Logica economica

BNR – ce faci cu dobânda noastră?

M-am gândit să încep cu această întrebare parafrazând imperfect titlul cărţii lui M. Rothbard „Ce le-a făcut statul banilor noştri?” Totuşi, rata dobânzii este în esenţă un fenomen social; ea izvărăşte din preferinţa indivizilor pentru prezent, din preţul pe care ei îl pun “aşteptării” sau amânării consumului. Nimeni nu este dispus să renunţe la 1 leu pe care îl are astăzi; dar dacă ni se oferă un preţ acceptabil, adică o dobândă, atunci putem decide să ne amânăm cheltuielile pentru o vreme.

Este important de înţeles că rata dobânzii nu este un fenomen monetar. Dobânda există independent de contextul monetar. Dacă mâine ne-am trezi fără bani, economisirea-investirea respectiv relaţiile de creditare tot ar exista. E drept, apariţia monedei a facilitat mult dezvoltarea pieţei creditului, însă la fel de mult a facilitat extinderea diviziunii muncii în general. Poate e inutil să accentuez acest lucru, însă mi se pare că atât de mulţi oameni echivalează dobânda cu preţul banilor încât trebuie spus clar şi limpede: dobânda este un fenomen real, nu monetar.

În sistemul monetar-financiar actual – bazat pe monedă discreţionară şi monopol asupra producţiei de bani – rata dobânzii este manipulată permanent prin politica monetară. Atunci când autorităţile cred că creditul este prea scump, ele decretează ieftinirea dobânzii. Aşa s-a întâmplat şi astăzi, când BNR a redus rata dobânzii de politică monetară la 6,5%. Motivul? Ea crede că dobânzile la depozite şi credite sunt prea ridicate. Mai exact, aşa cum Mugur Isărescu a precizat în mod repetat, rata dobânzii la depozite ar trebui să fie doar cu 1% peste rata inflaţiei.

Ceea ce ridică două mari probleme. În primul rând, este în întregime justificat să reacţionăm la aserţiunea de mai sus cu un simplu What? De unde până unde o rată reală a dobânzii de 1% este considerată normală? Poate că eu nu am citit suficient sau poate că domnul guvernator este un prea talentat ghicitor (deşi maniera în care a ratat ţinta de inflaţie în ultimii ani nu prea ne îndeamnă să credem aşa ceva). În orice caz, am aştepta de la guvernatorul BNR să ne spună şi de ce rata reală a dobânzii trebuie să fie fix 1%. În absenţa acestei motivări, cred că e bine să vă înştiinţez în legătură cu maniera în care mi-a explicat acum câţiva ani un membru al CA al BNR, la un curs de politică monetară, factorii care stau la baza modificării acestei politici: a ridicat din umeri. Imaginaţi-că că această persoană vota scăderea/creşterea ratei dobânzii!

În al doilea rând, nu pot trece cu vederea că Mugur Isărescu este inconsecvent, lucru pe care l-am explicat aici. Nu mai demult de acum câţiva ani rata dobânzii era cu aproape 10% peste rata inflaţiei, iar de la BNR nimeni nu ţinea cursuri despre rata corectă a dobânzii.

În al treilea rând, când vorbeşte de rata inflaţiei guvernatorul se referă la IPC. Însă IPC este doar o medie, o estimare a creşterii preţurilor, complet ridicolă pentru mulţi români. Eu unul nu am impresia că scăderea puterii de cumpărare a leului este de doar 3,5% (ţinta de inflaţie pe anul în curs), nici măcar 4,5% (ţinta plus marja de eroare), ci mai mult. Aşa că dacă băncile ajung să îmi remunereze economiile cu o rată a dobânzii de 4,5%-5,5% le voi spune simplu „Adio!” Adevărul este că chiar şi o rată a dobânzii de 6% este real-negativă pentru foarte multă lume, mai ales (cred) pentru românii care locuiesc în mediul urban, plătesc întreţinere, merg cu maşina şi se aprovizionează cu brânză-lapte-carne-ouă de la hipermarket, nu de la animalele din gospodăria proprie (din balcon, eventual).

