Logica economica

Câte ceva despre calitatea învățământului și tehnologia evaluării

Calitatea învățământului românesc scade. Cel mai bun exemplu – șocant chiar pentru cei care mai au suficientă sensibilitate pentru a face diferența dintre normal și anormal – a fost dat de rezultatele examenului de Bac. Doar 69% dintre elevii care s-au prezentat la examen au promovat, o rată cu 12 pp sub cea din anul 2009, când s-a înregistrat o promovabilitate de 81,47%. În București rata promovabilității este și mai scăzută, de doar 59%, cu 17 pp mai redusă ca cea de anul trecut. Asta în ciuda nivelului de dificultate sensibil mai scăzut al subiectelor din 2010.

Încet-încet vom ajunge la situația ca doar jumătate din elevii de liceu să promoveze bacalaureatul. Mă aștept însă ca clauza ceteris paribus să nu se aplice și comitetele și comițiile să formuleze subiecte cu un grad din ce în ce mai redus de dificultate. Nimeni nu are nevoie de mai puțini promovați: nici universitățile, nici profesorii, nici politicienii care tot hâțână stindardul clasic al populismului educațional – educație cât mai ieftină pentru toți – deși, evident, nu toți românii vor educație. Se vede mai bine ca niciodată că etatizarea învățământului nu înseamnă altceva decât învățământ cu forța, ceea ce presupune alocarea greșită a capitalului uman: prea mulți tineri care își pierd timpul la școală în loc să muncească, prea mulți profesori (cel puțin în învățământul liceal și universitar), prea mulți birocrați care se chinuie să întrețină iluzia că România poate face un mare… Canal în domeniul învățământului, așa cum a făcut între Dunăre și Mare. De fapt, nu poate face nimic. Ba da, poate să facă ceva: să risipească resurse și forță de muncă pe șantierele socialismului educațional.

Ceea ce era valabil în timpul comunismului este valabil și acum, în timpul capitalismului „original”: noi ne facem că muncim, voi vă faceți că ne plătiți. Iresponsabilitatea – aceasta este boala care macină orice activitate infestată de implicarea politicului: părinții nu mai au responsabilitate pentru educație – deoarece școala i-a substituit, profesorii nu mai au responsabilitate – deoarece sunt angajați pe viață, elevii și studenții nu mai au responsabilitate – deoarece nimeni nu le-o cere. Las’ că merge și-așa!

Filip, fost coleg la REI și proaspăt licențiat în drept mi-a povestit cum a decurs examenul de licență. Cu permisiunea sa, reproduc scrisoarea:

Am avut zilele astea licenta la [Universitatea X]. Acest ritual inutil şi hazliu se compune din două probe: un examen scris şi „lucrarea de diplomă”. Cu puţin noroc am reuşit să termin lucrarea şi să primesc ok-ul profei în penultima zi în care se mai putea. După aia am frecat menta vreo două zile, până mi-am dat seama că, hopa, mai e şi nenorocirea aia de examen scris.

La facultăţile de drept, examenul ăsta scris acoperă cinci materii de drept civil şi două materii de drept penal. Este cam mult, ceea ce ridică, poate mai mult ca în alte părţi, problema următoare: cum te asiguri că-ţi trec cei mai mulţi dintre studenţi? Că altfel se duc la alte facultăţi. Pe de altă parte, nu poţi face examenul prea uşor, fiindcă bate la ochi. Deci e necesar un ditamai procesul de fine tuning

Ce au făcut ăştia de la [Universitatea X]? Au tipărit o carte de grile din toate materiile: 5 x 150 de grile de drept civil şi 2 x 225 de grile de drept penal, adică 1200 de grile. Examenul de licenţă constă în 90 de grile luate din cartea asta de 1200 de grile.

Buuun. Aveam cartea asta. Am încercat să fac primele grile la prima vedere şi mi-am dat seama că nu mai ştiu nimic din materiile astea (na, memoria pe termen scurt este pe termen scurt ). La recomandarea Oanei am decis să citesc un scurt rezumat al materiei înainte de grile, pentru a mă (re)familiariza cât de cât cu conceptele lor.

