Logica economica

Cazul Andrei Gheorghe – o interpretare liberală a circulaţiei rutiere

Accidentul rutier comis de Andrei Gheorghe a stârnit o dezbatere publică interesantă (un exemplu aici). Unii au apreciat acţiunea Poliţiei drept un exces de zel, alţii au opinat că Andrei Gheorghe trebuie să plătească pentru nepăsarea dovedită. Din punctul meu de vedere, două lucruri trebuie spuse clar.

În primul rând, în raport cu sistemul juridic actual, părerile conform cărora s-a comis o mare justiţie sau injustiţie prin începerea urmăririi penale a autorului accidentului sunt simple naivităţi. Justiţia ori injustiţia nu se dobândeşte decât în… Justiţie, adică într-o şedinţă de judecată! Deschiderea unui dosar de urmările penală este o simplă etapă – una care dă un iz de seriozitate muncii poliţiştilor – premergătoare unei eventuale trimiteri în judecată. Mai mult, între începerea urmăririi penale şi emiterea unei decizii de culpabilizare de către procuror este o cale atât de lungă, încât nici nu merită se ne mai pierdem timpul vorbind despre aceasta.

În al doilea rând, mai important, o serie de detalii legate de accident au alimentat argumentele comentatorilor, ducându-le departe de ce ar trebui să fie o abordare liberală a problemei. Mă refer în principal la presupusa stare de ebrietate a autorului accidentului.

Într-o societate liberală, agresiunea asupra proprietăţii (în fond, asta este un accident rutier) nu cunoaşte nici circumstanţe atenuante, nici circumstanţe agravante. O agresiune este o agresiune. Faptul că hoţul care îmi fură maşina este beat nu diminuează cu nimic efectele acţiunii sale, nici nu le sporeşte; de asemenea comiterea unui accident în stare de ebrietate nu oferă accidentului mai multă gravitate decât are acesta de fapt. Oamenii nu trebuie judecaţi după impresiile lor, nici măcar după intenţiile lor, ci după faptele lor.

Acestea fiind spuse, rog a se nota că afirmaţiile mele nu trebuie interpretate în sensul în care, într-o societate liberală, agresiunile comise cu rea intenţie vor fi apreciate la fel ca agresiunile comise cu bună intenţie. Să luăm celebrul exemplu al unui trecător care, observând un copil în pericol de înec, fură barca ancorată la mal în încercarea de a-l salva. Este acesta un furt, adică o agresiune împotriva proprietăţii? Desigur. Aşa îl va considera şi judecătorul. Însă, pentru a ajunge la judecător, partea vătămată trebuie să depună plângere. Dacă această plângere există, adică dacă proprietarul bărcii se simte lezat de fapta salvatorului, atunci el este îndreptăţit să se plângă instanţei, iar făptaşul va fi pedepsit. Aceste situaţii extreme însă sunt tocmai cele care scot la iveală sistemul de valori şi moralitatea membrilor societăţii. Dacă proprietarul bărcii manifestă măcar un pic de altruism, el va înţelege comportamentul trecătoului şi îl va aproba ex post. Astfel încât nicio agresiune nu va fi constatată, nicio plângere nu va fi depusă şi nicio pedeapsă nu va fi aplicată. Este important de remarcat că o societate fără altruism nu este de fapt deloc societate – iar acest lucru este adevărat indiferent de sistemul juridic sau politic existent.

Mai departe, interesant este cum ar arăta regulile drumului într-o societate liberală, adică unde drumurile sunt private. Nu ar mai exista „codul rutier”, desigur. Fiecare proprietar de drumuri ar fi liber să impună participanţilor la trafic regulile pe care le consideră de cuviinţă. Nu vă speriaţi, nu am asista la un turn Babel al regulilor de circulaţie. Aceasta pentru că nimic nu îi împiedică pe proprietarii de drumuri să realizeze că uniformizarea regulilor de circulaţie este în beneficiul tuturor, maximizând traficul şi profitul aferent. Am avea asociaţii de proprietari de drumuri, la fel cum astăzi avem patronate în industria alimentară sau sindicate în rândurile muncitorilor. Nimic nu ar fi diferit faţă de ceea ce cunoaştem în prezent, cu excepţia faptului că drumurile vor fi transformate într-un activ economic, iar stimulentele ar funcţiona în sensul creşterii satisfacţiei clienţilor – la urma-urmei, profitul investitorului de aici vine. Dacă doriţi o altă comparaţie, la fel cum proprietarul fiecărei case dictează regulile de acces în casa sa, la fel proprietarul de drum va impune propriile reguli. Cum însă nu regulile de acces în sufrageria cuiva nu diferă sensibil de la casă la casă, nici regulile de acces pe drumul cuiva nu vor fi diferi substanţial.