Aş mai putea adăuga multe. Bunăoară, cine poate crede că rata dobânzii la leu poate să fie egală cu rata dobânzii la euro (guvernul risk-free Boc s-a împrumutat recent cu 5%)? Dar poate că nu e bine să insist. Cu cât BNR pompează mai mulţi bani şi scade mai mult rata dobânzii, cu atât eu câştig mai mult la bursă. Leii pe care îi adaugă la masa monetară sunt lei adăugaţi la valoarea portofoliului pe care îl deţin. Cu cât expansiunea creditului este mai mare, cu atât omul de rând este expropriat prin inflaţie, cu atât eu câştig. Banii emişi de BNR ajung în buzunarele pensionarilor sau ale minerilor prea târziu, abia după ce eu îmi voi fi marcat câştigul. Creditul bancar ieftin va genera două consecinţe: pe de o parte, unii vor trăi cu impresia că devin stăpâni pe vreo maşină de spălat, televizor sau locuinţă (până când vor creşte ratele); pe de altă parte unii chiar se îmbogăţesc fără să mişte un deget, în virtutea faptului că inflaţia e în favoarea lor. Cei care „produc” sunt impozitaţi, cei care „deţin” sunt avantajaţi. Go ahead.

Politică monetară, Realitatea | Bogdan Glăvan | martie 29, 2010 9:50 pm

33 comentarii

By Andrei P, martie 29, 2010 @ 10:14 pm

Rata reala “normala” cu care functioneaza economia s-a estimat (pentru UE, tarile OECD) a fi de 2% (de fapt BCE foloseste in studii 1,8%). Este acea rata reala a dobanzii cu care functioneaza economia atunci cand produce la nivelul potential, i se mai spune rata reala “neutra” a economiei.
Este surrprinzatoare afirmatia lui Isarescu, in contextul in care Vicele Cristian Popa spunea acum 2 ani ca rata reala normala intr-o economie este de 2%.
By ionut, martie 29, 2010 @ 10:27 pm

@Bogdan

Dobanda este, practic, remunerarea (rasplata) capitalistului, obtinuta din folosirea capitalului. Ea este sinonima cu profitul in cazul intreprinzatorului.
Pentru falsa impresie ca dobanda este un fenomen monetar este vinovat…cine? Ghici ciuperca ce-i? Castigatorului o “bere” virtuala!
By MIA, martie 29, 2010 @ 10:29 pm

Articolul este de-a dreptul amuzant – inclusiv prin propunerea unui mod de calcul diferit pentru cei din mediul rural faţă de urban ( asta da “inovaţie” – peste titlul de doctor o mai fi ceva de acordat ? ) dar nu mă pot abţine la faza următoare :

>Cu cât BNR pompează mai mulţi bani şi scade mai mult rata dobânzii, cu atât eu câştig mai mult la bursă.

Asta se poate lesne dovedi o iluzie tocmai în atare conjunctură cu presiuni inflaţioniste …
By Stefan A., martie 29, 2010 @ 10:32 pm

In umila mea opinie , BNR ajuta mult guvernul(e independenta ). Nu rezulta ca in acest an necesarul de imprumut in moneda nationala sa fie redus si deci , o dobinda mai mica inseamna cheltuieli mai mici cu nevoile banesti a statului !
Dupa cite cunosc , principalul client al bancilor din Romania este statul.
Credeti ca BNR se gindeste mult la economiile dumneavoastra sau la banii lui Georgescu , Popescu , etc . ?
By ionut, martie 29, 2010 @ 10:35 pm

@MIA

Iar ai ratat un moment bun de a tacea. Ia explica-ne tu, daca articolul lui bogdan e “amuzant”, care-i rata “corecta” a dobanzii? Asa dupa mintea ta…
By Mihai Marcu, martie 29, 2010 @ 11:16 pm

motivul pentru care cosul zilnic (si metodologia de calcul) al IPC este in halul in care este se datoreaza ratelor de raspuns mult mai mari din mediul rural. Din pacate, nu e o gluma.
By ionut, martie 30, 2010 @ 12:50 am

Raspunsul la ghicitoare e simplu: keynes!

