Bernanke vrea eliminarea rezervelor minime. Adică?
Şeful băncii centrale americane este de părere că rezervele minime obligatorii ar putea fi eliminate, pentru a spori lichiditatea pe piaţă (vedeţi nota 9 din acest speech). Dacă ar fi pusă în practică, măsura ar marca un punct crucial în evoluţia sistemului bancar. De ce?
Activitatea bancară pe care o cunoaştem astăzi este o activitate bancară cu rezerve fracţionare. Adică, depozitele noastre din bănci nu sunt “depozite” deloc, pentru că banii depozitaţi nu sunt ţinuţi la îndemână pentru a fi înapoiaţi deponenţilor la cerere, ci sunt înstrăinaţi – daţi cu împrumut – ceea ce creează fenomenul cunoscut sub numele de multiplicarea creditului (masei monetare). Cu cât rata rezervelor este mai mică, adică cu cât băncile păstrează mai puţini bani din cei pe care îi depozităm, cu atât multiplicatorul este mai mare. Acesta aproximează de fapt inversul ratei rezervelor, astfel încât dacă, de exemplu, băncile păstrează 10% rezerve, multiplicatorul monetar este 10, ceea ce înseamnă că băncile pot genera credit în valoare de 1000 de lei pe baza unui depozit de doar 100 de lei.
În SUA, rata rezervelor este de doar câteva procente (în funcţie de pasive, adică de tipul depozitelor, poate fi şi zero). În România rata rezervelor este de 15% la depozitele în lei şi de 25% la cele în valută, ceea ce înseamnă că sistemul bancar românesc este considerabil mai lichid decât cel american.
De ce păstrează băncile rezerve? De frica retragerilor. Dacă oamenii nu şi-ar retrage niciodată banii din bănci (în sens fizic, nu prin transfer), băncile nu ar avea nevoie să păstreze niciun sfanţ rezervă. Această ipoteză este însă absurdă, ea contrazice chiar rolul monedei şi al produselor bancare. Prin urmare, băncile sunt nevoite să păstreze anumite rezerve, cu care să acopere retragerile nete zilnice. Este însă important de înţeles că dacă băncile ar fi, pentru un motiv oarecare, convinse că deponenţii nu-şi vor mai revendica niciodată banii depuşi, astfel încât păstrarea de rezerve ar fi un act prostesc (rata rezervelor ar ajunge zero), ele ar purcede la multiplicarea creditului… practic la infinit; nu uitaţi, multiplicatorul este inversul ratei rezervelor.
În aceste condiţii putem spune că oferta de bani poate creşte necontrolat, iar nivelul preţurilor devine indeterminabil, ceea ce este tot atât de uşor de înţeles de creierul uman ca şi numărul combinaţiilor care se pot juca într-o partidă de Go.
Dar guvernatorul Bernanke nu este speriat de acest lucru. În sistemul actual, eliminarea rezervelor minime nu ar echivala cu multiplicarea necontrolabilă a masei monetare deoarece băncile mai sunt constrânse în activitatea lor şi de alte reglementări, dintre care cea mai importantă este rata capitalului. Capitalul propriu trebuie să reprezinte 8% din active (ajustate la risc), cu alte cuvinte o bancă nu se poate extinde oricât, ci doar în măsura în care are o “pătură de capital”. Această condiţie a fost însă ridiculizată de istoria recentă, când leverage-ul multor bănci a ajuns în realitate la 40-50.
Evident, impunerea unui prag minim de capital în condiţiile eliminării rezervelor nu constituie un mod eficient de control al expansiunii creditului. În fond, băncile pot creea tocmai capitalul de care au nevoie pentru a-şi îndeplini norma prudenţială – acţionarii se pot împrumuta pentru a suplimenta capitalul, iar pe baza acestuia banca extinde mai departe creditul, într-o spirală fără sfârşit. Ce împiedică acest lucru să se întâmple este existenţa/inventarea altor condiţii/reglementări, persuasiunea directă a statului şi, de ce nu, propriul interes al bancherilor care realizează că nu este bine să omoare găina care face ouă de aur: declanşarea hiperinflaţiei ar duce la pierderea încrederii oamenilor în sistemul bancar şi la distrugerea acestuia. Însă băncile vor fi mereu tentate să tatoneze limitele sistemului, să împingă crearea de bani mai departe şi mai departe în încercarea de a obţine profituri tot mai mari. Sunt stimulate să facă acest lucru şi de politica de socializare a riscului dusă de guverne (hazard moral).
Până una-alta, măsura imaginată de Bernanke arată cu vârf şi îndesat fragilitatea extremă la care a ajuns activitatea bancară contemporană. Conceptul de solvabilitate dispare odată cu cel de rezerve. Şi de ce s-ar întâmpla asta, dacă nu pentru motivul că băncile sunt oricum insolvabile?!
Politică monetară | Bogdan Glăvan | 
martie 20, 2010 5:39 pm
50 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Stefan A., martie 20, 2010 @ 6:37 pm
Daca nu se mai pot tiparii bani in prostie, unica alternativa ramine anularea rezervelor .
Aceiasi “gindire profunda” !
Urmeaza obligatia de a cumpara titluri de stat sau bancare ?
Ridem si glumim dar astia cred ca au ajuns la disperare totala !
Pe undeva aseamana cu situatia din Grecia unde politicienii sint revoltati ca nu le da nimeni imprumuturi cu dobinzi mici !