Aceste reguli ar include interzicerea şofatului în condiţii de ebrietate. La fel cum restaurantele şi cluburile nu sunt încântate de prezenţa beţivilor, nici proprietarii de drumuri nu vor fi. Atenţie, nu din cauză că ar putea face rău cuiva! – nu asta îi interesează pe patroni – ci din cauză că diminuează clientela, reducându-le astfel profitul.

Am asista probabil la apariţia cazierului rutier, la fel cum azi există cazierul bancar. Proprietarii de drumuri ar întreţine o bază de date comună pentru a se proteja de cei care comit accidente, perturbând traficul. Nota bene, nici nu ar conta motivele accidentelor, la fel cum azi nu contează motivele pentru care nu poţi plăti rata la bancă.

Sistemul ar funcţiona mai bine decât cel actual, bazat pe drumuri de stat şi Poliţie. Lungul drum de la constatarea unei fapte la pedepsirea acesteia ar fi scurtat, potenţialele abuzuri (a fost corect că i-au suspendat permisul lui Andrei Gheorghe?) s-ar evapora, iar permanentele modificări de legislaţie, ca şi aplicarea cu sau fără exces de zel a acesteia ar fi evitate.

Liberalism | Bogdan Glăvan | februarie 11, 2010 3:10 pm

32 comentarii

By Ionut, februarie 11, 2010 @ 3:53 pm

Bogdan, scuze, poate ai dat si nu am vazut eu: exista undeva functional acest drum al societatii liberale?
By Bogdan Glavan, februarie 11, 2010 @ 4:16 pm

Un caz interesant pe care l-am mentionat:
logec.ro/2009/06/2…-cu-drumuri-private/

In general, nu prea mai exista nimic din ce a fost odata! Dar nu din cauza ca era ineficient, ci din cauza ca era prea eficient pentru a nu fi nationalizat!
By Misu, februarie 11, 2010 @ 4:23 pm

ar trebui sa mergi la pnl sa tii lectii de conduita moral-liberala…nu fac bascalie, nici pnl, nici pdl nu isi merita L-ul din numele partidului, n-au nici o treaba. iar cele mai autentice monstre de gandire liberala le-am gasit aici pe blog…felicitari…scriu din nou ca imi pare rau ca pe vremea mea la URA erau numai dinozauri sau profesori blazati

cat despre regulile de circulatie, am auzit de un experiment care propunea eliminarea marcajelor si a semnelor de circulatie din 3 orasele din germania, anglia si nu mai stiu. rezultatul a fost ca soferii au devenit mult mai atenti si responsabili, se pare ca grija fata de participantii la trafic a fost mai mare decat grija fata de codul rutier, dar era vorba de niste orasele civilizate si sigur aveau sosea de centura. numai bine!
By Bogdan Glavan, februarie 11, 2010 @ 4:34 pm

Am scris despre asta:
logec.ro/2009/10/1…e-drumurile-publice/
By p, februarie 11, 2010 @ 4:36 pm

Suspiciunile exprimate in legatura cu Andrei Gheorghe nu se refera la o presupusa stare de ebrietate in urma ingestiei de alcool.Ci la o presupusa stare indusa de consumul altor substante, nedetectate de alcooltest dar cu impact asupra sistemului neuro-motor.
In legatura cu drumurile private:nici o lege din cate stiu eu nu impiedica un investitor sa achizitioneze terenuri si sa faca un drum privat.
Am facut anul trecut o analiza cost-beneficiu la un studiu de fez pentru fonduri nerambursabile.Asfaltarea unui drum comunal.Rezulta niste indicatori (NPV, RIR samd) care ar descuraja orice investitor privat sa construiasca de la 0,00 un astfel de drum.
Daca ar obtine chiar si gratis in proprietate privata un astfel de drum gata facut (ceea ce e o miza, nu?), traficul existent, de perspectiva, indus si atras nu-i da nici o posibilitate de profit in conditiile in care ar executa lucrari de intretinere si reparatii conforme.
Luand-o de la celalalt capat: pentru ca rata de capitalizare sa merite investitia, taxele de drum comunal ar trebui sa se situeze la un nivel care in practica este nesustenabil pentru clientii din zona de deservire.
Intrebarea mea este ce s-ar intampla cu drumurile comunale in libertarianism?
By Ionut, februarie 11, 2010 @ 4:50 pm

