Logica economica

Deflaţia monetară a continuat în ianuarie

În ianuarie masa monetară M1 (agregatul care exprimă cel mai bine lichiditatea de pe piaţă) a scăzut cu 3,5% faţă de luna precedentă. Avem acum în economie cu aproape 13% mai puţini lei decât aveam cu un an în urmă. Este greu de spus în ce măsură această situaţie se datorează mai degrabă intenţiei decât neputinţei BNR.

Pe de o parte, BNR a fost şi rămâne conştientă că presiunile inflaţioniste pe care le-a creat prin triplarea masei monetare chinese style din ultimii ani au devenit evidente. Din acest motiv continuăm să ratăm ţintele de inflaţie una după cealaltă, chiar şi în timp de recesiune – ceea ce, să recunoaştem, îţi trebuie ceva talent să o faci! Pe de altă parte, BNR a încercat să relaxeze politica monetară şi, în absenţa reducerii rezervelor minime obligatorii şi a ratei dobânzii, deflaţia era cu siguranţă mai aspră.

Deflaţia este bună. Activele speculate intens în timpul boom-ului şi-ar fi văzut valoarea redusă drastic, o clasă întreagă de falşi întreprinzători ar fi fost decimată, iar oamenii precauţi şi cu simţul economisirii ar fi putut să-şi cumpere o garsonieră doar cu 10000 de euro. Judecaţi voi dacă ar fi fost rău sau bine. Există şi temerea că o politică laissez-faire ar fi afectat mai mult forţa de muncă. Este adevărat. Cât timp pentru a produce/vinde orice este nevoie de forţă de muncă, retezarea industriilor cancerigene (dezvoltate exclusiv pe baza creditului ieftin şi a speculaţiilor întreţinute cu acesta) ar fi disponibilizat forţă de muncă. Însă o companie cu 10 salariaţi nu poate concedia niciodată mai mult de… 10 salariaţi! Activele sale însă se pot deprecia nelimitat, adică până la zero! În prezent, sectorul privat a concediat lucrători în încercarea disperată de a-şi conserva profitul sau de a ţine sub control pierderile. La limită, unii patroni şi-au închis afacerile – disponibilizând întreaga forţă de muncă – cu scopul de a-şi conserva capitalul pentru zile mai bune Dacă criza ar fi fost liberă să-şi urmeze cursul, afacerile susţinute artificial ar fi fost scoase la mezat, am fi avut „lichidări” şi “solduri” de 75% nu doar la pantofi şi cămăşi, ci şi la apartamente, ba chiar mai mult în acest din urmă caz (pentru că piaţa imobiliară a fost mai „umflată” decât piaţa hainelor). Nu am fi văzut firme de leasing care mai mult se fac că-şi vând stocul de maşini recuperate, ci antreprenori dispuşi cu adevărat să facă rost de bani.

BNR s-a pus singură cu spatele la perete prin politica inflaţionistă care a alimentat boom-ul economic. Acum, e cam „incorect politic” să reduci oferta de bani, cu un guvern mai înglodat în datorii ca niciodată şi cu o foame enormă de bani; la fel cum este greu să împiedici scăderea masei monetare, doar dacă nu cumva vrei să rămâi definitiv paria Europei, să dai de pământ cu perspectivele adoptării euro şi să intri în istorie ca cel mai longeviv guvernator de bancă centrală şi atât.

Politică monetară | Bogdan Glăvan | februarie 24, 2010 9:10 am

22 comentarii

By MIA, februarie 24, 2010 @ 9:27 am

>BNR s-a pus singură cu spatele la perete prin politica inflaţionistă care a alimentat boom-ul economic.{…}
>{…}iar oamenii precauţi şi cu simţul economisirii ar fi putut să-şi cumpere o garsonieră doar cu 10000 de euro.