Japonezii macar sint dogmatici (cum ziceti dvs )dar si duri de cap , tiparesc in continuare bani pe banda rulanta !
By Bogdan Glavan, martie 20, 2010 @ 6:49 pm
Daca Papandreou asta e asa de suparat, sa interzica dom’le dobanda! Adica, ce interzicerea speculatiei, umblam cu jumatati de masura? Sa legifereze dobanda maximala de 2% sau sa o interzica cu totul! De ce nu face asta? Pentru acelasi motiv pt. care nu urca salariul minim la 1 milion de euro!
By Stefan A., martie 20, 2010 @ 7:13 pm
Ha, ha, ha.
Pai daca Grecia devine musulmana dispare dobinda ca doar e interzisa de Coran !
By Lucian Davidescu, martie 21, 2010 @ 12:02 am
Deci nu-i mai obligă să ţină rezerve? Huo, anarhistu’!!!
By Alex Nicolin, martie 21, 2010 @ 1:32 am
Daca oricum restrictiile si reglementarile au fost inutile, ce sens mai are sa fie mentinute?
Acordurile Basel 1,2 etc nu au fost decat un mod elaborat de a prezenta ceea ce este in esenta o “schema Ponzi” ca un sistem sustentabil si demn de incredere.
Bernanke nu face prin propunerea sa decat sa aduca problema mai aproape de un deznodamant previzibil – prabusirea sistemului bancar bazat pe multiplicarea in cascada a monedei discretionare, datorita pierderii definitive a increderii utilizatorilor.
By MIA, martie 21, 2010 @ 7:11 am
>Deci nu-i mai obligă să ţină rezerve? Huo, anarhistu’!!!
Se dovedeşte a fi un “agent-dublu”, nu ?
By Bogdan Glavan, martie 21, 2010 @ 8:45 am
@Lucian Davidescu:
Vezi ca glumele pot fi luate in serios!
@MIA:
Unii sustin ca “libertatea” bancii de a nu pastra rezerve este egala cu “libertatea” hotului de a-ti fura masina.
By Bogdan Glavan, martie 21, 2010 @ 8:48 am
@Alex Nicolin:
Nu e cazul sa fim asa de siguri de viitorul sistemului monetar-bancar actual. Bancile tatoneaza, dupa cum am zis. Cu suficienta inteligenta (nu poti sa-i prostesti pe toti tot timpul, dar pe unii tot timpul da!) si suficient noroc pot sa o mai duca vreo 500 de ani.
By Dan Selaru, martie 21, 2010 @ 10:52 am
Cred ca ai pus un zero sau doua in plus.
By MIA, martie 21, 2010 @ 11:48 am
>Unii sustin ca “libertatea” bancii de a nu pastra rezerve este egala cu “libertatea” hotului de a-ti fura masina.
Tîmpiţi există – nu trebuie să ne mire sau să mai cerem dovezi în plus pentru asta.
Strict legat de problema cu mega-propunerea lui Bernake lucrurile sunt şi ele simple : în ciuda speranţelor ( hmmm … ciudat termen, dar în fine ) de auto-prăbuşire instantanee a sistemului financiar mondial ca urmare a deficitelor bugetare/inflaţie constantă etc. lucrurile sunt niţeluş mai complicate – pentru că raportarea la o monedă-etalon ( dolarul în cazul nostru ) oricum are loc. Şi “ştocolmizaţii” naibii de investitori/oameni de rînd preferă să o facă în continuare … deci important e să se păstreze cumva iluzia lichidităţii în continuare. Şi să se folosească potenţialul (neo-)colonialism al acestui mecanism pentru a potoli eventuale nemulţumiri populare ce pot degenera …
Făcând o paralelă – oarecum forţată dar similitudini există – cam aşa au procedat şi nemţii în Al Doilea Război Mondial în relaţiile cu sateliţii/ţările ocupate de ajunsese ca în 1945 marca să nu mai aibă practic nici o valoare.
By borat, martie 21, 2010 @ 12:23 pm
“băncile pot genera credit în valoare de 1000 de lei pe baza unui depozit de doar 100 de lei.”
cred ca merita explicat un lucru. daca banca A are depozite de 100 si rezerve obligatorii de 10%, banca A poate da credite de maxim 90. nu radeti
sunt oameni care chiar cred ca o banca de capul ei poate da credite de 1000 avand doar 100 in depozite, iar in felul asta “bancile emit moneda”. 1000 ala vine din alta parte, cum zice si bogdan. banca A da credit de 90, sa zicem unuia care isi ia un apartament, vanzatorul apartamentului primeste cei 90, pe care sa zicem ca nu vrea sa-i foloseasca imediat, ii depune la banca B, care da credite de 90 x 0.9 = 81 si tot asa. suma creditelor astora tinde la 1000. inseamna asta ca s-au creat 900 de dolari de moneda “fara acoperire”? eu cred ca nu. banca A ia cu imprumut capital de la cei care nu intentioneaza sa-l foloseasca imediat si il da mai departe, tot cu imprumut. deoareca capitalul in bani se poate transoforma in capital fizic si invers, e ca si cum banca ar da cu imprumut un tractor al unui posesor de drept care nu are imediat nevoie de el. nu se creeaza 10 tractoare dintr-unul singur, folosesc 2 sau mai multi acelasi tractor “cu schimbul”, normal, cu riscuri mai mari. detalii aici http://en.wikipedia.org/wiki/Fractional_reserve
alternativa la sistemul rezervelor fractionare este rezerva de 100%. in sistemul asta, banca pune la dispozitia depunatorilor un fel de ciorapi sau saltele, in care depunatorii isi baga banii acolo, si tot de acolo ii si scot cand au nevoie de ei. avantaj fata de salteaua de acasa e ca cea de la banca e mai bine pazita
ca si cum ai avea tractorul de mai sus, il dai la banca, dar cu conditia sa nu-l dea la nimeni cu imprumut mai departe, sa-l tina numai pentru tine. eu unul prefer ca acel capital sa fie pus la treaba decat sa stea inchis de frica crizelor.
