Lecturaţi Simon Johnson, că nici nu ştiţi ce pierdeţi
Simon Johnson, profesor la MIT, a fost economist-şef la FMI în perioada 2007-2008. În acest articol, pe care l-am descoperit abia acum, face una din cele mai pertinente analize a cauzelor crizei financiare pe care le-a scris un economist neoclasic. Spre deosebire de alţi „tehnocraţi”, Johnson arată că descifrarea cauzelor crizei trebuie să înceapă cu recunoaşterea hazardului moral, a legăturilor strânse dintre bancheri – pe care îi numeşte oligarhi – şi stat. În articol aplică excelent teoria rent-seeking şi a capturii statului pentru a arăta cum acordarea implicită şi explicită de privilegii unei clase antreprenoriale este responsabilă pentru distorsiunile economice grave dezvăluite de criză. El afirmă că acest proces nu este unul recent, ci se întinde înapoi în istorie. Ba mai mult – şi aici simt nevoia să aplaud – arată cum toate crizele din ultimele decenii, sunt datorate în esenţă acestui fenomen. Practic arată cât de inutile sunt abordările (precum cea a lui Paul Krugman) care încearcă să stabilească taxonomii artificiale, împărţind crizele în… „de balanţă de plăţi”, „de curs de schimb”, „de datorie externă” ş.a.m.d.
Una peste alta, faptul că îmbrăţişează un soi de teorie embrionară a exploatării şi claselor sociale – ceva între teoria marxistă şi teoria Şcolii Austriece – mi se pare remarcabil. Citez câteva fragmente dintr-un material relativ amplu:
Typically, these countries are in a desperate economic situation for one simple reason—the powerful elites within them overreached in good times and took too many risks. Emerging-market governments and their private-sector allies commonly form a tight-knit—and, most of the time, genteel—oligarchy, running the country rather like a profit-seeking company in which they are the controlling shareholders. When a country like Indonesia or South Korea or Russia grows, so do the ambitions of its captains of industry. As masters of their mini-universe, these people make some investments that clearly benefit the broader economy, but they also start making bigger and riskier bets. They reckon—correctly, in most cases—that their political connections will allow them to push onto the government any substantial problems that arise.
But there’s a deeper and more disturbing similarity: elite business interests—financiers, in the case of the U.S.—played a central role in creating the crisis, making ever-larger gambles, with the implicit backing of the government, until the inevitable collapse. More alarming, they are now using their influence to prevent precisely the sorts of reforms that are needed, and fast, to pull the economy out of its nosedive. The government seems helpless, or unwilling, to act against them.
Of course, the U.S. is unique. And just as we have the world’s most advanced economy, military, and technology, we also have its most advanced oligarchy.
By now, the princes of the financial world have of course been stripped naked as leaders and strategists—at least in the eyes of most Americans. But as the months have rolled by, financial elites have continued to assume that their position as the economy’s favored children is safe, despite the wreckage they have caused.
Referitor la iniţiativele politice recente de a amenda sectorul financiar pentru excesele sale, poziţia lui Johnson este ireproşabilă. Cele câteva fraze la care am avut acces dintr-un articol scris în Financial Times spun tot:
The last few weeks of political developments around the American-European financial system make us feel like we are back in the USSR. During the final years of communism’s decline, Soviet bureaucrats argued for futile tweaks to laws that would crack down on speculators and close “loopholes” – all in the vain hope they could keep the unproductive system of incentives intact. The US, UK and key European countries are now making the same errors. Rather than recognising the dangerous systemic failures in our financial system, their leaders are proposing bandages that can – at best – only postpone another, possibly much larger, meltdown. There is growing recognition that our financial system is running a doomsday cycle.
Celor interesaţi le recomand această bază de date unde pot găsi mai mult din articolele lui Johnson pe tema crizei.
La final, am o singură observaţie. În ciuda perspicacităţii greu de egalat în tabăra principalului curent academic, Simon Johnson cade în final pradă celei mai periculoase capcane intelectuale. Soluţiile pe care le propune pentru evitarea crizelor aduc în prim-plan tot rolul statului. Johnson este încă suficient de naiv să creadă că, cumva, statul a fost corupt de elite şi că, dacă schimbăm elitele, lucrurile ar putea merge bine. În opinia mea, aici lucrurile stau fix invers. Statul este cel care corupe; statul – adică iluzia că mijloacele politice (în esenţă impozitare şi redistribuţie) pot promova bunăstarea socială. Soluţia veritabilă este minimizarea statului prin conştientizarea acestei iluzii.
Despre criza, Despre economişti | Bogdan Glăvan | 
februarie 15, 2010 10:45 pm
67 comentarii
Other Links to this Post
-
Moment istoric azi: da sau nu - Page 5 - Computer Games Forum — februarie 26, 2010 @ 2:56 pm
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Turambar, februarie 15, 2010 @ 11:26 pm
Azi am avut o discutie lunga si filosofica si contradictoriu de maniera cea mai placuta cu o persoana elaborata la minte exact pe aceasta tema: pana unde intra statul sa intervina in asemenea situatii? Cat si ce altoi de combinatie de capitalism si socialism (hai sa-i zicem social-democratie, ca sa nu atentam la proprietate privata) e cazul sa se nasca din aceasta valtoare de reasezare de echilibru intre stat si privat?
Pana destul de foarte recent, si eu as fi fost tentat sa merg mai degraba pe solutia unui stat minimal. Istoria recenta ne arata totusi ca undeva, intr-o anumita zona a deciziilor strategice, statul trebuie sa infiga mai bine mana in friie. Asa cum statul isi asuma monopolul asupra institutiilor de securitate externe (si un cvasi-monopol asupra celor interne – modulo firmele private de paza), la fel statul e cazul sa nu renunte, ci din contra in anumite cazuri sa isi intareasca prerogativele de paznic ale “bunei” acumulari si “bunei” redistribuiri. Altminteri, dupa cum din pacate vezi, mana invizibila tinde uneori sa joace niste havocuri mici, dar mari. Vezi, de ex., sistemul de sanatate din Statele Unite.
Stiu. Vei intreba: who watches the watchmen? Cum suntem siguri ca acesti paznici intzeleptzi si elitisto-merituosi se selecteaza si isi pastreaza finalitatea dezinteresata pentru care au fost alesi / selectati?
Hmmmm. Grea intrebare. Intreaba-l pe Isarescu, poate el ne spune care sunt resorturile care fac anumiti oameni sa isi asume un asemenea rol si mai ales si mai ales sa nu abdice de la el.
:/
By machiavellian, februarie 15, 2010 @ 11:35 pm
Turambar, ce inseamna “buna redistribuire”?
Si apoi, da, e tare pervers sistemul de sanatate din SUA. Dar din pacate din cauza statului. Ai asigurare la stat? Perfect, astepti pana la 60 de zile pentru un “routine checkup”. Vrei servicii mai bune? Mergi la privat. Din pacate pentru servicii decente (ma feresc de “bune”) trebuie sa platesti SI la stat SI la privat, ca la stat e oricum “mandatory”, nu?
Si, da, da, traiasca Obama care o sa imparta “universal affordable healthcare” din sacul lui Mos Craciun. Din pacate dupa ce au murit cu totii si n-a mai ramas nimeni.
By Turambar, februarie 15, 2010 @ 11:45 pm
O “buna” redistribuire este un model ideal aflat undeva intr-o zona de incertitudine gnoseologica si praxeologica intre zona lipsei totale de redistribuire (nada de zero total, ia mai descurcatzi-va naibii si singuri, mama voastra de asistati) si total total (ia datzi tot voi aici la mine ca stiu eu mai bine ce sa fac cu el). De observat ghilimelele, aflate in stransa legatura cu faptul ca nimeni, sau foarte putini, si oricum pe perioade scurte de timp, au fost in stare pana acum sa gaseasca raportu de aur, justa balantza, echilibru fericit intre prea putzin si prea mult.
Da, stiu. Un raspuns oarecum jemanfishist. Nu-l lua asha. Nu vreau sa sune a ironie. Dupa mine problema in momentul de fatza nu este atat de mult cu controlul redistribuirii, cat cu controlul producerii de plus valoare. O producere salbatica, nesabuita, care spune “Dupa noi, potopul”. Aici cred ca e loc de o interventie mai ferma si mai luminat-intzeleapta a statului, pentru a reduce riscurile asociate lacomiei.
By Extra3OO, februarie 16, 2010 @ 1:02 am
Cand am spus ca adevarata cauza pentru toate crizele este “Socialismul”, nu m-a crezut nimeni (si se stiu bine ei, cei care au facut asta – ca mai toti sunt cititori pe aici)
Trebuie sa confirme seful FMI, altfel orice idee de genul asta trebuie luata in ras, denigrata, pusa la zid. Expertii lui peste, mandria tarii..
:p
By Free Drive Ro, februarie 16, 2010 @ 7:39 am
Care socialism? In postare este vorba despre elitele care au capusat economia, controleaza guverne, parlamente, etc. si au adus economia la pamant pentru ca au jucat ca la casino.
Acum incearca sa puna pierderile (lor) in carca tuturor. Asta numesti tu socialism?
…
Orice discutie intre capitalisti si socialisti este dinainte un esec. Pentru ca cele doua tabere nu vorbesc aceeasi limba n-au cum sa se inteleaga una pe cealalta.
By Constantin Gheorghe, februarie 16, 2010 @ 8:29 am
Turambar, prietene, iată-te şi “socialist”. Gustă şi tu din deliciile “dezbaterii” la români!
By Turambar, februarie 16, 2010 @ 8:35 am
Neeah. Socialisti sunt aia care se preocupa mai ales de partea de iesire a problemei, de redistribuire. Eu ma gandesc la partea de intrare. Cum se produce plus valoarea? Cat de sustenabil pe termen mediu este acest proces? Exista preocuparea responsabilitatii sociale? Aici e intrebarea, nu cata pomana dam la asistati sau cum luam de la gura oamenilor proprietatea privata sa o dam la rusi
By Bogdan Glavan, februarie 16, 2010 @ 9:06 am
Turambar et. al:
Cred ca putem discuta mai bine la o bere. Din “scripte” inteleg destul de greu unde bateti. Doar pe Extra300 il inteleg, sunt si de acord cu el, si mai ales cu maniera eleganta (ceva rar, sa recunoastem!) de a-l interpreta pe Johnson pe “sinele” corecte!