Cum BNR emite/are controlul real doar asupra leilor sunt oare singurul care e de parere ca cele doua afirmatii din articol sunt asa … cam contradictorii ?
By Stefan A., februarie 24, 2010 @ 9:49 am

O alta tara in care guvernatorul bancii centrale era numit pe viata , Italia . Cind tara a inceput sa aiba tot mai mari probleme financiare , politice , acesti guvernatori au devenit prim ministri sau presedinti ai republicii!
Efectul a fost limitarea prin lege a mandatului guvernatorului (max. doua mandate).
D.a.p.d.v, aveti perfecta dreptate . Mai degraba va intra in istorie ca cel mai longeviv guvernator si atit . Chiar decorat cu Steaua cu ciolan , pardon , colan !
By Andrei, februarie 24, 2010 @ 10:05 am

@ Bogdan: Avand in vedere deficitul bugetar si cresterea aproape continua a creditului guvernamental nu se poate spune ca sectorul privat a fost supus unui proces de deflatie mult mai accentuat, decat reiese din acest grafic, in mod fortat? Sau altfel spus nu cumva restructurarea masiva a sectorului privat este subminata de deficitul bugetar urias? Masa monetara care intra in economie prin intermediul deficitului bugetar se duce direct in consum si nu in investitii, nu? Si fara investitii de unde crestere economica reala?
Deflatia este buna daca este naturala nu impusa fortat!
By Bogdan Glavan, februarie 24, 2010 @ 10:58 am

Ceea ce numesti tu “deflatie fortata” se cheama de fapt “crowding-out” (efect d evictiune). Deficitul bugetar submineaza investitiile private, corect.
Ca sa lamurim definitiv lucrurile, “deflatia fortata” ar putea fi genul de “deflatie confiscatorie” la care s-a recurs in Argentina, cand depozitele populatiei in banci au fost inghetate, moneda devalorizata, iar cand s-a restaurat libertatea retragerii oamenii au descoperit ca si-au pierdut economiile! Deci, deflatia fortata (confiscatorie) e rea.
By vala, februarie 24, 2010 @ 11:10 am

@ Bogdan

“senzatia” de deflatie nu vine doar din scaderea masei monetere ci si din scaderea vitezei de circulatei a banilor …
poti sa ne spui te rog opinia ta asupra acestui aspect ?

multumesc
By pastarnac, februarie 24, 2010 @ 12:18 pm

Intreb si eu ca idiotul, cum m-a facut cineva ieri pe acest blog, fara inflatie si deflatie nu se poate? Adica, se poate imagina un model economic viabil in care sa nu existe inflatie sua deflatie? A existat asa ceva in istorie? Sau este din start o aberatie?
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 1:10 pm

@Pastarnac

Desigur ca nu exista niciun model economic fara inflatie si deflatie, deoarece schimburile economice fluctueaza, iar oferta de moneeda este usor defazata fata de cerere, ceea ce duce la fluctuatii ale preturilor. Problema dezbatuta aici este originea si amploarea fluctuatiei masei monetare.

Daca avem de-a face cu un sistem bazat pe emisia discretionara de moneda din partea unui organism central (sistemul actual), corelatia dintre cererea de bani si oferta este foarte slaba, iar oferta va fi aproape intotdeauna excesiva, lucru care va duce in timp la inflatie. Organismul emitent, impreuna cu cele asociate, vor beneficia de pe urma accesului rapid la moneda nou generata, inainte ca aceasta sa isi piarda valoarea sub actiunea fireasca a mecanismelor pietii. Ei vor dobandi practic ceva pentru nimic…

Intr-un sistem descentralizat, bazat pe competitia libera intre institutiile emitente de moneda, in care aceasta este ancorata de un bun finit (etalon metalic), oferta de moneda va fi mult mai bine corelata cu cererea, iar fluctuatiile preturilor pe o perioada scurta de timp vor fi minime. Odata cu dezvoltarea economica, in cazul in care cantitatea de metal ramane relativ constanta sau creste lent, preturile vor cunoaste o scadere lenta. Acest lucru nu are insa o influenta negativa.
By Bogdan Glavan, februarie 24, 2010 @ 2:11 pm

@Vala:
Scaderea vitezei de circulatie a banilor, adica cresterea cererii de bani (preferinta pt. cash) tinde sa imprime o tendinta fireasca de cresterii a valorii monedei, adica de reducere a preturilor bunurilor – “deflatia preturilor”. Acest fenomen este separat de deflatia propriu-zisa, “deflatia monetara” care consta in reducerea creditului, a masei monetare. Ambele sunt OK.

