Dormiţi liniştiţi. Guvernul proiectează un FNI
Se pare că guvernul va lansa ofensiva de primăvară împotriva crizei, trimiţând în prima linie o găselniţă de ultimă oră: Fondul Naţional de Investiţii. Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii folosind banii pentru a subvenţiona diferite proiecte de “investiţii”.
Bună treabă. Se pare că guvernul păşeşte tot mai încrezător pe drumul scoaterii unor cheltuieli în afara bilanţului (bugetului); la prima încercare a scos subvenţiile din domeniul energiei, prin constituirea celor doi mamuţi energetici, Electra şi Energetica; la a doua încercare se pare că vrea să scoată cheltuielile pentru autostrăzi. Teoretic, bugetul de stat va fi mai curat şi mai uscat, numai bun pentru a îndeplini condiţionalităţile FMI. Dacă autorităţile vor găsi o metodă de a externaliza şi cheltuielile cu pensiile atunci va fi minunat, probabil că vom fi mai disciplinaţi bugetar decât Germania.
Dincolo de ingineriile contabile mai mult sau mai puţin evidente realitatea rămâne cum am stabilit. Oricât de mult s-ar strădui şi ar lansa artificii financiare cu mândria descoperirii unei nemaipomenite politici, guvernul nu poate reinventa economia. Cu cât guvernul controlează mai multe resurse cu atât mediul privat controlează mai puţine. Nu este niciun puzzle aici, doar un principiu simplu şi clar.
Acum, este bine ca guvernul să controleze alocarea resurselor? Răspunsul este negativ. Guvernul nu dispune de mijloacele pentru a orienta resursele în conformitate cu preferinţele indivizilor. El poate decide să construiască 40 de km de autostradă la Gilău dar nu poate spune dacă această investiţie este mai rentabilă decât construcţia a 10 km de autostradă la Ploieşti sau decât repararea a 1000 de km de drumuri în judeţul Olt ori fragmentat prin ţară. Nu poate spune dacă este mai rentabil să folosească un tip de bitum sau altul. Nici nu poate spune dacă este mai eficient să uite de autostrăzi şi să construiască locuinţe pentru doctorii şi profesorii din mediul rural. Nu poate compara veniturile cu cheltuielile şi randamentele aferente diverselor proiecte aşa cum face um investitor particular, pentru simplul motiv că acestea ori nu există ori sunt profund viciate de proprietatea publică. De fapt, guvernul nu poate „investi” nimic. El poate cheltui bani, poate angaja forţă de muncă şi poate spori vânzările industriei cimentului. Dar nu poate spune dacă aceste cheltuieli reflectă preferinţele publicului, pentru simplul motiv că preferinţele publicului nu pot fi descoperite decât prin tranzacţii pe piaţă. Restul constă doar în speculaţii, păreri, impresii.
Avem în schimb toate motivele să ne temem că banii gestionaţi de noul FNI vor fi irosiţi cu talent. Grupurile de interese sunt atrase de mirajul fondurilor publice la fel ca muştele de miere. Din moment ce un organism de gestiune colectivă (îmi place cum sună) va dicta alocarea banilor, este deosebit de rentabil să preiei controlul asupra acestuia sau măcar să capeţi posibilitatea de a influenţa deciziile acestuia (rent-seeking). Ei bine, măcar aici avem de-a face cu o investiţie – baronii asfaltului pot compara cheltuielile cu veniturile – însă este vorba de o investiţie în căpuşarea proprietăţii publice. Nu este cu nimic diferită de investiţia în echipament de spargere a locuinţelor pe care o efectuează un hoţ. Nu trebuie să vă mai spun că acest gen de investiţie dăunează progresului economic.
Ce face statul?, Realitatea | Bogdan Glăvan | 
martie 9, 2010 6:31 pm
46 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Stefan A., martie 9, 2010 @ 8:13 pm
Mai pe romaneste :
bloombiz.ro/finant…-statul-din-economie
By ionut, martie 9, 2010 @ 8:58 pm
Bogdan
“Nu trebuie să vă mai spun că acest gen de investiţie dăunează progresului economic.”
Ba da, trebuie sa spui, da’ nu mie, ci lu’ alde MIA…
By Bogdan Glavan, martie 9, 2010 @ 9:36 pm
Ionut, cred ca voi mai cenzura din mesaje, mi-au fost adresate prea multe calomnii, pe banii mei! Daca percepeam o taxa pentru fiecare “urare” eram acum un mic mogul de blog! Am sters un mesaj postat chiar aici mai devreme, un necunoscut care nu avea treaba cu articolul.
By p, martie 9, 2010 @ 10:17 pm
@ Bogdan Glavan
˝Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii˝
Adica prin lichidarea participatiunilor minoritare statul se retrage din companiile in cauza, acestea devenind integral private.Pe scurt, statul se retrage.
In conformitate cu ideologia pe care o emulati, aceasta ar trebui sa va multumeasca.
˝Guvernul nu dispune de mijloacele pentru a orienta resursele în conformitate cu preferinţele indivizilor˝
Daca prin resurse intelegeti lichiditatile obtinute in urma lichidarii participatiunilor, ce ar trebui sa faca statul cu aceste lichiditati?
Tinand cont ca in ideologie statul nu este capabil sa distribuie resurse, cine si cui ar trebui sa distribuie lichiditatile rezultate in urma retragerii statului din actionariatul unor companii?
Stiu.Ideologia spune ca piata.
