>Inflaţia (creşterea preţurilor) este doar simptomul unei boli – expansiunea monetară.

Cresterea masei monetare s-ar putea foarte bine insa sa corespunda si la o crestere ( rapida ) a produselor si serviciilor – crestere acceptabil sustinuta de cererea de pe piata. Sau din “fiscalizarea”/intrarea in circuitul economic unor servicii si produse pina atunci neafectate de “intermediere monetara” – de ex. la ora actuala in Romania rurala sau pina la inceputul secolului al XX-lea in SUA o mare parte din schimburile economice, in special din zona “de subzistenta” se fac/se faceau “la troc” pe principiul “vino la mine la prasila ca-ti dau de mincare si 3 litri de tuica”. Ori daca astfel de schimburi ating 20% din bunurile dintr-o economie ( dsi poate chiar mai mult ) se poate imagina ca, in situatia unei circulatii a banilor care sa-i includa pe respectivii posesori, putem avea o expansiune a masei monetare cu 20% care nu aduce inflatie.

Din cite stiu eu, desi s-ar putea sa gresesc, teoria austriaca ( cel putin in varianta clasica ) are ca premisa de rezolvare a ultimului aspect prezentat ceva de genul unei “deflatii potentiala” – ceea ce e fals, pentru ca un detinator de tuica nu o sa vinda decit in cazuri absolut extreme litrul cu 10 bani ( noi ).

S.a.m.d. – e o discutie mai lunga aici poate mai detaliem …

“Dar care exista si a existat tot timpul.”

Bingo!!
Si atunci tot nu inteleg ce nu intelegeti…

Dar care exista si a existat tot timpul.

De fapt – cum am mai mentionat – practic nu a existat in istorie vreo situatie nici de “piata complet libera”, nici de “piata complet socializata” ( na … termenii sunt aiurea dar se intelege ideea ).

“Problema este atunci când unii încearcă să folosească reducerea la absurd pe axa corect/greşit şi trag concluzia că, dacă varianta A are neajunsuri, atunci varianta B e perfectă.”

Stai putin ca nu-i asa si nu ne-ntelegem. Discutia este intre sustinatorii pietei (libere se subintelege)/ varianta corecta, si guvern, interventionism si reglementare a pietei/ varianta gresita.
Iar in acest caz, intr-adevar, se exclude tertul, in sensul ca “strurocamila” imaginata de keynes, (ba chiar si de friedman insusi), adica o “impletire” a celor 2, e imposibila, de fapt un nonsens!
Asta nu inseamna ca piata e perfecta si ca mecanismele ei sunt infailibile, ci doar JUSTE!
Sa ne reamintim ca aici dicutam despre “logica economica”, iar “economia” este alocarea justa a resurselor a caror caracteristica principala e raritatea.

Cred ca problema e mai degraba aici ca se substituie ( fara a anunta ! ) o judecata axiologica cu una pur logica.

Strict la metoda “reducerii la absurd” problema e cand se aplica, cel mai adesea abuziv, la notiuni neclare/nedefinite complet. Cazul dihotomiei consumator/investitor despre care vorbeam e un exemplu elocvent.

Uite un exemplu de utilizare gresita: Teoria evolutiei are fisuri si nu poate explica toate fenomenele vietii, deci Dumnezeu exista. Si varianta folosita de cealalta tabara (tabara “opusa”) este la fel de gresita: Teoria evolutiei explica suficient de bine viata, deci Dumnezeu nu exista.

Concluzie: Reducerea la absurd este un instrument perfect valid logic. Dar, ca orice instrument, poate fi folosit gresit. Nu spui ca ciocanul e prost daca un incompetent e neatent si isi zdrobeste degetele, nu?

Lucrurile se complica cand introducem nuante si logica probabilistica. Ex de definitie din chimie/fizica cuantica: Orbitalul este locul geometric cu o probabilitate de peste 90% de a gasi electron in el. Deci non-orbitalul este restul universului (probabilitate de maxim 10%), deci electronul se poate gasi si in orbital si in non-orbital (probabilitate 1 de a gasi electronul undeva).

Totusi, asta nu schimba cu nimic situatia lui Constantin Gheorghe si a altor autonumiti “liberali de stanga”. Daca spui “sunt de acord cu initiativa privata, dar libertatea trebuie reglementata deoarece nu poti avea incredere in oameni” inseamna ca esti x% liberal, dar nu 100% deoarece nu satisfaci toate conditiile necesare din definitie, deci esti non-liberal. Iar astfel de autonumiri denota ori lipsa de onestitate intelectuala, ori grave carente de cunostinte de logica si de doctrina. Si uite de asta n-o sa spun eu niciodata ca sunt liberal “pur-sange” sau libertarian.

PS: Imi cer scuze proprietarului blogului pentru uriasa paranteza, dar blogul se numeste totusi Logica economica, iar unele lucruri trebuie sa fie clarificate.