Eu vorbeam despre deflatie in contextul crizei, adica al efectelor boom-ului, cand presiunea restrangerii creditului actioneaza ca un “ciocan” suplimentar asupra patronilor stupizi care trebuie sa faca fata oricum lipsei de profit a afacerii. Cu cat sunt eliminati mai repede, cu atat mai bine!
By Bogdan Glavan, februarie 24, 2010 @ 2:13 pm

@Pastarnac:
Alex are dreptate. Problema nu este cresterea/scaderea preturilor. Problema este modificarea arbitrara a masei monetare, de care poti sa scapi doar privatizand (de-adevaratelea) productia de bani.
By MIA, februarie 24, 2010 @ 2:35 pm

>Eu vorbeam despre deflatie in contextul crizei,{…}

Atunci de ce nu se aduce in discutie si efectul unei deflatii ( de catre tip se vrea … din alea care sunt considerate OK asa, aprioric cumva ) asupra datoriilor si in special cele ale persoanelor fizice ?

Probabil o fi o noua manifestare a “dogmatismului” la moda pe zona : mentionam doar aspectele pozitive si le minimalizam/ignoram pe cele negative …

Iar posibilitatea unei “spirale deflationiste” banuiesc ca e considerata asa … un fel de erezie si o imposibilitate si nimic mai mult, nu ?
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 3:05 pm

@MIA

Doar pentru ca toata lumea si-a facut planurile pentru o crestere la nesfarsit a preturilor, nu inseamna ca acestea trebuie sustinute artificial de catre guvern prin emisiune monetara si subventii. Aceste masuri nu vor face decat sa duca datoriile tuturor dincolo de orice speranta de achitare, pe fondul unei inflatii “Weimar Style”. Pe fondul “stag-flatiei” sau chiar “rec-flatiei” nimeni nu vrea sa scada primul preturile, pentru ca se asteapta ca preturile sa creasca din nou, pentru a-si achita nominal datoriile. Macar in cazul deflatiei, actorii economici vor fi fortati sa isi asume pierderile, reevaluand activele la valoarea prezenta.

Spirale inflationiste au existat in istorie de multe ori. Poti sa dai exemplu de spirala deflationista?
By pastarnac, februarie 24, 2010 @ 3:15 pm

@ Alex, multumesc pentru explicatii. Si mie mi se pare buna legarea monedei de un etalon fix (aur sau altceva).
@Bogdan, dar in SUA productia de bani nu e privata? Din cate stiu, Federal Reserve e o institutie privata, nu de stat.
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 3:33 pm

@Pastarnac

Ma bucur ca ai inteles explicatia mea cu privire la problema inflatiei si deflatiei.

FED-ul este un monopol monetar ca oricare altul – practic este vorba de un joint venture intre mai multe banci (lista este secreta). Monopolul este insa garantat de stat (ca orice alt monopol) printr-un act legislativ adoptat in 1913, aproximativ in acelasi timp cu impozitul pe venit/profit. Legatura dintre cele doua masuri este evidenta. Statul devenea permanent dator prin emiterea de obligatiuni pe care FED le cumpara si dadea in schimb bani, care intrau in circulatie. Plata dobanzii acestei datorii trebuia finantata cumva, adica prin impozitul mentionat anterior.
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 3:41 pm

Ca o observatie, sistemul descris anterior nu permite plata tuturor datoriilor, pentru ca odata cu plata lor, s-ar reduce si masa monetara. In acelasi timp, prin plata impozitului cu bani, cetateanul inapoiaza statului datoria cate FED. Absurditatea sistemului este evidenta – o buna analogie ar fi problema cainelui care isi roade singur coada
By MIA, februarie 24, 2010 @ 3:58 pm

>Macar in cazul deflatiei, actorii economici vor fi fortati sa isi asume pierderile, reevaluand activele la valoarea prezenta.

