Ce a fost şi (mai ales) ce va fi euro?
Investitorul Dorin Ghidiu – un fel de Marc Faber sau Peter Schiff autohton, din câte am putut să-mi dau seama urmărindu-l 5 minute la Money Channel – susţine că euro va dispărea în 2015 şi se va reveni la monedele naţionale. O opinie similară şi argumentată aici. Opinii total opuse predicţiilor convenţionale, care vorbesc despre amânarea cu un an a extinderii zonei euro. Astfel, unii zic că România va adera la euro în 2015, exact când alţii spun că zona euro se va destrăma!
Bun moment pentru a reflecta asupra acestei probleme. Am analizat unificarea monetară europeană aici. Astăzi vreau să vă îndrept atenţia asupra ultimului număr din Econ Journal Watch, o revistă ştiinţifică prestigioasă care publică de obicei dissenting views. Mai ales asupra articolului lui Roland Vaubel – uber-economist german, susţinător al producţiei concurenţiale de monedă şi încadrat, în general, în tabăra Public Choice School.
Vaubel spune exact ce am spus şi eu în lucrarea indicată mai sus, dar foarte succint (7 pagini), cu mai mult talent şi cu multe referinţe. Pe scurt, naşterea euro este rezultatul unui proces politic care nu a avut nimic, dar absolut nimic, de-a face cu importanţa economică a unificării monetare: în esenţă, este concesia făcută de Germania în faţa reticenţei Franţei de a accepta reunificarea acesteia.
Vaubel arată cât se poate de concret că criteriile de aderare stabilite în Tratatul de la Maastricht au fost mai mult praf în ochii „analiştilor” şi că performanţa zonei euro în materie de stabilitate a preţurilor a fost relativ scăzută, ceea ce nu trebuie să mire pe nimeni dat fiind că politica monetară a Băncii Centrale Europene se votează, iar la vot participă nu doar Germania, ci şi Grecia.
Vaubel ne lasă în suspans în ceea ce priveşte perspectivele euro. Cred că două variante sunt deschise:
1. fie zona euro va practica o politică din ce în ce mai „iresponsabilă” (vorba lui Krugman), pentru a socializa prin inflaţie povara datoriilor din diverse state membre
2. fie această povară a datoriilor va fi atât de mare şi suficient de asimetrică pentru a justifica spargerea zonei euro – ceea ce nu înseamnă automat dispariţia euro, aşa cum zice Dorin Ghidiu. Mă gândesc că, la urma-urmei, nu e complet neverosimil ca la viitoarele alegeri din Grecia să câştige suportul poporului un populist care să arate neamului calea salvării prin naţionalism monetar!
Politică monetară, Realitatea | Bogdan Glăvan | 
februarie 25, 2010 10:11 am
45 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Dragos, februarie 25, 2010 @ 11:24 am
Daca merg lucrurile tot asa cu euro si dolarul devine leul atractiv .Glumesc bineinteles, dar totusi nu imi e clar deloc in ce moneda ar sta mai bine economiile. Poate a trecut vremea zicalei “Cash is king”.
By Flavian, februarie 25, 2010 @ 12:04 pm
Banuiesc ca ai vazut postarea mea de azi. Dorin Ghidiu se vede ca e incepator in domeniu…
By Tudor Cristea, februarie 25, 2010 @ 12:21 pm
Probabil ca “francezii sint niste diavoli” este inscris in codul genetic german, dar corespondenta privata de pe vremea si din cercul lui Adenauer imi arata ca si nemtii au fost interesati intr-o portie de turkish delight.
By Stefan A., februarie 25, 2010 @ 12:51 pm
Euro nu va dispare .
In cel mai rau caz , va ramine moneda pentru tarile cele mai avansate financiar din UE . Pentru a fi mai bine inteles. Cu ani in urma se preconiza o UE cu doua viteze . RFG + Franta pe post de “locomotiva ” si restul tarilor pe post de “vagoane “.
Trecerea de la “vagon” la “locomotiva” era strict conditionata de indeplinirea unor conditii financiar contabile !