Bogdan – exemplul ala aduce, sper sa nu gresesc cu ceea ce ar fi la noi “Paradisul Verde” din Corbeanca si probabil alte complexe rezidentiale. Parca nu la genul asta de exemplu asta ma asteptam …
By Bogdan Glavan, februarie 11, 2010 @ 5:30 pm

Alte exemple nu am. Daca ar fi fost mai multe, pana acum am fi avut si noi, in Romania, drumuri private!
Dar daca un economist celebru (Paul Romer) propune Charter Cities
http://www.chartercities.org/concept
ma gandesc ca propunerea mea de privatizare macar a unor drumuri nu e chiar asa deplasata!

@P:
Nu are importanta daca schimbam drogurile cu alcoolul, ideea articolului nu e afectata.
By p, februarie 11, 2010 @ 7:01 pm

@Bogdan Glavan

Am ramas nelamurit in spinoasa chestiune a viitorului drumurilor comunale in perspectiva libertariana.

Formulez alta chestiune: Situatia retelelor de drumuri este de asa natura incat in putine zone exista doua sau mai multe alternative comparabile de a ajunge din punctul A in ppunctul B.

In situatia in care drumurile ar fi privatizate, cum s-ar manifesta concurenta intre proprietarii de drumuri in conditiile in care jucatorii din piata (automobilistii) sunt lipsiti de posibilitatea alegerii intre mai multe trasee ? N-ar fi vorba despre niste monopoluri locale?
By adrianaristide, februarie 11, 2010 @ 9:12 pm

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL ŞI A PROBLEMELOR CONTEMPORANE

spiritualrs.net/Co…024/GA024_index.html
By camil, februarie 11, 2010 @ 11:18 pm

ca să mai destindem un pic, de fapt totul pleacă de la faptul că lui A. Gheorghe îi e frică de ace
By MIA, februarie 11, 2010 @ 11:26 pm

În articol este descris aproape perfect un mecanism de limitare a libertăţilor individuale prin extinderea cvasi-totală a “iniţiativei private” care explică destul de clar de ce – în mod normal – o astfel de aiureală repugnă organic marii majorităţi a oamenilor :

>Proprietarii de drumuri ar întreţine o bază de date comună pentru a se proteja de cei care comit accidente, perturbând traficul. Nota bene, nici nu ar conta motivele accidentelor, la fel cum azi nu contează motivele pentru care nu poţi plăti rata la bancă.

E bine că există şi astfel de momente de “realism” … că se poate evalua mai bine impactul real al elucubraţiilor liberalo-anarhiste …

Plus că problema drumurilor comunale rămîne tot fără răspuns …
By Alex Nicolin, februarie 12, 2010 @ 1:10 am

@MIA

Oare “punctele” de pe permis nu sunt o forma simplificata a unui astfel de cazier? Nu am vazut grupuri de soferi revoltati de aceasta masura inca…
By Alex Nicolin, februarie 12, 2010 @ 1:12 am

Si o imagine haioasa pentru a ilustra exemplul
By MIA, februarie 12, 2010 @ 7:54 am

>Oare “punctele” de pe permis nu sunt o forma simplificata a unui astfel de cazier?

Da – dar punctele respective au regim destul de “tolerant”, se elimină după cîteva luni etc. O organizaţie a proprietarilor privaţi o să fie muult mai eficientă în direcţia asta …
By MIA, februarie 12, 2010 @ 9:04 am

>Daca ar obtine chiar si gratis in proprietate privata un astfel de drum gata facut (ceea ce e o miza, nu?){…}

Păi probabil asta şi e miza reală a unui astfel de demers – dar nu la drumurile comunale ( probabil acelea aşa … ca şi concesie vor fi lăsate în proprietate publică … ) ci la anumite tronsoane cu adevărat profitabile – de ex. din cîte ştiu eu tronsonul care duce la defileul Oltului e unul din ele.
Şi na … mecanismul “privatizării pe un leu/euro/dolar” a fost deja brevetat … deci …

Şi nici nu trebuie să ne aberăm cu scenarii de viitor : se poate constat situaţia existentă la distribuţia gazului – unde, după privatizare, nici o companie din cele care au preluat reţelele existente ( la preţuri de nimic – dar asta e altă discuţie – pentru că aici a fost fooarte raţional economic un astfel de “prost management al statului” ) nu are în plan extinderea lor în comune/oraşele care sunt lipsite de aşa ceva pentru că le-ar fi complet nerentabil.

