Logica economica

Orient Express to Hell – ce ați făcut în ultimii 20 de ani?

Superbă descriere a realității politico-economice dinainte de 1989, realizată de un jurnalist american și publicată în numărul din iunie al The Freeman. Mulțumesc lui Bogdan pentru indiciu. Nu m-am putut stăpâni și am tradus pasaje ample:

Am cumpărat bilet singur în cușetă de la Budapesta încolo. Mi sa spus că în cazul în care poliţiştii de frontieră găsesc o hartă a României sau orice alte documente dubioase, aș putea fi arestat sau mi s-ar putea interzice intrarea. Deci, târziu în noapte, aproape de graniţa română, am studiat documentele mai mult timp și mi-am fixat adânc în cap lucrurile pe care doream să le văd. Apoi am rupt totul şi le-am aruncat pe fereastra trenului, bucată cu bucată. Puțin după miezul nopții trenul s-a oprit în Transilvania, la granița ungaro-română. Scena avea toate elementele filmului original cu Dracula, din 1932. Nu am auzit lupii urlând, dar relieful muntos, ceața joasă și gărzile militare cu ciobănești germani care înconjurau trenul creau acest ambient.

Cabina mea a fost căutat de patru ori, fiecare echipă depășindu-și predecesoarele. Saltele de pe paturile supraetajate au fost ridicate si, practic, fiecare centimetru de spaţiu a fost verificat. Inspecția finală a fost supervizată de o simpatică (după standardele socialiste) femeie ofițer. Poate că autoritățile credeau că mi-aș dezvălui intențiile rele sexului opus. Da’ de unde. Eram doar un simplu turist care căuta “Parisul Europei de Est”, așa cum se numea Bucureștiul în anii dinaintea regimului communist. Cu excepția faptului că erau aproape zero turiști într-un tărâm reporeclit “Etiopia Europei”.
După căutarea finală, poliţiştii mi-au blocat cabina din exterior. Pseudo-trenul de lux au fost oficial transformat într-o închisoare ambulantă. Dar cel puţin virusul intelectual-politic a fost plasat în carantină.

Orient Express nu mai era un expres dupa ce a intrat în România, având nevoie de 13 ore pentru a parcurge aproximativ 400 de mile şi mergând mult mai încet decât era programat.

România părea blestemată de planificarea guvernamentală şi de amestecul politicului. Alături de fabrici și complexe imense de apartamente puteai vedea căruțe trase de cai. Mulţi oameni își abandonaseră mașinile învechite după ce guvernul a început să interzică sporadic vânzarea de benzină pentru vehiculele particulare.

Deşi România a fost grânarul Europei înainte de primul război mondial, produsele alimentare au devenit între timp la fel de rare ca și statisticile economice cinstite. Comuniştii au distrus sute de mile pătrate de teren agricol ca să ridice fabrici şi mine. Guvernul a răspuns la penuria de alimente cu o campanie de publicitate asupra pericolului alimentației în exces. De asemenea, guvernul făcea publicitate în Occident “faimoaselor” clinici de slabire din România.

Ceauşescu părea hotărât să-i supună pe oameni prin înfometare. Românilor li s-a interzis să primească pachete cu alimente de la străini. Vizitatorii erau opriţi la frontiera română şi li se refuza intrarea în cazul în care ei au încercau să aducă în țară ciocolată sau gumă de mestecat…

Guvernul a concentrat aproape toate investiţiile în industria grea – sursa ultimă a îngâmfării liderilor comunişti. Dar aproape jumătate din producţie era de o calitate atât de proastă încât putea fi aruncată la gunoi îndată ce ieșea pe poarta fabricilor.

Industria românească era, de asemenea, extrem de ineficientă, consumând de până la cinci ori mai multă energie pe unitatea de producţie decât fabricile din Occident. Guvernul a compensat pierderile prin limitarea livrării de energie electrică în casele oamenilor până la şase ore în timpul iernii şi prin aprobarea de a instala un singur bec de 25 de waţi în cameră.

Sistemul de sănătate se prăbuşea, iar rata mortalităţii infantile era atât de ridicată încât guvernul nu înregistra copiii la naștere, ci abia după ce supravietuiau prima lună. Guvernul tăia, de asemenea, alimentarea cu energie a spitalelor, ceea ce cauza mii de morți iarna…

Totuşi, după unii experţi occidentali, Ceauşescu era cel mai bun lucru de la inventarea pâinii încoace. În 1979 un raport al Băncii Mondiale, ” Importance of Centralized Economic Control”, lăuda regimul românesc pentru “politica de utilizare a populaţiei ca factor de producţie prin stimularea creşterii natalităţii.”
Şi cum a făcut conducătorul benevelent acest lucru? Prin interzicerea contraceptivelor şi a avortului. Aceste politici au transformat România în capitala mondială a copiilor abandonaţi…

Pe stradă mulţi oameni întorceau capul când mă vedeau, ca și cum privitul la străini le putea provoca lepră. Am auzit că era o crimă ca românii să vorbească cu străinii. Dar câţiva oameni m-au rugat într-o engleză stricată să le ofer un pachet de ţigări Kent pentru a mitui medicii care le tratau copiii bolnavi. Moneda românească era practic lipsită de valoare. Singurele lucruri cu valoare erau produsele din Vest, precum țigările Kent, care circulau ca monedă pe piaţa neagră.