Adica lichiditatile rezultate in urma vanzarii actiunilor statului trebuie date in piata.In care piata?
O alta varianta ar fi ca intrucat statul nu este capabil sa distribuie resurse, sa cedeze pur si simplu participatiunile astfel incat sa nu se aleaga cu nici o resursa de lichiditate.
Neavand ce sa mai distribuie nu mai poate nici sa greseasca.
Astea-s cateva aberatii logice la care fatalmente ideologia ne conduce.
Oricum, masura luata de guvern va nemultumi probabil atat dreapta cat si stanga, chiar daca din motive diferite.
Cam intre Miorita si Ana lui Manole se invarte si politica si economia romaneasca.
Intre fatalitati logice si Ana-logice.
By Daniel, martie 9, 2010 @ 10:29 pm
@p
Mi se parea ca ai lucruri inteligente de spus, desi nu eram de acord cu toate.
Dar cand o iei cu “ideologia voastra e primitiva” … nu e nici o diferenta intre tine si de-alde MIA sau Constantin Gheorghe, eventual exprimarea pedanta.
By MIA, martie 9, 2010 @ 10:41 pm
>Adica prin lichidarea participatiunilor minoritare statul se retrage din companiile in cauza, acestea devenind integral private.Pe scurt, statul se retrage.
In conformitate cu ideologia pe care o emulati, aceasta ar trebui sa va multumeasca.
Exact – dar probabil ştirea ( care e drept că e cam laconică ) nu a fost citită cu atenţie/înţeleasă şi aşa s-a ajuns la o poziţie aiuritoare ideologic …
Şi dup-aia se mai miră unii că sunt luaţi la băşcălie “pe banii lor”.
By MIA, martie 9, 2010 @ 10:44 pm
>Dar cand o iei cu “ideologia voastra e primitiva”{…}
Amalgamul ideologic ( aşa-zis ) libertarian pe care îl expune constant dl. Glăvan e înainte de toate inconsistent şi cam incoerent şi se şi bazează pe o proiecţie de ansamblu primitivă asupra viitorului dorit/visat.
By p, martie 9, 2010 @ 11:18 pm
@ Daniel
˝Dar cand o iei cu “ideologia voastra e primitiva”˝
Nu ideologia ˝voastra˝ sau a ˝lor˝ este primitiva.
In masura in care orice ideologie este o simplificare pentru uz larg, toate ideologiile sunt primitive.
In masura in care demersul ideologic porneste de la concluzii prestabilite spre premise fabricate, orice ideologie este primitiva.
Prin jocul de cuvinte Ana-logic am facut aluzie la metoda analogiilor folosita pentru a justifica o concluzie prestabilita.
Prin exemplul Poloniei care, desi pe o rusinoasa pozitie codasa la libertate economica si povara fiscala, se comporta pana acum singular in criza am vrut de fapt sa arat cat de inselatoare se poate dovedi metoda dogmatica.
Nu exista legi si modele universale.
Intrebai de ce unele state sunt slabe iar altele puternice.
La fel de bine poti sa intrebi de ce unele civilizatii creeaza scoli iar altele creeaza in cel mai bun caz emuli iar in cel mai rau caz epigoni.
Vei gasi astfel unul dintre raspunsurile cautate.
De ce nu exista o scoala romaneasca de economie?
De ce nu exista decat emuli sau epigoni ai unor diverse scoli?
Pentru ca e mai simplu sa aplici o dogma pe care o iei de model decat sa creezi.
Probabil cand economistii mioritici vor ramane fara modele pe care sa le emuleze atunci vor fi siliti sa devina creativi.Devenind creativ vor descoperi solutii.
Daca asta se va intampla vreodata, se va putea vorbi despre o scoala romaneasca.Iar aceasta va produce probabil la randul ei emuli si epigoni din Somalia pana in Chile.
Pana atunci economistii ca si politicienii sau alte categorii – care ar trebui sa fie de traditie si continuitate – de regula nu descopera solutii ci emuleaza solutii.
Ana-logice.Rezultatul e acelasi cu cel din balada lui Manole.
Domnule, sunteti tineri.
Aveti domnilor un minim orgoliu intelectual si profesional.Nu mai mestecati dogme universale de dreapta sau de stanga.
Fiti creativi.Tocmai acum e momentul.Criza asta e o oportunitate formidabila pentru voi sa decoperiti solutii.Nu sa emulati sau sa epigonizati solutii dogmatice.
By Alex Nicolin, martie 9, 2010 @ 11:32 pm
Guvernul are nevoie urgenta de bani, pentru ca trebuie sa-si plateasca datoriile. Banii vor fi oricum insuficienti, iar falimentul poate fi doar amanat, nu evitat.
By p, martie 9, 2010 @ 11:40 pm
˝Guvernul are nevoie urgenta de bani, pentru ca trebuie sa-si plateasca datoriile. Banii vor fi oricum insuficienti, iar falimentul poate fi doar amanat, nu evitat.˝
Falimentul? Mai sunt destule asset-uri care pot fi lichidate.
Numai ca nu-i nimic creativ sa-ti vinzi bocancii din picioare pe timp de iarna numai ca sa-ti cumperi fular.
By MIA, martie 9, 2010 @ 11:48 pm
>Banii vor fi oricum insuficienti, iar falimentul poate fi doar amanat, nu evitat.
Oare ?