By rrradu, martie 21, 2010 @ 1:26 pm
Borat, intr-un sistem cu rezerva fractionale de 10%, banca ar putea da credite de 900 avand la baza depozite de 100. Proportia este respectata si daca da cu imprumut 90 din cei 100 primiti ca depozit si daca pastreaza depozitul de 100 ca rezerve si da credite de 900.
By Mona, martie 21, 2010 @ 1:42 pm
Borat, mai incearca o data.
gold-investor.com/…hp/20050201204730229
By Mona, martie 21, 2010 @ 1:46 pm
Ceea ce vroiam sa subliniez e faptul ca masa monetara creste. Chestie care nu se prea intelege din postul tau.
Scuze oricum, prima oara citisem cam pe diagonala ce ai scris tu acolo.
By borat, martie 21, 2010 @ 2:24 pm
@ Mona
multumesc ca nu n-ai luat la suturi din prima
de acord ca masa monetara creste, cam asta explica si manualele de economie cu care am avut eu de a face, si o cam lasa asa. ce am vrut eu sa adaug este ca nu cresc activele nete ale nimanui datorita acestui sistem, nu se umfla nimic artificial cu pompa de aer cald . pentru unii cetateni vigilenti sistemul rezervelor fractionare este ceva malefic, inseamna crearea iresponsabila de moneda din nimic. multi cititori neatenti chiar iau de buna chestia ca băncile pot genera credit în valoare de 1000 de lei pe baza unui depozit de doar 100 de lei. poti spune si asa, dar fiecare bucata din creditul de 1000 are ceva real in spate. in exemplul de mai sus, creditul de 81 de lei are in spate depozitul de 90, care reprezinta valoarea apartamentului vandut, nu sunt bani inventati.
By ionut, martie 21, 2010 @ 3:39 pm
Daca-i bal, bal sa fie!
By Lucian Davidescu, martie 21, 2010 @ 5:06 pm
@Bogdan Glăvan
libertatea hotului de a-ti “fura” masina, cu consimtamantul tau. cred ca asa trebuie puse ghilimelele
By Extra3OO, martie 21, 2010 @ 7:10 pm
Masa monetara e NORMAL sa creasca, pentru ca PLUSUL de valoare apare natural in orice schimb comercial (DACA exista si e fundamentat corect). Notiunea de dobanda, INTERES privat (interes comercial etc) sunt motivul pentru care intotdeauna masa monetara se va mari. Evident, daca vrem sa pastram valoarea constanta.
Insa cand intreaga lume este invadata de “socialism”, uite cum cresterea este bazata pe o MINCIUNA, pe un FALS, pentru ca INOVATIA si CREATIVITATEA nu sunt rasplatite ci din contra, PEDEPSITE. Cand bunul simt, responsabilitatea sau notiunea de obligatii dispar uite cum interesul privat DISTRUGE, nu creeaza mai nimic. Atunci e normal sa apara inflatie, e normal ca guvernatorul sa tinteasca diverse chestii sterilizand.
Pana acum eu cred ca ei incearca sa stinga acest incendiu “tiparind” din “nimic” cat mai multa “apa”, insa din pacate pana nu isi va asuma fiecare obligatiile (chiar fata de propria persoana – lipsa subventiilor etc), pana in acel moment nu se va schimba NIMIC.
By Bogdan Glavan, martie 21, 2010 @ 8:52 pm
@Borat:
Tocmai ca nu despre mutarea capitalului e vorba. Capitalul nu se poate multiplica. Avutia mea reala (casa, hainele, masina etc) nu se pot multiplica oricate carti de macroeconomie am citi!
In schimb, banii da! Datorita rezervelor fractionare exista multiplicator.
Rezervele fractionare sau pur si simplu marirea ofertei de bani ne dau, cum se zice, impresia ca avem si tortul si il si mancam in acelasi timp! tortul este insa clar delimitat.
@Lucian Davidescu:
Daca hotul fura cu consimtamantul meu, atunci nu este hot. Nu am nimic impotriva loteriei bancare, adica daca oamenii vor sa depuna banii la banci stiind ca nu-i pot recupera simultan, atunci OK. Insa loteria nu e echivalenta cu investitia sau depozitarea. Cum ziceam, legislatia actuala da oamenilor impresia ca pot avea si tortul si sa il manance in acelasi timp.
By Extra3OO, martie 21, 2010 @ 9:16 pm
And, of course, lent money is not “barren”; it is fruitful: (asta fiind si motivul tiparirii banilor din nimic!!) It enables borrowers to improve their lives or produce new goods or services. Nor is moneylending a zero-sum game: Both the borrower and the lender benefit from the exchange (as ultimately does everyone involved in the economy). The lender makes a profit, and the borrower gets to use capital whether for consumption or investment purposes that he otherwise would not be able to use.