Mai precis “teoria preferintei pentru lichiditate”, in care keynes nu mai considera ca determinane in calculul ratei dobanzii variabilele economiei investitiei, cum e normal , ci concluzioneaza ca functia monetara este marimea economica determinanta a dobanzii. Fleosc!

Keynes considera preţurile fixe iar producţia flexibilă.Teoria lui keynes separa cererea de bani in:

-cererea de tranzacţii pentru balanţe cash active;
-cererea speculativă de balanţe cash inactive.

Iata cum s-a ajuns (inedit in gandirea economica) la concluzia ca RATA DOBANZII este ,pur si simplu, un cost al detinerilor de bani cash (al netezaurizarii banilor) si nu un rezultat al asteptarii (abtinerii de la consumul prezent) asa cum sustne teoria “clasica” a dobanzii.
By MIA, martie 30, 2010 @ 6:09 am

>Din pacate, nu e o gluma.

Nu e neapărat o glumă – dar, dacă e să o luăm riguros, e mai degrabă o reflexie a … teoriei keynesiene care leagă tendinţa de consum ( şi implicit de economisire ) de venitul disponibil.
Sau altfel spus dl. Glăvan recurge ( indirect şi probabil fără să-şi dea seama ) la argumente ale ereticilor pe care-i înjură din toate poziţiile.

Plus că faza cu “timpul de răspuns” nu e chiar aşa simplă cum se sugerează în articol – în mod normal guvernul a avut o tendinţă destul de constantă a indexării alocaţiilor/pensiilor pe care le plăteşte şi astea în mediul rural reprezintă o parte destul de importantă din veniturile băneşti disponibile etc.

>Atunci când autorităţile cred că creditul este prea scump, ele decretează ieftinirea dobânzii.

Nu e chiar aşa – situaţia din fraza de mai sus e mai degrabă un enunţ tezist decît altceva şi oricum e irelevant deoarece într-o economie aşa de euroizată ca cea a României efectele reducerii/creşterii dobânzii la leu sunt mai dificil de cuantificat ş.a.m.d.
By borat, martie 30, 2010 @ 7:10 am

Ma intereseaza subiectul si am impresia ca am scapat ceva posibil interesant. @ Ionut si Bogdan – de ce e important daca dobanda e considerata sau nu fenomen monetar?
By Bogdan Glavan, martie 30, 2010 @ 7:17 am

@MIA:
Faptul ca la bursa poti obtine 10% pe luna, adica fix cat te costa PE AN un credit de la banca, nu e o gluma. E o realitate. Hai sa ne unim cu totii si sa le spunem celor care si-au triplat averea anul trecut la BVB ca e o iluzie!

@Borat: Daca dobanda e un fenomen real, inseamna ca BNR nu o poate influenta, doar falsifica! BNR nu poate stabili preferinta de timp a oamenilor sau rata de economisire. Dar o poate falsifica.
By MIA, martie 30, 2010 @ 7:51 am

>Hai sa ne unim cu totii si sa le spunem celor care si-au triplat averea anul trecut la BVB ca e o iluzie!

Chiar triplat e cam mult dar na … banuiesc ca nu imposibil. Insa perioada asta vine dupa un an in care a fost macel nu alta si care se poate repeta in viitor …

>BNR nu poate stabili preferinta de timp a oamenilor sau rata de economisire.

