Logica economica

Trei erori majore ale stângii și ale dreptei

Money Illusion a scris două articole foarte bune despre erorile principalelor două curente politice. Am selectat trei dintre aceste erori.

Eroarea dreptei

Politica monetară este eroarea fatală a dreptei. În 1929 SUA au avut… surplus bugetar, excedent commercial, inflație zero, șomaj redus, impozite reduse. Taxele vamale erau un pic prea mari, dar nimeni nu-i perfect. Și acest regim a fost distrus de aceiași oameni care l-au construit; conservatorii. Stânga a pus Marea Depresiune pe seama modelului economic, nu a deflației. Apoi au început să dezmembreze acest model economic, ceea ce a întârziat revigorarea economiei cu 6 ani.

Cred că politica monetară reprezintă într-adevăr călcâiul lui Ahile pentru susținătorii dreptei. Personalități remarcabile ca Milton Friedman sau James Buchanan sunt inconsecvenți prin faptul că susțin proprietatea privată și libera competiție în toate domeniile cu excepția celui monetar. Ideologii dreptei se pronunță împotriva monopolurilor dar până când vine vorba de producția de monedă. Ei eșuează în a înțelege că funcționarea sistemului bancar cu rezerve fracționare și abilitatea băncilor de a crea credit din nimic (de fapt, din depozite bancare care aparțin altora) este injustă și dăunătoare pentru economie. Ei perpetuează o eroare veche de secole, conform căreia tipărirea de bani este justificată și benefică atât timp cât prețurile nu cresc. Această eroare (exprimată prin rangul de doctrină universală la care a fost ridicată politica de țintire a inflației) se face vinovată în bună măsură pentru criza pe care o traversăm în prezent.

Erori ale stângii

Supoziția că reformele neoliberale sunt asociate cu guverne autoritare. Mulți oameni cred că China a adoptat reformele de piață liberă după dezastrul din 1989 de la Tiananmen. Este exact invers; reformatorii au fost discreditați de către protestatari (care au sprijinit reforma) și astfel guvernul chinez s-a întors la politici etatiste. În Argentina, generalii care au condus țara au adoptat politici etatiste, iar reformele de piață au fost asociate cu mișcarea de democratizare din anii 1990. În Chile, generalii care l-au detronat pe Allende s-au opus reformelor de piață și le-au adoptat (din disperare) în 1975, când politicile etatiste au dus țara în depresiune.

Atunci când vorbesc despre privatizarea sistemului de pensii în România multă lume mă acuză că aș visa la un regim autocratic. Nonsens. Dictaturile nu pot implementa niciodată principiile economice liberale, deoarece prin definiție îngrădesc dreptul de proprietate. Ele pot mima o liberalizare economică, pot adopta un surogat de model liberal – care, este adevărat, poate spori bunăstarea societății mai mult decât actualul model de economie mixtă din democrațiile europene – însă nu pot introduce niciodată o autentică ordine a proprietății private. Aceasta are șanse de reușită doar dacă populația înțelege rolul și importanța dreptului de proprietate (în toate aspectele sale: dreptul de exprimare, dreptul de asociere, dreptul la liberă inițiativă etc.), respectiv eșecul alocării resurselor prin stat. Și așa ajungem la a doua eroare a stângii.

Capitalismul se bazează pe egoism. De fapt, capitalismul nu poate funcționa fără altruism. Dacă oamenii nu au o mentalitate civică nu vom avem piețe libere. Asta fiindcă producătorilor individuali le este mult mai bine dacă sunt protejați de concurență. Oamenii de afaceri în general nu sprijină capitalismul în propria lor branșă. Pentru a avea un sistem de piață este nevoie de oameni care să lase deoparte interesele speciale și să susțină o guvernanță economică transparentă. După 1980, țările care s-au deplasat cel mai rapid către piață (Danemarca, Noua Zeelandă etc.) au fost țările care s-au remarcat în fruntea clasamentului atitudinii civice (și în partea de jos a clasamentului corupției).

Din acest motiv sunt pesimist în legătură cu viitorul economiei de piață. Câtă vreme oamenilor le lipsește educația economică – atât de bine deservită, de exemplu, de Ludwig von Mises în Human Action (carte pe care Murray Rothbard a numit-o “biblia economică a omului civilizat”), atât timp cât ei crad pradă iluziei că statul poate face și altceva decât să redistribuie avuția creată deja, cu efecte nocive asupra acumulării viitoare de capital, atât timp cât ei cred că dobândirea de resurse prin exercitarea violenței sau prin păcălirea semenilor este o metodă eficientă de înavuțire, capitalismul nu are șanse. Reforma proprietății asupra armelor, în domeniul educației sau al adopției copiiilor nu are nicio șansă într-o societate lipsită de valori morale. Deși există studii care arată că societatea capitalistă cultivă ea însăși aceste valori morale (în vreme ce socialismul le distruge), dezvoltarea unei asemenea societăți necesită in the first place un nivel critic de altruism (ceea ce unii numesc, oarecum greșit, „capital social”).

capitalism, Liberalism, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | mai 31, 2010 2:28 pm

15 comentarii

By Extra3OO, mai 31, 2010 @ 4:40 pm

Ce nu inteleg multi este faptul urmator: altruismul presupune empatie. Nu se confunda cu prostia niciodata pentru ca presupune inteligenta (emotionala).