Mai multe aici
By ionut, martie 21, 2010 @ 10:28 pm
@borat
Am si eu o intrebare pentru tine: ce inseamna capital? Multumesc…
By Extra3OO, martie 21, 2010 @ 11:00 pm
The first of the scholastics, Saint Anselm of Canterbury, led the shift in thought that labeled charging interest the same as theft. Previously usury was seen as a lack of charity.
St. Thomas Aquinas, the leading theologian of the Catholic Church, argued charging of interest is wrong because it amounts to “double charging”, charging for both the thing and the use of the thing. Aquinas said this would be morally wrong in the same way as if one sold a bottle of wine, charged for the bottle of wine, and then charged for the person using the wine to actually drink it.
Similarly, one cannot charge for a piece of cake and for the eating of the piece of cake. Yet this, said Aquinas, is what usury does. Money is exchange-medium. It is used up when it is spent. To charge for the money and for its use (by spending) is to charge for the money twice. It is also to sell time since the usurer charges, in effect, for the time that the money is in the hands of the borrower.
Time, however, is not a commodity that anyone can sell.
Ca tot zicea Bogdan de tort si lingurita in acelasi timp.
Capitalul nu sta deloc in “bani”. Sta in caracter.
By borat, martie 22, 2010 @ 3:17 am
“Rezervele fractionare sau pur si simplu marirea ofertei de bani ne dau, cum se zice, impresia ca avem si tortul si il si mancam in acelasi timp! tortul este insa clar delimitat.”
cred ca e inexact. impresia ca poti sa ai mai mult decat iti permiti ti-o da creditul in general, indiferent daca e bancar, comercial sau de la vecinu’. nu tine strict de rezervele fractionare.
pentru mine, la pasul 1) cel cu depozite de 100 da cu imprumut 90 cumparatorului apartamentului prin intermediul bancii A. la pasul 2) vinzatorul apartamentului da credit altuia prin intermediul bancii B, doua tranzactii independente una de cealalta. economic, valoarea economica imprumutata la pasul 2) provine din valoarea apartamentului vandut, nu din depozitul initial de 100. se folosesc aceiasi bani, in masura in care depunatorul initial nu are nevoie de ei pe moment. fizic doar 100 de lei exista in circulatie.
in alta ordine de idei, in exemplul de mai sus intermedierea facuta de banci poate sa si dispara, daca oamenii se inteleg intre ei. economic, situatia este aceeasi cu sau fara intermediari. bancile doar mijolocesc ceea ce ar fi mai greu de realizat dpv practic pentru savers si borrowers de capul lor. daca n-ar mai fi bancile, pe cine ar mai da forumistii vigilenti vina pentru “multiplicarea masei monetare”?
@ ionut – a dat bogdan glavan o definitie a capitalului intr-un raspuns chiar la articolul asta, subscriu la acea definitie
@ rrradu – o singura banca nu poate da credite mai mari decat depozitele. cele doua situatii descrise de tine nu sunt echivalente. dar multumesc pentru postare, proves my point ca nu toata lumea a inteles in ce constau rezervele fractionare.
By Peter, martie 22, 2010 @ 7:27 am
un articol incredibil scris de un tampit cu staif: financiarul.com/ar…ta-libertariana.html
By Bogdan Glavan, martie 22, 2010 @ 9:02 am
@Peter:
Cred ca intre (1) eliminarea unei taxe si cresterea salariului e exact aceeasi legatura ca intre (2) aparitia unei taxe si scaderea salariului. Deci, ori ambele sunt adevarata, ori niciuna.
Acum, as vrea sa-l vad si eu pe cel care sustine ca impozitarea fortei de munca nu duce la scaderea salariilor.
By Bogdan Glavan, martie 22, 2010 @ 9:04 am
@Extra300: Capitalul nu sta in bani, sta in caracter – asta e buna de pusa pe vreo coperta!
@Borat: Poate ne intalnim odata si discutam mai pe larg.
By MIA, martie 22, 2010 @ 10:57 am
>Cred ca intre (1) eliminarea unei taxe si cresterea salariului e exact aceeasi legatura ca intre (2) aparitia unei taxe si scaderea salariului. Deci, ori ambele sunt adevarata, ori niciuna.
Hmmm … banuiesc ca de un termen ca “( bucla ) de histerezis” nu are sens sa vorbim atunci ca posibila explicatie alternativa, nu ?
Plus ca legatura din cele doua situatii poate fi aceeasi – insa efectul “in timp” sa difere s.a.m.d.
By Daniel, martie 22, 2010 @ 11:46 am
Probabil (aproape sigur ca)aceasta “discutie” l-a scandalizat pe Sorin Cucerai suficient incat sa scrie acel articol (complet imbecil, in opinia mea)
http://www.cadi.ro/blog/?p=1664
By ionut, martie 22, 2010 @ 12:52 pm
@Extra 300
“Capitalul nu sta deloc in “bani”. Sta in caracter.”