Hmmm … aici e mai ceva mai delicata discutia.
In primul rind – din postura in care BNR-ul poate “falsifica” doar datele pentru leu nu e asa simplu sa se stabileasca ce control are efectiv asupra “inclinatiei spre economisire”, pentru ca de regula economisirea se face in valuta. Si aici intervine si genul pervers de “anticipare” ( care se poate dovedi si gresit la o adica dar na … inca exista ) a publicului romanesc care ar duce ca daca BNR-ul stabileste o rata de referinta a dobinzii la 30% sa apara temerea ca o face deoarece atita va fi inflatia prognozata si tot euro sa se cumpere s.a.m.d.
De asemenea nu e prea clar cit anume din creditele in lei sunt antamate de antreprenori si nu de alti clienti pentru a ghici macar un oarecare nivel “natural” al dobinzii etc.
By ionut, martie 30, 2010 @ 8:23 am

@borat

Deoarece, daca dobanda nu e un fenomen monetar, isarescu vorbeste pe nas cand face referire ala rata “corecta” a dobanzii!
By borat, martie 30, 2010 @ 9:11 am

ok, partial incep sa prind contextul dar nu tot. inteleg din ce spui ca o dobanda corecta nu exista si e treaba pietei, la fel ca pretul laptelui de ex. dar… referiri directe sau indirecte la rata “corecta” a dobanzii face multa lume… de exemplu cei care spun ca politica monetara a fost principala cauza a crizei. implicit spun ca dobanda “corecta” era mai mare. sau bogdan e suparat pe isarescu ca reduce dobanda de referinta, implicit crede ca o dobanda mai mare este mai corecta/buna. exista si ceva definitii formale ale dobanzii “corecte”, si formule etc. repet, poate imi scapa ceva.
By ionut, martie 30, 2010 @ 10:02 am

@borat

Sa punem punctul pe I: suparatoare este manipularea artificiala a ratei dobanzii, nu vlaoarea ei!
By MIA, martie 30, 2010 @ 11:26 am

>exista si ceva definitii formale ale dobanzii “corecte”, si formule etc. repet, poate imi scapa ceva.

Cred ca depinde si de teoria generala la care adera respectivii economisti.
Ideea cred ca ar fi – dincolo de daca exista sau nu dobinda “corecta” de modul cum se stabilesc ratele dobinzilor de pe piata si asta pentru ca banca centrala le poate ( oarecum ) influenta prin dobinda de referinta stabilita. Si, dupa cum este de asteptat, nu ?, dl. Glavan sustine ca o astfel de stabilire a unei rate de referinta reprezinta un dezastru, pasul spre socialism etc. s.a.m.d.
By MIA, martie 30, 2010 @ 11:27 am

Iar mi s-a pierdut un comentariu se pare …
By Bogdan Glavan, martie 30, 2010 @ 1:43 pm

@Borat:
Faptul ca eu nu cunosc care e dobanda “corecta”, nu inseamna ca nu pot spune nimic despre ea! In comunism, Ceausescu a inghetat preturile alimentelor si erau cozi, evident preturile erau mai mici decat cele “adevarate”, desi nimeni nu putea sa spuna cat este pretul “corect” al uleiului.

Revenind la tema, atunci cand are loc expansiunea creditului, adica atunci cand bancile extind creditul dincolo de suma economisita de public, atunci rata monetara a dobanzii este impinsa sub nivelul care ar prevala pe o piata libera. Comparatia e contrafactuala, ca multe ale afirmatii economice: daca oferta de struguri creste, atunci pretul strugurilor scade – sub pretul care ar fi fost altminteri, adica in absenta cresterii ofertei. Evident, habar n-am cat ar fi costat strugurii “altminteri”.
By Bogdan Glavan, martie 30, 2010 @ 1:46 pm

@MIA:
Nu stiu cat de relevanta e scaderea dobanzii la leu, data fiind dolarizarea. Poate ca e foarte sau, din contra, foarte putin relevanta. Cata vreme insa BNR decide manevrarea dobanzii e clar ca aceasta nu e chiar lipsita de relevanta. Si daca ne uitam la povara deficitului bugetar intelegem si de ce.
By Camil Stoenescu, martie 30, 2010 @ 1:58 pm

ce nu pricep eu este după ce criterii decid autoritățile că este sau nu prea scump creditul…
By MIA, martie 30, 2010 @ 3:06 pm