Foarte putini au acesta calitate. Leadership-ul nu creste chiar atat de usor..
By Bogdan T, mai 31, 2010 @ 5:46 pm

Da, reformele din China, coordonate de Deng Xiaoping, au inceput cu mult timp inainte de protestele din Piata Tiananmen. De fapt, protestele au fost declansate de moartea, considerata suspecta de care studenti, a unuia dintre principalii reformatori – Hu Yobang!
By horatiu, mai 31, 2010 @ 10:28 pm

Salut! Ti-am citit articolul pe standard.ro Gasesc corect ce au scris depre eroarea dreptei si mi se pare pertinent comentariul tau. Insa, trebuie sa avem in vedere si perspectiva din care e abordata “moneda”. Daca e doar un instrument, atunci Friedman si ceilalti au dreptate dar daca o consideram si “marfa”, atunci ei esueaza lamentabil in a oferi orice explicatie.
In privinta “capitalismul…”, nu stim in ce directie se va indrepta economia mondiala. Teoria economiei sociale de piata poate sa fie o explicatie la externalitati pentru a regla economia de piata ce nu e ideala si, deci, incapabila de a se autoregla. Cat si cand sa se aplice externalitatile e destul de dificil de estimat. Oricum, nu cred ca vom asista la vreo forma ideala.
P.S.Crezi intr-o eficienta a unui sistem de pensii privatizat? Amandoi stim ca fondurile de investitii nu sunt Maica Tereza. Cred, in schimb, intr-un mix.
By borat, iunie 1, 2010 @ 3:24 am

Bogdane, am o nelamurire. In postarea anterioara despre solutii imediate pentru iesirea din criza, propui printre altele renuntarea completa la invatamantul de stat cu argumente in principal legate de cost. Acum spui ca, de fapt, esti pesimist cu privire la “reforma […] in domeniul educatiei […] intr-o societate lipsita de valori morale” din motive de lipsa de altruism. Ca o clarificare, ce crezi ca trebuie facut pe termen scurt si pe termen lung pentru planet Earth, Romania, homo sapiens etc? Si separat pentru planeta Pandora
By MIA, iunie 1, 2010 @ 5:38 am

Exact – partea asta e de-a dreptul amuzantă :

>nu are nicio șansă într-o societate lipsită de valori morale. Deși există studii care arată că societatea capitalistă cultivă ea însăși aceste valori morale (în vreme ce socialismul le distruge), dezvoltarea unei asemenea societăți necesită in the first place un nivel critic de altruism (ceea ce unii numesc, oarecum greșit, „capital social”).

După ce s-a trâmbiţat – cu fervoare ideologică împinsă aproape către dogmatism – necesitatea unui anarho-liberalism se sugerează că el ar reuşi de fapt doar … în condiţii aşa … aproape “ideale”.

Serios vorbind acum – asta e o cale extrem de periculoasă deoarece se riscă a se aluneca la aceeaşi concluzie ca cea a lui Marx ( sau mai corect a epigonilor săi ultra-radicali ) : că lumea reală e ( încă ) nepregătită pentru traiul în Utopie şi pentru a o pregăti trebuie aşa … o perioadă, pretins temporară, de “dictatură a proletariatului” – necesară scuturării de “metehnele mic-burgheze” …
By Bogdan Glavan, iunie 1, 2010 @ 9:43 am

@MIA si Borat:
Am mai precizat de n ori, asa ca acum o spun pt. ultima oara (cel putin pt. Mia!):

Eu sunt pesimist in legatura cu probabilitatea implementarii reformei (comprehensive), nu cu fezabilitatea ei. Adica, mi se pare mai probabil ca lumea sa mearga in directia socialismului decat in directia capitalismului in deceniile urmatoare.

Motivul pentru care tin acest blog este acela de a incerca sa cresc sansele capitalismului intr-un moment extrem de oportun, dupa parerea mea. Influentand opinia publica. Dezvaluind eroarea in care traiesc cei mai multi romani.
Nu sunt convins ca voi reusi, ba chiar ma tem ca nu. Dar nu asta e important. Daca inchid blogul (ceea ce am fost tentat sa fac de doua ori), atunci mai pun si eu o piatra la dezvoltarea colectivismului, la distrugerea bunastarii viitoare.