Nu pe tine te-am intrebat, ci pe borat:D
By Logosfera, martie 22, 2010 @ 1:00 pm
@Borat
Cand fractionezi sistemul bancar in Banca A si Banca B pare sa sistemul fractionar nu produce dezechilibre. Insa nu e obligatoriu ca depozitul lui X la banca A sa se transforme in credit pentru Y care depune banii la banca B. Sistemul bancar este unul singur si, daca inlocuiesti Banca A si Banca B cu Systemul o sa-ti rezulte urmatoarele:
Depozitul de 100 din Systemul cu rezerva obligatorie de 10% inseamna ca Systemul poate da imprumut de 90, care inseamna un nou depozit de 90 in System, care poate duce la un nou imprumut de 81 dat de System, care inseamna un nou depozit de 72 in System. Binenteles ca nu poate imprumuturile se transforma in depozite dar intr-un fel sau altul banii se intorc in System, care poate acorda din nou credite. Faptul ca sunt mai multe banci in System inseamna ca circuitul e mai lent si drumul spre colaps mult diminuat. Falimentele bancare mai aduc o bula de oxigen sistemului (banii pierduti de deponentii la Bancorex sau BIR acopera o parte din banii generati artificial de sistem prin multiplicare) Destinatia e insa sigura.
By MIA, martie 22, 2010 @ 1:15 pm
>Probabil (aproape sigur ca)aceasta “discutie” {…}
Aha – e mai clar acuma. Fiecare vorbeste de fapt despre altceva in articolul lui …
By Flavian, martie 22, 2010 @ 1:58 pm
Cu suficienta inteligenta (nu poti sa-i prostesti pe toti tot timpul, dar pe unii tot timpul da!) si suficient noroc pot sa o mai duca vreo… 5 ani.
Maxim am zis !
By rrradu, martie 22, 2010 @ 2:28 pm
@borat – o singura banca nu poate da credite mai mari decat depozitele. dar multumesc pentru postare, proves my point ca nu toata lumea a inteles in ce constau rezervele fractionare.
Nu numai ca bancile pot da credite mai mari decat depozitele, dar o si fac.
Primul rezultat obtinut cu Google: wall-street.ro/art…-la-un-mld-euro.html
Citez: “Volumul depozitelor atrase de Piraeus Bank Romania a avansat cu 80% in intervalul martie 2008 – martie 2009, pana la 1,07 miliarde euro la finalul primului trimestru al acestui an, arata raportul publicat de banca-mama. De asemenea, portofoliul de credite acordate pe piata din Romania de catre grupul bancar grecesc a crescut cu 10% in aceeasi perioada, pana la 1,8 miliarde euro, dupa cum arata NewsIn”.
Alta pagina din primele zece gasite de Google: “Volksbank are în momentul de faţă cea mai mare expunere pe credite din piaţă, raportul credite-depozite fiind de 528%” (iulianpro.blogspot…-cu-probleme-la.html).
Deci, poti sa-mi explici ce n-am inteles?
By Lucian Davidescu, martie 22, 2010 @ 5:04 pm
@rrradu
You’re getting it all wrong
In cele doua stiri este vorba de raportul credite/depozite pe piata locala. Cele doua banci + altele + sistemul bancar romanesc pe medie lucreaza insa cu linii de finantare de la bancile mama, adica DEPOZITE ale strainilor. Intotdeauna, active=pasive.
By borat, martie 22, 2010 @ 5:13 pm
lucian mi-a luat-o inainte. radule, cred ca n-ai avut placerea sa studiezi bazele contabilitatii… n-ai pierdut mare lucru, dar oricum, nu merge doar cu cautari pe google.
By Lucian Davidescu, martie 22, 2010 @ 5:15 pm
@Bogdan Glăvan
Asta îmi aduce aminte de anecdota cu ciobanul care și-a pus banii la CEC, a notat seriile, iar când i-a retras a făcut scandal că ăia nu-s banii lui. Cred că el ar fi singurul păcălit apropo de ce este și ce nu este banca.
Mai ales după ce au fost și câteva falimente sănătoase, care au spulberat orice urmă de asimetrie informațională
By borat, martie 22, 2010 @ 5:29 pm
@ logosfera
nu sunt de acord. nici primul nici al doilea credit nu este acordat de sistem, la fiecare creditare sistemul doar intermediaza intre alti agenti economici. primul credit este acordat de detinatorul celor 100 de lei prin intermediul bancii A. al doilea credit este acordat de vanzatorul apartamentului etc. folosesc doar aceiasi bani pentru tranzactie, dar daca ala nu avea de vandut un apartament, nu ar fi avut de unde sa ia banii aia si sa-i dea si el mai departe altuia cu imprumut, prin intermediul bancii B sau tot A, nu conteaza.
cum spuneam si mai sus, “sistemul” asta malefic poate sa si dispara fara a schimba esente tranzactiilor. nea costica se imprumuta 1000 de lei de la georgica pentru a-si lua o masina. ii spune lui georgica “imi spui cand ai nevoie de bani si ti-i dau imediat” – adica se imprumuta de la altcineva si-i da banii inapoi, la nevoie vinde si masina. nea costica ii da banii vanzatorului si ia masina. si acum sa calculam agregatul monetar M1 – punctul 1, georgica are 1000 de lei “available on demand” la nea costica, conform definitiei intra in M1. vanzatorul masinii are si el 1000 de lei pe care i-a primit pe masina, si astia intra in M1. deci agregatul monetar M1 este de 2000 de lei. deci nea costica, mare bandit, a emis lei noi si a multiplicat masa monetara, pericol, vine inflatia, colapsul general, vai de noi si de noi… sau, din alt punct de vedere, s-a imprumutat si el de la un prieten sa-si ia masina. alegeti varianta pe care o preferati…
By MIA, martie 23, 2010 @ 12:00 am
Corecte explicaţiile – cât sunt de împotriva “mitologiei creaţioniste simpliste” la mare modă pe post de explicaţie atotcuprinzătoare a crizei/situaţiei actuale ( inclusiv pe-aici pe zonă ). Aş atrage atenţia că totuşi e o diferenţa potenţială între cele două situaţii ( fără intermediar şi cu ) – ea se poate regăsi în dobânda percepută de bănci ca scop/raţionalitate a existenţei lor ca entităţi economice, aceasta având un potenţial “creaţionist” …
By Lucian Davidescu, martie 23, 2010 @ 12:21 am
@MIA
Păi dobânda nu-i un fel de furt? E condamnată şi de legea islamică!
