Scuze de intirziere, da’ am fost de serviciu la bucatarie…
Nu vorbim despre acelasi lucru.

Păi “hazard moral” există oricum în toate situaţiile aproape – să nu ne amăgim de pomană.
Problema e dacă riscurile au fost asumate pe considerentul că oricum va interveni statul sau nu – şi după mine unul răspunsul aici e preponderent către premisa de imposibilitate a unei “anticipări corecte” : după cum spui şi tu riscurile au fost în bună măsură asumate la eşaloanele “de jos” …

nu vreau sa ma pronunt cu privire la distrugerea monedei euro de catre speculatori. pana una alta, europa are probleme mari si evolutia cursului nu e tocmai “artificiala”

cat despre rezolvarea problemelor din sistemul de compensare, au aparut cateva solutii. de exemplu se uita la cat profit ai realizat efectiv in cash si in functie de ala iti acorda un bonus, sau iti retin o parte mare din bonus pe cativa ani, cu mentiunea ca poti sa-i pierzi pe toti daca se descopera probleme mai tarziu etc. fiecare banca cu politica ei, dar toti incearca sa rezolve cumva problema.

“Discuţia/disputa de fapt se reduce la a stabili dacă speculatorii din a doua categorie au acţionat având certitudinea/siguranţa ca vor fi ajutaţi la o adică din bani publici au ba. ” cel putin la nivelul meu nici nu ne-a interesat ce urmeaza pe termen lung. bonusul era in functie de profitul pe anul in curs – punct. o anumita proportie a fost in actiuni, dar actiunile oricum sunt incerte – cu atat mai mult trebuie generat profit si mai mare, ca partea de cash sa merite efortul… la nivel de management, salvarea sau ne-salvarea cu bani publici nu e un lucru care iti afecteaza decisiv propiul portofoliu. problema insa se pune altfel in cazul creditorilor bancilor. pe aia ii intereseaza foarte mult daca daca banca va fi salvata cu bani publici sau nu, pentru ca daca nu e salvata pierd tot. in conditiile in care nu exita banci too big to fail, creditorii o sa fie mai prudenti si bancile nu o sa poata extinde chiar asa usor activitatile cu bani imprumutati din piata. deci ceva adevar e si in acest hazard moral.

sunt de acord ca e normal ca lumea sa vrea cat mai mult profit, numai sa fie si real contabilitatea e plina de presupuneri si aproximari, iar in cazul produselor complexe profitul contabil deviaza foarte mult de la realitatea economica. asta tot incerc sa spun. si pentru ca sunt si oameni care se pricep, uitati aici un exemplu concret de model matematic
calyon.inria.free.…mark_PRDC_Calyon.pdf
din tipul asta de structura s-au pierdut cateva miliarde de euro. cati dintre cei care au putere mare de decizie in banci credeti ca inteleg suficient ce spune modelul asta matematic, macar in mare.

… şi care sunt sustenabile pe termen ceva mai lung – cam asta cred că ar fi completarea necesară.

>eu as face o distinctie intre speculatori.

Bine punctat.

Discuţia/disputa de fapt se reduce la a stabili dacă speculatorii din a doua categorie au acţionat având certitudinea/siguranţa ca vor fi ajutaţi la o adică din bani publici au ba. Autorul articolelor pare să susţină aşa … aprioric cumva că asta a fost cazul deşi totuşi … un pic de dubiu nu strică niciodată : în fond la prăbuşirea dot-com-urilor nu a avut loc nici un plan major de acoperire a pierderilor ( masive şi acolo ) din fonduri de la contribuabili.

Si acum vine partea cheie. Cele mai profitabile afaceri, din pacate, au fost legate de intermedierea financiara, pentru ca aici riscul era minim! Din cauza hazardului moral, of course.