In realitate din aceasta teorie nu a mai ramas nimic .”indulgenta” cu care au intrat in moneda unica tari ca Grecia dar in primul rind Italia a fost dictata de interese politice .
Nici una din aceste tari nu a facut nimic pentru a reduce eficient deficitele dar nici macar nu au reusit sa reduca datoria publica .
Cel putin in cazul italian , actuala datorie publica este lejer mai mare decit datoria existenta cu 10 ani in urma (cind adopta euro). Deci, situatia actuala nu este vina exclusiva a BCE . Este preponderent vina politicii care pentru o sumedenie de motive a “inchis ochii”.
PS. Se “arunca praf” in ochii multimii cu datoria Greciei (300 miliarde daca nu gresesc). Ce spuneti de datoria Italiei care depaseste 1.750 de miliarde si reprezinta singura cam 25 % din intreaga datorie UE ?
By Flavian, februarie 25, 2010 @ 1:05 pm
Dispare Stefane, dispare. Destul de curand.
Si euro si dolar si FED. Zici FIAT money si tragi apa…
By relativ, februarie 25, 2010 @ 1:23 pm
euro este o constructie artificiala, la fel si BCE
nu va amagiti ca “platesc bogatii”, si Romania are de dat bani pentru salvarea guvernului grec (nu grecii in sine, ei o duc bine, nu le plangeti de mila, nu sunt obedienti)
By Bogdan Glavan, februarie 25, 2010 @ 1:38 pm
@Stefan A:
F. buna observatia, exact asta zice si Vaubel, ca ar fi vrut ei, “bogatii” o Europa cu doua viteze. Dar la vot e ca la vot, “saracimea” s-a opus si a iesit o Europa cu o singura viteza – multe tari care au aderat in primul val la euro – dar viteza aia e cam marsarier!
Asta e UE, e a tuturor, democratie nu gluma. Multimea isi impune vointa. si pe masura ce procesul de extindere a continuat, a devenit din ce in ce mai rau.
By Stefan A., februarie 25, 2010 @ 1:55 pm
Domnule Glavan
O notitie care cred ca va “descretii fruntile”
A fost aprobata cererea Islandei de a intra in UE.
Mai lipseste ratificarea oficiala !
Alaturi de Croatia vor intra in 2012.
Nu de alta dar cu datoria pe care o are si Islanda , cred ca la “viteza marsarier” va trebui adaugat un turbo compresor !
By Cristian Orgonas, februarie 25, 2010 @ 3:30 pm
In februarie 2009, cand pesimismul era la moda printre analisti, Dorin Ghidiu a spus la The Money Channel ca actuala criza este cea mai grava din ultimii 350 de ani (s-a dus cu analiza pana la criza lalelelor olandeze din 1637) si ca DJIA va ajunge la 400 de puncte.
By borat, februarie 25, 2010 @ 3:47 pm
am si eu o intrebare. de ce prezicatorii astia renumiti isi mai pierd timpul pe la money channel? daca chiar au avut dreptate si au prezis la asa mare fix, n-ar trebui sa fie toti extrem de bogati la ora asta si sa fie undeva la plaja? sau poate nu-i intereseaza banii
By wolf72, februarie 25, 2010 @ 4:00 pm
@criastian ogaras
400pct(dolari) din 19XX toamna inseamna 2000 dolari de acum. 1000 din 1980 probabil ca inseamna 3000 in 2010.
By Flavian, februarie 25, 2010 @ 4:59 pm
>Dorin Ghidiu a spus la The Money Channel ca actuala criza este cea mai grava din ultimii 350 de ani
Era mai aproape de adevar in acel moment.
>sau poate nu-i intereseaza banii
E de neimaginat pentru unii lucrul asta, nu-i asa ?
By Flavian, februarie 25, 2010 @ 5:17 pm
Dar Greenspan a fost de data asta mult mai aproape de adevar decat nea Dorin:
Former Federal Reserve Chairman Alan Greenspan said the financial crisis was “by far” the worst in history and called the recovery from the global recession “extremely unbalanced.”