By Extra3OO, februarie 16, 2010 @ 9:17 am
Pai e simplu: in socialism, TOCMAI din cauza unor leftisme cu care guvernantii pacalesc multimea (vezi de cate ori blocau grecii autostrazile ca sa mai prinda o subventie, grevele la metrorex, promisiunile electorale), uite ca nu mai exista nici responsabilitate sociala, nici calcul rational, nici vro motivatie pentru a produce vro plus valoare. Din contra chiar, aceasta e pedepsita (impozit progresiv, redistribuire etc).
Mie imi convine, eu oricum NU PLATESC NIMIC. N-aveti decat, platiti voi tot, faceti ce vreti. Eu stau pe margine si privesc (oricum nu as avea nici un drept sa imi dau cu parerea – cand o sa dau “un cent” unui asistat atunci da, o sa ma implic).
Dar hai sa ramanem la nivel de principii, ca e interesant. Oare pur si simplu existenta unor “comisii” alese de bizon nu predispune cumva tocmai la CORUPTIE? Sa-i ziceti lui mutu ca aia nu primesc spagi. Doar din experienta personala pot sa va dau exemple de primari/viceprimari care se multumeau cu sume ridicole – uneori chiar le spuneam ca mai mult platesc niste tarfe si pana si ei se amuzau de lucrul asta.
Cat de naiv trebuie sa fii ca sa nu vezi ca tocmai abordarea socialista isi cere VIOLUL binemeritat. Ca exista o mana invizibila inclusiv aici.
Dar nuu, hai s-o lalaim. Hai s-o aburim cu dilemele existentiale (hais/cea) pana ii ametim pe bizoni de tot, sa nu mai stie nici cum ii cheama. Oare o fi atat de greu sa recunoasteti ca “gravitatia e doar in JOS”? Si ATAT?
Nuu, hai s-o mai amagim putin. Sa nu fim radicali sau extremisti. Doamne Feri!
Cum adica in “matematica” 1+1=2? Asa e INTOTDEAUNA?? Nuuu, hai sa mai carpim, poate poate..
By Extra3OO, februarie 16, 2010 @ 9:24 am
Bogdan, mersi, trebuie sa facem intalnirea aia neaparat. Sa pregatim “furcile”, “topoarele”, vin vremuri grele..
By Ovidiu, februarie 16, 2010 @ 9:32 am
Sunt super incântat, ieri am avut o revelație: nu doar în Canada dar
By Ovidiu, februarie 16, 2010 @ 10:00 am
Sunt super incântat, ieri am avut o revelație: nu doar în Canada dar și în România animalele o duc mai bine decât oamenii. Am mereu amici care spun că – ei, în Occident e altfel, oamenii etc. Eu le spun că e cam la fel, în Occident au avut doar mai multă vreme capitalism și acum trag foloasele. Rentele nu țin însă loc de muncă și Occidentul va sfârși urât.
Dar să continui cu ideea de mai sus: ieri cățelul meu a alergat pe zăpadă dar s-a tăiat într-un ciob de sticlă. În micul orășel de provincie în care trăiesc s-a deschis de curând o clinică veterinară așa că l-am dus acolo: am fost primit imediat, oameni amabili, politicoși (nu am fost tutuit așa cum se întâmplă când mă duc la un medic de medicină umană ca pacient), curățenie, incredibil de curat. Operația a decurs bine, am fost programat pentru schimbarea bandajelor în după-amiaza următoare și medicul m-a primit exact la ora la care am fost programat. Mai mult, medicul a pus mâna pe cățel, a făcut o anamneză completă, a fost OK. Nu a completat acte, nici asistentele nu au făcut-o. I-au dat bisturiu și bandaje când a cerut.
Când mă duc la medicul de medicină umană acestuia i-e frică să mă atingă (nu put, sunt un tip cu o ținută extrem de îngrijită, peedant și mereu extrem de bine îmbrăcat) anamneza nu există, îi cam sugerez eu ce să facă. Aât medicul cât și asistenta nu fac decât hârțoage. De fapt asistenta nu face decât birocrație. programare nu există, am grijă să am de citit de fiecare dată când mă duc la medic în România sau Canada.
Sigur, ca birocrat, m-am dus și la Elias (chestie celebră – vezi Bellow) sau Mediplus a fost oarecum mai bine. Contaminarea sectorului public este mult prea mare pentru a fi măcar comparabil cu ce s-a întâmplat la clinica veterinară de mai sus.
În Canada am avut experiențe sinistre cu medicii. Am avut un accident de bicicletă și un prieten chirurg cu care se întâmpla să fiu m-a îngrijit. Sigur, nu avea drept de practică (după cum nici eu nu aveam) în Canada așa că nu putea să-mi facă și injecția antitetanos (aveam o rană adâncă anaerobă). M-am dus la spital, am avut de așteptat mai mult de 11 ore. M-am dus la ora 7:00, nu voiam să-mi ratez ziua de lucru – eram de curând angajat, în perioadă de probă. Am pierdut ziua, am pierdut banii, am câștigat doar faptul că citit o carte pe care se întâmpla să o am la mine. Când mi-a venit rândul medicii n-au vrut să-mi dea injecția antitetanos pe care o voiam, au început să facă poliție. Cine m-a operat etc (în directă contradicție cu jurământul lui Hipocrat). Am scăpat spunând că am făcut-o singur – mi se întâmplă să am o diplomă medicală. Mi-au dat scârbiți injecția și m-au lăsat să plec.
Apoi National Post, un ziar canadian, a lansat istoria unui cal care a avut nevoie de o reconstrucție a șoldului. A fost imediat operat, tratat, făcut bine. Pentru o operație de reconstrucție de șold uman în Canada se poate aștepta ani de zile.
Am călătorit mult, am avut parte de tratamente în clinici private în fosta USSR, în zone lovite de soartă în sud etc. De fiecare dată a fost mai bine decât în spitalele de stat din Canada.
De unde rezultă că socialismul, colectivismul au cam aceleași efecte. Canada, România, același spanac. Atunci însă când socialiștii din SUA etc cred că politicile colectiviste aplicate în țările lor nu vor avea același efect precum a avut socialismul aplicat în spațiul ex sovietic mă întreb dacă nu sunt rasiști. Oare nu cumva socialismul a dat greș în USSR % Co pentru că acolo trăiau suboameni?
By machiavellian, februarie 16, 2010 @ 10:17 am
Turambarr, intrebare esentiala: ce este plus valoarea?
By Ovidiu, februarie 16, 2010 @ 10:34 am
Citit articolul, mulțumesc. Totuși n-aș avea încredere în experți etc, cunosc mediul prea bine. Suntem niște dobitoci în cazul fericit, niște cinici amorali în cazul mai puțin fericit.
Îmi amintesc încercând să am o discuție serioasă cu unii colegi doar pentru a primi în replică citate din Obi-Wan Kenobi. Credeam că e vreun folosof asiatic – ne este rușine de propria civilizație și căutăm înțelepciune în Asia. Mai târziu am aflat că nu, din păcate, nu, nu era vorba de o carte de vreun filosof care umpluse o foaie albă de hârtie, era un citat dintr-un personaj dintr-un serial de televiziune.
By pastarnac, februarie 16, 2010 @ 11:29 am
Dilema din finalul postului, acolo unde Bogdan il contrazice pe Johnson este aceea intre elite si stat. Johnson zice ca trebuie schimbata elita sau elitele. Bogdan, si adepii libertarianismului, cred ca statul e sursa raului.
Elitele ajung corupte nu datorita statului, ci mai degraba puterii. Or puterea poate fi intalnita atat la nivelul statului, cat si in fruntea unei corporatii. Indiferent ca ii spunem stat, ong, corporatie, organizatie religioasa etc, orice structura sau organizatie care reuseste sa concentreze resurse intr-o pondere semnificativa (bani, prestigiu, cunoastere, forta), acumuleaza in fapt putere. Iar puterea, indiferent de sursele si de natura sa, fascineaza si, de multe ori, corupe. De coruptie nu se vorbeste doar la nivelul statutului, iar acesta nu este singurul corupator din lume. De coruptie se vorbeste si in mediul privat, si prin organizatiile religioase, si prin ong-uri, cam peste tot pe unde sunt implicati oameni
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Consider ca statul modern, s-a extins foarte mult, si-a adaugat mereu noi si noi atributii, de multe ori intervine aiurea, corupe si se lasa corupt (oamenii care il formeaza), dar sa renuntam cu totul la stat mi se pare exagerat.E ca si cum ai zice ca daca un politist e corup, atunci trebuie desfiintata politia.Tind sa ii dau dreptate lui Johnson, in privinta schimbarii elitelor. Aici ne lipseste un mecanism. Au fost inventate unele (spre ex. alegerile democratice), dar sunt failibile si au ajuns sa nu-si mai indeplineasca menirea. Asupra mecanismelor de selectie a elitelor trebuie lucrat. Altfel, schimbarea elitelor este un lucru care s-a intamplat nu de putine ori in istorie.Probabil ca actualele structuri oligarhice vor fi inlocuite in momentul in care sistemul actual isi va atinge limitele si va sucomba.
P.S. Extra300, am impresia ca pentru tine toti cei care nu iti impartasesc opiniile sunt comunisti, socialisti, leftisti…un soi de “unelte ale diavolului” care nu au dreptul la existenta. Asa gandeau bolsevicii despre adversarii lor; exact aceeasi schema logica.
By ionut, februarie 16, 2010 @ 1:05 pm
Ovidiu
“de unde rezultă că socialismul, colectivismul au cam aceleași efecte. Canada, România, același spanac.”