By borat, martie 23, 2010 @ 7:02 am
M-am gandit sa duc exemplul pana la capat, de dragul teoriei (si al masonilor care ma platesc)
Observati ca, in inconstienta lui, nea costica nu a retinut si el un 10% ca rezerve, i-a bagat pe toti la masina… el a deschis fara sa-si dea seama cutia pandorei. Aia 1000 de lei se vor multiplica la infinit acum, pentru ca asa spune formula multiplicatorului m = 1/r (iar eu va sfatuiesc sa nu va puneti cu formula) o infinitate de nea costica si georgica is vor da credite cu viteza acceleratorului de particule CERN, ducand, inevitabil la o financial black hole.
Esenta problemei este calitatea actului individual de creditare, nu cine il intermediaza sau cum e definit M1. Este intelept din partea lui George (sau a bancii) sa-i dea banii lui Costel? Are Costel de unde sa dea banii inapoi? Bancile au probleme datorita faptului ca au dat credite proaste, nu datorita slabiciunilor sitemului rezervelor fractionare “bank runs merely precipitated failures that were inevitable in any case”
Ce a determinat aceste decizii proaste de creditare? Aici parerile sunt impartite. Bogdan Glavan si altii cred ca nivelul scazut al dobanzii si expansiunea creditului sunt cauza fundamentala a problemei, pe principiul credit mult = calitate slaba, credit putin = calitate buna. Partial cred ca e adevarat, dar nu cred ca restrictionarea creditului duce automat la cresterea calitatii actului de creditare. In fond decizia de creditare tine in primul rand de modul in care e recompensat cel care decide daca acel credit e acordat sau nu. Fiecare rotita din acest “system” vrea maximizarea propriului profit, nu minimizarea riscurilor. Cata vreme actionarii te recompenseaza pentru chestii riscante sau profituri fara acoperire, o sa le tot faci, in masura posibilitatilor, si cand creditul e mai scump. Iar sistemul de recompense nu s-a modificat substantial inca, cel putin din experienta mea.
By MIA, martie 23, 2010 @ 8:12 am
@Borat
Vezi că vânătorii de masoni deja armează puştile în direcţia ta – mai un pic şi vei fi încadrat şi tu la “frăţia socialistă” şi ai pus-o …
Oricum aici sunt mai multe aspecte interesante:
>Ce a determinat aceste decizii proaste de creditare?
În bună măsură – şi aici e adevărată partea cu “intervenţia dăunătoare a statului” dar, oarecum paradoxal, nu prea menţionantă – legislativul american a avut un rol clar în această decizie deşi la un nivel mult mai scăzut de “sofisticare” să zicem aşa decît lasă să se înţeleagă dl. Glăvan : pur şi simplu, prin legi succesive, băncile şi alte entităţi financiare non-bancare au fost aproape obligate să acorde procente însemnate din credite “categoriilor defavorizate”, care – din nefericire – erau defavorizate şi prin faptul că nu prea aveau cum accesa un credit “normal”.
Însă “baloane imobiliare” au apărut şi în zone şi ţări ( gen Florida, Spania etc ) unde asemenea decizii nu s-au luat – deci corelaţiile sunt mai complexe …
By rrradu, martie 25, 2010 @ 1:54 pm
@ borat & lucian davidescu
In caz ca discutia mai are importanta – capacitatea bancii de acorda credite cu o valoare mai mare decat suma de care efectiv dispune nu este limitata nici de existenta unui nivel minim al rezervelor obligatorii si nici de normele contabile.
Primul aspect este clar, avand in vedere ca raportul depozite/credite atunci cand se pastreaza n% din depozitele atrase si se da cu imprumut (1-n%) este acelasi cu raportul rezultat in situatia pastrarii integrale a depozitelor ca rezerve si acordarea de credite egale cu (1/n% X valoare depozite).
Din punct de vedere contabil (cu simplificarile de rigoare, evident), orice credit nou acordat este neutru pentru balance sheet in sensul ca la active se va inregistra creanta impotriva imprumutatului iar la pasive obligatia fata de imprumutat.
Ca sa fiu mai explicit, activele bancii sunt egale cu cash disponibil + creante impotriva imprumutatilor, iar pasivele sunt egale cu obligatiile fata de deponenti + obligatii fata de imprumutati. Orice depozit atras majoreaza valoarea conturilor “cash disponibil” (activ), respectiv “obligatii fata de deponenti” (pasiv); iar orice credit acordat majoreaza valoarea conturilor “creante impotriva imprumutatilor” (activ), respectiv “obligatii fata de imprumutati” (pasiv).
In consecinta, posibilitatea de a acorda credite nu depinde in nici un fel de existenta depozitelor, si nici chiar de existenta disponibilitatilor financiare.