In a speech today in Washington, Greenspan said the global economy has undergone “by far the greatest financial crisis globally ever.” He also said small businesses show few signs of improving because lenders are struggling with commercial real estate mortgages.”
By AristotelCostel, februarie 25, 2010 @ 10:51 pm
Orgonas… a spus 400 in 2009?
S&P 500 la… 400 e plauzibil… si n-au intrat zilele-n sac (2011?)… doar clasa medie a ramas rupta in fund.
Cred ca a spus despre rally ca va ajunge la 9750… DJIA.
… vin adjectivele si mai bine ma opresc…
By AristotelCostel, februarie 25, 2010 @ 11:06 pm
O scurta dedicatie off-topic pentru khris
It’s kind of hard to blame new home sales on the weather but, hey, I suppose “It’s All Weather Related Now”.
And with that, the bad news buyers are out in force, secure in the knowledge that on account of a snowstorm on the East coast, “A clear reading of the job picture may not be available until March or April.”
After all, no one really wants a clear reading anyway.
The only real concern is how to make fairy tale economic projections.
A “nacent” economic collapse is at hand, but how can economists possibly see it with all these weather related issues? When the collapse does come, economists will be saying once again “No one could possibly have seen this coming.”
By borat, februarie 26, 2010 @ 3:14 am
“>sau poate nu-i intereseaza banii
E de neimaginat pentru unii lucrul asta, nu-i asa ? ”
daca era vorba de “radio romania cultural” mai ziceam, dar tocmai la “money channel”?
pana la urma e o chestie de obraz sa pui banii jos daca ai curajul sa spui public ca esti convins de o anumita evolutie a pietei. altfel poti sa spui vrute si nevrute, iar peste 1 an sa le alegi pe cele care s-au nimerit si sa spui “vedeti cata dreptate am avut, si n-ati vrut sa ma ascultati”
cand pui banii “where your mouth is” e mai greu sa treci cu vederea predictiile care s-au dovedit a fi pe langa.
By Alex Nicolin, februarie 26, 2010 @ 3:31 am
spectator.org/arch…ion-of-2011-20/print
By Ovidiu, februarie 26, 2010 @ 6:09 am
Eu cred ca euro are un viitor luminos! Comunismul a cazut in Europa la 70 de ani dupa ce von Mises a eliminat orice justificare intelectuala care-l putea legitima si la 150 dupa ce Bastiat facuse cam acelasi lucru.
Sistemele de pensii sunt si ele decedate intelectual si falimentare financiar peste tot in lume si totusi lumea se gandeste la pensii.
Democratia occidentala a decedat intelectual dupa critica aplicata de Rothbard si Hoppe dar este o blasfemie sa o critici in public. Vom continua sa o ridicam in slavi chiar si pe ruinele civilizatiei occidentale.
Nu trebuie sa citesti ziarele pentru a intelege ca euro are probleme, ar fi fost suficient ca sa fim silitori si sa avem lecturi din Rothbard si Huelsmann pentru a citi in linistea bibliotecii acelasi lucru pe care ziarele il descriu in Grecia.
Ce vreau sa spun este ca statul poate face ca un mort sa para viu, e o chestie oarecum sinistra, avem morti in putrefactie zglobii si locvace in spatiul public.
P.S. In prezent lucrez la un proiect EuropeAid. La inceput tema a fost XYZ. A urmat esecul comun tuturor proiectelor EuropeaAid pe care le-am vazut pana acum. Raspunsul politic a fost un alt proiect numit Consolidarea XYZ. Esecul a urmat doi ani si 3,5 milioane euro mai tarziu. Lucrez la Continuarea Consolidarii XYZ. Esecul continuarii consolidarii va mai costa inca vreo 2,5 mil euro. Mirific, nu-i asa?
By MIA, februarie 26, 2010 @ 9:26 am
>altfel poti sa spui vrute si nevrute, iar peste 1 an sa le alegi pe cele care s-au nimerit si sa spui “vedeti cata dreptate am avut, si n-ati vrut sa ma ascultati”
Exact.