>In comunism, Ceausescu a inghetat preturile alimentelor si erau cozi, evident preturile erau mai mici decat cele “adevarate”{…}

Asta e probabil e o gluma, nu ? Sau din prea mult elan de a face paralele cu situatia actuala ( sau cu una nedorita dintr-o economie preponderent “libera” ) se prezinta asa de idiot cauza penuriei din comunism … la fel cum nu e exclus ca dl. Glavan sa nu realizeze/sa nu cunoasca de fapt cauza problemei intr-o economie planificata, desi o are pe post de sperietoare …

Pe vremea lu’ Ceasca cozile apareau aproape in cvasi-totalitate din cauza limitarii administrative rigide a productiei in diverse sectoare – si nicidecum datorita impactului a cine stie ce masuri ( mai sofisticate ) de “inghetare a preturilor”.
By AristotelCostel, martie 30, 2010 @ 4:23 pm

“Cu cât BNR pompează mai mulţi bani şi scade mai mult rata dobânzii, cu atât eu câştig mai mult la bursă.”

Myth #1: Interest rates are the principal driver behind stock prices.

From March 2000 to October 2002, the Federal Funds rate declined from 5.85% to 1.75%, and the Nasdaq plunged 78%.

From March 2003 to October 2007, the Federal Funds rate rose from 1.25% to 4.75% … and the Dow exploded higher, launching from 7,992 to 13,930 — a 74.2% gain!

From August 1929 to July 1932, the Fed’s discount rate fell from 6% to 2.5%, and the Dow industrials plunged a whopping 87%.

In Japan, from December 1989 to March 2003, the Bank of Japan’s discount rate fell from 4.25% all the way down to 0.10%. And Japan’s Nikkei 225 Index? It plunged from nearly 40,000 in 1989 to 7,824 in March 2003, a loss of 80%.

The fact of the matter is that the relationship between interest rates and stock prices is exactly the opposite of what almost everyone, even the pros, preach: That they are positively correlated, not negatively correlated.

When an economy is growing, the demand for money and credit is increasing. Naturally, so is the cost of money.

And in a growing economy, stock prices should also do well. So the two — interest rates and stock prices — should be rising together.

Conversely, when an economy is sliding, the cost of money is also falling, as demand for credit contracts. Makes sense then that stock prices should also be weak, right along with the deflating cost of credit.
By Bogdan Glavan, martie 30, 2010 @ 5:38 pm

@Aristotel:
Faptul ca pana la urma expansiunea creditului provoaca economia sa dea in clocot e incontestabil. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa investeasca acum la bursa. Bursa nu este o alternativa investitionala pe termen lung. Totul e speculatie – generata, asa cum am explicat, de politica banilor ieftini. Deocamdata speculatie e la cote aproape la fel de inalte ca inaintea crizei si nu vad de ce s-ar stopa pe termen scurt.
By Bogdan Glavan, martie 30, 2010 @ 5:41 pm

@MIA:
Penuria arata ca pretul este prea mic – asta scrie in orice manual de economie de anul I, indiferent de autor. Acum, ca si productia era redusa administrativ este alta treaba. Sa nu pierdem din vedere, totusi, ca productia e intotdeauna insuficienta. Dar, evident, nu avem cozi tot timpul. cozile apar atunci cand pretul isi pierde rolul de “rationalizare”… parca si Stiglitz zice asta?!
By ionut, martie 30, 2010 @ 10:54 pm

@MIA

“Asta e probabil e o gluma, nu ?”

E al X-lea comentariu elucubrant, complet aberant. Inainte sa te mai aberezi p’aci, si sa devii complet jenant, nu vrei tu sa pui mana pe carte, sa te luminezi un pic, macar in ce priveste bazele teoriei economice? E doar o sugestie…
By MIA, martie 31, 2010 @ 2:22 pm

>ce nu pricep eu este după ce criterii decid autoritătile că este sau nu prea scump creditul

Dupa analizarea statisticilor referitoare la acordarea de credite, chestii de-astea.