Asta e o axioma, doar lui cgeorghe tre’ sa-i “demonstrezi” (sic!) contrariu…
By Bogdan Glavan, februarie 16, 2010 @ 1:40 pm
@Pastarnac:
Foarte bine tintit. Problemele apar ori de cate ori drepturile de proprietate sunt incalcate (uneori nu sunt nici bine definite, dar e alta discutie)
Statul e doar un exemplu, e drept cel mai important. El INSTITUTIONALIZEAZA incalcarea drepturilor de proprietate.
De aceea tot insist pe etica proprietatii private, in absenta careia tot o sa fie “rateuri”, mai mici sau mai mari.
By Ovidiu, februarie 16, 2010 @ 1:43 pm
@”Elitele ajung corupte nu datorita statului, ci mai degraba puterii. ”
OK, dar cine generează puterea? Alain Besançon spunea că statul sovietic a fost productiv doar în chestiunea producției de putere. Să fie producția de putere o caracteristică a statului sovietic și nu a oricărui stat?
By Constantin Gheorghe, februarie 16, 2010 @ 4:15 pm
Nu există putere şi luptă pentru putere şi în afara statului? Există drepturi fără obligaţii? Nu există limite pentru drepturi?
OK, am înţeles: statul e de căcat, e sursa tuturor relelelor! Să moară!
Dar nici unul dintre voi nu a prezentat un scenariu coerent al unei “societăţi”(apropo, există societăţi în afara statului?) care să funcţioneze în afara statului. Vreau să văd şi eu un astfel de scenariu. Că nu sunteţi atât de proşti să credeţi că “organizarea spontană şi voluntară” chiar funcţionează şi rezolvă orice problemă care apare într-o lume tot mai complexă, cu interacţiuni multiple, cu riscuri diverse, cu interese extrem de diverse şi adesea conflictuale. Nu vreţi să treceţi peste propagandă şi să veniţi cu ceva solid intelectual, care să nu se rezume la” noi îl avem pe von Mises legat în piele în bibliotecă”?
By Bogdan Glavan, februarie 16, 2010 @ 7:08 pm
@Constantin Gheorghe:
Tocmai i-am raspuns lui Pastarnac pe aceasta tema. Exista incalcarea drepturilor si in afara statului, de exemplu in interiorul corporatiilor (cunoscuta mai bine sub numele de “problema principal-agent”) Insa statul presupune incalcarea institutionalizata a proprietatii.
In alta ordine de idei, atacul la Mises arata doar ca nu l-ai citit! Mises nu a sustinut nici pe de parte perspectiva libertariana pe care o critici, era mai degraba un liberal clasic. Ce-ar fi sa te mai documentezi putin?
By Constantin Gheorghe, februarie 16, 2010 @ 7:34 pm
Bogdan, problema de bază, la care nu aţi dat răspuns, este construirea unui model care să excludă statul. Aveţi, există, un astfel de model? Citim şi noi, proştii, şi poate ne luminăm, poate ne convertim. Iar chesatia aia cu von Mises era o glumă, o trimitere la un banc. Atât. Deci, modelul…
By machiavellian, februarie 16, 2010 @ 8:18 pm
Da, un “banc” de genul “ia du-te inapoi la Hitler al tau”. Totusi, nu stiam ca banc = atac la persoana.
By Constantin Gheorghe, februarie 16, 2010 @ 8:30 pm
Ce atac la persoană visezi, Machiavellian? Bancul era simplu: cum îşi rezolvă şefii de stat problemele? Americanul spune: eu îl am pe Washington legat în piele în bibliotecă, am o problemă, iau cartea din raft, o deschid şi caut răspunsul. Mă rog, fiecare are pe cineva legat în piele în bibliotecă. Răspunsul lui Brejnev sună puţin altfel: “eu îl am pe Hruşciov legat în beci. Am o problemă, îl scot şi-l întreb” Deci, unde-i atacul?
By Extra3OO, februarie 16, 2010 @ 9:49 pm
Si doar v-am zis ca Gheorghe mananca cacat. “In gluma”..
Dar hai sa-i raspund cu ceva “solid” intelectual:
“Modelul” pe care il cauti exista natural, se formeaza natural, nu trebuie sa-l impuna nimeni. Singura chestie pe care tu trebuie sa o intelegi (si sa fii de acord) e o lege a naturii care spune ca orice actiune are reactiune, orice cauza are un efect. Si invers. In cazul “vostru”, chestia asta s-ar numi “acceptarea unor responsabilitati”. ATAT.
Daca ati face asta, pana si voi cred ca sunteti constienti ca ati ramane fara membrii, peste 80% din executiv urmand sa intre prin puscarii. Insa voi ce faceti – pervertiti si ocoliti aceste OBLIGATII in numele unui “bine general”, in numele interesului “multimii” care “stie ea mai bine” ce e de facut. Adica va justificati FURTUL si CRIMELE aducand ca argument doar suferinta si numarul “celor multi”. O ipocrizie, mai exact – pentru ca daca ar fi sa judeci obiectiv tocmai astfel de abordari au provocat cea mai mare suferinta (culmea, tot celor multi).
Insa cine sa vada. Fricosi cum sunteti de cand va stiu, uite ca ati incercat sa eliminati fizic absolut orice concurenta, trecand ca niste criminali peste orice LEGE si DREPT NATURAL tocmai in numele acestui principiu obosit de care ziceam mai sus (binele comun etc). Chestie care repetata timp de 80 de ani uite ca s-a intors impotriva voastra. Tocmai acea dizidenta care v-ar fi asigurat acum un viitor, tocmai aia va lipseste. Habar nu aveti sa purtati vrun dialog, totalitarismul si unanimitatea fiind singurele constante ce va caracterizeaza (vezi PSD, PNL, chiar si PDL mai nou). Habar nu aveti sa evoluati.
Well, ghinion, ce sa va zic. Singuri v-ati cerut acesta. Faptul ca acum mai toti liderii vostrii sunt abonati la psiholog (pshihiatru) spune cam tot ce e de spus.
In fine. Gheorghe, baga un ochi aici si vezi cum materia se organizeaza DE LA SINE, cum nu are nevoie de nici un Lider Suprem. Singura chestie ce creaza forma este tocmai aceasta lege a firii (drepturi / obligatii) pe care vad ca voi vreti sa o schimbati neaparat. Sunt sigur ca voi ati vrea sa pacaliti si moartea insa ce sa va zic, “de la Lenin” incoace nu mai stiu pe nimeni care sa traiasca vesnic.
btw: Sifilis avea si el.
(pastarnac: nu fi asa sigur).
By Bogdan Glavan, februarie 16, 2010 @ 9:50 pm
Admir insistenta cu care eviti problemele ridicate in articolele mele, cautand replici pe probleme inexistente. Am spus ce aveam de spus in articolul pe calcul economic si in cel dinaintea lui. Sincer, ma asteptam la intrebari mai la obiect, dar in afara lui CZC… nimic.
Revenind… chiar daca statul nu poate fi desfiintat, nimic din ce am spus pe acest blog nu isi pierde valoare (presupunand ca are deja o valoare!). Pentru ca una e un stat maximal, alta e un stat minimal.
M-am saturat de replici de genul… afara ploua.
By Ovidiu, februarie 16, 2010 @ 10:05 pm
adevarul.ro/locale…ara_0_208779579.html
By Marius, februarie 16, 2010 @ 10:06 pm
Off topic – un mic truc: in linkul catre ft.com, inlocuieste “false” cu “true” si o sa ai acces la tot articolul.
Marius
By Constantin Gheorghe, februarie 16, 2010 @ 10:21 pm
Bun, şi dacă statul nu poate fi desfiinţat, la dracu mai discutăm? La dracu mai delirează Extra 300? La dracu ne mai păruim pe false probleme? Nu e mai raţional să discutăm despre funcţiile statului, despre limitele intervenţiei, despre raportul stat-piaţă, despre eşecurile pieţei şi cum pot fi corectate? Măcar nu pierdem timpul…
By Extra3OO, februarie 16, 2010 @ 11:01 pm
Constantin, blondo, daca aici toti am fi soferi de raliu discutia ar fi despre “trasa ideala” a unei curbe, despre traiectoria si viteza maxima cu care putem intra in acea “problema”.
Noi, spre deosebire de tine, macar intelegem CARE E ACEA TRASA IDEALA, chit ca niciodata nu vom fi SUFICIENT de multumiti de ea (si intotdeauna vom forta mai mult – pentru ca suntem perfectionisti). Din punctul asta de vedere uite cum DOAR liberalii autentici au reusit sa PERFECTIONEZE absolut tot, sa eficientizeze orice “surub”, “piulita”, metoda prin care inveti ceva. Doar din cauza “noastra” a ajuns omenirea sa traiasca asa cum vezi azi, altfel, daca era dupa “voi”, inca mergeam cu caruta.
Si apropo de caruta, vezi filmuletul de aici, poate o sa intelegi si tu diferenta dintre noi. Sa stii ca analogia cu stanga/dreapta nu tine de directia masinii si volan, e mai degraba cine e mai aproape/departe de trasa ideala, de OPTIMUL unei anumite situatii.
Inteleg ca tu ai vrea ca “drumul prin viata sa fie perfect drept si fara nici o surpriza” insa vezi belea, eu cat si altii ne-am cam plictisit. De vro cativa ani (oct 2008) vrem actiune.
By machiavellian, februarie 16, 2010 @ 11:44 pm
Gheorghe, la de cate ori ai utilizat “du-te-n Mises” pana acum numai pe blogul asta nu te mira ca “glume nevinovate” par atacuri la persoana. (Sa nu uitam ca pana recent aveai obiceiul de a-ti face interlocutorii dobitoci.)
Si daca tot e mai rational sa “discutam despre [..]” de ce nu esti atent ca de cele mai multe ori exact asta se discuta?
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 4:30 am
Revin putin pentru ca sunt sigur ca nu ai inteles comparatia.