In fond in faliment-faliment Romania nu a intrat nici in 1989 – cind situatia era totusi mai disperanta – si nici dupa. Oricum, nici macar o intrare in incapacitate de plata nu reprezinta efectiv “falimentul” …
By Extra3OO, martie 10, 2010 @ 4:04 am
p: Stiu.Ideologia spune ca piata.
Adica lichiditatile rezultate in urma vanzarii actiunilor statului trebuie date in piata.In care piata?
Neavand ce sa mai distribuie nu mai poate nici sa greseasca.
Uite creativitate fara nici un fel de scoala romaneasca (si sper ca nu te-ai referit la “stefan gheorghiu”):
Statul sa ofere lichiditatile pe mana unor indivizi rai si lacomi, ce au adunat averi uriase (indiferent daca au violat statul in orice pozitie sau nu – desi preferabil ar fi sa-si fi facut averea pe barba lor).
De ce? Pentru ca respectivii ar garanta cu averea personala respectivele randamente, ar pune fundul la bataie daca ceva merge prost. Intotdeauna ar avea parte de concurenta din partea altora asa ca fii sigur ca lucrurile ar fi oarecum transparente, si sub control.
Cum iti suna un fond de pensii in care actionarul principal garanteaza cu averea? Ai fi de acord ca toti indivizii care participa la profit sa participe si la PIERDERE? Ca actionar pe bursa, ti-ar conveni acest lucru (si fii atent – chestia asta deschide portita la pierderi de 7-8 valoarea investita atunci cand actiunea a avut cresteri de 700% in ultimii ani).
Aici e cheia, trebuie sa intelegi ca bancile sau investment bankerii NU PRELUAU NICI UN RISC. Singura lor problema era doar ca ar fi castigat mai putin. Atat. Cand o banca dadea un credit uite ca il vindea in secunda doi altora (reasigurari), la pachet (CDO/CDS). Se spala pe maini si nu o interesa. E chiar normal ca s-a creat o competitie in care toti se intreceau in a da credite neperformante, important era cine da mai mult, nu daca alea mai pot fi platite candva.
Aici s-a stricat sistemul, asta nu vad multi.
..
Revenind la problema ta, faptul ca statul nu ar mai avea NICI UN FEL DE LICHIDITATI ar curata extrem de multa coruptie sau ineficienta. Implicit inflatia ar fi spre ZERO (ba chiar deflatie), pentru ca nu ar mai exista motivul cheltuielilor bugetare samd. Populatia ar fi incurajata sa economiseasca, mediul de afaceri ar fi SIGUR. Extrem de competitiv insa SIGUR, predictibil – ca principiu cel putin.
Asta nu suporta socialistii, asta nu vor ei sa accepte niciodata. Faptul ca unele principii sunt UNIVERSAL VALABILE ii irita la maxim.
Ce nu vezi tu (din pacate) e faptul ca un atom de heliu se comporta la fel si pe Pamant, si in Soare, si aiurea, in vid. Caracteristicile lui sunt la fel, el ramane acelasi. NU SE SCHIMBA NIMIC. Da, ok, se adapteaza conditiilor de mediu, insa EL DICTEAZA MEDIUL SI NU INVERS.
Revenind iarasi la problema ta, iti spun ca solutia data de mine mai sus este SINGURA ce poate oferi un trai linistit la pensie celor de acum, SINGURA ce are ceva sanse de a reusi in haosul de acum. Alta nu exista. Absolut oricare alta solutie este viciata moral, e complet nerealista si chiar extrem de periculoasa.
E ca in matematica si singura cale pe care poti sa mergi acum pentru a avea un viitor este doar cea MORALA. Etica. ATAT!
By Bogdan Glavan, martie 10, 2010 @ 9:00 am
@P:
Sunt doua probleme separate:
1) cine este mai bine sa administreze resursele, statul sau piata?
2) dat fiind ca statul administreaza resurse, cum putem remedia problema?
Adica, trebuie sa distingem importanta REFORMEI. Cred ca am mai facut aceasta observatie. Pozitia liberala nu este ca statul nu ar trebui sa faca nimic IN PREZENT! Ci ca ar trebui sa isi diminueze rolul.
Deci, privatizarea totala a companiilor este binevenita, asa cum spui tu. Problema este ca banii sunt reinvestiti, adica statul nu isi diminueaza controlul asupra resurselor. evident, aceasta nu este o politica liberala.
By Bogdan Glavan, martie 10, 2010 @ 9:08 am
@P: Daca vorbim despre diminuarea statului, atunci este clar ca acesta trebuie sa renunte la bani. De pilda, daca vinde participatiile de care este vorba si castiga bani, atunci ar putea reduce impozitarea. Sau ar putea imparti pur si simplu banii oamenilor.
Nu uita ca marea problema nu este pe mana cui incap proprietatile (e un articol fain de V. Klaus pe undeva, vorbeste exact despre asta) ci despre instaurarea procesului de piata.
La noi asa ceva nu s-a facut. Adica am avut privatizare de forma, de multe ori, reforma insotita de acordarea de noi privilegii, mereu noi si noi “gaselnite” – precum acest FNI.
By rrradu, martie 10, 2010 @ 9:49 am
“Tinand cont ca in ideologie statul nu este capabil sa distribuie resurse, cine si cui ar trebui sa distribuie lichiditatile rezultate in urma retragerii statului din actionariatul unor companii? Stiu.Ideologia spune ca piata.
Adica lichiditatile rezultate in urma vanzarii actiunilor statului trebuie date in piata.In care piata?”