Si de fapt pe principiul asta se pot discerne unele aspecte interesante – pentru ca inclusiv marele profet Schliff a cam dat-o in bara … tocmai la partea practica a folosirii predictiilor sale …
By Flavian, februarie 26, 2010 @ 11:24 am
>daca era vorba de “radio romania cultural” mai ziceam, dar tocmai la “money channel”
Pai iconomishtii se uita de obicei la moni şhanel si e bine sa le explici si lor ca sa nu mai zica apoi “nimeni nu putea sa anticipeze asa ceva”…
>pana la urma e o chestie de obraz sa pui banii jos daca ai curajul sa spui public
Nu serios ? Isarescu a pus banii jos ? Pe ai cui ? Pe ai nostri ? Sau Basescu ? Astia au prostit pe fata o tara intreaga nu doar cativa spectatori la moni şanel…
By borat, februarie 26, 2010 @ 11:26 am
ok gata, ma dau batut. weekend placut!
By Extra3OO, februarie 26, 2010 @ 11:42 am
Ovidiu, e pacat sa-ti irosesti creativitatea lucrand pentru niste proiecte gresite din start, bazate pe acea “noble lie” de care zicea Platon. Poate ar trebui sa-ti iei inima in dinti si sa treci in partea cealalta a frontului, mai ales daca te gandesti la principiile morale pe care vad ca le cunosti si dupa care sper ca te ghidezi.
..
O mica dedicatie pentru cei cu care m-am contrat mai demult: Generation Zero.
Perfect Storm is NOW!
By Flavian, februarie 26, 2010 @ 12:43 pm
O scurta disectie pe tema generation Zero si aici.
By sfm, februarie 26, 2010 @ 2:52 pm
Este limpede pt multa lume ca euro, atat ca zona economica cat si ca moneda, este o creatie cu tenta politica in principal. Ca dovada ca noi facem parte din aceasta zona desi la capitolul performanta economica nu prea trecem clasa.
Marturiesc de asemenea ca am avut o anume teama anul trecut cand au fost alegeri in Germania ca zonele politice de extrema dreapta si ultra nationaliste ar putea castiga teren, insa nu s-a intamplat acest lucru .
E posibil ca in Grecia, spre exemplu, lucrurile sa stea altfel insa nu avem inca nimic concret in sensul asta.
Ceea ce mi se pare insa FOARTE grav este modul cel putin “ciudat” in care s-au comportat autoritatile grecesti in momentul in care imnpreuna cu institutii financiare americane au incercat sa ascunda situatia grava in care se afla. Efectul concret, o depreciere a euro in raport cu dolarul american.
Deasemenea grav mi se pare si faptul ca spre exemplu BCE si Comisia Europeana nu a identificat aceste probleme decat cand erau deja acute.
In aceasta situatie ori autoritatile europene stiu foarte bine ce fac (si nu ne spun) ori cam miroase a sat fara caini si atunci vulnerabilitatea euro ca moneda este mare in raport cu dolarul american.
By pastarnac, februarie 26, 2010 @ 4:23 pm
Apropo de euro…
economie.hotnews.r…fla-george-soros.htm
UE ar trebuie sa intervina si sa-si sustina moneda sau ar trebui sa-l lase pe Soros&co (presupunand ca stirea e reala) sa-si faca in voie speculatiile?
By pastarnac, februarie 26, 2010 @ 4:29 pm
Conform stirii, speculatorii pariaza sume de 20 de ori mai mari decat au efectiv. Pot accepta ideea ca speculatia face parte din regulile jocului, ca asa functioneaza capitalismul, piata etc. Dar chestia cu banii fictivi, cu pariatul unor bani pe care nu ii ai efectiv nu prea o inteleg si nu o pot accepta.Daca am 5 lei in buzunar, inteleg sa pariez pe maxim 5 lei. Dar daca am 5 lei si sistemul imi permite sa pariez pe 100 ceva e putred.Cred ca asta s-a intamplat la o scara mult mai mare inainte de criza economica. Si s-a intamplat pentru ca aceste lucruri nu au fost reglementate.
By Bogdan Glavan, februarie 26, 2010 @ 5:41 pm
@Pastarnac:
Ca principiu, niciodata nu trebuie sa punem problema sub aspectul gradului, ci al principiului.