Problemele apar pentru banca atunci cand imprumutatii ordona trageri din liniile de finantare acordate lor. La acel moment trebuie sa se diminueze contul de pasiv “obligatii fata de imprumutati” si sa se reduca corespunzator valoarea contului “disponibil cash”, iar suplimentar fata de inregistrarile contabile trebuie realizat catre terti un transfer cat se poate de concret de bani. Situatia e similara si in cazul retragerilor ordonate de deponenti.
Daca disponibilul cash nu este suficient pentru a acoperi tragerile sau retragerile, banca intra in insolventa. Prin urmare, banca poate acorda credite cu o valoare mai mare decat valoarea depozitelor, dar trebuie sa aiba grija ca lichiditatile disponibile sa nu coboare sub nivelul iesirilor ordonate bancii.
In realitate, aici rezida restrictia cu adevarat eficienta impotriva bancilor care, altminteri, ar putea sa creeze bani din nimic (mai exact, ar putea sa lanseze in mod credibil promisiuni de onorare a cererilor de tragere/retragere mai mari decat sumele pe care le poseda).
Cum Google nu e o sursa credibila, o sa citez din Rothbard, poate pe el il credeti: “How can any one bank expand? … To make it simple, suppose we assume that the Fed buys a bond for $1,000 from Jones & Co and Jones & Co deposits the bond in bank A, Citibank. Demand deposits, and therefore the money supply, increase by $1,000, held by Jones & Co, and Citibank’s reserves also got up by $1,000. At this point, Citibank cannot simply increase demand deposits by another $4,000 and lend them out. FOR WHILE IT COULD DO SO AND REMAIN WITH A REQUIRED MINIMUM RESERVE/DEPOSIT RATIO OF 20 PERCENT, it could not keep that vital status for long. Let us make the reasonable assumption that the $4,000 is loaned to RH Macy & Co, and that Macy’s will spend its new deposits on someone who is a client of another, competing bank [ChemBank]. … ChemBank then calls on Citibank to redeem its $4,000. But Citibank hasn’t got the $4,000 and this call for redemption will make Citibank technically bankrupt”.
Revenind, adusesem in discutie faptul ca nivelul rezervelor minime nu poate prin el insusi sa pastreze volumul de credite acordat de banci la un nivel inferior volumului depozitelor ca sa justific un punct de vedere pe care n-am mai apucat sa-l exprim. Acum ca shefu’ m-a iertat in dimineata asta si am ceva timp la dispozitie, o sa profit de ocazie.
Deci, nivelul rezervelor minime nu e suficient pentru a impiedica bancile sa abuzeze de statutul lor privilegiat si sa se expuna excesiv fata de eventuale cereri de plata pe care sa nu le poata onora. Pentru asta s-au adaugat un set intreg de alti indicatori – de solvabilitate, de lichiditate, de adecvare a capitalului etc. Dar restrictia cu adevarat eficienta nu este cea data de reglementarea domeniului bancar ci de concurenta existenta intre banci, de competitia pentru resursele existente.
In acest context, ideea eliminarii rezervelor minime obligatorii nu poate fi decat o veste buna. O reglementare mai putin, oleaca mai multa libertate pentru jucatori din piata.
PS: Stiu ca masura eliminarii rezervelor minime nu este propusa de FED de dragul pietei libere, ci pentru a conserva pe cat posibil actualul sistem. Dar chiar si asa masura este buna, caci odata ce statul a inceput sa reglementeze si prin asta sa distorsioneze piata trebuie sa continue sa extinda reglementarile pentru ca dezechilibrele vor deveni evidente, mai devreme sau mai tarziu. Asa zice teoria, de unde putem infera ca daca statul incepe sa renunte la reglementari dezechilibrele se vor manifesta cu mai multa forta si vor darama in cele din urma establishmentul actual. Which is agood thing, I guess.
By Lucian Davidescu, martie 26, 2010 @ 12:53 am
@rrradu
Mai are importanţă.
Eşti acelaşi rrradu de mai devreme? Pentru că de data asta eşti foarte bine documentat
Aş pune puţin altfel problema. Textul pe care l-ai citat sugerează că atitudinea prudentă şi naturală este ca banca să păstreze rezerve şi să nu se întindă la nesfârşit.
În orice caz, contextul de faţă e următorul.
Eu credeam că sunt libertarian, dar am aflat de pe acest blog că domnul von Mises sau domnul Hayek, nu mai ştiu exact care, spune că rezerva ar trebui să fie totală, adică 100%, adică banii la beci, adică zero credite. Ceea ce pe mine, care văd rezerva mai degrabă spre zero, mă face să am dubii. Probabil că nu sunt libertarian, dar atunci ce sunt
By Filip, martie 26, 2010 @ 1:47 am
Când doi libertarieni sunt de acord, asta înseamnă că de fapt fiecare gândeşte despre celălalt că a trădat cauza
By Extra3OO, martie 26, 2010 @ 2:51 am
Lucian, si eu sunt de acord cu rezerva zero, insa la fel sunt de acord cu raspunderea individuala in caz de calamitati.
Ai depus banii la termen? Ok, ne vedem la termen. Aa.. exista o sansa sa-i pierzi? Pai stiai de la inceput, ca doar afisam din start care e fractia. Altfel cum vrei dobanzile astea atat de bune la depozit / dobanzile astea atat de bune la imprumuturi. Uneori lucrurile merg prost..
Acelasi rationament se poate aplica si actionarilor/board-ului executiv. Ati calcat pe bec – ati pierdut vila din Malibu. Sau chiar mai mult.