Dar asta de fapt nu contează, nu ?
By Bogdan Glavan, februarie 12, 2010 @ 9:22 am

@P:
Uite acum imi dau seama ca studentii mei trebuie sa suporte monopolul manualului al carui autor sunt! Si nu din cauza ca le interzic sa citeasca altceva.
By Bogdan Glavan, februarie 12, 2010 @ 9:25 am

Eu locuiesc si in mediul rural si nu m-as racorda la reteaua de gaze nici sa ma plateasca cineva. Gazul e mult prea scump in comparatie cu lemnul!
Asa ca extinderea retelei de gaze e limitata, fundamental, de considerente economice. Nu merita sa se extinda, pentru ca nu ar exista clienti pentru ea. Simplu ca buna ziua.
By Bogdan, februarie 12, 2010 @ 10:02 am

“Oamenii nu trebuie judecati dupa impresiile lor, nici macar dupa intentiile lor, ci dupa faptele lor”

Nicio societate nu va putea genera asemenea sistem fara sa cada in absurd. Indiferent ca vorbim de “agresiunea asupra proprietatii”, de infractiuni, de contraventii, de alte delicte sau incalcari ale normelor sociale, contractuale sau de alta natura, nu vom putea judeca “exclusiv” doar faptele. “Fapta” e o “actiune” sau “inactiune”, iar acestea nu sunt “rele” sau “bune” in sine. In schimb, “incalcarile normelor” sunt institutii si nu simple “actiuni” sau “inactiuni”. Ca sa ajungem de la fapte la institutii si sa le judecam ca atare mai avem de introdus in discutie elemente ce tin i) de stabilirea “actiunii” sau “inactiunii” ca “incalcare a normei”, ii) de efectele incalcarii normei asupra societatii si iii) de elemente ce tin de natura subiectului care a incalcat norma.

Altfel transformam actul de judecata intr-o decizie automatizata, in care orice fapta de a lua ceva din posesia sau detentia cuiva devine furt, lasand aprecierea existentei/inexistentei raspunderii la latitudinea unei parti vatamate. Mai mult decat atat, intr-un asemenea scenariu individualizarea sanctiunilor in intervale minim-maxim devine inacceptabila.
By p, februarie 12, 2010 @ 11:17 am

@Bogdan Glavan
˝Uite acum imi dau seama ca studentii mei trebuie sa suporte monopolul manualului al carui autor sunt! Si nu din cauza ca le interzic sa citeasca altceva.˝

Evident ca nu va aflati in pozitie de monopol.Un manual cuprinde un ansamblu de informatii preparate dupa o reteta mai mult sau mai putin creativa.Este un fel de ciorba sau – cui ii place – o tocanitza.
Dumneavoastra puteti detine – sa zicem – dreptul de proprietate asupra retzetei de ciorba sau tocanitza dar nu detineti monopolul asupra informatiilor pe care le-ati preparat.
Pe piata exista numeroase alte retzete, care de care mai ofertante pentru niste studenti care-si merita statulul.Adica pentru niste pofticiosi ai cunoasterii.

Asadar studentii au la dispozitie un spectru larg de optiuni pentru a-si diversifica si completa cunostintele.Pot opta pentru o alta facultate.Sau – cazul optim – au la dispozitie toate mijloacele pentru a se documenta si asupra altor abordari.
Au astfel la dispozitie oportunitatea de a pune in chestiune si de a va confrunta creativ propriul dumneavoastra preparat.

Un manual nu e un Coran iar profesorul nu e un mullah care sa ofere studentilor adevaruri ideologice ultime.

V-au ramas totusi doua restante la chestiunile pe care le-am formulat.
Chestiunea tristei soarte a drumurilor comunale.Si chestiunea pozitiei de monopol in care s-ar putea afla proprietarul unui drum la care nu exista alternativa de traseu comparabil.
By p, februarie 12, 2010 @ 11:33 am

Chestiunea nu e comparabila.Un manual este un preparat dupa o anumita reteta a unor informatii.Ca o ciorba sau -cui ii place- o tocanita.

