Logica economica

Eurobondurile româneşti copiază succesul celor greceşti: investitorii internaţionali se năpustesc să ne crediteze

Emisiunea de obligaţiuni (1 miliard de euro) lansată recent de ministerul finanţelor pe piaţa internaţională a fost supra-subscrisă de 4 ori, la un randament de circa 5,2%. Este aparent paradoxal. De ce s-ar năpusti grupurile financiare să crediteze un stat cu deficit bugetar cronic, în criză economică şi în cvasi-imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile financiare curente – rambursarea de TVA, plata salariilor? De ce ar fi cineva încântat să investească într-un stat unde, pentru prima oară în istorie, FMI a făcut rabat de la regula care îl împiedica să crediteze direct guvernul, asigurând bani pentru plata pensiilor?

Cazul României chiar nu mai este atât de strident după ce piaţa financiară s-a repezit să cumpere obligaţiunile emise de Grecia (emisiunea a fost supra-subscrisă de 3 ori în câteva ore) – un stat aproape eşuat, a cărui solvabilitate atârnă în bună măsură de compromisul pe care este dispusă să îl îndure Germania – la un randament de 6,35%? De ce?

Răspunsul? Tocmai din motivele amintite. Nu, investitorii nu sunt nici naivi nici iraţionali; apropos, încă nu am aflat ca vreun expert preocupat de „eşecul pieţei” să se lamenteze în legătură cu euforia cu care bancherii creditează aceste state sub-prime. Investitorii înţeleg perfect situaţia, anume că Grecia este too big to fail, că România probabil va rămâne too big to fail. Având spatele asigurat de acordurile de împrumut cu FMI sau Comisia Europeană, bondurile româneşti sau greceşti sunt practic risk-free. Cu garanţia mai mult sau mai puţin explicită oferită de FMI sau de ţările bogate din UE, bondurile româneşti sunt aproape la fel de sigure ca titlurile de stat americane sau germane. În plus, faţă de SUA sau Germania, Grecia şi România se oferă să plătească o dobândă dublă.

În aceste condiţii cine nu s-ar înfige la o bucăţică din tortul datoriei României? Unde în lume mai poţi cumpăra titluri de stat fără risc şi cu o rată a dobânzii de 5%?

Realitatea este îngrijorătoare. Piaţa financiară mondială este sufocată de lichiditate, datorită politicilor monetare puternic expansioniste implementate de Fed sau ECB. Hazardul moral este în floare şi niciun risc nu pare excesiv. Veşti bune pentru guvernele cu visteria goală, veşti proaste pentru contribuabili.

Realitatea | Bogdan Glăvan | martie 11, 2010 4:49 pm

9 comentarii

By joness, martie 11, 2010 @ 5:00 pm

Nu prea ma intereseaza soarta bancherilor si nici a Feb-ului. Insa observ ca FMI-ul da bani cu 3%, BNR-ul ii da mai departe cu 7.5%, bancile ii dau guvernului cu 11-12% sau cat mai e acum, iar guvernul ii foloseste fie ptr a plati datoriile la banci, fie ptr a intretine risipa ce il obliga sa se imprumute.

Una peste asta, din morisca asta, o parte din patrimoniul si asa saracacios al statului ce cu onoare ne patroneaza ajunge in alta parte.

Cred ca intelept ar fi sa facem si noi acelasi lucru, inainte de a fi prea tarziu.
By Stefan A., martie 11, 2010 @ 8:27 pm

Poate ajungeti ca concluzia mea . Cine a salvat bancile , le cere acestora sa finanteze deficitele prin cumpararea de titluri de stat ! Chiar la dobinzi minime ca de , bancile centrale sint “independente “.
Pe linga acesti actori principali mondiali , guverne din tari dezvoltate , mai sint si “pretinii” care trebuie salvati si ei !
Si daca platesc dobinda mult mai mare , cu atit mai bine ! Au de unde !
By Stefan A., martie 11, 2010 @ 11:12 pm

“Poate ajungeti la concluzia mea” ! Asa doream sa incep ! Am scris ca in loc de la ! Umile scuze si intelegere !
By Extra3OO, martie 12, 2010 @ 1:36 am

Cred ca ar trebui sa vedeti mai in detaliu cu ce sunt garantate aceste emisiuni (desi nu cred ca e public). Milton Friedman se aplica extrem de bine cand e vorba de privatizarea lacurilor, padurilor, “insulelor” samd.

Cum iti suna Bogdan urmatoarea propunere: acum iti dam 1 miliard insa peste 2 3 ani cand tara va fi praf tu va trebui sa-mi dai inapoi 1 miliard plus dobanzi. EU STIU ca tu nu vei avea de unde insa pentru chestia asta vei garanta cu ce ai.

Iar pretul va fi stabilit ATUNCI, in functie de riscul tau de tara etc.

(vezi cum s-au cumparat aceste titluri de trezorerie la 10-15% din valoare mai demult).
By Extra3OO, martie 12, 2010 @ 1:40 am

E un hazard morla imens, e ca si cum am invita diversi indivizi sa provoace niste “incendii”/“fire sale” premeditate pentru a ne cumpara apoi pe nimic (cu o executarea silita – cand pretul “nostru” pe piata e mult mai mic)

Mai exact – tot raul spre bine. Volens Nolens tot in liberalism se ajunge.
By MIA, martie 12, 2010 @ 8:44 am

Cred că perspectiva de a încasa 30 de ani doar dobânzi nu e deloc aşa de rea pentru investitorui …
By Peter, martie 12, 2010 @ 9:33 am

Grad mare de lichiditate => inflatie, dar care, totusi, nu se inregistreaza. Paradox?
By MIA, martie 12, 2010 @ 9:55 am

>Grad mare de lichiditate => inflatie, dar care, totusi, nu se inregistreaza. Paradox?

E o expansiune a masei monetare dar ( cel putin deocamdata ) nu e observabila o crestere semnificativa si generalizata a preturilor – asa e. Cel mai probabil din cauza ca “activele imobiliare” ( si nu numai ) sunt inca evaluate la nivele ( mult ) prea ridicate – ca in anii buni – cu tot ce implica asta : rate la ipoteci pe masura, parti insemnate din veniturile indivizilor alocate pentru plata lor si automat drenarea/deturnarea aproape in totalitate a surplusului de bani existent de la consum spre plata lor s.a.m.d.
By Liviu, martie 13, 2010 @ 9:14 pm

Ne crediteaza pentru ca stiu ca nu ne putem eschiva de la plata datoriilor, nici acum, nici in viitor. Si asa cum a spus cineva, daca nu avem bani sa platim avem paduri, lacuri, resurse, oameni. Din cauza asta nu suntem falimentari, ne cumpara bucata cu bucata. Ar putea avea insa surprize in viitor.