Acum, ai o problema cu pariurile “pe imprumut”? Daca da, atunci ele trebuie interzise, nu fiindca sunt de 20 sau de 50 de ori mai mari decat capitalul, ci pentru ca exista pur si simplu.
Ia sa vedem, daca folosesc bani imprumutati pentru a paria pe urmatoarea victorie a lui Liverpool e OK? Dar daca ii folosesc pentru a cumpara o casa mizand pe scumpirea ei in viitor?
Problema de fond nu e pariul, ci tinerea acestuia! Ajungem sa ne vaitam pentru ca statul se simte obligat sa acopere pariurile pierdute ale unor “baieti”. Care, “desteptii” de ei, au fost pe faza si au cotizat la ultimele alegeri. Ar trebui sa-i lasam sa pice. Adica ar trebui sa militam pentru tinerea paiului de catre PARIOR! Ma indoiesc profund ca daca asa ar sta lucrurile am mai vedea banci cu leverage de 50!
By Bogdan Glavan, februarie 26, 2010 @ 5:44 pm
Adica, sa nu uitam ca libertatea inseamna responsabilitate! Motivul pentru care nu avem responsabilitate este ca nu prea avem libertate.
By Tudor Cristea, februarie 26, 2010 @ 6:10 pm
Pastarnac,
In primul rind, high-leverage trading a fost REGLEMENTAT pentru a da posibilitatea micilor traderi sa intre in joc. Motivatia poate fi discutabila, insa nu-i nici o diferenta – alta decit semantica – intre un leverage trade in afaceri si cel din piata valutelor, i.e. ambele sint o forma de tranzactie care se bazeaza pe un imprumut.
Acuma, ca poti sa speculezi intr-o proportie de 400:1 (si nu doar 20:1), nu inseamna ca joci cu bani fictivi (ma rog, cit de reali sint banii azi), ci ca te imprumuti de la un tert pentru a realiza tranzactia. Daca tranzactia merge spre pierdere – si daca nu te cheama Soros – atunci tertul (adica institutia de brokeraj) iti stopeaza tranzactia, inainte ca pierderea sa depasesca depozitul. In rest nimic nou sub soare si tipii ca Soros (desi el, Soros, mie-mi displace profund) au un important rol igienic.
By Alex Nicolin, februarie 26, 2010 @ 7:08 pm
Cu cat “leverage” este mai mare, cu atat riscul asociat este mai mare. Problema e ca riscul a fost ignorat cu buna stiinta de anumiti jucatori sub pretextul ca “statul va interveni” si ii va salva. Tocmai acesta este hazardul moral, care duce la exuberanta si iresponsabilitate. Prin prisma faptului ca responsabilitatea este proportionala cu libertatea, rezulta ca prin reducerea responsabilitatii se reduce defapt si gradul de libertate, speculatorul devenind intr-un fel prizonierul statului, de a carui interventie depinde pentru a fi salvat de consecintele nefaste ale propriilor decizii gresite. De aici apare defapt hazardul moral, prin cultivarea legaturilor dintre stat si speculatori – cei din urma pariaza nu numai pe evolutia pietei, dar si pe interventia statului, iar gradul de incertitudine creste pentru toti participantii la tranzactii. Tocmai de aceea se spune ca pe masura ce statul incearca sa calculeze si sa intervina, cu atat mai greu le este jucatorilor sa calculeze. In plus, unii influenteaza pozitiv probabilitatea de interventie a statului, prin diferite stimulente aplicate mediunui politic. De aceea ei sunt “prea mari sa se scufunde”, in timp ce “pulimea” se poate duce linistita la fund
Intr-o piata quasi-libera, unde interventia statului tinde catre 0, rolul speculatorilor este unul pozitiv, pentru ca ei cumpara atunci cand pretul este scazut, pentru a vinde atunci cand pretul este ridicat, atenueand fluctuatiile pietei. In momentul cand statul intervine in piata, prin injectia discretionara de masa monetara, modificarea arbitarara a ratei dobanzii si oferirea de garantii, avantul speculatorilor creste, atat datorita fricii ca inflatia cauzata de excesul de masa monetara va eroda valoarea lichiditatii detinute, cat si datorita scaderii riscului perceput ca preturile sa scada. Astfel piata se transforma dintr-un organism fundamental al economiei intr-un urias joc de “popa-prostu’”, unde fiecare incearca sa vanda unuia mai naiv sau mai insetat de profit. Pe piata de capital preturile actiunilor ar trebui sa fie dictate in primul rand de profitul companiilor pe care le reprezinta si de tendintele acestuia, care se reflecta in valoarea dividendelor care ar putea fi incasate intr-o perioada de timp din viitor. Dar daca privim preturile la care inca se tranzactioneaza actiunile companiilor listate la bursa, e clar ca acestea sunt inca puternic supraevaluate. Cu alte cuvinte bula speculativa bursiera inca nu s-a spart, iar cand o va face, amploarea crizei va deveni clara pentru toata lumea.