E o falsa problema. Resursele obtinute de stat prin impozitare, vanzare de active etc., trebuie investite in domeniile in care statul trebuie sa activeze ca furnizor – justitie si aparare.
Resursele dobandite de stat se reintorc in piata ca pret pentru bunurile si serviciile de care are nevoie pentru a “produce” propriile bunuri si servicii pe care trebuie sa le ofere. Adica statul plateste constructorii de inchisori, producatorii de dosare pentru instantele de judecata sau de bastoane/catuse pentru politisti, salariile militarilor samd, in felul asta transferand resursele financiare in circuitul economic “civil”. Nu-i nici un mare mister cum ar trebui statul sa cheltuie banii.
Cat despre bucuria care ar trebui sa ne inunde la aflarea vestii ca statul lanseaza un nou fond de investitii… eu nu o simt pentru ca n-am sanse sa fac parte dintre cei care vor profita de pe urma lui. Dar daca as crede ca pot sa capushez ceva, atunci da, as ranji plin de incantare…
By ionut, martie 10, 2010 @ 11:18 am
@p
“Tinand cont ca in ideologie statul nu este capabil sa distribuie resurse, cine si cui ar trebui sa distribuie lichiditatile rezultate in urma retragerii statului din actionariatul unor companii?”
De exemplu pensionarilor…(sa-si respecte dracu’ odata cuvantul dat).
@Extra 300
“Cum iti suna un fond de pensii in care actionarul principal garanteaza cu averea?”
“Revenind la problema ta, faptul ca statul nu ar mai avea NICI UN FEL DE LICHIDITATI…”
Eeee! Ce vorbesti frantz? Te-ai lovit la cap? Adica tu vrei …liberalism pur? Pai si noi jmecherii, lobistii pe banii tuturor, plutocratii, pe de-o parte, si hailaltii lefistii, functionarii, bagatorii de seama, pe partea cealalta, ce ne facem? Cum adica sa garantam cu averea personala, si basca sa nu mai avem cu cine face o smecherie ceva, sa reducem statul la minim? Pai asta inseamna concurenta reala bre! Ptiu, piei drace, puschea pe limba!!
By czc, martie 10, 2010 @ 12:40 pm
1/ Daca, prin crearea celor 2 societati energetice, guvernul a scos in afara bugetului cheltuielile cu subventiile pentru producatorii scumpi, atunci a scos in afara bugetului si veniturile din profiturile producatorilor ieftini (care, in noile societati, se vor duce in acoperirea pierderilor celorlalti). Deci pentru buget, operatia este aproximativ neutra.
2/ In privinta pensiilor, chiar exista unii iau masuri in aceasta zona – Noua Zeelanda, de exemplu, care a creat un fond suveran destinat suplimentarii bugetului sistemului national de pensii.
3/ “Guvernul nu dispune de mijloacele pentru a orienta resursele în conformitate cu preferinţele indivizilor.”
Sa presupunem ca exista un fond suveran, administrat de o societate privata de gestiune de fonduri de investitii. In acest caz, care regula se aplica:
- aceea ca statul (adica proprietarul fondului) este incapabil de calcule economice, deci sa ia decizii economice,
- sau aceea ca entitatile private (adica administratorul fondului) intotdeauna isi bazeaza deciziile pe calcule economice ?
By MIA, martie 10, 2010 @ 12:50 pm
>Nu uita ca marea problema nu este pe mana cui incap proprietatile (e un articol fain de V. Klaus pe undeva, vorbeste exact despre asta) ci despre instaurarea procesului de piata.
La noi asa ceva nu s-a facut.
Hopa ! Stati ca aici avem o afirmatie extrem de interesanta … de sa intelegem ca de fapt procesul de piata nu se instaleaza automat si de la sine daca are loc retrocedarea/privatizarea proprietatilor existente ?
By Bogdan Glavan, martie 10, 2010 @ 2:15 pm
@Mia:
Ba da, se instaleaza automat. S-a inteles altceva?
@CZc:
Asta am spus si eu, ca nimic nu se schimba, realitatea ramane neschimbata.
Referitor la intrebarea cu fondul suveran administrat privat, raspunsul e primul. Situatia este identica cu cea a unui parc trecut in administrare privata. Dreptul de administrare nu este totuna cu dreptul de proprietate. Preferintele proprietarului (care)? Preferintele administratorului?
In plus, cum vor rezolva problema stimulentelor, de pilda?
By Bogdan Glavan, martie 10, 2010 @ 2:18 pm
Vreau sa zic, de unde stim ca administratorul va fi interesat de conservarea valorii sau maximizarea acesteia, whatever, cata vreme nu e proprietar. Ce facem, ii dam un bonus pentru buna performanta?!
Observati va rog ca pe piata concurenta si interesul proprietarilor tinde sa rezolve problema principal-agent, in domeniul public nu avem asa ceva.
By czc, martie 10, 2010 @ 3:03 pm
@Bogdan Glavan:
1/ Din articol se intelegea ca statul isi ascunde astfel o parte din deficitul bugetar.
2/ Nu prea inteleg argumentele: sunt de acord ca dreptul de proprietate este altceva decat dreptul de administrare, dar aceeasi problema apare si in alte situatii: de unde stim ca administratorul unui, sa zicem, fond privat de pensii este “interesat de conservarea valorii sau maximizarea acesteia” ?
In ambele situatii, valoarea curenta a fondului poate fi calculata si in ambele situatii exista un comision de administrare, care poate fi calculat dupa aceleasi reguli (si poate fi denumit, daca vrem, bonus pentru buna performanta, atata timp cat el creste odata cu valoarea fondului).