Am intrat în cel mai mare magazin din Bucureşti; era întunecat, umed şi mizeribil. Vânzătorii ședeau pe grămezi de haine noi întinse pe podea. Una din principalele atracții din magazin: cărucioare pentru copii incredibil de fragile, genul pe care ai dori să le folosești dacă ai vrea să-ți omori copilul și pe urmă să acuzi pe cineva pentru asta. Cu excepția faptului că guvernul nu avea nicio responsabilitate pentru victimele sale.

România a fost una din țările favorite ale Băncii Mondiale, primind mai mult de 2 miliarde dolari între 1974 şi 1982. Aceasta a prezis în 1979 că România va “continua să se bucure de una dintre cele mai mari rate de creştere în rândul ţărilor în curs de dezvoltare în următorul deceniu. . . şi va deveni o economie industrializată până în 1990.” Dar o mare parte din creşterea economică din România se datora asistenței Băncii Mondiale. Cu cât Banca dădea mai multe ajutoare unei țări, cu atât era mai ușor să vorbească despre ea ca despre o poveste de succes … Banca Mondială felicita, de asemenea, regimul românesc pentru capacitatea sa de a “mobilizeze resursele” necesare pentru a stimula creşterea economică. În realitate, aceasta însemna doar că guvernul își putea brutaliza supuşii pentru a stoarce “excedente” pentru a finanța cu generozitate întreprinderile și planurile industrial aprobate de Banca Mondială. Ceauşescu făcea acelaşi lucru pe care l-a făcut Stalin în anii 1930, cand practice a omorât prin înfometare zece milioane de ţărani folosind surplusul pentru a construi fabrici.

Regimul românesc, “mobiliza resurse” și prin vânzarea locuitorilor de etnie germană şi evreiască. (Germania de Vest plătei pentru fiecare etnic german eliberat din România). Acordurile internaţionale au interzis comerțul cu sclavi în secolul al XIX-lea, dar vânzarea fiinţe umane în secolul XX era OK, dacă încasările mergeau către scopuri progresiste.

Acum, gândiți-vă că ne aflăm la 20 de ani de 1990, momentul în care se presupunea că trebui să ajungem din urmă SUA. Gândiți-vâ în ce condiții mergeți cu trenul din București spre Valea Prahovei. Mergeți și descoperiți dezvoltarea multilaterală a satului românesc luat de ape din cauza sistematizării râurilor. Și așteptați scumpirea energiei termice din toamnă, când sute de mii de români se vor încălzi cu gândul că “surplusul” pe care îl transferă sistemul economic ne va propulsa înainte în cincinalul următor. Eventual, priviți impozitarea pensiilor ca pe o “mobilizare a resurselor” pentru… vă las să vă imaginați ce doriți.

După două decenii de la căderea comunismului un număr semnificativ de români au prosperat, unii chiar considerabil. Un număr uriaș însă au bătut pasul pe loc. Unii au aflat acest lucru abia recent, de când nu-și pot achita ratele pentru casă sau mașină la bancă. Majoritatea au trăit cu iluzia creșterii bunăstării în anii boom-ului economic de după 2000. Acum este vremea scadenței, momentul în care iluzia se destramă, în care descoperim că mai degrabă economia nu a creat, ci a redistribuit. E drept, nu la vedere prin rații și cartelă, ci în mod insidios, prin inflația creditului. La fel de forțat. Trăiască regimul “capitalist” din România!

Ce face statul?, Istorie economica, Realitatea | Bogdan Glăvan | august 7, 2010 12:33 pm

10 comentarii

By Andrei, august 7, 2010 @ 2:14 pm

Iti multumesc pentru efortul de a nu lasa memoria colectiva sa mearga intr-o directie in care oricum se indreapta…poate mai salvezi cativa dn iluzia trecutului – asa cum RFG salva cate un sas…
By Bogdan Glavan, august 7, 2010 @ 3:25 pm

Pentru puțin, Andrei.
Comparatia prezent-trecut are mare sens, in ciuda incercarilor de bagatelizare (vezi scandalul legat de acel sondaj in care romanii erau intrebati daca l-ar mai vota pe Ceausescu). Cert e ca multa lume simte ca nu a progresat deloc, ba chiar o duce mai prost. Ceea ce e adevarat.

