.
By Lucian Davidescu, Februarie 5, 2010 @ 5:56 pm

@ionuţ
De câte ori trebuie să repet? Evident că-i un sofism, asta îşi propune.
Şi asta sunt aproape toate judecăţile de tip “totul sau nimic”. Evident că fiecare îşi alege sofismul favorit în funcţie de concluzia cu care pleacă la drum.
By machiavellian, Februarie 5, 2010 @ 6:32 pm

Lucian, ti-am raspuns acum cateva ore, dar se pare ca programul antispam a mancat mesajul.
By MIA, Februarie 5, 2010 @ 8:45 pm

>Problema este atunci când unii încearcă să folosească reducerea la absurd pe axa corect/greşit şi trag concluzia că, dacă varianta A are neajunsuri, atunci varianta B e perfectă.

Cred ca problema e mai degraba aici ca se substituie ( fara a anunta ! ) o judecata axiologica cu una pur logica.

Strict la metoda “reducerii la absurd” problema e cand se aplica, cel mai adesea abuziv, la notiuni neclare/nedefinite complet. Cazul dihotomiei consumator/investitor despre care vorbeam e un exemplu elocvent.
By ionut, Februarie 5, 2010 @ 11:17 pm

@Lucian Davidescu

“Problema este atunci când unii încearcă să folosească reducerea la absurd pe axa corect/greşit şi trag concluzia că, dacă varianta A are neajunsuri, atunci varianta B e perfectă.”

Stai putin ca nu-i asa si nu ne-ntelegem. Discutia este intre sustinatorii pietei (libere se subintelege)/ varianta corecta, si guvern, interventionism si reglementare a pietei/ varianta gresita.
Iar in acest caz, intr-adevar, se exclude tertul, in sensul ca “strurocamila” imaginata de keynes, (ba chiar si de friedman insusi), adica o “impletire” a celor 2, e imposibila, de fapt un nonsens!
Asta nu inseamna ca piata e perfecta si ca mecanismele ei sunt infailibile, ci doar JUSTE!
Sa ne reamintim ca aici dicutam despre “logica economica”, iar “economia” este alocarea justa a resurselor a caror caracteristica principala e raritatea.
By MIA, Februarie 6, 2010 @ 8:27 am

>Iar in acest caz, intr-adevar, se exclude tertul, in sensul ca “strurocamila” imaginata de keynes, (ba chiar si de friedman insusi), adica o “impletire” a celor 2, e imposibila, de fapt un nonsens!

Dar care exista si a existat tot timpul.

De fapt – cum am mai mentionat – practic nu a existat in istorie vreo situatie nici de “piata complet libera”, nici de “piata complet socializata” ( na … termenii sunt aiurea dar se intelege ideea ).
By ionut, Februarie 6, 2010 @ 8:31 am

@MIA

“Dar care exista si a existat tot timpul.”

Bingo!!
Si atunci tot nu inteleg ce nu intelegeti…
By MIA, Februarie 6, 2010 @ 8:52 am

Revenind la articol in sine – dincolo de divagatiile din replicile anterioare – se mai pot scoate in evidenta afirmatii daca nu gresite cel putin prea exagerate si prezentate nenuantat de genul :

>Inflaţia (creşterea preţurilor) este doar simptomul unei boli – expansiunea monetară.

Cresterea masei monetare s-ar putea foarte bine insa sa corespunda si la o crestere ( rapida ) a produselor si serviciilor – crestere acceptabil sustinuta de cererea de pe piata. Sau din “fiscalizarea”/intrarea in circuitul economic unor servicii si produse pina atunci neafectate de “intermediere monetara” – de ex. la ora actuala in Romania rurala sau pina la inceputul secolului al XX-lea in SUA o mare parte din schimburile economice, in special din zona “de subzistenta” se fac/se faceau “la troc” pe principiul “vino la mine la prasila ca-ti dau de mincare si 3 litri de tuica”. Ori daca astfel de schimburi ating 20% din bunurile dintr-o economie ( dsi poate chiar mai mult ) se poate imagina ca, in situatia unei circulatii a banilor care sa-i includa pe respectivii posesori, putem avea o expansiune a masei monetare cu 20% care nu aduce inflatie.

Din cite stiu eu, desi s-ar putea sa gresesc, teoria austriaca ( cel putin in varianta clasica ) are ca premisa de rezolvare a ultimului aspect prezentat ceva de genul unei “deflatii potentiala” – ceea ce e fals, pentru ca un detinator de tuica nu o sa vinda decit in cazuri absolut extreme litrul cu 10 bani ( noi ).

S.a.m.d. – e o discutie mai lunga aici poate mai detaliem …