In concluzie, “exuberanta” de care vorbea Greenspan in urma cu cativa ani este perfect explicabila, preponderent prin prisma actiunilor FED. Speculatorii au facut exact ce li s-a dictat, deci ce vina au ei pana la urma?
By borat, februarie 26, 2010 @ 9:09 pm
de acord cu tudor cristea. economic nu e nici o diferenta intre o firma care se imprumuta de la banca pentru a dezvolta afaceri din care spera sa obtina profit si un speculator valutar sau imobiliar care foloseste bani imprumutati (nu fictivi, wake up) in scopul obtinerii de profit. iar criza actuala nu a fost generata in pricipal nici de leverage, nici de prop trading, nici de hedge funds, nici de “lacomie”. cei care au facut leveraged bets au stiut de la inceput ca sunt riscante si s-au pregatit pentru asta. n-a venit nici un hedge fund cu mana intinsa la guvern sa ceara bani si nu prop desk-urile au dat gaurile de miliarde. produsele structurate au fost cea mai mare problema (si inca mai sunt) si acolo a fost nevoie disperata de banii contribuabilului.
cum am mai zis, popularitatea produselor structurate se datoreaza faptului ca au fost un mod facil de a declara profit contabil pe termen scurt (ca asa spunea modelul, pe care il inteleg daor cativa oameni), iar actionarii asta vor cu disperare si asta recompenseaza cu generozitate, profit contabil cat mai mult si cat mai repede, nu cash flow.
ca exemplu concret, am intervievat pentru angajare un trader de la o banca frantuzeasca acum doua zile. el se lauda si acum in cv ca a incheiat intr-un an 300 de contracte de un anumit tip de produse structurate (considerate foarte toxice acum) si a “generat” 30 de milioane de euro in anul ala. a generat pe dracu’. contractele alea sunt pe 30 de ani, nu trecuse nic un an din lunga lor viata in portofoliul bancii. profitul ala era doar mark to model, un profit ipotetic inca nerealizat, dar in conformitate cu standardele contabile. produsele alea nu puteau fi vandute decat in pierdere mare iar riscul nu poate fi acoperit nici acum. dar daca niste cretini te lasa sa declari profit imaginar si te mai si recompenseaza pentru el fara sa-ti ceara sa-l transformi in cash, e de inteles. ce m-a surprins e ca acum, in 2010, cand e stiuta treaba si de oameni care n-au avut de a face cu asta, ala inca se mai lauda in cv cu ce profit a “generat” el, cand de fapt a potcovit banca cu un ditamai portofoliul toxic. asa a functionat treaba concret, take my word for it.
By laurentiucat, februarie 26, 2010 @ 9:47 pm
se pare ca soros vrea sa dea o mana de ajutor analistilor care prevad disparitia euro.
By MIA, februarie 26, 2010 @ 10:16 pm
@borat
Ce spui tu e nu numai logic, dar şi cât se poate de bazat pe realitate – dar ce te faci când cea mai mare parte a “auditoriului” de aici vrea să audă doar lozincuţe cu “statul vinovat” şi “speculatorii ( aproape ) inocenţi” ?