> Acum, ca si productia era redusa administrativ este alta treaba.

Aiurea – nu e deloc “alta treaba” ci chiar esenta.
Pur si simplu cozile apareau pe scurtele perioade – hotarite administrativ – cind magazinele “primeau marfa” ca in rest sufla vintul pe-acolo. Preturile erau virtual irelevante pentru o gama foarte larga de produse ( si de regula erau mai mari in termeni reali decit astazi – in ciuda unei perceptii contrare ) in acest context asa ca urmatoarea replica e mirifica prin suprearealismul ei :

>Penuria arata ca pretul este prea mic{…}

Aaa – ca daca s-ar fi vrut autoritatile ar fi putut elimina cozile ca manifestare prin impunerea unor preturi extrem de umflate ( si net peste costuri ) dar in esenta problema tot aia ar fi ramas.

>Sa nu pierdem din vedere, totusi, ca productia e intotdeauna insuficienta.

Mmmm – nu. E mai complicat aici dar se poate da un exemplu simplu tot din perioada comunista : productia de … creveti de exemplu era arhisuficienta.
By Marian, martie 31, 2010 @ 7:36 pm

Daca statul scade rata dobanzii, nu inseamna ca el statul imprumuta bancilor mai ieftin? Altfel spus, daca imprumuta sub inflatie, o sa piarda bani tot el, statul?
Dupa cum spuneti, problema e de fapt in prioritati: Mugur Isarescu in intelepciunea lui a decis ca trebuie in continuare sa pierdem bani in favoarea celor care si-au facut credite sa-si ia plasma sau mai stiu eu ce, in loc sa-i sprijinim pe cei care economisesc. Gresesc undeva?
By MIA, aprilie 1, 2010 @ 6:57 am

>Daca statul scade rata dobanzii, nu inseamna ca el statul imprumuta bancilor mai ieftin?

Nu.
By Bogdan Glavan, aprilie 1, 2010 @ 8:03 am

@Marian:
Ai dreptate, ieftinirea creditului ii ajuta pe cei care se afla “in galeata”, adica s-au lasat pacaliti de expansiunea anterioara a creditului si au operat investitii care sunt nesustenabile in absenta acestei expansiuni. Statul este in prim plan.

Daca guvernul se imprumuta cu 6% iar rata inflatiei este de 6% atunci nu il costa nimic sa o faca. In functie de alternativa, poate scuti 1% din PIB la deficitul bugetar.
By MIA, aprilie 1, 2010 @ 10:27 am

>Ai dreptate, ieftinirea creditului ii ajuta {…}

Da – dar pentru asta trebuie sa se ieftineasca efectiv creditul ( adica sa scada dobinda la creditele acordate ) si nu sa se reduca dobinda de referinta a BNR.
By marian, aprilie 1, 2010 @ 10:51 am

@bogdan
Exact, doar ca 1% ala conteaza, scaderea deficitului e aproape singura metoda de economisire pentru un stat.
By http://www.lacostelike.com, septembrie 8, 2010 @ 2:33 am

LRH2010-9-8For men in our Lacoste Shoes Online,we will provide you with unexpected crocodile leather shoes low price!As crocodile leather shoes men than for testing and certification of bamboo is an excellent style.Lacoste Running Shoes also has a good looking.2010 Lacoste Shoes sports shoes by the crocodile allows you through your canicule best appearance and adequate bland covering on durability.It alone differs with the Lacoste’s academic theme.Other than this one can present the Lacoste Carnaby Shoes for abnormal occasions.In accession the shoes would accommodate aegis of user’s bottom abnormally while arena sports.Lacoste Observe 2 Strap Shoes the shoes would provide protection of user’s foot especially while playing sport,you will feel more confident.