La limita, in cazul fondului suveran, preluand ca atare contractul de administrare al unui fond privat de pensii si impunand neinterventia statului in deciziile administratorului, cele 2 situatii devin perfect similare.
By MIA, martie 10, 2010 @ 4:49 pm
>Vreau sa zic, de unde stim ca administratorul va fi interesat de conservarea valorii sau maximizarea acesteia, whatever, cata vreme nu e proprietar.
Situatia asta exista la cam toate fondurile de investitii/fondurile private de pensii s.a.m.d. – de ce e semnalata doar in acest caz ?
Si din moment ce proprietarul cedeaza “dreptul de administrare” ( componenta a dreptului de proprietate ) unei terte persoane/institutii ii si fixeaza niste limite/citerii de “preferinta” – de regula legate de profit …
E simplu de fapt – nu ?
>Ce facem, ii dam un bonus pentru buna performanta?!
Fireste. Totul e sa fie transparent procesul.
Si de fapt aici e de regula unde se ascunde problema reala in astfel de situatii ( si nu numai in sectorul public – ci in general la organizatiile cu proprietate difuza si administrare delegata ).
By p, martie 10, 2010 @ 6:38 pm
@ Bogdan Glavan
˝Deci, privatizarea totala a companiilor este binevenita, asa cum spui tu.˝
Nu am spus asa ceva.Am spus ca din cauza fixatiei dogmatice ai ratat mesajul stirii pe care ai comentat-o.
In loc sa observi ca statul se retragea din actionariatul unor companii – ceea ce corespundea ideologiei pe care o emulezi – stirea a declansat un reflex dogmatic.
Ai inceput sa critici actiunea statului in mod reflex fara sa-ti dai seama ca atacai tocmai tezele propriei ideologii iar asta te conducea intr-un impas logic.
Afirmatia ca privatizarea totala a companiilor e binevenita in orice conditii e falsa.
Depinde care companii, depinde de perioada si imprejurari.
Privatizarea totala a unor companii si chiar privatizarea partiala a altora ar fi catastrofala pentru entitatea istorica numita Romania.
In schimb privatizarea totala sau partiala a altor companii nu ar fi catastrofala.
Depinde cum definesti scopurile si cum adaptezi mijloacele la situatia curenta.
By Extra3OO, martie 10, 2010 @ 7:09 pm
P, singura chestie catastrofala pentru Romania a fost existenta unor conducatori impusi de altii, ce au impus la randul lor niste politici de stanga gresite din start.
Doar naivii nu vad cat de absurde sunt TOATE politicile leftiste, indiferent de situatie.
..
Insa hai sa vad cum iti sustii teoria: UNDE nu este preferabila o privatizare? Depinde in functie de ce anume, care sunt argumentele? Te referi la exemplul fondurilor de pensii dat exemplu de mine ieri?
Incearca te rog sa nu relativizezi. Gravitatia se aplica si aici, si pe Marte, si in vid.
By MIA, martie 10, 2010 @ 7:39 pm
>Adica am avut privatizare de forma, de multe ori, reforma insotita de acordarea de noi privilegii, mereu noi si noi “gaselnite”
Aşa – şi ?
E vreo formulă de echivalenţă ceva pentru a stabili că de fapt suntem “tot acolo” ?
Sau măcar o indicaţie/nişte exemple concrete unde se aplică principiul de mai sus ?
By ionut, martie 10, 2010 @ 8:06 pm
@p
“In loc sa observi ca statul se retragea din actionariatul unor companii – ceea ce corespundea ideologiei pe care o emulezi – stirea a declansat un reflex dogmatic”
Scuza-ma da’ tu insuti faci ceea ce il acuzi (fals) pe bogdan ca ar face: o confuzie, si asta pentru ca n-ai citit pana la capat (asta in varianta fericita pentru tine)!
Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii FOLOSIND BANII PENTRU A SUBVENTIONA DIFERITE PROIECTE DE “INVESTITII”.
Acu’ ai inteles, in sfarsit, unde-i problema?
“Afirmatia ca privatizarea totala a companiilor e binevenita in orice conditii e falsa.
Depinde care companii, depinde de perioada si imprejurari.”
Nu depinde de nimic si afirmatia e perfect adevarata: privatizarea (adica trecerea de la stat la privat) e binevenita in orice conditii si preferabila oricand mentinerii resurselor in mana statului.
By ionut, martie 10, 2010 @ 8:16 pm
@p
“Privatizarea totala a unor companii si chiar privatizarea partiala a altora ar fi catastrofala pentru entitatea istorica numita Romania.”
Cu exemple te rog, poti sa-mi indici o companie in cazul careia privatizarea ar duce la o situatie MAI (sic!) catastrofala decat e acum?
P, ca si MIA suferi de relativism, care e un fel de onanie mentala…
By p, martie 10, 2010 @ 8:25 pm
@ionut
˝Nu depinde de nimic si afirmatia e perfect adevarata: privatizarea e binevenita in orice conditii si preferabila oricand mentinerii resurselor in mana statului.˝
Care resurse? Defineste.
E vorba si despre resursa de securitate a unui stat (a oricarui stat) ?
Cum si cui se poate vinde in piata resursa de securitate?
Bogdan Glavan il cita pe unul Klaus de pe nu stiu ce planeta care spunea ca nu conteaza pe mana cui incap resursele.
Ba conteaza.