Nu detineti monopolul asupra informatiilor pe care le-ati preparat.Mai mult, nu detineti nici monopolul asupra tocanitei sau ciorbei ca si construct generic.
Pe piata exista nenumarate preparate care de care mai imbietoare si accesibile.Studentii dumneavoastra – care-si merita acest statut, ca niste poticiosi ai cunoasterii ce sunt- au la dispozitie toate oportunitatile si tot spectrul de optiuni pentru a incerca si alte retete.
In final au la dispozitie toate ingredientele (informatiile) necesare pentru a prepara propria tocanitza pe care s-o scoata pe piata.

Si totusi, nu ati oferit nici o lamurire la cele doua chestiuni.Trista soarta a drumurilor comunale si situatia de monopol asupra unui traseu fara alternative.
By sorin_f, februarie 12, 2010 @ 1:17 pm

@p
“situatia de monopol asupra unui traseu fara alternative.”

Ce impiedica aparitia altor alternative daca pretul cerut de posesorul actualei unice alternative depaseste un prag?

Si daca pragul e depasit si apare o alta, posesorul primei variante va pierde, nu? Deci banuiesc ca va avea interesul sa pastreze pretul exact sub acest prag.

(Asta bineinteles daca nu exista o lege speciala care obliga plata unor taxe / impozite doar primului posesor de drum indiferent de ceea ce face sau nu).
By Bogdan Glavan, februarie 12, 2010 @ 6:10 pm

@P:
Cred ca am ramas cu multe “restante” de cand am lansat blogul. N-am nicio solutie la problema drumurilor comunale, la fel cum n-am nicio solutie la intrebarea “Ce ar trebui sa exporte Romania”.

In ceea ce priveste a doua intrebare, nu exista traseu fara alternative, la fel cum, in general, nu exista bun fara alternative. Toate bunurile pot fi substituite intr-un grad mai mic sau mai mare. Exista intotdeauna alegere. Iar gradul de substitutie (celebra “elasticitate a cererii”) depinde de preferintele oamenilor, nu e data de la Dumnezeu.
Problema a fost analizata in teoria economica. Pe de o parte, se rezolva prin constructia unui drum paralel, pe langa, deasupra sau pe sub drumul initial. Pe de alta parte, problema imposibilitatii accesului la proprietate se rezolva prin definirea proprietatii (in justitie sau intre oameni). Nimeni nu ar putea vinde proprietate fara drept de acces (drum), este o frauda / contrazice sensul termenului. Dar, in situatia in care eu cumpar o proprietate iar, ulterior, proprietarul drumului se supara pe mine si imi inchide accesul, atunci nu imi ramane decat sa gasesc alta cale de acces, de exemplu cu elicopterul. Ar fi destul de rau, desigur. Insa la fel se intampla, de pilda, atunci cand cumpar o casa si, dupa 2 ani, descopar ca terenul este inundabil. Asta e, viata nu e perfecta.

Sper ca v-am oferit cateva hint-uri. Despre monopol insa, e alta discutie.
By Bogdan Glavan, februarie 12, 2010 @ 6:19 pm

Mi se pare important de reliefat urmatorul aspect agasant.
Empiric vorbind, proprietarii drumurilor ar fi, de cele mai multe ori, asociatiile de proprietari. Criticii privatizarii drumurilor care cred ca vine vreun mogul si le confisca drumul ar trebuie sa afle acest lucru. Si sa mai studieze situatia din mediul rural din Romania. Langa Bran de pilda, locuitorii s-au asociat si au rezolvat si problema drumului si problema retelei de apa. Astea sunt initiative private.
Deci, nu mai speriati poporul cu mogulul cel rau, care vine si pune gard pe langa drum!

Doi la mana, metoda de privatizare pentru care militez, care mi se pare cea mai buna, este retrocedarea sau privatizarea catre cei care folosesc deja bunul public. Deci, nu doar ca asociatiile de proprietari ar tinde sa devina proprietarii drumurilor pe o piata libera, dar asociatiile de proprietari chiar ar deveni proprietarii drumurilor in situatia concreta a privatizarii.

Acum, sper sa nu inteleaga nimeni ca am ceva impotriva mogulului care ar putea cumpara un drum si ca vreau sa evit problema! Deloc. Vreau doar sa subliniez ca adeptii bunului public tind sa se oncentreze pe un aspect minor al problemei, ceea ce e de fapt caracteristic. Construiesc o problema falsa, separata de problema initiala, apoi vorbesc de prima ca si cum ar vorbi de a doua.
By p, februarie 12, 2010 @ 7:58 pm

@Bogdan Glavan

Asa cum am mai spus si eu, in prezent nu exista nici o lege care sa interzica unui investitor sa construiasca un drum de la 0,00.Incepand cu achizitionarea terenului.Ceea ce poate parea curios este de ce se pune accentul pe privatizarea drumurilor existente si nu pe construirea unora noi, la concurenta.Si eu v-am oferit cateva hint-uri despre costuri si beneficii.