Iar cat de prost o duce nu putem intelege cu adevarat decat daca ne raportam la perioada comunista, despre am cam uitat. Iata, atat de prost!
By Stefan A., august 7, 2010 @ 4:29 pm

Domnule Glavan , daca inteleg bine :
Cresterea PIB a avantajat doar unii in detrimentul altora . Aceiasi problema din epoca de aur , dezvoltarea urbana a fost facuta in detrimentul celei rurale.
Aceiasi boala dar mult mai vizibila !
By Bogdan Glavan, august 8, 2010 @ 12:16 pm

@Stefan A.:
Da, ati inteles exact.
PIB nu inseamna nimic. Daca dvs. ma platiti cu 100$ ca sa sap un sant iar apoi eu va platesc pe dvs. cu 100$ ca sa il astupati, PIB a crescut cu 200$!
By Alex Nicolin, august 9, 2010 @ 12:13 pm

La ce sa te astepti atata timp cat actorii principali si mentalitatile lor sunt aceleasi?

Adevarul este ca nu poti scapa de comunism in 2 timpi si 3 miscari, atata timp cat 2 generatii au crescut, au fost educate si formate sub acest sistem. Multi au reusit intr-adevar sa se lepede de mentalitatile nesanatoase impuse sub comunism, mai ales cei care au reusit sa gandeasca independent, sa iasa din tipare. Ceilalti au ramas cu nostalgia “Tatucului” sau a statului omniscient si omnipotent. Din pacate pentru cei din umra nu mai exista nicio speranta – ei sunt iremediabil pierduti. Ceea ce e si mai trist e ca din cauza lor pierd si ceilalti – chiar daca incearca din rasputeri sa se ridice, acestia sunt zdrobiti de greutatea celorlalti, asezati la carma sau la vaslele sistemului.

Ceea ce se poate observa e ca mentalitatea specifica comunismului nu a disparut acum 20, ci s-a metamorfozat doar, sub forma unor iluzorii alternative sub forma pluralitatii partidelor politice – copii la scara redusa a PCR-ului ancestral, populate de activisti de aceeasi factura, indiferent ca sunt de “garda veche” sau de “garda noua” (clone recente).

Esenta comunismului a fost inca de la inceput furtul. Tocmai de aceea sistemul de represiune a incercat sa distruga in primul rand simtul de proprietate al individului, pentru ca acesta sa poata fi talharit mai usor. In acest scop comunismul a distrus individualitatea, legaturile firesti din interiorul societatii si in final relatiile dintre individ si proprietatea sa. Restaurarea proprietatii dupa Revolutie s-a facut in asa fel incat sa dezbine si mai mult societatea, mai ales in mediul rural.

Principalul scop al noilor comunisti sub camuflaj a fost perpetuarea starii de atomizare a societatii, de blazare a individului in fata abuzului, cu scopul transformarii grupurilor de indivizi in mase de manevra (oameni de bine) in contextul democratiei.

Atata timp cat indivzii nu isi vor regasi individualitatea, puterea de a crea legaturi viabile cu cei din jur si in final curajul de a lupta impotriva abuzului, Romania se va zbate in continuare in mocirla mediocritatii, avand la conducere indivizi selectati din drojdia societatii. Fuga celor capabili nu este decat o solutie temporara, si un dezastru pe termen lung.

When facing a thereat, there are 3 possible responses: flee, freeze, and fight. Truly free individuals usually choose the later.

E vremea ca romanii sa renunte la mentalitatea iepurilor care fug de lumina lantenei vanatorului sau incremenesc uitandu-se la ea. Ei trebuie sa se repeada cu toata furia de care sunt in stare impotriva acesteia, pentru ca doar impotrivirea fatisa ii poate elibera cu adevarat.
By Extra3OO, august 9, 2010 @ 7:16 pm

Alex, foarte frumos ce ai scris insa nu vrei tu mai bine sa fii “LANTERNA”?
By Alex Nicolin, august 9, 2010 @ 9:03 pm

Nu inca, nu s-a deschis sezonul de vanatoare la iepuri. In plus, soldanii nu reprezinta o provocare suficienta pentru mine. Personal prefer vanatoarea de trolli si bizoni, iar aia sunt asa de mari incat se vad bine si pe intuneric; n-am nevoie de lanterna. S-ar putea sa las si pusca acasa, pentru ca e mult mai eficient sa-i las sa cada singuri in gropi
By Extra3OO, august 9, 2010 @ 9:47 pm

In fata INTUNERICULUI numai SOARELE poate sa invinga.