Gandeste-te ca in urma cu sute de ani nu exista nici un “drum”. Cineva trebuia sa descopere care e cea mai scurta/eficienta/usoara cale dintre doua puncte de pe harta. Mana invizibila asta a si facut, a incercat mai multe cai, a ales pana la urma doar varianta care a rezistat. A perfectionat-o. Intr-un final s-a ajuns la un drum forestier (daca traficul e mic), sau la o autostrada ce trece prin munti – daca de asta “a fost nevoie”.
Nu a fost nimeni care sa spuna de la inceput cum trebuie sa arate drumul sau pe unde trebuie sa treaca ruta, nu a zis nimeni ce curba trebuie facuta mai larg sau ce pod trebuie largit. In timp (si in functie de accidente) lucrurile au evoluat de la sine. Fiecare si-a dat seama pe propria piele “unde poate accelera si unde trebuie sa franeze. Nu au reusit toti, asa e, insa cine zice ca suntem egali??
Si uite cum astazi unii au autostrazi pe cand altii (*tu, tarile socialiste) inca merg cu caruta. Uite cum unii se descurca fara semafoare, fara “reguli” (reglementare – vezi Olanda care a renuntat la semafoare), uite cum la noi esti obligat sa mergi prin sate cu 50 (si tot avem de 5 ori mai multe accidente).
Tu, in socialismul tau, probabil consideri ca acel drum forestier de la inceput a aparut asa, din senin. Probabil crezi ca “Statul” este extrem de inspirat si construieste autostrazi oriunde colt de multe, toate avand 4 benzi si fiind doar in linie dreapta. Dupa un “plan cincinal” stabilit de niste oameni buni la suflet si “Destepti”. Tu probabil vrei ca ceilalti sa se sacrifice pentru binele general pana e gata autostrada, ca tu apoi sa te sui in autobuz (bilet cu reducere evident), si sa mergi “in statiune” relaxat. Ca doar deh, te-ai “sacrificat” vro 50 de ani. Tu si restul socialistilor credeti ca daca trebuie sa ajungi din punctul A in punctul B e suficient sa te sui in “ceva” si gata, ai ajuns..
Well, ghinion fantastic. NIMENI nu poate sa spuna pe unde trebuie sa treaca o “autostrada”. Nimeni nu poate stabili dinainte care e viteza maxima sau minima cu care trebuie abordata o curba, nimeni nu poate sti exact ce vei intalni pe drum (copaci rupti, babe etc). SINGURA CONSTANTA esti doar tu (in caruta, tanc sau WRC) si faptul ca vrei sau nu sa ajungi acolo. ATAT. In liberalism cum gasesti “drumul” tau e doar problema TA.
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 4:30 am
Si uite cum apar aici o groaza de diferente. Uite cum unii ajung mai repede si altii mai incet. Uite cum unii invata pe pielea lor ca nu trebuie sa se arunce in necunoscut aiurea fara faruri (poate le merge o data sau de doua ori insa pe termen lung sunt victime sigure), uite cum unii invata ca uneori mai si “derapazi” iar asta poate fi amuzant. Nu toti au nevoie de ABS si ESP, unii pot controla chestiile astea mai bine si fara, din instinct.
Doar “voi” intrati in panica cand vedeti ca “autobuzul” (statul) merge oblic. Doar voi va lasati controlul pe mana altcuiva – si credeti ca daca sunteti pe o autostrada in linie dreapta (facuta de stat) totul e ok. Culmea e ca tocmai astfel de abordari socialiste predispun la inconstienti care merg ca niste saci de cartofi cu 140 prin ceata sau polei, fara a avea nici o reactie sau CONTACT CU REALITATEA, obisnuiti ca tot timpul “altcineva” sa aiba grija de ei. Tocmai astfel de oameni fac cele mai mari tragedii.
Din cauza asta am spus ca pana si daca iti dau un mercedes la cheie tu il vei face praf, chiar daca mergi pe autostrada toata viata. Uneori (rareori, asa e) viata iti arata ca de fapt nu stii nimic.
Dar hai sa revenim la metafora cu Sebastian Loeb. Cine crezi ca ii spune lui cand sa accelereze si cand sa puna frana, cine crezi ca stabileste astfel de reguli – Statul?
Probabil dupa parerea ta statul s-a trezit asa intr-o noapte si a spus ca: ok, gata, de maine dau o lege ca pe drumul asta sa mergeti toti cu 140 – asa ca reducem dobanda de referinta, marim de 20 de ori masa monetara si va lasam sa “accelerati” (dupa deal e Berlinul).
Si daca va busiti (criza – vezi ce se intampla cum cand toti plang prin santuri), uite ca vin eu repede cu targa (bail-out) si va salvez. Evident, pe toti. Ca doar sunt “Mos Craciun” si aici traim in Wonderland, nu?
Aham. Doar un idiot poate sa-si imagineze ca va fi salvat in cateva minute si ca “nimic rau nu i se poate intampla”. “Ca doar merge pe autostrada, in autobuz”. Uneori doar experienta soferului (mai exact interesul personal, instinctul de conservare) ii spune ca nu trebuie sa forteze, ca nu trebuie sa accelereze chiar daca toti in jurul pluseaza ca niste inconstienti. La fel cum tot lipsa acelui interes personal (sau raspundere penala, obligatii materiale etc) il fac sa-si bata joc si de masina si de pasageri (victime), pentru ca oricum el nu va pati nimic. Adica vezi ce patesc de obicei socialistii cand isi voteaza un om de’al lor, din popor, sa conduca tara (idealul suprem), toti avand “imunitate parlamentara”, evident. Chiar daca in ultimii 20 de ani ori au intrat in santuri ori au stat pe loc. Ce daca au facut praf motorul si au strambat aripi – asa se invata meseria, nu?
Adica iarasi esti cu logica pe camp, in loc sa lasi lucrurile sa mearga de la sine tu ce faci: ii obligi pe toti sa stea inghesuiti ca tot tu sa descoperi cum se ia o curba. Faza nasoala e ca astazi, dupa 20 de ani in care tu si ai tai v-ati uitat ca maimutele in calendar (la mercedes), uite ca au venit unii si ne-au tras din santul in care ati reusit cu talent sa ne bagati (ceausescu, mineriade etc). Din cauza asta abia prin 2005 reusisem si noi in sfarsit sa mergem cu 50-60 la ora, “sa fim in randul lumii”, sa vedem ca nu mai stam pe loc. Insa vezi belea, tot “VOI” erai la volan. Faptul ca habar nu aveati sa conduceti nici macar o trotineta si-a spus cuvantul din plin: cand ati scapat la linie dreapta v-ati infipt in acceleratie (tipic – economia duduie, vosganian etc), probabil avand impresia despre voi ca va descurcati, ca sunteti “singurii cu experienta”.
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 4:31 am
Nici cand era mai mult decat evident ca urmeaza ceva nasol nu ati recunoscut pericolul (toamna 2008 – “Romania nu va fi afectata de criza”), nici acum cand ati pierdut controlul si fara un FMI eram demult cu rotile in sus, nici azi nu vreti sa va recunoasteti greselile. Neamuri de manivela, asta sunteti, asta ati fost – din cauza asta nici nu am pretentii de la voi. Vreau insa sa va dati la o parte, sa lasati pe unii care macar au incercat sa conduca o masina mica, care s-au descurcat si pe drumuri nesemnalizate, prin gropi, zapezi sau ploaie. Spre deosebire de “voi”, acesti “intreprizatori” au incercat macar sa mearga pe picioarele lor, RISCAND, n-au mers cu trenul toata viata. N-au avut nevoie de reglementari (indicatii pretioase/semafoare/parapeti) si nici nu prea stau la bariera prea mult. Stiu ca nu va convine insa asta e, acei intreprinzatori (lacomi, hoti etc) se descurca mai bine ca voi.
Tu Gheorghe poate nu vezi insa acum vremurile sunt extrem de grele, TOT GLOBUL s-a trezit in serpentine, cu viteza prea mare, PE POLEI. Faptul ca timp de zeci de ani “ati stabilit cine si cum trebuie sa mearga pe stada” (socialism) acum isi spune cuvantul din plin. Islanda, Letonia sau alte tari sunt deja praf, US, UK, Irlanda, Spania s-au lovit de parapeti, Grecia urmeaza sa iasa in decor. Din spate vine China, care desi nu pare a avea o problema crede-ma ca nici ea nu sta cu “franele” prea bine – si mare lucru sa nu intre peste noi in…n parapet e Georgia). Acum chiar daca puneti pe margine zeci de indicatoare si reglementari nu cred sa va asculte cineva. Pana sa respecti regulile trebuie intai sa supravietuiesti.
Asa ca incearca sa vezi si tu in ce situatie suntem. Acum nu e deloc momentul sa descoperi (in sfarsit) cine a inventat motorul cu abur sau apa calda. Singurul lucru bun pe care poti sa-l faci e sa lasi propaganda deoparte, sa realizezi ca “esti pe cont propriu” (vezi 2008 – “scapa cine poate”), sa intelegi ca acum e momentul sa iti gasesti singur DRUMUL TAU. Prin padure, prin iarba, pe unde vrei..
Sa intelegi ca autostrada aia nu e deloc SAFE, ca poate ar trebui sa fi dat mai mult credit unora care s-au aventurat prima data in Necunoscut si au construit acel drum (din banii si experienta lor). Acum ar trebui sa-ti scoti caietul de notite si sa te intrebi cum reusesc indivizi ca Sebastian Loeb sau Schumacher sa fie campioni mondiali atat de multi ani la rand (Goldmand Sachs, Morgan), sau de ce incearca Gig…cioarele atat de des. Ai vedea ca DOAR ASA poti inventa viitorul, doar asa poti gasi o solutie. Absolut toti au avut aripi indoite, corect, insa ce diferenta.