Aşa că am făcut grilele după ce am citit rezumatele. Notele pe care le luam erau în jur de 6+/-1. M-am uitat la ce am greşit (o grămadă, desigur) şi am făcut din nou grilele. De data asta am luat 8.50. Evident, fiind 1200 de grile, o parcurgere completă lua cam 2-2.5 zile. În momentul în care am văzut că progresul e atât de rapid şi că aveam timp pentru încă 1-2 parcurgeri, mi-am dat seama că pot lua 10 la licenţă (mai ales că pe unele grile le greşeam din neatenţie). La a treia parcurgere (în antepenultima şi penultima zi) am obţinut cam 9.20 şi am făcut 900 de grile într-o singură zi
În fine, a patra parcurgere a fost în ultima zi şi am verificat numai grilele la care aveam probleme (le notasem). Câteva sute de grile.

Practic, prin parcurgerea de patru ori a grilelor nu le-am învăţat pe de rost (nu este posibil; sunt 200 de pagini; cred că unii au încercat totuşi asta), ci am încercat să creez un fel de reflexe condiţionate, dacă-mi permiteţi Am încercat să asociez răspunsurile contraintuitive unor semne de exclamaţie mentale (dar şi fizice pe hârtie) Iar răspunsurile „intuitive” erau cele la care răspunsul „instinctiv” (pe baza cârpelii de cunoştinţe juridice ale subsemnatului) nu era asociat unui şoc

Buuun. În dimineaţa examenului am ajuns la şcoală şi am vorbit cu nişte colegi. Eu nu le-am spus că am făcut grilele de 3-4 ori nonstop, fiindcă probabil s-ar fi uitat mai ciudat la mine Dar ei au lăsat să se înţeleagă că au învăţat „clasic”: toceală masivă, după care rezolvat grilele de 1-2 ori, nici măcar toate.
La examen, au picat 90 de grile din carte, după cum era de aşteptat. Le-am făcut fără probleme şi le-am verificat de vreo 4 ori, dar nu a fost cazul să corectez primul răspuns care mi-a trecut prin cap.

Ieri am aflat rezultatele: eu am luat 10, iar colegii de care ziceam au luat 8.70-8.80. Din 300 de oameni, au fost 7 de 10 şi vreo 6-7 picaţi.
Azi am luat 10 şi la susţinerea lucrării, dar acolo cam toţi iau aşa.

În comparaţie cu licenţa de la ASE, aici a fost mai greu: materie mai multă şi, mai ales, grilele erau mult mai numeroase.

Mă gândeam dacă era mai bine să mă fi apucat de ele mai demult sau să le fi scanat şi să le fi băgat într-un program de quiz-uri pe calculator. Dar o colegă care a făcut psihologia mi-a zis că la grile memoria e pe termen şi mai scurt decât la toceala abrutizantă clasică: nişte colege de liceu care au făcut medicina aveau examene grilă cu 200 de grile şi le citeau special doar în dimineaţa examenului, ca să nu le uite până la examen.

Una peste alta, un experiment amuzant. Să vezi colegii: „chiar le-ai ştiut pe toate?!”
Pe de altă parte, desigur că, la fel ca la aproape toate facultăţile din România, relevanţa licenţei pentru competenţele reale este nulă. Singura chestie cu care m-am ales a fost totuşi faptul că am săpat binişor la lucrarea de diplomă pe drept constituţional (chiar drept constituţional comparat, pardon)

Un apropiat și-a amintit că aproximativ la fel a procedat când a luat examenul pentru permisul de șofer. Este vreo problemă cu examenul-grilă? Eu însumi îl practic de mulți ani de zile, la toate disciplinele pe care le predau. Examenul-grilă este o metodă de evaluare, altfel spus o tehnologie. Această tehnologie este cu deosebire rentabilă în actualul cadru instituțional care guvernează producția de absolvenți. Adică în învățământul românesc. Pentru că noi participăm la un învățământ de masă. Examenul-grilă oferă profesorului oportunitatea de a realiza economii de scară considerabile în procesul de evaluare. Această metodă este, după cum spuneam, deosebit de avantajoasă în învățământul pe scară largă. Deficiența sa fundamentală privește calitatea. La fel cum Opel nu își propune și nu poate să livreze un automobil la fel de bine construit ca cel produs de Ferrari, nu te poți aștepta să capeți studenți la fel de bine instruiți din „fabricile” de economiști sau juriști, respectiv din universitățile adevărate.