Daca ne referim la re-evaluare de active in ceea ce priveste “consumatorul obisnuit” e un fapt cunoscut ca aceasta re-evaluare are o puternica rigiditate ceea ce ar duce ca – pina la o “renuntare in masa” la bunurile de durata achizitionate, eventual si a gajurilor aferente – o mare parte din bani sa fie folositi pentru plata datoriilor. Chiar considerati ca aceasta e asa o situatie de “OK absolut” ?
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 4:16 pm

@MIA

Reevaluarea activelor este un medicament amar pentru toata lumea. Cu cat este inghitit mai devreme, cu atat gustul sau este mai putin neplacut. Dar de el nu scapa nimeni, oricat “zahar” ar manca inainte

Inflatia incurajeaza intr-adevar achizitia de bunuri durabile, iar acestea sunt in general mari consumatoare de resurse in cursul procesului de productie. Schimbarea frecventa (in perioada de boom) sau renuntarea mai mult sau mai putin voluntara la aceste bunuri (in periada de boost) va lasa o parte din ele in afara circuitului economic, supuse degradarii si devalorizarii. Cu alte cuvinte, inflatia cauzata de emisiunea discretionara de moneda si “ciclul economic” pe care aceasta il cauzeaza vor duce in mod inevitabil la risipa de resurse, mare parte din ele finite (petrol). Oare nu este mai bine ca risipa sa fie prevenita sau macar oprita rapid, inainte de epuizarea acestor resurse?
By Bogdan Glavan, februarie 24, 2010 @ 5:34 pm

@Pastarnac:
Nu stiu unde ai citit ca Fed e institutie privata. Mi se pare ca ai mai spus asta o data. Incerc sa ma gandesc daca exista emitenti privati de moneda pe undeva in lume dar nu gasesc niciun exemplu.
By Alex Nicolin, februarie 24, 2010 @ 9:58 pm

“emitenti privati de moneda pe undeva in lume dar nu gasesc niciun exemplu”

Falsificatorii de moneda – cu ce e moneda facuta la imprimanta mai lipsita de fundamente decat cea facuta de Bernake din pix?
By MIA, februarie 25, 2010 @ 8:10 am

>Cu alte cuvinte, inflatia cauzata de emisiunea discretionara de moneda si “ciclul economic” pe care aceasta il cauzeaza vor duce in mod inevitabil la risipa de resurse, mare parte din ele finite (petrol).

“Risipă” e un termen înşelător folosit aici – “(supra)consum” cred că e termenul corect.

Asta pentru că nu se prea poate vorbi de “risipă” propriu-zisă ( din contră, metodele de folosire au devenit tot mai eficiente ) ci mai degrabă de o formă modernă a “paradoxului lui Jevons“.

Şi da – pe pista asta se poate discuta cu sens – în ideea că o politică bazată pe nevoie de creştere constantă ( şi oarecum automat pe creaţie monetară constantă ) s-a dovenit nu “ineficientă”, cum tot se ventilează pe zonă, ci, din contră, prea eficientă din punct de vedere economic şi a ajuns să readucă în atenţie premisa de bază a economiei politice : cea a resurselor finite disponibile.
By sfm, februarie 25, 2010 @ 3:18 pm

In ce fel statul (generic) o institutie concreta a ajutat ca balonul pietei imobiliare sa stea relativ umflat ?

Nu cumva credem ca totul se intampla din afara noastra si noi nu avem nici o contributie?

Pietele nu trebuiesc amestecate complect. Ele au anumite particularitati. De exemplu daca cumperi un autotursim si il ti in vitrina 3 ani la vanzare ai pierdut probabil 50% din valoare desi e nou. Se intampla oare acelasi lucru cu un imobil oriunde in lume ? Imi perimit sa imi dau singur raspunsul : NU .

La ca puterea de intelegere a fiecaruia sa caute raspunsul de ce.
By Daniel, februarie 25, 2010 @ 6:14 pm

@sfm

Tie concepte gen “bula speculativa” sau “fractional reserve banking” nu-ti sunt prea clare, nu ?

Mai bine ai pune mana si ai citi in loc sa acuzi pe altii de lipsa de “putere de intelegere”.
By sfm, februarie 26, 2010 @ 1:25 pm

omul cat traieste invata . Merci pt sfat Daniel si Keep your foot on the ground !