Logica economica

Conducerea colectivă, AGA, Parlamentul şi Preşedintele Senatului

Pentru că de câteva zile spaţiul public este copleşit de discuţia privind schimbarea preşedintelui Senatului, m-am gândit să elaborez un pic pe acest subiect. Ca de obicei, intenţia mea este de a formula o perspectivă liberală asupra problemei – fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu partidele politice actuale care includ în denumirea lor cuvântul „liberal”. Mă voi axa pe o comparaţie des folosită, aceea că Parlamentul este reprezentantul naţiunii la fel cum consiliul de administraţie al unei firme este reprezentatul acţionarilor. (Comparaţia este, de exemplu, folosită în discutarea problemei principal-agent; sunt conştient de limitele comparaţiei; nici nu cred că este potrivită, dar o prezum de dragul discuţiei.)

Alegerile colective sunt uneori problematice. De exemplu, am explicat aici de ce conducerea prin referendum este inconsistentă. Dar asocierea şi decizia prin vot fac parte din exercitarea dreptului de proprietate privată. În sine, asocierea indivizilor în vederea gestionării comune a unei resurse nu ridică probleme speciale. Indivizii pot să formeze grupuri, alianţe, societăţi, asociaţii, companii, cluburi, carteluri (toate sunt sinonime din perspectiva filozofiei liberale) sau cum vreţi să-i spuneţi pentru a-şi atinge un scop comun. În interiorul unui club deciziile se iau prin vot. Cel mai cunoscut astfel de club este societatea pe acţiuni, unde proprietarii votează persoanele care să conducă zi de zi firma.

Membrii fiecărei asociaţii sunt liberi să se organizeze cum vor. Ei sunt liberi să stabilească un regulament de funcţionare a asociaţiei aşa cum cred adecvat. Nu putem spune a priori cum ar arăta un astfel de regulament. Totuşi, este extrem de improbabil ca indivizii care formează o asociaţie să stabilească un regulament care să le îngrădească dreptul viitor de decizie. Nimeni nu ar fi doritor să intre într-o asemenea asociaţie, la fel cum nimeni nu ar dori să cumpere un teren fără permisiunea de acces la el. Desigur, membrii unui club de golf ar putea conveni restrângerea dreptului de a scuipa pe terenul de joc; iar membrii unui club de dans ar putea restrânge dreptul de a participa îmbrăcat conform liberului arbitru. Nu despre aşa ceva este vorba. Aceste prevederi nu restrâng dreptul de decizie, ci mai degrabă stabilesc regulile jocului. Pe de altă parte, este îndoielnic că o asociaţie ar putea vota ca preşedintele său ales să nu poată fi schimbat din funcţie până la sfârşitul vieţii sau măcar timp de 10 ani. La fel cum este îndoielnic că în interiorul unei firme s-ar putea stabili îngrădirea dreptului acţionarilor de a-şi vinde acţiunile şi de a „trăda” asociaţia ieşind din ea. Aceste acţiuni ar fi contrare dreptului de proprietate privată şi interesului proprietarilor.

Acum ajungem la situaţia politică actuală. Să presupunem că parlamentarii sunt reprezentanţii naţiunii iar ei au la rândul lor dreptul să îşi aleagă organele reprezentative. Să presupunem că sunt precum acţionarii unei societăţi. Întrebarea cheie este: au ei dreptul să schimbe conducerea când vor? Răspunsul este: bineînţeles. A le refuza acest drept echivalează cu a le nega libertatea de alegere. La fel cum majoritatea acţionarilor unei firme poate decide oricând politica firmei, la fel majoritatea parlamentarilor ar trebui să poată decide oricând cine să îi reprezinte. Că majoritatea este schimbătoare este un truism. Bineînţeles că majoritatea este schimbătoare (ori îşi poate schimba ideile); nu este nimic mai firesc decât acest lucru.

Am fost curios să citesc Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 a Curţii Constituţionale în privinţa constituţionalităţii acelor prevederi din regulamentul Senatului care stabilesc modalitatea de schimbare a preşedintelui (un rezumat aici). În opinia mea, decizia este clară. Mircea Geoană nu poate fi schimbat din funcţie aşa cum se încearcă acum şi, de fapt, motivarea deciziei se referă tocmai la un contex politic precum cel actual.