By MIA, martie 10, 2010 @ 8:47 pm
>Cu exemple te rog, poti sa-mi indici o companie in cazul careia privatizarea ar duce la o situatie MAI (sic!) catastrofala decat e acum?
La modul general vorbind e mai greu de găsit companii preponderent private acuma, nu ?
Şi cu toate astea tot mediocru merg treburile în România …
By MIA, martie 10, 2010 @ 8:47 pm
Erată : companii preponderent de stat.
By p, martie 10, 2010 @ 8:48 pm
@ ionut
˝Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii FOLOSIND BANII PENTRU A SUBVENTIONA DIFERITE PROIECTE DE “INVESTITII”.
Acu’ ai inteles, in sfarsit, unde-i problema?˝
Am inteles ca varianta propusa de tine, ca ˝liberal pur˝ este ca lichiditatile sa se duca in pensii.
Foarte liberal.Pur.
By MIA, martie 10, 2010 @ 8:55 pm
>E vorba si despre resursa de securitate a unui stat (a oricarui stat) ?
Nu trebuie dat exemplul ăsta care e cam “extremist” – dar pur şi simplu dacă s-ar ajunge la privatizarea şoselelor din oraşe ( eventual şi după metoda struţo-cămilistă propusă de dl. Glăvan deşi îi e imposibil să o susţină şi prin niscai calcule ceva …
– că finalmente tot la concentrarea proprietăţii s-ar ajunge acolo ) ar fi jale şi inclusiv majoritatea celor care se dau mega-ultra-libertarieni s-ar enerva … şi ar da vina pe “baronii şoselelor” când ar scoate bănuţii la plată … 
By Bogdan Glavan, martie 10, 2010 @ 9:57 pm
Azi am fost cam absent de pe blog, vad ca s-au pus ceva intrebari importante, asta e.
@P
Sa repet: sunt de acord cu lichidarea paticipatiilor statului – n-am ratat-o dintr-un “reflex dogmatic”, am si explicat asta in comentariul precedent! Doar ca privatizarea asta nu e privatizare de fond, adica nu duce la diminuarea controlului statului asupra resurselor, cata vreme statul foloseste veniturile pentru a detine alte active (autostrazi). tocmai asta am criticat. sper ca in ceasul al 12-lea sa fie clar ce am vrut sa spun, daca nu si motivele!
@czc:
problema se intalneste si la administratorul fondului privat de pensii, se cheama problema principal-agent. Si e o intreaga discutie cu problema asta apropos de salariile bancherilor din America. Eu am adus-o in discutie!
Dar e o MARE DIFERENTA intre problema principal agent pe piata, adica intr-un regim de proprietate privata, respectiv pe proprietatea publica (vezi si ultimul meu articol despre Geoana). E ca si cu externalitatile. Pe piata exista stimulente pentru definirea mai cat mai clara a drepturilor de proprietate si apararea lor. Proprietarii au acest interes. Deci, piata tinde sa rezolve problema, chiar daca nu o poate rezolva perfect.
Pe de alta parte, pe proprietatea publica acest stimulent nu exista. Deci lipseste mecanismul de solutionare sistematica (nu perfecta) a problemei principal-agent.
@Mia:
Nu pot face calcule despre cum ar arata drumurile dupa privatizare. nu pot calcula nici ce ar trebui sa exporte Romania. Asta nu e un defect al meu, ma indoiesc ca cineva poate.
Privatizarea nu este justificata pe baza de calcule, ci pe baza de principii si le-am tot repetat (calcul economic, stimulente, informatie dispersata, rent-seeking etc.) Asta pe langa aspectul etic al problemei.
Nu stiu in ce masura s-ar coagula proprietatea asupra drumurilor. Dar ce stiu e ca s-ar coagula doar daca unii vand si altii cumpara. In prezent, drumurile sunt oricum “mogulizate”, fara voia mea sau a ta.
Uite, eu ma duc sa imi fac cumparaturile in doar 2 centre comerciale, adesea in unul singur. Nu ma simt deloc asuprit de mogulii comertului.
By Extra3OO, martie 10, 2010 @ 10:36 pm
Observati cu P, MIA si altii pur si simplu refuza sa intre in zona argumentelor mele (fond PRIVAT de pensii unde administratorii/actionarii raspund cu propria avere), refuza orice afirmatie categorica, definitiva, probabil pentru ca in momentul respectiv vine matul ar veni in 2 mutari.
Keep up the good work guys, se vede ca va e frica pana in maduva oaselor. Ati vrut INTELIGENTA SI CREATIVITATE, luati de aici..
By ionut, martie 10, 2010 @ 10:49 pm
@p
“Am inteles ca varianta propusa de tine, ca ˝liberal pur˝ este ca lichiditatile sa se duca in pensii.
Foarte liberal.Pur.”
In ACTUALELE pensii (si e vorba despre cei care sunt reali pensionari si au fost obligati la plata contributiilor)da, si in despagubirea celor expropriati, e foarte liberal, asa e, nu-ti face iluzii!
“Cum si cui se poate vinde in piata resursa de securitate?”
…Elvetia?? A? Ai prins ideea?
By MIA, martie 11, 2010 @ 7:15 am
>In prezent, drumurile sunt oricum “mogulizate”, fara voia mea sau a ta.
Fals – întreţinerea lor e “mogulizată” ceea ce e ceva diferit ( ideal ar fi să nu există nici aia şi există măsuri ce se pot aplica la o adică destul de simple – gen transparenţa autentică a licitaţiilor publice ).