În treacăt fie spus “speculatorii efectivi”, de la “prima mână” – companiile eliberatoare de ipoteci “sub-prime” – au dat faliment cam de multişor şi nu le-a prea ajutat nimeni … dar te mai uiţi ?
By borat, februarie 27, 2010 @ 2:46 am
@ MIA
eu as face o distinctie intre speculatori. unii speculeaza situatii care li se par artificiale/nerealiste in piata (o meserie grea si cu rol igienic, cum spune tudor cristea) si altii au speculat slabiciunile sistemului de recompense dand drumul la tiparnita de profit contabil (o meserie usoara
). prima categorie a existat de cand e lumea si nu ii consider vinovati de mare lucru, pe cand cea de a doua este oarecum o categorie noua care isi daotreaza existenta inovatiilor financiare si derivativelor super-complicate. am colegi care se ocupa de credit derivatives – exact aceeasi schema – profit contabil mare pe hartie in prima zi, bonus mare la sfarsit de an ca % din profit, si riscuri care se intind pe multi ani lasate “mostenire” bancii.
By Tudor Cristea, februarie 27, 2010 @ 3:29 am
Despre produsele structurate:
Problema cred eu ca rezida mai putin in intelegerea superficiala a acestor instrumente; sintem destui (he, he) care pricepem despre ce-i vorba. Exista cel putin doua categorii de metode de a “normaliza” instrumentele structurate (dar nu vreau sa intru in detalii ca nu prea are relevanta):
1. acestea sa ramina intr-o “distanta” finita fata de colateral.
2. introducerea unui margin call. ca in cazul tranzactiilor valutare.
Ar trebui pusa o intrebare (retorica) si care are legatura cu subiectul: in ce masura politica banilor ieftini a impins turma de loseri catre piete foarte volatile?
By borat, februarie 27, 2010 @ 5:37 am
@ tudor cristea
prpunerile 1 si 2 sunt metode de a reduce counterparty risk. dar problema nu a fost coutnerparty risk
in afara de lehman brothers nici un nume mare nu a dat faliment. si by the way toate astea sunt in collateralized trading agreements si au fost de la inceput, pentru care se ajusteaza zilnic colateralul. n-a ajutat cu nimic. gaurile din bilant se datoreaza evaluarii super optimiste din vremurile bune, nu lipsei collateralului.
By borat, februarie 27, 2010 @ 5:43 am
si btw, de-aia era sa dea faliment AIG, pentru ca nu a mai avut de unde sa dea collateral pentru a acoperi mtm la cds-uri. propunerea ta e deja implementata, trust me.
By laurentiucat, februarie 27, 2010 @ 8:00 am
foarte interesanta discutia voastra dar ma interesau opiniile,daca doriti sa le expuneti,in privinta speculatiilor ca a inceput un atac pe euro si cum ar putea un atac de genu asta sa “sprijine” disparitia rapida a euro.nu ma pricep deloc la operatiuni bursiere dar solutia privitoare la “premierile” legate de “profitul contabil”banuiesc ca ar trebui sa o gaseasca si sa o introduca actionarii si organismele de reglementare..ptr ca in sistem toti de la cel care face operatiunea pana la directori si membrii consiliului de administratie banuiesc ca au legate veniturile de “profitul contabil” nu de cash flow..multumesc ptr rabdare si scuzati eventualele prostii.
By Bogdan Glavan, februarie 27, 2010 @ 9:00 am
@Borat:
Foarte bine ce spui. Am o singura observatie, ca profesor de economie nu ca specialist in burse.
Toata lumea vrea profit maxim si cat mai rapid. E normal sa fie asa. Ar fi anormal sa investim acolo unde profitul este mai mic. Desigur, suntem liberi sa o facem dar, pe termen lung, vom fi scosi de pe piata de catre cei care inevstesc UNDE TREBUIE, adica in cele mai profitabile afaceri.
Si acum vine partea cheie. Cele mai profitabile afaceri, din pacate, au fost legate de intermedierea financiara, pentru ca aici riscul era minim! Din cauza hazardului moral, of course.