Sa vedem atunci cine mai asigura diverse chestii, cine mai preia riscul (de ambele parti). Doar aia cu adevarat MARI isi vor permite acest lux.
By borat, martie 26, 2010 @ 4:12 am
@ radu
Murray Newton Rothbard (March 2, 1926 – January 7, 1995) was an American intellectual, individualist anarchist,[1] author, and economist of the Austrian School who helped define modern libertarianism and popularized a form of free-market anarchism he termed “anarcho-capitalism”.[2][3]
In limbaj mai simplu, ce spui tu suna cam asa. Sa presupunem ca nu vorbim de imprumuturi simple, in care ii dai omului banul pe loc, ci de linii de creditare (sau checking accounts, intra in M1) care vor fi folosite la o data ulterioara. Banca teoretic poate promite linii de creditare fara numar, ca nu o doare gura si nu trebuie sa dea nimic de la ea pe moment, mai greu e cand trebuie sa le onoreze. Cu alte cuvinte orice banca poate promite oricat credit si mari la nesfarsit masa monetara, si toata teoria aia cu multiplicatorul = 1/r este complet irelevanta. Teoretic da, dar sunt cateva probleme. 1. Se vede imediat cand te uiti pe bilant => cartonas rosu. Sunt multe lucruri rele pe care le poate face o banca daca incalca legile/ regulile jocului (de exemplu poate sa tipareasca banknote cu o imprimanta performanta la subsol si sa emita moneda si asa). Important este sa facem distinctie intre riscurile reale si “drobul de sare”. 2. Chiar si asa, o linie de creditare inca netrasa (sau checking account), desi e calculate in M1, nu reprezinta nimic in economie. Trebuie luati de la banca intai pentru a putea fi folositi in vreo tranzactie economica. Cat timp ei exista doar ca promisiune nu pot genera nici inflatie, nu pot impinge pretul imobiliarelor in sus etc. Ei sunt doar o promisiune si atat.
Toata teoria cu multiplicatorul masei monetare se bazeaza pe presupunerea ca exista niste reguli ale jocului si sunt respectate. Daca nu sunt respectate, se pot intampla multe chestii. Deci, in conditiile astea va recomand amazon.co.uk/Econo…Wesley/dp/0321113624
Sunt convins ca Bogdan Glavan va poate recomanda multe altele. Pagina 369, capitolul 15 despre “Multiple deposit creation and money supply process” spune asa “…a single bank can create depositis equal only to the amount of its excess reserves”
Si mai spui o chestie care nu e din manual
„Primul aspect este clar, avand in vedere ca raportul depozite/credite atunci cand se pastreaza n% din depozitele atrase si se da cu imprumut (1-n%) este acelasi cu raportul rezultat in situatia pastrarii integrale a depozitelor ca rezerve si acordarea de credite egale cu (1/n% X valoare depozite).” Pai in cazul 2 de unde da banii, ii scoate repede la imprimanta?
By MIA, martie 26, 2010 @ 8:39 am
>Când doi libertarieni sunt de acord, asta înseamnă că de fapt fiecare gândeşte despre celălalt că a trădat cauza
Corect – genul asta de atitudine sectara e extrem de aplicabil la libertarieni ( la fel cum a fost/este si la comunisti, ecologistii fanatici etc. )
Si de-aia nici macar definitiile nu e bune – in schimb apostolii proprii, experti in rastalmacire sunt surse 100% credibile …
By Filip, martie 26, 2010 @ 10:09 am
@MIA
Asta e sursa glumei: http://www.cato.org/pub_display.php?pub_id=2938
“Remember,” says Fred Smith, a longtime friend of Crane’s who heads the Competitive Enterprise Institute, “when two libertarians agree, both think the other sold out.”
Autoironie, de fapt
By MIA, martie 26, 2010 @ 10:41 am
>{…}spune că rezerva ar trebui să fie totală, adică 100%, adică banii la beci, adică zero credite. Ceea ce pe mine, care văd rezerva mai degrabă spre zero, mă face să am dubii.
Aici e un exemplu de inconsecventa ( aproape inevitabila ) in discursul dl-ui Glavan, insa care-si are o cauza mai profunda in abordarea/premisele anarho-capitaliste.
Strict conform unei judecatii obiectivist-libertariene eventuala rezerva a unei banci … poate fi oricit se stabileste prin contractul intocmit initial la depunerea banilor ( chiar si mai mare de 100% – deoarece strict teoretic deponenti ar putea cere la o adica de la banca sa pastreze nu doar sumele depuse ci si dobinda asteptata ). De asemenea si “eventualele penalizari” ar putea lua orice forma imaginabila in cadrul contractului : de ex. daca banca intirzie eliberarea sumei partiale/totale + eventuala dobinda unul din actionarii ei poate fi obligat sa faca baby-sitting in ziua respectiva s.a.m.d.
Practic insa … nu mai cred ca are rost sa vorbim … sau ?
Oricum – de-aia se simte nevoia ca periodic si aproape obsesiv sa se faca reamintita necesitatea revenirii la “etalonul-aur” si rezerve 100% care ar urma sa fie controlate de … interesant de stiut ar fi si asta, nu ?
>Autoironie, de fapt
O farima de luciditate mai degraba …
By Filip, martie 29, 2010 @ 9:03 am
poate interesează pe cineva: marginalrevolution…h-rittershausen.html