>Uite, eu ma duc sa imi fac cumparaturile in doar 2 centre comerciale, adesea in unul singur. Nu ma simt deloc asuprit de mogulii comertului.
Normal – situatia cea mai favorabila pentru un “mogul” e cea in care subiectii sai nici nu sunt constienti de ce li se intimpla. Sau – mai mult – si accepta bucurosi situatia in care se gasesc.
>Privatizarea nu este justificata pe baza de calcule, ci pe baza de principii si le-am tot repetat (calcul economic, stimulente, informatie dispersata, rent-seeking etc.)
Fraza de mai sus e absolut amuzantă – prin contradicţia internă pe care o presupune.
Tot ce se poate înţelege din genul acesta de abordare e ceva ce e foarte bine sintetizat in fraza următoare :
“Business employs two kinds of economists: those who can create and use statistics, and those who can create and apply corporatist propaganda. Guess which the Austrians are…”
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 8:54 am
Din citat rezulta ca e vorba de “business” nu de teorie economica!
Oricum, nici in business nu e cazul sa folosim prea tare statistica.
A spune ca e bine sa ne bazam pe statistici suna cam “principial” nu? Cum dovedesti principiul asta? Prin statistici?
In fond, MIA, asta e marea problema cu empirismul. este self-defeating. Nu poti sa spui ca orice teorie trebuie verificata empiric, pentru ca atunci chiar orice teorie trebuie verificata empiric, adica inclusiv teoria care spune ca orice teorie trebuie verificata empiric!
By MIA, martie 11, 2010 @ 9:38 am
>In fond, MIA, asta e marea problema cu empirismul.
Cu empirismul pur da – dar, cel putin de la esecul “pozitivismului logic“, o astfel de pozitie nici nu se prea mai intilneste mentionarea ei fiind doar o metoda ( standard ) de apel la un “om de paie”.
Sau na, lucrurile pot sta de fapt mult mai simplu … pur si simplu sa nu se inteleaga rolul sau mecanismul “validarii empirice” a unor afirmatii construite logic din unele premise de baza. Sau sa existe teama funciara ca un astfel de proces ar duce la necesitatea reevaluarii premiselor de pornire etc …
Asta transforma insa discursul asa … intr-un fel de scolastica medievala cvasi-autista, de unde si senzatia de “primitivism”.
By MIA, martie 11, 2010 @ 10:38 am
Daca recurgerea la “observatiile empirice” este contraproductiva ( probabil ca totusi se va admite ca sunt unele exceptii dar extrem de rare … ) atunci e greu de sustinut inclusiv unele “deviatii/aplicari concrete” ale teoriei “scolii austriece” care au fost prezentate pe-aici.
Un exemplu ar fi “premisa secundara” adaugata la “nucleul tare” privind faptul ca bancherii si-au asumat riscuri frizind iresponsabilitatea datorita credintei/certitudinii ca vor fi “salvati de stat”. Fara o eventuala “validare empirica” nimic nu lamureste de ce aceasta premisa poate fi considerata valida si se pot elabora rationamente ulterioare ce sa o inglobeze – deoarece ea nu decurge din premisele “nucleului tare” ba chiar, in buna masura, le incalca : bancherii ar trebui sa se teama ca dracu’ de tamiie de interventia statului pentru ca le-ar limita “dreptul de proprietate”, “libertatea de actiune”. Fireste – o astfel de “premisa secundara” este utila pentru a oferi coerenta si o oarecare aplicabilitate tentativei de aplicare a teoriei in cazul crizei de fata, dar introducerea ei – facuta “pe sestache” si a carei nevoie de justificare e mai degraba ironizata ( “statul e rau” e vinturat ca argument la deruta ) – nu respecta principii elementare de metodologie ( “briciul lui Occam” de ex. ).
Incercarea de justificare a introducerii sale prin “inductie” e de fapt si mai problematica – desi aparent pare ca rezolva problema – de data aceasta pentru ca dinamiteaza “nucleul tare” : din moment ce ( unii ) agenti economici – bancherii – pot face astfel de “anticipari rationale” atit de precise nu se explica de ce altii – investitorii in imobiliare de ex. – esueaza lamentabil si in bloc din capul locului in anticiparea unui minim de “anticipare protectiva”. Ca sa nu mai zicem ca o “anticiparea rationala” din partea unui agent economic atasat 100% ideii de proprietate privata, a necesatatii unei perioade de interimar de “proprietate de stat” e virtual un non-sens !
Si acesta e – fireste – doar un exemplu … desi ma gindesc ca efortul de detaliere nu stiu daca a meritat …
By Extra3OO, martie 11, 2010 @ 11:20 am
Ce nu vezi tu e faptul ca “statul” nu e cel care taie si spanzura, ba chiar din contra. Trebuie sa fii extrem de naiv sa crezi ca “o chestie” care se schimba la 4 ani poate fi deasupra unor interese private ce finanteaza mai mult de 3 sferturi din ORICE campanie electorala. Nici nu mai spun ca mai toate creditele sunt pe 30 de ani, ca de la JP Morgan incoace absolut orice emisiune de bani/titluri de trezorerie e in mana lor.
Culmea e ca din punctul asta de vedere suntem oarecum de acord: acest interes privat trebuie tinut cumva in frau. Insa cand tu vrei sa reglementezi mai mult uite ca eu vreau doar o responsabilizare, o asumare a propriilor fapte.