Hai altfel: gandeste-te ca in vremurile de acum copii tai au o problema de VIATA SI DE MOARTE, si trebuie sa ajunga la spital URGENT. In cine ai incredere? In “soferul de autobuz fara responsabilitati” sau in Gigi Galli? Crezi ca el nu stie sa mearga SAFE, ca nu intelege RISCUL? (vezi film ca sa intelegi notiunea de “pedala la fund”). Cu toate ca are cele mai multe accidente din tot WRC-ul uite ca tocmai pe el ar trebui sa-l alegi.
De ce? Pentru ca el stie sa foloseasca toata soseaua disponibila, merge pe contrasens, taie curbele, iese pe camp, prin santuri, prin zapada, pe polei, pe doua roti, pe una, prin aer si la urma tot ajunge la destinatie (intreg sau nu e doar o chestiune de alegeri personale, si nu “destin”). Tu cu “soferii tai” nu aveti absolut nici o sansa.:D
Asa ca n-ai decat sa blochezi drumurile (Grecia), sa iesi in strada, sa faci ce vrei.Acum autostrada s-a terminat. Ai doua variante, ori gasesti un drum prin padure, ori inveti urgent sa inoti. Alege.
(btw: daca te gandesti ca cea mai scurta distanta dintre doua puncte e in linie dreapta ar trebui sa inventezi un avion. Insa acolo e mai complicat
)
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 5:23 am
btw2: Gheorghe, sutul in bot de mai sus e pentru chestia urmatoare:
Nu e mai raţional să discutăm despre funcţiile statului, despre limitele intervenţiei, despre raportul stat-piaţă, despre eşecurile pieţei şi cum pot fi corectate? Măcar nu pierdem timpul…
Te rog nu mai intoxica lumea cu parerile tale (false) pentru ca miroase de la o posta oricat ai incerca sa-ti ascunzi manipularile de neam prost. “Piata” nu are cum sa dea gres. Daca maine incepe un razboi civil cu bombe atomice virusi etc si se curata toata omenirea de pe glob uite ca nu piata a gresit, pentru ca din punct de vedere al gandacilor (bacteriilor whatever) PIATA abia atunci ar face dreptate – ar castiga doar ei, noi/oamenii fiind cei eliminati. Din punctul “lor” de vedere “mana invizibila” s-ar razbuna pentru miile de ani in care i-am omorat (insecticide, ecosistem etc).
Inteleg ca tu acum ai vrea sa vina cineva sa-ti arate poteca, sa-ti explice cu ce viteza trebuie sa mergi, unde sa pui frana, unde sa accelerezi (deh, singur iti ceri conducatorii) insa guess what: asta e imposibil. Nimeni nu poate sa-ti arate care e salvarea – trebuie sa o descoperi singur.
Stiu ca nu ma crezi si ca iti vine foarte greu sa accepti asta (sa te dai jos, sau cauti/inventezi pentru prima data si tu ceva) insa uite un sfat sincer si dezinteresat: daca ramai in “autobuz” cu restul maimutelor va fi mai rau.
By Constantin Gheorghe, februarie 17, 2010 @ 6:19 am
Extra300, după delirul de mai sus, m-ai convins! Eşti pur şi simplu prost! Iremediabil prost. Păcat…
By borat, februarie 17, 2010 @ 7:27 am
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 7:39 am
Asa-i ca nu stii sa conduci o masina? O caruta macar, poti?
Uite, pot sa pun pariu cu tine ca NU ai inventat absolut nimic (inginer aeronave, da?), ca nu esti in stare sa inveti absolut nimic, ca habar nu ai sa te descurci in lumea reala fara vrun “ajutor de sus”, fara sa te duca cineva de “manuta” si sa-ti dea mura in gura tot.
“Autobuz” scrie pe tine, tren, tratament la Baile Herculane prin sindicat.
Sincer acum, nu cred ca esti in stare sa faci ABSOLUT NIMIC cum trebuie (uite un exemplu: http://wwwcalatoriivirtuale.blogspot.com/ adica ai renuntat rapid). Lenevia intelectuala sa stii ca se vede uneori foarte clar si un ochi antrenat isi da seama imediat.
Motiv pentru care incet-incet “grasimea” (socialismul) ti s-a adunat pe creier, motiv pentru care creativitatea ti s-a atrofiat, inteligenta (tot o forma de creativitate) ridicandu-se acum pana cel mult la nivelul unui sobolan socialist cu dunga rosie idoctrinat, trimis in misiuni sinucigase de superiori. Cred ca pana si ei rad de tine, nu-i asa?
Hai, recunoaste acum. Prima data e mai greu.
By borat, februarie 17, 2010 @ 7:49 am
voi doi demonstrati cat de eficient se organizeaza, in mod natural si de capul ei, societatea. nu e mai bine sa va desparta “politia” inainte sa va spargeti capetele?
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 7:52 am
Nope, nu e nevoie de politie. E mai simplu.
Daca Gheorghe nu se baga pe “directia mea” e OK. Scapa.
Daca se baga, atunci trec peste el. Ghinion.
By Bogdan Glavan, februarie 17, 2010 @ 8:36 am
@Constantin Gheorghe:
Despre intrebarile tale am discutat tot timpul! Ti s-a parut ca imi scapa ceva?!
By Bogdan Glavan, februarie 17, 2010 @ 8:39 am
@Borat:
Ei doi demonstreaza mai degraba lipsa de organizare decat “organizarea naturala”, sa nu inducem lumea in eroare. Desi, daca ne gandim ca “confruntarea are loc pe acest teren, ne putem gandi ca e perfect organizat totul.
By Ovidiu, februarie 17, 2010 @ 8:50 am
Cool: http://valeriuss.blogspot.com/
Super cool: http://anticapitalism2.blogspot.com/
dublu plus cool: http://www.marxist.com/ro/
By Ovidiu, februarie 17, 2010 @ 8:55 am
marxist.com/venezu…itorii-reaciunea.htm
“Clasa muncitoare nu maipoate tolera pe aceşti criminali. Se impune formarea de urgenţă a miliţiilor muncitoreşti care să patruleze prin cartiere şi să asigure securitatea populaţiei. Numai miliţiile muncitoreşti poate proteja muncitorimea de aceşti terorişri, duşmani ai clasei muncitoare. Este urgent ! Clasa muncitoare nu are nevoie de martiri, ci de luptători pentru interesele ei ! Dacă muncitorii nu pricep acxest lucru şantajele, ameninţările, bătăile şi torturile vo continua. S-a reuşit înlăturarea loviturii de stat. Acum trebuie ănvinsă contrarevoluţia pe stradă, în fabrici, în cartiere. Nu ne putem permite să mai tolerăm fapte criminale ca acestea.”
By Constantin Gheorghe, februarie 17, 2010 @ 8:57 am
Nu, totul este perfect1 Adevărul a învins! Trăiască statul minimal invizibil! Pace şi prietenie!
By Extra3OO, februarie 17, 2010 @ 9:05 am
Gheorghe, eu inca ma intreb care e adresa corecta: Http://wwwcalatoriivirtuale.blogspot.com/ e cu punct sau fara punct dupa www?
By ionut, februarie 17, 2010 @ 9:20 am
@borat
Sunt perfect organizati (sunt pe o proprietate privata), iar daca proprietarul (care in cazu’ asta e si politia) nu intervine, care e problema?
Vreau doar sa-i spun lui @Extra 300 ca, in ce-l priveste pe cgheorghe, e munca in zadar, pierde degeaba neuroni incarcand sa-i “explice”, in timp ce asta raspunde (in bunul obicei socialist, amintiti-va de tov. iliescu)la cu totul altceva, iar cand nu mai are raspuns (foarte des dealtfel) esueaza in atacuri si jigniri “de santier” (remember again: mai animalule!)
Ce sa faci, “carnatari” care au acces la net, n-au citit in viata lor o carte in domeniu (cazul de fata economic), da’ dau cu voiosie cu “oistea -n gard” ca “e” si ei oameni si “parerea ta conteaza”.
By MIA, februarie 17, 2010 @ 7:24 pm
>Statul e doar un exemplu, e drept cel mai important. El INSTITUTIONALIZEAZA incalcarea drepturilor de proprietate
Curios – cîtă vreme istoriceşte vorbind statul a apărut tocmai pentru combate încălcările dreptului de proprietate şi pentru a permite existenţa unui sistem juridic unitar.
By Daniel, februarie 17, 2010 @ 8:09 pm
@MIA
Asa o fi fost candva.
Acuma, multumita unora (uita-te in oglinda) care considera ca lucruri gen “justitia sociala” (ca si cum ar avea vreun sens conceptul) sunt mai importante decat proprietatea privata, lucrurile stau altfel.
Eu personal n-am reusit sa aud nici o explicatie a conceptului de “drepturi pozitive” (alea atat de dragi socialistilor) care sa nu implice o incalcare a “drepturilor negative” (gen dreptul la proprietate).
By MIA, februarie 17, 2010 @ 8:19 pm
>Eu personal n-am reusit sa aud nici o explicatie a conceptului de “drepturi pozitive” (alea atat de dragi socialistilor) care sa nu implice o incalcare a “drepturilor negative” (gen dreptul la proprietate).
Curios – în ţări în care drepturile “pozitive” sunt mai bine puse la punct decît pe la noi nu am prea auzit de atîtea încălcări ale dreptului “negativ” a proprietate ( de ex. ) ca pe-aici … asta doar aşa, ca observaţie.
By MIA, februarie 17, 2010 @ 8:27 pm
>{…}care considera ca lucruri gen “justitia sociala”{…}
Electoral vorbind “jutiţia socială” e un chestie de cam multişor moartă şi îngropată, nici în România nu s-a cîştigat mai mult de un set de alegeri cu sloganul ăsta.
Obiectivul mai pragmatic la ora actuală de prin ţările care “contează” ( deşi nespus explicit ) e maxim aşa … să se dea ceva şi la masa de nehaliţi care ajung de prin cine ştie ce stat african/au fost născuţi în cine ştie ce cartier bîntuit de droguri şi violenţă ca să nu ajungă să dea foc la cauciucuri pe străzi sau să ia gîtul la restul cetăţenilor …
By Daniel, februarie 17, 2010 @ 8:44 pm
@MIA
In stilul tau tipic, ai fentat raspunsul.