By MIA, februarie 27, 2010 @ 9:54 am
>de catre cei care inevstesc UNDE TREBUIE, adica in cele mai profitabile afaceri.
… şi care sunt sustenabile pe termen ceva mai lung – cam asta cred că ar fi completarea necesară.
>eu as face o distinctie intre speculatori.
Bine punctat.
Discuţia/disputa de fapt se reduce la a stabili dacă speculatorii din a doua categorie au acţionat având certitudinea/siguranţa ca vor fi ajutaţi la o adică din bani publici au ba. Autorul articolelor pare să susţină aşa … aprioric cumva că asta a fost cazul deşi totuşi … un pic de dubiu nu strică niciodată : în fond la prăbuşirea dot-com-urilor nu a avut loc nici un plan major de acoperire a pierderilor ( masive şi acolo ) din fonduri de la contribuabili.
By borat, februarie 27, 2010 @ 10:28 am
@ bogdan
sunt de acord ca e normal ca lumea sa vrea cat mai mult profit, numai sa fie si real
contabilitatea e plina de presupuneri si aproximari, iar in cazul produselor complexe profitul contabil deviaza foarte mult de la realitatea economica. asta tot incerc sa spun. si pentru ca sunt si oameni care se pricep, uitati aici un exemplu concret de model matematic
calyon.inria.free.…mark_PRDC_Calyon.pdf
din tipul asta de structura s-au pierdut cateva miliarde de euro. cati dintre cei care au putere mare de decizie in banci credeti ca inteleg suficient ce spune modelul asta matematic, macar in mare.
By borat, februarie 27, 2010 @ 12:14 pm
@ MIA
“Discuţia/disputa de fapt se reduce la a stabili dacă speculatorii din a doua categorie au acţionat având certitudinea/siguranţa ca vor fi ajutaţi la o adică din bani publici au ba. ” cel putin la nivelul meu nici nu ne-a interesat ce urmeaza pe termen lung. bonusul era in functie de profitul pe anul in curs – punct. o anumita proportie a fost in actiuni, dar actiunile oricum sunt incerte – cu atat mai mult trebuie generat profit si mai mare, ca partea de cash sa merite efortul… la nivel de management, salvarea sau ne-salvarea cu bani publici nu e un lucru care iti afecteaza decisiv propiul portofoliu. problema insa se pune altfel in cazul creditorilor bancilor. pe aia ii intereseaza foarte mult daca daca banca va fi salvata cu bani publici sau nu, pentru ca daca nu e salvata pierd tot. in conditiile in care nu exita banci too big to fail, creditorii o sa fie mai prudenti si bancile nu o sa poata extinde chiar asa usor activitatile cu bani imprumutati din piata. deci ceva adevar e si in acest hazard moral.
By borat, februarie 27, 2010 @ 4:29 pm
@laurentiucat
nu vreau sa ma pronunt cu privire la distrugerea monedei euro de catre speculatori. pana una alta, europa are probleme mari si evolutia cursului nu e tocmai “artificiala”
cat despre rezolvarea problemelor din sistemul de compensare, au aparut cateva solutii. de exemplu se uita la cat profit ai realizat efectiv in cash si in functie de ala iti acorda un bonus, sau iti retin o parte mare din bonus pe cativa ani, cu mentiunea ca poti sa-i pierzi pe toti daca se descopera probleme mai tarziu etc. fiecare banca cu politica ei, dar toti incearca sa rezolve cumva problema.
By MIA, februarie 27, 2010 @ 5:04 pm
>deci ceva adevar e si in acest hazard moral.
Păi “hazard moral” există oricum în toate situaţiile aproape – să nu ne amăgim de pomană.
Problema e dacă riscurile au fost asumate pe considerentul că oricum va interveni statul sau nu – şi după mine unul răspunsul aici e preponderent către premisa de imposibilitate a unei “anticipări corecte” : după cum spui şi tu riscurile au fost în bună măsură asumate la eşaloanele “de jos” …
By Tudor Cristea, februarie 27, 2010 @ 5:44 pm
Borat,
Scuze de intirziere, da’ am fost de serviciu la bucatarie…
Nu vorbim despre acelasi lucru.