Spre stiinta:Situatia unui teren fara acces este definita in Codul Civil, Sectiunea V, art. 616-619.Proprietarul unui asemenea teren poate obtine drept de servitute asupra unei suprafete din proprietatea invecinata pentru asigurarea accesului la drum.

In final, chestiuni semantice fara raspuns: Este corect sa numim ˝privatizare˝ procesul de transfer al drepturilor de proprietate de la un stat catre alt stat? Transferul de proprietate de la privat catre un stat (cazul Rompetrol) se poate numi etatizare?
Cand militam pentru privatizare (statul fiind un prost administrator) avem in vedere si societatile care au proprietari sau actionari alte state decat statul roman?
By p, februarie 12, 2010 @ 8:03 pm

@Bogdan Glavan
Comentariile trec printr-un proces de selectie inainte sa apara?Ca sa stiu si sa nu rescriu un text care sa apara apoi de 2 ori.
By p, februarie 12, 2010 @ 8:21 pm

@ Bogdan Glavan
˝Dar, in situatia in care eu cumpar o proprietate iar, ulterior, proprietarul drumului se supara pe mine si imi inchide accesul, atunci nu imi ramane decat sa gasesc alta cale de acces, de exemplu cu elicopterul.˝

Nu e nevoie de elicopter.Situatia unui teren fara acces e reglementata de Codul Civil art 616-619.
Vecinul poate sa se supere dar va fi obligat de instanta sa va asigure un trecere de servitute pe terenul sau.
By MIA, februarie 12, 2010 @ 9:17 pm

>Empiric vorbind, proprietarii drumurilor ar fi, de cele mai multe ori, asociatiile de proprietari.

Uppps – o formă proprietate în devălmăşie totuşi nu e chiar un ideal anarho-capitalist …

E interesantă turnura discuţiilor odată ce e luat la bani mărunţi conceptul trîmbiţt bombastic iniţial şi coborît aşa … “în meandrele concretului” …
By machiavellian, februarie 12, 2010 @ 10:25 pm

“Uppps – o formă proprietate în devălmăşie totuşi nu e chiar un ideal anarho-capitalist …”

De ce nu? Fiindca zice MIA?

Sau probabil ca anarho-capitalistii vor sa desfiinteze si casatoria, deoarece bunurile sunt de facto in proprietate in devalmasie acolo?
By MIA, februarie 13, 2010 @ 12:00 am

>De ce nu? Fiindca zice MIA?

Nu – pur şi simplu.

Ştiu că e greu de admis dar e extrem de interesant punctul în care a ajuns discuţia : capitalismul libertarian se implementează prin devălmăşii locale ( apropo – administrarea 100% de către autorităţile locale nu e cam tot aia atunci ? ) şi are nevoie de altruism !!
Beton nu alta …

Apropo, legat cumva de chestia cu proprietatea unor “asociaţii locale” – să înţeleg că situaţia în care autorităţile locale împânziseră sectoarele de drumuri din ograda lor cu radare a fost de fapt o mega-realizare iar decizia de suspendare a dispozitivelor a fost de fapt un act abuziv, nu ?
By machiavellian, februarie 14, 2010 @ 12:27 pm

“Nu – pur şi simplu.”

Deci, dupa cum spuneam, fiindca asa zice MIA.

Totusi nu este rolul meu sa apar anarhocapitalismul si n-o voi face. Dar diferenta pe care n-o vezi tu ti-a fost explicata deja pe acest blog de altii.
By MIA, februarie 17, 2010 @ 6:55 pm

>Totusi nu este rolul meu sa apar anarhocapitalismul si n-o voi face.

Foarte bine – oricum e o poziţie aiuritoare.
By Extra3OO, februarie 22, 2010 @ 11:36 am

Doar aiuritoare? Capitalismul asta feroce e o pozitie pur si simplu FANTASTICA, nu doar aiuritoare.

MIA, daca te linisteste cu ceva uite, recunosc in fata tuturor ca eu am venit de pe alta planeta. Sunt de pe MARTE. M-au adus Ferengii la ultima vizita aici (am venit cu Friedman si inca vro 2 din gasca din Chicago), iar scopul meu este sa va dau ameteli de cap.

(si sa va iau gatul)

Multumit?