Sau nu esti capabil de chestii mai sofisticate decat “lui X ii merge bine, X practica Y, deci trebuie sa practic si eu Y” ?
By MIA, februarie 17, 2010 @ 9:15 pm
>In stilul tau tipic, ai fentat raspunsul.
Nope – am răspuns prin analogie cum se practică pe-aici pe “scară largă”.
By Extra3OO, februarie 18, 2010 @ 5:51 am
Nope MIA, prin analogie ar insemna sa primesti inca un “sut in dinti”. Cu manta, daca vrei – pentru ca altfel nu ai cum sa atingi “bila”(tu fiind in snooker).
..
Turambar, vezi ca de cele mai multe ori trebuie sa te pregatesti de curba cu 200 de metri inainte, sa ai viziune pe termen lung. Asta nu inteleg socialistii, ei se uita doar la beneficiile imediate, “la botul masinii” (gen le marim somajul si ne voteaza – sau “ii astfaltam drumul comunal din fata casei si ala e un om fericit” – Vacaroiu 2002).
Multi leftisti nu inteleg ca ‘Sfortza’ nu mai sta in numarul de cai putere si nici in cat de mare e utilajul, ci in ADAPTARE (la conditiile de drum) si EXPERIENTA (care o capeti numai daca ai curaj sa iesi din norme). Poti sa ai sute de cai putere, poti sa stii traseul si cu ochii inchisi (*din carti) – intotdeauna se va fasi o surpriza. O ploaie, un polei si gata, totul s-a schimbat – de unde si expresia ca fiecare sofer de tir are copacul lui.
Exact asta s-a intamplat acum, multi nu realizeaza insa toata omenirea este intr-un derapaj controlat. Scapa cine poate (<a href="http://www.youtube.com/watch?v=C2rWHOhXaXY"stie).
By Turambar, februarie 18, 2010 @ 9:52 am
Da, inteleg analogia: conditii ideale (pista de formula 1) vs conditii reale (drum de la mamica lui, fie cu asfalt, fie cu pamant de padure). Priceperi diferite.
Buuun. Cei care ma cunosc cat de cat, care mi-au citit blogul sau mi-au mai vazut comentariile prin alte parti stiu ca nu tin cu ursull. Imi repugna abordarea socialista (aia care pune la indoiala dreptul la proprietate privata), imi repugna experienta jumatatii de secol in care am stat sub cizma sovietica. Poate in parte si datorita acestui context, de asemenea sunt reticent si la discursul social-democrat (da pt proprietate privata, insa influenta mare a statului in procesul de redistribuire). Buuuun. Asta de la bun inceput, ca sa nu creem confuzii.
Acestea fiind spuse, voi juca un pic rolul avocatului diavolului. Voi scoate in evidenta unele note false din ceea ce cu patima si cu buna retorica ai spus mai sus. Fac asta pentru a-ti arata maniera in care alti preopinenti, mult mai dedulciti la gustul ranced al vietii in socialism, vor da iures sa ti le scoata pe nas pt a minimaliza puterea de convingere a discursului tau (we’re speaking here about power and contest and ideology and rethorics, da?)
Buuun. Sa incepem:
- Orice analogie este inerent limitata. Mecanica nu seamana cu chimia si chimia nu seamana cu fizica si nici unele nu seamana cu Formula 1 sau cu RWC si mai ales si mai ales nici unele din astea nu seamana cu viata reala, care nu e doar competitie si risc si economie si cauzalitate de-aia mecanica si simpla, mai este si complexitate si social si textura vietii de zi cu zi si cultura (in sensul antropologic al cuvantului – valori si proceduri si artefacte) si interese militare si razboi. Si geografie si meteorologie si religie si chestii. Multe chestii. Buuun. Ori de cate ori vei incerca pe cineva sa convingi folosind analogii, preopinentii tai vor veni sa-ti dea peste nas si sa-ti arunce in derizoriu argumentele, pe principiul ca iarna nu-i ca vara si societatea nu-i ca motoru.
- Da, intr-adevar sunt de acord cu tine ca neprevazutul poate sa dea peste cap orice organizare si ca cea mai buna abordare este cea evolutiva (adaptativa, de adecvare la conditiile de mediu in continua schimbare). Asta mai ales intr-un context complex, cu muuuulte multe variabile, ale caror interactiune nu poate fi prevazuta. Problema cu adaptarea este ca nu vrem sa contina aceiasi combinatie de recompense si riscuri pe care o intalnim in biologie, in the nature red in tooth and claw. Oamenii, pe parcursul istoriei, au ajuns la concluzia ca poate e mai bine sa evitam maniera puternic competitiva si de cele mai multe ori agresiva in care speciile fie au succes, fie si-o iau in bot si pier. Inlocuieste “specii” cu “societati” sau “culturi” si vei avea o critica in nuce a darwinismului social. E clar ca trebuie sa existe niste mecanisme de minimizare a riscului. Din fericire, istoria recenta, a aprox. ultimelor doua secole, arata ca aceste mecanisme s-au dezvoltat in marea majoritate a societatilor. E drept ca am avut parte si de unele din cele mai mari nemernicii ale istoriei umane (razboaiele totale WWI si WWII, comunismul, Pol-Pot si alte chestii de-astea crincene). Insa per ansamblu traim intr-o lume din ce in ce mai buna, si asta (si) datorita mecanismelor de siguranta dezvoltate de maniera centrala. Adica plasa de siguranta. Adica statul. Buuun.
- In privinta celor mici si adaptabili care s-ar pricepe mai bine sa conduca marea caruta a statului catre ape limpezi si catre green pastures si pe drumuri fara de hartoape (na, ca sa vorbesc si eu in alegorii geografice de calatorie :p ), ma tem ca si ei vor fi la fel de nepriceputi precum ii acuzi – pe buna dreptate – pe actualii guvernanti sau pe cei din istoria noastra recenta. Exemplul trist al istoriei noastre recente il reprezinta perioada Constantinescu, in care oameni manati de bune intentii si principii au dat rasol pen’ ca nu s-au priceput. Toti Varujenii si Ciorbii si Dejeii si cei 15 mii de specialisti clamati ca vor veni si vor transforma Romania intr-o tara mandra precum soarele de pe cer s-au dovedit a fi barbi, panglici, amageli. Au fost iaca acolo si ei niste oameni nici mai buni, nici mai rai decat altii (unii zic ca totusi mai putin priceputi organizatoric decat politrucii aflati pana atunci la putere). La fel precum in matematica nu exista maniera privilegiata de a o invata, la fel si cu conducerea unei asemenea magaoi complexe precum este un stat: nu invetzi decat prin calificare la locul de munca. Ucenicie pe masina care merge din plin. Ce faaac? Unde se duuuce? De care maner traaaag? Aaaargh! Sa ma invetze cineva. Nu te invatza decat aia care au invatzat deja, tot prin acelasi procedeu. Daca vor sa o faca, bineinteles. In general, nu vor, ca atunci inveti si tu si poate te pricepi mai bine si le iei locul si nu mai ajung la cascaval si nu e bine pentru mamicile lor. Vezi cum a invatzat Basescu si Blaga si cum in consecinta nu mai ajunge la cascaval, la manerul puterii Nastase.
In acest caz romanii aveau dreptate: ca sa minimizezi riscurile unei conduceri proaste, gen cei 15 mii de specialisti (da, stiu: nu aveau de unde sa invete atata timp cat pana in 1989 nomenclatura avea monopolul acestei practici la locul de munca), deci ca sa minimizezi aceste riscuri, introduci o procedura de tip cursus honorum. De la mic la mare, de la mai simplu la mai complex, de la chestii marginale pe care inveti sa le faci si daca le strici, nu produci mare paguba, daca nu, mersi la pasul n + 1. De la local si de la consilier la primar la judet la prefect la parlament la guvern la ministru la ministru de-ala important la presedinte de stat. Aici avem o problema: riscam sa o dam in principiul lui Peter. Riscam ca pe parcursul acestui cursus honorum omul, catindatul, sa isi atinga nivelul propriu de incompetenta, dar pe urma sa fie prea tarziu. Nu mai potzi sa-l dai de acolo jos nici cu prajina, nici cu melitzia, nici cu DNA-ul, nici cu referendumul, si toata lumea se jeleste si isi smulge parul din cap: aaaargh! cum scapam de Geoana? aaargh! cum scapam de Basescu? Aaaargh! cum de-a ajuns Bogdan Olteanu acolo si cum scapam de el? Mda. Selectia elitelor. Poate discutam altadata, nu in acest comentariu care risca sa ajunga un roman.
Discutia trebuie sa se concentreze in acest caz, aici, acum, deocamdata nu pe selectia elitelor, asa cum tinzi tu sa o faci, ci pe principiile care le bunem la baza bunei vieti, a bunei guvernari. Ca la matematica: hai sa ne definim mai intai axiomele. Proprietate privata, libertate, egalitate de sanse, drepturile fundamentale. Adica, doamnelor si domnilor, Constitutia. Declaratia drepturilor omului. The founding fathers approach. Buuun. Pe urma, intram in detalii. Dupa cum stim, toata nasoleala rezida in detalii. The devil is in details. Bun. Suntem de acord cu proprietatea privata. Dar statul, statul ce face? Are si el o bucatica? Da. Buun. Cat de mare? Care sunt domeniile strategice in care statul isi asuma fie monopolul, fie influenta asupra detinerii si producerii de plus valoare, plus-valoarea aia de ma tachina Machiavellian mai sus? Ce facem cu productia de armament? Dar de medicamente? Dar cu productia de energie, mai ales cea atomica? Cine face drumurile? Cine le detine? Cine face scolile? Cine le detine? Cine hotaraste ce programa? Dar fabricile de pantofi? Se baga statul si in fabricile de pantofi?
Aici intervin variatiile, aici incepe cearta ta cu Constantin Gheorghe.