De ce? Pentru ca acum avem doar un socialism infect pentru bogati, capitalism feroce pentru cei din mijloc, ca apoi sa avem iar un socialism penibil pentru cei saraci, ce pun botul la orice promisiune aiurea doar ca sa decida cine sunt castigatorii in alegeri (ca doar ei sunt cei care voteaza / vezi prezenta la vot – desi pe vremuri nici macar nu isi permiteau sa deschida gura).
Adica singuri isi cer violul, pentru ca acest perpetuum mobile nu poate sa mearga la infinit. Dovada o gasesti in ce se intampla acum: clasa de mijloc a inceput sa spuna pas, cheltuielile bugetare aiurea sunt taiate la minim, absolut oriunde. Cine plateste oalele sparte, cine va face foamea ca in 32? Cei saraci, care isi vor primi rasplata pentru zecile de ani in care au votat leftisti de-ai lor, din popor.
Pana si aici e o mana invizibila, insa cine sa recunoasca asta..
By MIA, martie 11, 2010 @ 1:54 pm
In mod normal ignor comentariile unei anumite persoane dar acuma se regaseste in replica sa surprins un aspect interesant :
>Pentru ca acum avem doar un socialism infect pentru bogati, capitalism feroce pentru cei din mijloc, ca apoi sa avem iar un socialism penibil pentru cei saraci, ce pun botul la orice promisiune aiurea doar ca sa decida cine sunt castigatorii in alegeri{…}
Termenul mai corect cred ca ar fi : “un laisse-faire complice din partea statului pentru cei bogati,{…}” insa restul descrierii e chiar reusita !
Cu completarea ar fi eventual ca in vreme ce in Europa socialismul ala penibil pentru saraci e unul clasic in SUA el are asa … o tendinta multi-culturalista ceea ce face situatia potential chiar mai exploziva.
Interesant e ca desi problema e definita oarecum asemanator divergentele ulterioare sunt maxime – de ex. pentru ca eu nu cred ca in sistemul/conjunctura actuala “bogatii/puternicii” vor responsabilizarea saracilor : acestia le asigura voturile necesare mentinerii, in plan politic, la putere. Ce doresc ei e mai degraba transformarea “laisse-faire“-ului de care beneficiaza in “corporatism” de-a dreptul … iar, paradoxal poate, argumentele libertariene sunt extrem de usor de pervertit in acest scop, poate cel mai usor dintre toate …
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 2:08 pm
@Mia:
discutia e interesanta, dar prea time-consuming aici!
Mi-am adus aminte ca am trecut prea usor pe langa o remarca precedenta. Cand am spus ca nu ma simt asuprit de monopolistul de hipermarket ai spus ca poate e din cauza mea ca nu-mi dau seama. Banuiesc ca e doar o gluma, nu sunt sigur.
Daca nu atunci, replica e foarte simpla. Libertatea de alegere nu depinde de ce credem noi ci de posibilitatea efectuarii alegerii. Eu sunt constient ca pot sa ma duc la alt hipermarket, mai departe, dar nu vreau. Deci nu ma exploateaza monopolistul. Pe de alta parte statul ma exploteaza.
Oricum, in locul observatiei detaliate de mai sus, puteam sa zic si eu o replica pe masura celei pe care ai dat-o initial: Poate nu mi se pare mie ca nu e monopol, poate ti se pare tie ca nu e concurenta!
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 2:13 pm
Bun, cred ca ceva tot o sa spun legat de finalul comentariului tau mare. Am observat mai demult ca ai ideea asta ca daca indivizii anticipeaza corect politica statului atunci aceasta nu are efecte. E gresit. de exemplu, anticiparea inflatiei nu impiedica efectele redistributive ale inflatiei.
Oricum, nu mi-e clar cum evaluezi tu problema. Chiar daca anticiparile corecte ar duce la ineficienta politicii, asta nu inseamna automat ca ar trebui sa renuntam la denuntarea (renuntarea) politicii. Deci argumentul ca indivizii pot anticipa nu e un argument pentru status quo.
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 2:14 pm
Voi abandona discutia aici, nu pot tine pasul. De retinut pentru viitor.
By ionut, martie 11, 2010 @ 2:45 pm
MIA
“iar, paradoxal poate, argumentele libertariene sunt extrem de usor de pervertit in acest scop, poate cel mai usor dintre toate”
Aha, cum ar veni, e adevarat ca liberul arbitru este o arma cu 2 taisuri, da’ tu din grija ca nu cumva sa te tai, pur si simplu o iei prin porumb, parasesti complet logica formala, si vrei sa-l interzicem pur si simplu!
Zoe, fii barbata!
By MIA, martie 11, 2010 @ 3:34 pm
>Banuiesc ca e doar o gluma, nu sunt sigur.
Daca nu atunci, replica e foarte simpla. Libertatea de alegere nu depinde de ce credem noi ci de posibilitatea efectuarii alegerii. Eu sunt constient ca pot sa ma duc la alt hipermarket, mai departe, dar nu vreau. Deci nu ma exploateaza monopolistul.
Nu e o gluma.
Daca si al doilea hipermarket are preturi similare decizia de a-l frecventa pe cel mai apropiat e una “economic rationala” altfel, din descrierea de mai sus, ar rezulta o alegere pur subiectiva – ceea ce e mai dificil de sustinut, dar probabil ca ea mascheaza de fapt o “anticipare a unui cistig” prea mic pentru a merita costul de timp implicat de distribuirea cumparaturilor ( ceea implica simultan si o lipsa a unei alternative reale s.a.m.d. )