Concluzia? În opinia mea, intenţia unor parlamentari de a schimba preşedintele Senatului este nelegală dar principială. Vă miră? Nu ar trebui. Nu este pentru prima oară când descoperim că legile (Constituţia) sau regulamentul Senatului sunt confuze ori construite pentru a avantaja un anumit grup de interese. Dar asta e altă poveste. Bismark, creatorul statului german modern a spus: Laws are like sausages. It’s better not to see them being made.

Diverse | Bogdan Glăvan | martie 10, 2010 9:36 pm

14 comentarii

By Stefan A., martie 10, 2010 @ 10:01 pm

Constitutia noastra , regulamentele parlamentare au fost create imediat dupa 1989. Sub atenta “indrumare” a marilor “democrati PCR ” Iliescu si Brucan.
Partea proasta ca avem o multime de politici cu diplome de drept , jurisprudenta care habar nu au de statul de drept !
Ciolanul si interesele de “gasca” sint unicele obiective a clasei politice dar poate dumneavoastre ma veti convince ca sintem o mare democratie bazata pe statul de drept !
By Lucian Davidescu, martie 10, 2010 @ 11:43 pm

Comparaţia nu cred că e legitimă, senatorii nu sunt proprietari şi nici nu se asociază liber. Ei sunt trimişi acolo cu un mandat, pe baza Constituţiei. Abia Constituţia reprezintă regulile stabilite de proprietari, iar Curtea Constituţională e pusă să stabilească modul de aplicare.
By borat, martie 11, 2010 @ 7:02 am

credeam ca argumentul va ajunge la modul in care conducatorii de partide ii fac oameni pe cei pe care ii desemneaza candidati in colegiile cu sanse, care apoi, dintr-un profund simt al datoriei, ii sustin pe cei din conducere in luptele interne si si voteaza la vedere conform indicatiilor. asta liberalism
By Extra3OO, martie 11, 2010 @ 8:06 am

Voi realizati ca o mana de handicapati din Dabuleni decid cine e presedintele Senatului?
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 8:42 am

@Lucian Davidescu:
Sunt de acord cu prima parte din comentariu: “senatorii nu sunt proprietari”.
Nu sunt de acord cu partea a doua: “Constituţia reprezintă regulile stabilite de proprietari”

Care proprietari?! Basca, daca ma intrebi pe mine, eu nu am fost de acord cu “regulile” astea. As putea spune ca nu am mai votat de decenii!

Deci, comparatia mea e fortata, dar am facut-o pentru a purta cat de cat o discutie meaningful. Altminteri, daca renuntam la ea, ceea ce ar trebui, nu ne ramane decat un sec: parlamentarii pot face ce vor fiindca sunt parlamentari; nu va uitati dupa reguli in politica, de asta am dat si citatul din final.
By MIA, martie 11, 2010 @ 9:28 am

>Întrebarea cheie este: au ei dreptul să schimbe conducerea când vor? Răspunsul este: bineînţeles. A le refuza acest drept echivalează cu a le nega libertatea de alegere.

Hmmm … daca cineva semneaza un contract de prestare servicii la o anumita suma pentru 4 ani dar decide dupa 1 an ca nu mai are chef sa onoreze contractul o poate face asa … pur si simplu in virtutea dreptului de alegere au ba ?

Cam asa se pune si aici problema …
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 9:41 am

Nimeni nu e prost sa incheie contracte fara clauze de reziliere. Este interesul partilor sa se asigure impotriva riscurilor asociate cu respectivul contract.
By ionut, martie 11, 2010 @ 9:43 am

Cine e (ce reprezinta de fapt functia) presedintele senatului, si de ce asa mare valva schimbarea lui, incat sa merite un articol?
By Lucian Davidescu, martie 11, 2010 @ 10:22 am

@Bogdan Glavan
Nici eu nu am votat presedintele asociatiei de proprietari, dar acu ma pune sa platesc fondul de rulment
By MIA, martie 11, 2010 @ 11:06 am

>Nimeni nu e prost sa incheie contracte fara clauze de reziliere.