Dupa domeniile strategice de detinere si producere de plus-valoare, vine problema redistribuirii. Buuun. S-a produs atat. Cat din acest PIB il foloseste as it considers fit ala care l-a produs si cat il luam noi, in marea intelepciune geniala de tip strategic a noastra, a statului, ca stim noi mai bine ce sa facem cu el. Cum sa producem legi, cum sa le punem in aplicare, cum sa pazim respectarea lor, cum se educam copiii, cum sa-i aparam de pericolele interne si externe, cum sa construim si sa intretinem infrastructura. Aici continua cearta ta cu Constantin Gheorghe. Cat din placinta cea mare o controlez eu direct si suta la suta (domeniul public), cat din placinta cea mare o controlez indirect prin taxe, impozite, ca sa intretin domeniul public.
Nu exista extreme. Au incercat si unii, si altii. La o extrema este nashparleala stalinista si hitlerista si maoista, la gandul careia se face pielea gaina pe unii dintre noi. La extrema cealalta sta anarhia, statul lipsa, despre care atrage atentia Constantin Gheorghe, poate cu mult mai multa patima decat ar fi cazul. Poate ca sunt si alte interese in patima selectiva a lui Constantin Gheorghe, insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa stam la bere, chiar si virtuala, si sa incercam sa discutam fara patima: din experienta noastra de pana acum, din acele trial-and-error si cai nebatatorite inca de care povesteai mai sus, ce am invatat? Care sunt feliile de placinta de care statul trebuie sa se ocupe si care sunt feliile care trebuie lasate in pace?
Si totul boils down eventually to principles. Liberalism: responsabilitatea personala. Buuun. Care sunt riscurile? Stim si ar trebui sa putem sa ne purtam singuri de grija. Buuun. Ce te faci cu zonele in care de unii singuri nu putem sa ne purtam de grija? Daca nu suntem in stare sa facem singuri drumuri si hidrocentrale si tuneluri prin munte, daca nu suntem in stare singuri sa facem tancuri si sa aparam granitele, e cazul sa acceptam ca si statul are bucata lui de responsabilitate? Buuun. Social-democratie: plasa de siguranta. Ajutorarea celor care au fost mai putin norocosi si care, daca nu-i ajuta nimeni altcineva, mor in chinuri si in zdrentze. Buuuun. Care sunt riscurile? I-auzi, Constantin Gheorghe: o sa fim o tara de pomanagii si de asistati si de pensionari de boala inchipuiti si de tigani care striga cinici din Mercedesul lor second hand: da’ne! da’ne, sau suntem furiosi si votam pe altul, mai populist si mai pulist, care ne da. Indiferent de consecinte si de sustenabilitatea acestei proceduri, tu sa ne dai, boierule!
Buuun. Aici trebuie sa discutam. Justa masura. Sa lasam la o parte ideologia, coane Gheorghe, si trairismele ca socialismul e cel mai bun. Ca nu e bun. Doar daca nu cumva ti-e dor de fratele mai mare rus care libertatea ne-a adus. Sa lasam la o parte excesele, coane Extra3000, pentru ca tocmai s-a vazut ca si neo-liberalii cam au dat rasol.
Discutia, dincolo de eventualele registre retorice mai la shto, e cat se poate de serioasa. Si, in consecinta, trebuie sa ne gandim sine ira et studio, cum zice neamtzul in limba lui gota.
Mama, cat am scris. Deci cand imi dati bere?
By Extra3OO, februarie 18, 2010 @ 10:47 am
Asa e la “parastas”, se vorbeste mult. A fost un om bun maica, cum il chema? (socialism)
Zic pe scurt dar o sa revin:
- Extremele sunt ok. E vorba doar de principii, gen “nu apasa pe acceleratie si ambreiaj in acelasi timp” – ca regula. Intai ambreiaj si apoi schimbator. Gravitatia e doar in jos, 1+1=2 – chestii de astea categorice, logice, cu care nu se negociaza deloc.
- Trial and error se aplica doar la ruta aleasa, acolo chiar nu e cazul sa fii incapatanat. Incerci, mai dai inapoi, incerci din nou – insa nu e cazul sa fii conscvent in erori. Doar Gheorghe merge fix drept inainte, cu mainile inclestate pe volan “like it’s no tomorrow” insa nu prea stie sa schimbe vitezele. Doar el refuza sa dea inapoi.
- “egalitatea de sanse” e o prostie (vezi Tutea). Nu e drept natural cum nici “dreptul la munca” nu e obligatoriu. Nu ma obliga nimeni sa-l angajez pe Gheorghe daca acesta cere asa ceva (ba ar fi chiar periculos). Defineste-ti termenii corect. :p
- cum scapam de basescu/olteanu etc? Ii lasam sa-si atinga intregul potential. Spunem “pas”. Ne retragem in munti. NU te poate obliga nimeni sa muncesti, nu te poate obliga nimeni sa “inventezi”/gasesti ruta/sa risti ceva – daca nu vrei. Base si restul se “vor retrage singuri”, intre ei. E cel mai eficient mod.
-
- “ajutorarea celor care mor in chinuri si zdrente” – Si ce vina am eu???? In baza carui drept sunt obligat sa iau sacii de cartofi cu mine, sa-i duc in spate timp de 50 de ani si acestia sa-mi scuipe in nas? Eu vreau ca acesti indivizi care cersesc acum pe marginea soselei (pentru ca autobuzul s-a rasturnat) sa realizeze ca vina este exclusiv a lor, sa nu mute responsabilitatea pe spinarea mea – culmea, “eu”, care am fost primul ce a descoperit acel “drum” in urma cu multi ani, devenit acum un fel de “autostrada”. Macar de ar fi respectat instructiunile de folosire spuse de mine atunci, daca ar fi inteles de ce trebuie franat in nu stiu ce curba si de ce e nevoie de parapeti in alta. In fine, cel putin sa nu ma oblige sa-i iau cu mine – mai ales ca “eu” le platesc absolut tot. Sa aiba bunul simt sa inteleaga ca in mod normal, ei ar trebui sa plateasca, nu eu (si vezi link-ul de jos cu “let’s tax the poor”). Cand ramai noaptea in munti si vrei sa fii salvat cineva trebuie sa plateasca elicopterul ala, nu?
- matematica ne spune ca un principiu logic (*adevar) se aplica si peste 1000 de ani, indiferent de context. De vro suta de ani NIMENI nu mai moare din cauza vrunui adevar spus pe sleau (vezi link, Nietzsche) asa ca daca ar fi sa-ti definesti principiile corect ai vedea ca nu aici este riscul/hazardul moral. Din contra chiar, doar in Socialism (respectiv Nazism care e tot ‘de stanga’ numai ca baietii erau mai curajosi in afirmatii/radicali – spre deosebile de fricosii de aici) doar acolo aveai sansa sa te trezesti dus la Canal sau exterminat in lagar. Tare imi e sa nu vedem executii/otraviri (Livtinenko) din nou. Si nu din cauza mea. Unde vreau sa ajung? La faptul ca privatizarea TUTUROR notiunilor e SINGURA CALE cu sansa de castig, mai ales in vremurile tulburi ce vor urma. De la monopolurile pe energie, justitie, sanatate, educatie samd si pana la interventionism/controlul masei monetare/rata dobanzii de referinta (vezi pedala de acceleratia de care ziceam – camataria), absolut tot trebuie schimbat. Azi nu mai exista balonul de oxigen numit Keynes, nu mai suntem dupa razboi sa avem feministe cu darul muncii si generatii intregi de baby boomers. Din contra chiar – avem pensionari handicapati sau pe caz de boala (vezi Gheorghe & compania). Ce n-au platit nimic, n-au inventat nimic in viata lor insa vor “drepturi”.
Tehnologia ne va salva insa nu cum credeti voi, nu prin “interventia statului”. La asta m-am referit cand am spus ca NU statul a tras curent si apa calda in sate, nu el a ridicat nivelul de trai – ci din contra, el mai mult a incurcat. Fara “stat” rezultatele ar fi fost mult mai spectaculoase. Faptul ca James Watt a invetat un motor cu abur a facut sa avem azi 8 miliarde de asistati social, abia dupa ce a inceput revolutia industriala s-a schimbat “politicul”, nu invers.
Acum va fi la fel.
..
Oricum, mai vorbim. Te las sa vezi cum se merge cu pedala la fund “in viata reala”. Peste 20 de ani chestia asta va fi ceva normal asa ca e bine sa te obisnuiesti.
By Turambar, februarie 18, 2010 @ 11:14 am
Ma tem ca toate exemplele de succes din istorie au la baza statul. Intr-adevar, calea ferata a fost inventata de intreprinzatori privati. Intr-adevar, exploatarea unor surse de energie din ce in ce mai eficiente se datoreaza tot lor, de la motorul cu aburi incoace. Ce te faci insa cu externalitatile? Ce te faci cu poluarea carbunelui ars? Ce te faci cu riscul inerent utilizarii atomului, fie el mic, tactic: iradiere, fie mare: scapa in mainile nebunilor si ne trezim intr-un desert radioactiv? Ce te faci cu interesul privat care duce la belirea muntilor de paduri, la constructiile de-anpulea din orasele Romaniei de azi (nu vorbesc depedeve estetic, ci functional)? Ce te faci cand interesul particular vine, in felurite feluri, sa impieteze asupra interesului meu particular? Cine e arbitrul?
E mult de discutat. Toata lumea discuta pe tema asta. The devil is in details.
Si repet: nu tin cu ursul. Sunt de acord cu autostrazile particulare. Show me, pls…
By ipo, februarie 18, 2010 @ 11:14 am
Cred ca trebuie pus in discutie si modul de control dintre stat si zina privata, pentru ca relatia dintre cele doua echilibreaza atat mecansimele sociale, cat si cele economice. La fel cum organizarea institutiilor politice trebuie facuta in asa fel incat sa existe un echilibru al controlului dintre ele, in economie trebuie ajustat sistemul in asa fel incat coruptia sa poata fi tinuta in limite acceptabile. Pe scurt, o mana ar trebui s-o stranga pe alta.