Mia, rastalmacesti complet ce am spus, in ciuda faptului ca am clarificat de multe ori. Abia ce am zis ca dictatura nu poate duce la o reforma liberala autentica si tu ma asemeni cu Marx. Te priveste, poti sa le spui si altora cat vrei, daca ei au ochi sa ma citeasca o vor face. Daca nu… nu va fi o mare surpriza, ca doar de aia sunt pesimist.
By Bogdan Glavan, iunie 1, 2010 @ 9:50 am

@Borat:
Ceea ce putem face e sa schimbam mentalitatea. Observ cu mirare maxima ca din ce in ce mai multe persoane trec in barca cealalta. Mai trece o saptamana, mai schimba unul barca. Din pacate, sunt convins ca nu o fac pt. ca cred in capitalism, ci din oportunism (nu vor sa-i prinda colapsul sustinand ca nu e nicio criza! au un oarecare simt al penibilului)

Reforma pensiilor sau a educatiei nu se poate face fara ca oamenii sa inteleaga what is all about. deci asta e problema. Trebuie sa inteleaga, trebuie ca cineva sa le explice. Cu cat mai multi cu atat mai bine.
Asta e de facut acum. Asta va fi de facut si maine, dar e posibil ca maine sa fie mai greu.

Revenind la ce spuneam mai devreme, daca lumea merge catre socialism, de data asta va fi unul mondial, mult mai greu de demolat decat socialismul din estul Europei din sec. XX.
By borat, iunie 1, 2010 @ 9:54 am

“Eu sunt pesimist in legatura cu probabilitatea implementarii reformei (comprehensive), nu cu fezabilitatea ei.”

bine bogdane, dar afirmatia “capitalismul nu poate functiona fara altruism” pe care ai preluat-o si cu care esti de acord, suna a problema de functionare, nu de implementare. eu cel putin nu inteleg sa spuna “probabilitatea de implementare a capitalismului este mica fara altruism”
By borat, iunie 1, 2010 @ 9:55 am

hope you see my point, nu caut nod in papura.
By borat, iunie 1, 2010 @ 10:11 am

acum am vazut si a doua postare. sunt si eu de partea capitalismului si interventiei cat mai mici a statului in activitati economice, ca si multi altii. dar cred ca unii oameni pe aici fac mai mult rau “cauzei” facandu-se ca nu-i vad si lipsurile
blogul e o idee excelenta, nu renunta, iar discutiile astea sunt si ele bune la ceva, inclusiv alea despre o lume ideala.
By MIA, iunie 1, 2010 @ 3:29 pm

>Eu sunt pesimist in legatura cu probabilitatea implementarii reformei (comprehensive), nu cu fezabilitatea ei.

Separatia asta ( intre problemele tranzitiei la sistemul “ideal” si mentinerea sistemului ideal odata instaurat ) este inoperanta in practica – desi teoretic cele doua sunt faze distincte.
@borat a comentat inaintea mea ca distinctia oricum nu e continuta in text dar chiar daca ar fi e irelevanta …

Cum arata si istoria ( dincolo de faptul ca statul minimal pur nu a existat vreodata ) situatiile in care interventia statului a fost reduse au avut suparatorul obicei sa fie generatoare de polarizari foarte intense ale averii/puterii in societate si, ca urmare, s-au dovedit nesustenabile – desi din alte motive decit situatia actuala – pe termen mediu/lung.

>Adica, mi se pare mai probabil ca lumea sa mearga in directia socialismului decat in directia capitalismului {…}

Fara definirea clara a termenilor de “socialism” si “capitalism” din fraza de mai sus consideratia e irelevanta.
De ex. printre cele mai cu potential si dinamice economii ale lumii la ora actuala – India, China si Rusia – nu merg deloc inspre “socialism”, daca prin asta se intelege ceea ce spune definitia “normala” ( si nu cea “dogmatizata” ) si anume “interventia statului in vederea egalizarii veniturilor/sanselor intre membrii societatii“.
Daca judecam dupa aceeasi definitie ( cum ar fi si normal – etichetarea a orice drept “keynesianism” si “socialism” e doar o imbecilitate plictisitoare ) inclusiv SUA s-a departat foarte mult de un asemenea risc – se poate vedea de ex. din diversii indici utilizati in acest scop.

Deci teama de vreun “socialism” global e fie o prostie/perceptie eronata a realitatii fie o lipsa de sinceritate.
By Extra3OO, iunie 1, 2010 @ 3:38 pm

E bine ca ai ajuns la vorba mea cu DEFINIREA TERMENILOR.

Au trecut vro 6 luni. Peste 3 ani poate continuam discutia, vad ca ai de recuperat..
By MIA, iunie 1, 2010 @ 10:19 pm

>Eu sunt pesimist in legatura cu probabilitatea implementarii reformei (comprehensive), {…}

Din contră – într-o situaţie de criză e mai uşor să apuci cumva să implementezi tot felul de “utopisme” decît în “circumstanţe normale”. Mai greu e să menţii măsurile “după” fără a aplica o formă sau alta de dictatură/teroare …
By Extra3OO, iunie 19, 2010 @ 2:30 am

Sa revenim:

” Ideologii dreptei se pronunță împotriva monopolurilor dar până când vine vorba de producția de monedă.”

Really?

Esti sigur ca respectivii sunt “de dreapta”?