In cazul senatorilor exista posibilitatea rezilierii prin demisie. Costurile implicate sunt chiar mici …
By B, martie 11, 2010 @ 12:03 pm

Nimeni nu renunta la ciolanul la care au platit atat in campanie electorala demisionand Mia… iar demiterea, nu stiu daca exista posibilitatea ca un senator sa fie demis de cei care l-au votat…
Apropos de sistemul de vot, unii trag foloase directe prin programul prima plasa (in campaniile electorale) sau ajutorul social 1.0 sau 9.5 depinde de cati ani beneficiaza de el. Eu ca si impozitat am dreptul doar sa platesc impozit cand ma duc la spital cotizez si cand ies la pensie nu cred ca mai apuc… am acum doar 30 de ani. In concluzie in Romania voteaza doar cei care au parte de beneficii directe, sa nu ne mire ca scade baza de impozitare pentru ca cei care cotizeaza isi iau zilele in cap si emigreaza unde vad cu ochii pentru ca munca lor e spoliata de cei care stau cu mana intinsa in loc sa munceasca sau cei de la stat care sifoneaza banul public si care il domina numeric pe primul. Intr-o firma un actionar poate alege sa plece, eu de ce nu pot sa infiintez un stat paralel Romania 2.0? Daca nu imi convine trebuie sa plec in alta tara (stat) vezi si emigratia masiva si ultimii 20 de ani. Daca ar fi dupa mine as pune o clauza in constitutie prin care guvernul si parlamentul sa fie demisi de facto daca emigratia trimestriala depaseste un anumit nivel. Acesta este un indicator f bun de performanta, cei care pot voteaza cu picioarele iar pt guvernanti e un semn ca nu promoveaza interesele celor pe care ii reprezinta ci propriile interese meschine. Daca argumentati ca cei care nu au votat sa nu aiba asteptari atunci sa se revina la sistemul antebelic in care greutatea votului era direct proportional cu averea sau taxele platite…. acelasi sistem e azi promovat de firme unde actionarii majoritari au un cuvand important de spus. Sigur, puteti argumenta ca Patriciu, Vantu si Tiriac ar conduce Romania. Nu, poate ar avea un cuvant important de spus dar la un PIB de 500 mld averea lor si veniturile lor sunt minoritare dar toti asistatii sociali (kris pomenea pe blogul lui ca 70% din cheltuielile guvernamentale s-au dus pe pomeni sociale pensii si salarii pt fonctionarii guvernamentali) cred ca acea clasa de mijloc, numai buna sa plateasca impozite dar sa nu comenteze sau sa conteze, ar avea cea mai mare pondere intr-un viitor vot asa cum e si normal. In conditiile actuale rolul unor contribuabili e sa cotizeze iar al celorlalti e sa gaseasca metode cat mai inovative sa il sifoneze sa sa si-l insuseasca cat mai creativ… distractiva ocupatie.
By Bogdan Glavan, martie 11, 2010 @ 12:12 pm

@Lucian:
Cand ai cumparat apartamentul banuiesc ca stiai ca te vei supune parlamentului de bloc, nu?! Esti ca si actionar minoritar la o firma. Macar ai posibilitatea sa zici: suficient, eu va las!
By Lucian Davidescu, martie 11, 2010 @ 2:04 pm

@Bogdan Glavan
Era doar un fel de gluma
Nu-s tocmai actionar minoritar, asta-i in secundar.
Sunt proprietar pe locuinta mea. Sa plec ar fi un fel de emigrare
By Camil Stoenescu, martie 12, 2010 @ 12:52 am

regulamentele parlamentare au fost astfel concepute în anii 90 încât să împiedice pierderea echilibrului/poziției odată câștigate de o parte prin intervenția celeilalte părți (chiar temporar majoritară). așa se explică de ce președintele statului poate fi suspendat de o majoritate parlamentară de 2/3 (parcă acesta era procentul) dar președintele Senatului, nu.