Si cum echilibriu perfect nu poate exista, ajung si eu la masini si spun ca el poate fi obtinut prin aproximari, prin ghidonari stranga-dreapta alternativ. Pericolul este ca, daca una dintre ghidonari devine prea ampla in una din directii, apoi indiferent cat ai incerca sa contrabalansezi, ai derapat.
By ipo, februarie 18, 2010 @ 11:15 am
@Turambar: exemplul cu energia atomica: daca ea ramane monopol absolut al statului, nu poate cadea in mainile nebunilor? Exista si state nebune, you know…
By Extra3OO, februarie 18, 2010 @ 11:37 am
Uite o chestie care scapa oricarui socialist: voi credeti ca aia care au ajuns sa faca miliarde, CHIAR SUNT NEBUNI? Inconstienti? Iresponsabili?
Chiar credeti ca este atat de usor sa ajungi in pozitia aia sau sa te mentii? Asa credeti voi ca se fac banii?
Daca e sa privim asa uite ca TOCMAI STATUL este complet iresponsabil, tocmai el ascunde mizeria sub pres si calca pe bec de sute de ori mai des. Sa pui un “bugetar” la butoanele unei centrale atomice mi se pare pur si simplu PROSTIE.
Ganditi-va logic: daca o firma privata ar contamina “din greseala” cine stie ce pajiste apoi numarul despagubirilor ar depasi cu mult capitalul social. Ar da faliment rapid. Chiar si in conditiile in care ii are la mana toate organele de control (judecatori, garda de mediu etc), pana la urma tot s-ar gasi O ALTA FIRMA, UN COMPETITOR care sa-i ia gatul (campanii de presa, CEDO etc – unde e nevoie de bani). Voi insa vreti sa se ocupe “statul” – care evident, “are monopol”. Singuri v-o cereti..
..
Autorizatiile de constructie se dau cui are bani. Daca vreti sa nu va treziti cu un bloc langa geam atunci faceti o cheta si cumparati voi terenul de joaca respectiv. Platiti-va singuri firma de paza, salubritate etc. Culmea e ca tocmai cei care nu platesc intretinerea tocmai aia se considera cei mai indreptatiti.
Ceilalti, care stiu ca drepturile inseamna si obligatii, accepta mult mai usor ca daca vor vedere la parc atunci ori cumpara parcul ori isi fac vila chiar in parc.
Vrei 50 de metri liberi in jurul blocului – ok, cumpara-i. Altfel zici “pas”, si te muti!
By Turambar, februarie 18, 2010 @ 12:36 pm
Vezi, ajungem la “libertatea ta ar trebui sa se termine atunci cand impieteaza libertatii mele”. Stii care e problema? Nu de principii, de reguli, ci de aplicare a lor (good governance). Hai sa te ascultam inca o data:
“aca o firma privata ar contamina “din greseala” cine stie ce pajiste apoi numarul despagubirilor ar depasi cu mult capitalul social.”
Stop joc! Ai spus cuvantul magic. Despagubiri. Cine hotaraste daca trebuie sa se dea despagubiri sau nu? De ce nu e mai simplu sa-ti bagi picioarele in ea de pajiste? Da-o-n ma-sa de pajiste, ca si asa nu ne foloseste la nimic.
Ei, vezi? Exact astfel de reguli sunt avute in vedere si SE APLICA DE CATRE STAT (politie, portarei, jandarmi, alea alea) in exact astfel de situatii. Crezi ca in Statele Unite, exemplu prin excelenta al statului minimal, te lasa cineva sa dai petrol pe pajiste? No way, Jose. Dar acum 100 de ani te lasa. Regulile au fost schimbate ca urmare a unor disfunctionalitati aparute in practica firmelor private. Aia dadeau petrol pe pajiste, lumea era suparata, firmei i se rupea in paishpe, lumea a chemat arbitrul, statul: gogule, vino incoace ca e un nene care il doare la basca, statul a zis, dupa inertia de concepere legislativa: baaa gogule, bai Jose, ia nu mai da petrol pe pajiste, ca altminteri trimit garda de mediu si the marines si pe judecatorul de pace si pe rambo sa-ti puna pielea pe gard. si daca o faci din nou, chiar ti-o pune.
Vezi, aici e diferenta. Tot ce vorbim si carcotim noi nu este referitor la principii, ci la good governance. Ca peste tot, si in USA, si in UK, si in Finlanda, si in Franta, si in Italia, si in Grecia, si in tot spatiul asta occidentalo / nord-atlantic care suge de la tzatza acelorasi principii de convietuire sociala, peste tot este un stat care aplica reguli.
Aici trebuie focalizata discutia: ce domenii trebuie reglementate? cum selectezi acel sector public care sa se asigure ca regulile sunt respectate? cum dai la o parte buruienile din el? Deci good / bad governance. Deci coruptie. Deci sloppy rules.
Asta este buba. Asta este vulnerabilitatea acestei zone a lumii, Romania (si nu numai: uita-te la greci, de ex).
Si nici cu autorizatiile de constructii nu e chiar asa. Nici macar nu ma duc la principii, sa vad cine are dreptate si cine nu: tu sau eu. Ma duc la jurisprudenta: la cum fac chestia asta americanii si francezii si englezii si germanii – exemple de good governance. Daca la ei merge, atunci e bine. Asa ar trebui sa facem si noi, ca doar vrem sa fim in aceeasi barca culturalo-valorico-procedurala.
Da?
By Extra3OO, februarie 18, 2010 @ 1:45 pm
“Good governance” e un oximoron. Guvernantii nici sa vrea nu au cum sa-si dea seama ce e “good”. (vezi comentariile mele de aici) :d
Pajistea nu e publica.. e privata. Daca tu iti faci groapa de gunoi (sau combinat chimic) pe pajitea ta (care e langa pajistea mea), si eu ma trezesc in fiecare dimineat cu miros de azomures/crevedia pe pajistea mea, uite cum eu te dau in judecata conform unui principiu numit “drept de proprietate”, nu pentru ca “statul” e sau nu de partea mea.
Din cauza asta se cere mai nou un “acord expres de vecinatate” – asta e rolul lui.
La fel si cu poluarea. Daca nu-ti convine sa stai in Bucuresti si sa vezi blocurile cum se inghesuie peste drum (blocandu-ti tie privelistea spre parc) apoi n-ai decat sa te muti in alta parte, i-ati o cabana la Brasov or somt, aer curat, liniste (nu ai poluare fonica) etc.
Regulile le stabilesc EU, capitalistul. Pentru ca e orasul MEU, nu al tau (*vezi cum a aparut Chicago, NY, Central Park in NY samd).
Chiar ar fi culmea sa fie altfel.
By condensator, februarie 18, 2010 @ 5:33 pm
Good governance is one thing, insa legile care sunt produse si aplicate de catre stat pot fi cel putin de doo feluri
- reguli general ale joculului, fara un rezultat prestabilit
- reguli particulare, cu outcome, de genul “salariul minim pe economie trebuie sa fie de x lei”
Deci inainte sa ne punem problema bunei guvernante ar trebui sa ne punem problema tipului de reguli pe care vrem sa le adoptam.
Tot la principii si valori ne intoarcem … cum vrem de fapt sa ne “constituim”?
By Extra3OO, februarie 18, 2010 @ 5:42 pm
Salariu minim stabilit? Prin lege?
Chiar sunt curios sa vad ce firme vor plati asa ceva. Daca vor mai plati.. (pentru ca pana la salarii e nevoie totusi de profit).
Uneori si 100 de euro e mult. Sa vad eu angajatul care prefera sa nu ia nimic in locul hartiei de 100, mai ales cand poate lucra oriunde doreste si nu il obliga nimeni sa lucreze neaparat undeva.
Ar fi culmea chiar.
By p, februarie 18, 2010 @ 5:51 pm
@ Turambar
˝Aici trebuie focalizata discutia: ce domenii trebuie reglementate? Si nici cu autorizatiile de constructii nu e chiar asa.˝
Pentru ca veni vorba despre poluare.
In Romania criteriul estetic este perfect dereglementat.Estetica este si asta o resursa simbolica.
Piata a decis in defavoarea oricarei reglementari de urbanism si impotriva oricarei constrangeri estetice:
http://cashidelucs.wordpress.com/
Vedeti toate pozele.Si cititi si scurtele comentarii de prezentare.
By MIA, februarie 18, 2010 @ 9:32 pm
>Sa lasam la o parte ideologia{…}
Problema pe zonă nu e cu ideologia – cît cu tentativa de a masca poziţii radical ideologice într-o pretinsă aură ştiinţifică sau, chipurile, de “logică economică”.
By Extra3OO, februarie 22, 2010 @ 5:59 am
Ba exact ideologia e cheia acestei discutii, stimabile demagog obosit, autor de carti triste, pe numele tau (in pseudonim) MIA.
Exemplul cu “cashi de lucs” de mai sus ar trebui sa fie extrem de sugestiv. Este exact imaginea “socialism – liberalismului” numit PSD, unde s-a pornit la drum cu principii TOTAL GRESITE, cu ignorarea dreptului la proprietate, cu amestecarea si faramitarea notiunilor (in stil Ghe, MIA), cu spolierea oricarui principiu NATURAL, de bun simt, pana la refuz.
Intreaba-te stimate P, ce ar fi fost daca “fostii proprietari” ar fi primit LA TIMP casele inapoi. Sau daca terenurile agricole NU ar fi fost faramitate in sute de parcele inutile. Sau daca acumularea de capital s-ar fi facut NU PRIN FURT ci bazandu-se pe principii CAPITALISTE autentice, ce tin cont de drepturile celuilalt. Daca justitia ar fi fost eficienta si neinfiltrata politic de toti securistii pamantului. Sau daca “nu ne vindem tara” ar fi fost inlocuit cu opusul ei.
Asa e ca Romania ar fi aratat altfel?