Cea mai bună educație este educația personalizată. Cu cât ne situăm mai aproape de acest ideal cu atât educația este mai scumpă. La polul opus se află educația pe bandă rulantă, ieftină și proastă, instaurată de regimul comunist și perpetuată fără greață după Revoluție. Suntem nemulțumiți că nu avem nici măcar o universitate în top 500. Vom avea când vom plăti pentru asta. Dar nu ca acum, prin impozite – cea mai sigură cale de risipire a banilor. Ci nemijlocit și individual. Într-un sistem privat autentic, lipsit de stimulente perverse. Până atunci, ne vom ura cât mai multe „succesuri” la Bac, licență etc.

Despre educaţie | Bogdan Glăvan | iulie 10, 2010 2:50 pm

16 comentarii

By diacritica, iulie 10, 2010 @ 3:02 pm

Şi despre masteru’ la ASE:
diacritica.wordpre…05/16/d-ale-scoalei/
By Tudor Cristea, iulie 10, 2010 @ 3:38 pm

Eu nu zic nimic acum de capra vecinului, dar eu cred ca invatamintul de masa arata cam la fel peste tot, nu-i in nici un caz specific Romaniei; am vazut cam ce se face la o scoala tehnica europeana de prestigiu la lucrarile de doctorat: arata ca un fel de scrapbook, mai iei de-acolo, de dincolo si-ti mai dai cu presupusu’. Cam tot aia e si la unele programe de MBA. Deci cam toti au un fel de “scoli profesionale”. Acuma, diferenta-i ca mai sint si scoli de elita, intr-adevar de elita si astea lipsesc cu desavirsire in Romania (Scoala Normala Superioara nu se pune ca-i hard science).
By borat, iulie 10, 2010 @ 4:32 pm

interesanta postarea, interesanta si scrisoarea )
By myself, iulie 10, 2010 @ 5:39 pm

Cred ca grilele pot fi perfecte, cu conditia sa nu se stie dinainte ce intrebari vor fi, ci doar o bibliografie generala. Nota de trecere ar trebui sa fie 7, nu 5 – care se obtine si dand cu banul.
Sunt cateva motive pentru care e mai obiectiva o grila: cineva care stie materia dar are scris urat (necaligrafic sau pur si simplu lipsit de stil literar, prea succint) va fi mai slab evaluat la un test clasic – cred ca asta e motivul pentru care la facultatile umaniste sunt majoritare fetele.
By Bogdan Glavan, iulie 10, 2010 @ 7:38 pm

@Tudor Cristea:
De acord cu tine.

@Myself:
Da, grilele ajuta la evaluarea obiectiva… dar slaba calitativ!
By peter, iulie 10, 2010 @ 8:35 pm

De ce nu se pune ENS-ul? E chiar un exemplu fericit de invatamant finantat de stat cu bani multi & care a dat rezultate timp de cateva decenii. Acum e in criza tocmai din cauza politicii de dreapta care taie fondurile/ posturile.
Bineinteles, noi n-avem nevoie de normalieni ci de tinichigii, n’est-ce pas?
By Extra3OO, iulie 11, 2010 @ 11:36 am

Cel mai bun MBA = Major Bank Account..
By Ciprian, iulie 11, 2010 @ 1:33 pm

Cel mai greu examen pe care l-am susţinut vreodata a fost la Mecanica Cuantica. Fiecare a primit un subiect unic cu doua probleme. Examenul a durat 10 ore, am avut voie să deschidem cărţile, să mergem la bibliotecă, să vorbim chiar…
Totuşi, deşi examenul a fost foarte creativ şi te solicita la maxim, nu consider ca a acoperit chiar tot ce se putea acoperi.
Un test grilă bine întocmit, teoretic cel puţin, ar trebui să te poarte prin toată materia, să verifice ce şi cât ai înţeles (cât ai reţinut nu e relevant) şi e obligatoriu să fie la prima “vedere”.
By Tudor Cristea, iulie 11, 2010 @ 5:38 pm

Ciprian,
Daca examenul la mecanica cuantica iti cere, e.g., sa tratezi complet al treilea mod de dezintegrare al bozonului Higgs si sa deduci din Lamb shift dimensiunea protonului, atunci chiar ca nu-i nevoie de vreo grila sa te treaca prin toata materia, right?
By jordan sneakers, iulie 12, 2010 @ 11:39 am

thank you for sharing i like it very munch
By altai, iulie 14, 2010 @ 9:37 am

doar 69 % promovabilitate si e tragedie nationala.
pai tragedie ar fi daca s-ar da pe bune, cu supraveghetori din afara sistemului(ex. jandarmi), camere de luat vederi in fiecare sala si scanarea fiecarei lucrari.
ala ar fi pe bune si procentul de promovabilitate nu ar depasi 10% pentru ca subiectele sunt grele pentru capacitatea si pregatirea elevilor.
nu lucrez in sistem dar am legaturi si va pot spune ca si anul asta s-a COPIAT la greu plus ca subiectele au fost rezolvate de profesori si pasate elevilor.
s-a picat mai mult pentru ca spre deosebire de alti ani romana-oral si lb straina-oral nu au mai fost evaluate prin note (9-10 deobicei). asa incat prostii au picat ca le trebuia media 6 si pt asta iti trebuie un pic de talent si la copiat.
IMPARATUL E IN CURU’ GOL si noi ne dam cu parerea daca are camasa sifonata
By Adrian, iulie 3, 2011 @ 8:12 pm

“Examenul-grilă oferă profesorului oportunitatea de a realiza economii de scară considerabile în procesul de evaluare. Această metodă este, după cum spuneam, deosebit de avantajoasă în învățământul pe scară largă. Deficiența sa fundamentală privește calitatea.”
In liceu intotdeauna luam mai mica la examenul de grila, pana si la matematica. Nu stiam care era problema.

La fel se da examen de admitere la universitatea tehnica din Cluj.

Eu eram deja admis la o alta facultate dinafara. Insa imi cerea sa fiu admis si in tara. Noroc cu asta ca altfel nu as fi intrat la automatica si calculatoare. Asta s-a intamplat si din cauza ca la bac am avut o medie mai mica deoarece nu am invatat mare lucru la romana eu fiind deja admis in Franta.

Si ma miram cum naiba eu olimpic national sa fiu intrecut de o gramada de alti participanti la examenul de admitere de la universitatea tehnica. Si mi-am dat seama ca defapt ceilalti au invatat exact modelele de subiecte care se cereau. Au cumparat cartea de admitere.

Daca nu stiai tiparele dinainte, si eu nu rezolvasem nici o problema de tipul ala, nu prea aveai cum sa rezolvi toate problemele in timpul acordat.

Multe dintre probleme erau de nivel simplu de olimpiada, de nivel de locala. Insa erau multe astfel de probleme. Fizic, trebuia sa te mai fi intalnit cu ceva asemanator. Altfel ai fi pierdut mult timp cu incercari.

Ca fapt divers: tot asa dupa modele de probleme s-au decis primele locuri la olimpiada nationala la mate din 2006. Cei din lot stiau dinainte sa rezolve astfel de modele de probleme. Intre primii 15 si restul era o diferenta de vreo 10 puncte dintr-un total posibil de 28.
By Adrian, iulie 3, 2011 @ 8:13 pm

“Examenul-grilă oferă profesorului oportunitatea de a realiza economii de scară considerabile în procesul de evaluare. Această metodă este, după cum spuneam, deosebit de avantajoasă în învățământul pe scară largă. Deficiența sa fundamentală privește calitatea.”
In liceu intotdeauna luam mai mica la examenul de grila, pana si la matematica. Nu stiam care era problema.

La fel se da examen de admitere la universitatea tehnica din Cluj.

Eu eram deja admis la o alta facultate dinafara. Insa imi cerea sa fiu admis si in tara. Noroc cu asta ca altfel nu as fi intrat la automatica si calculatoare. Asta s-a intamplat si din cauza ca la bac am avut o medie mai mica deoarece nu am invatat mare lucru la romana eu fiind deja admis in Franta.

Si ma miram cum naiba eu olimpic national sa fiu intrecut de o gramada de alti participanti la examenul de admitere de la universitatea tehnica. Si mi-am dat seama ca defapt ceilalti au invatat exact modelele de subiecte care se cereau. Au cumparat cartea de admitere.
By Adrian, iulie 3, 2011 @ 8:13 pm

Daca nu stiai tiparele dinainte, si eu nu rezolvasem nici o problema de tipul ala, nu prea aveai cum sa rezolvi toate problemele in timpul acordat.

Multe dintre probleme erau de nivel simplu de olimpiada, de nivel de locala. Insa erau multe astfel de probleme. Fizic, trebuia sa te mai fi intalnit cu ceva asemanator. Altfel ai fi pierdut mult timp cu incercari.

Ca fapt divers: tot asa dupa modele de probleme s-au decis primele locuri la olimpiada nationala la mate din 2006. Cei din lot stiau dinainte sa rezolve astfel de modele de probleme. Intre primii 15 si restul era o diferenta de vreo 10 puncte dintr-un total posibil de 28.