Logica economica

De ce stabilitatea prețurilor aduce instabilitate

Mugur Isărescu a declarat la Chişinău, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Studii Economice din Moldova, că stabilitatea prețurilor este obiectivul fundamental al BNR, și că îndeplinirea acestui obiectiv atrage după sine creșterea economică.

Unii ar putea trata această afirmație drept ironică, având în vedere palmaresul politicii monetare în România, pentru care guvernatorul BNR ar putea primi o diplomă, însă una de arcaș ratat la proba de țintire a inflației. Dincolo de ironie însă, stabilizarea prețurilor nu este compatibilă cu creșterea economică, ci cu ciclul avânt-prăbușire (boom-bust). Putem considera stabilizarea prețurilor drept o versiune hard a politicii de țintire a inflației, despre care s-a demonstrat că nu elimină fluctuațiile economice, din contră. Cele mai importante crize economice din istorie (Marea Depresiune, criza din Asia, criza actuală) au survenit într-un context caracterizat de inflație scăzută sau chiar de absența acesteia. Îți trebuie ceva voință (politică), dacă nu ignoranță crasă, pentru a nu realiza această corelație.

Spune Rothbard în America’s Great Depression:

One of the reasons that most economists of the 1920s did not recognize the existence of an inflationary problem was the widespread adoption of a stable price level as the goal and criterion for monetary policy. The extent to which the Federal Reserve authorities were guided by a desire to keep the price level stable has been a matter of considerable controversy. Far less controversial is the fact that more and more economists came to consider a stable price level as the major goal of monetary policy. The fact that general prices were more or less stable during the 1920s told most economists that there was no inflationary threat, and therefore the events of the great depression caught them completely unaware…

Suffice it to say here that the stability of wholesale prices in the 1920s was the result of monetary inflation offset by increased productivity, which lowered costs of production and increased the supply of goods. But this “offset” was only statistical; it did not eliminate the boom-bust cycle, it only obscured it. The economists who emphasized the importance of a stable price level were thus especially deceived, for they should have concentrated on what was happening to the supply of money. Consequently, the economists who raised an alarm over inflation in the 1920s were largely the qualitativists. They were written off as hopelessly old-fashioned by the “newer” economists who realized the overriding importance of the quantitative in monetary affairs.

De ce stabilizarea prețurilor provoacă fluctuații economice?

Ar trebui să începem prin a realiza că creșterea economică seculară imprimă prețurilor un ușor trend descendent. Dacă pe piață sunt mai multe bunuri, prețurile vor tinde să scadă. Sau, cum spune Rothbard mai sus, creșterea productivității este urmată de deflație. Indiferent cum o formulăm, aceasta este experiența secolului al XIX-lea, când aveam etalonul-aur. Nimeni nu o neagă.

Ceea ce constituie subiectul dezbaterii este faptul că unii consideră această deflație drept malignă, iar alții benignă. În consecință, primii propun tipărirea de bani… măcar pentru a realiza o inflație zero. Această măsură este greșită pentru următoarele motive.

În primul rând, există ceea ce putem numi un argument public-choice împotriva stabilizării prețurilor. Iată ce spune Mises (care a anticipat cu o jumătate de secol Școala Public Choice) în Theory of Money and Credit:

Once the principle is so much as admitted that the state may and should influence the value of money, even if it were only to guarantee the stability of its value, the danger of mistakes and excesses immediately arises again.

După care completează în Human Action:

The first aim of monetary policy must be to prevent governments from embarking on inflation and from creating conditions which encourage credit expansion on the part of banks. But this program is very different from the confused and self-contradictory program of stabilizing purchasing power.

În al doilea rând, stabilizarea prețurilor, adică înghețarea valorii banilor este pur și simplu imposibilă. Puterea de cumpărare a monedei este dată de întregul tablou al prețurilor și nu poate fi echivalată cu o mărime determinată statistic. În economie, prețurile relative sunt într-o continuă mișcare, deoarece cererea și oferta pentru bunuri specifice variază. Aceasta înseamnă că matricea prețurilor suferă o restructurare permanentă. Calcularea unui indice de prețuri nu surprinde această evoluție. Prin urmare, o stabilizare veritabilă a monedei ar trebui să își propună nu aducerea indicelui prețurilor de consum la zero, de pildă, ci înghețarea tabloului prețurilor, adică a prețurilor relative – obiectiv realizabil doar într-o economie de, scuzați expresia, comandă.

Spune Mises, în Human Action:

With the real universe of action and unceasing change, with the economic system which cannot be rigid, neither neutrality of money nor stability of its purchasing power are compatible. . . . All plans to render money neutral and stable are contradictory. Money is an element of action and consequently of change.

După care reia în On the Manipulation of Money and Credit:

Abandoning the pursuit of the chimera of a money of unchanging purchasing power calls for neither resignation nor disregard of the social consequences of changes in monetary value. The necessary conclusion from this discussion is that the stability of the purchasing power of the monetary unit presumes stability of all exchange relationships and, therefore, the absolute abandonment of the market economy.

În al treilea rând, emisiunea monetară realizată cu scopul împiedicării deflației are efecte perverse, deoarece creșterea ofertei de bani nu poate compensa exact surplusurile specifice ale ofertei pe milioanele de piețe din economie. Tot ce poate face banca centrală este să fabrice bani și să îi injecteze în sistem, în speranța că, per total (în agregat), nivelul prețurilor va rămâne constant. Însă tocmai aici este problema. Dat fiind că nu putem vorbi de o politică compensatorie rezultă că emisiunea monetară nu are alt efect decât distorsionarea economiei. Dacă expansiunea monetară își face simțite efectele mai întâi asupra pieței creditului, ea declanșează dinamica boom-bust, conform teoriei austriece a ciclului afacerilor. Acesta este motivul pentru care lumea a cunoscut crize chiar și fără inflație.

În al patrulea rând, manipularea ofertei de bani, pentru a “răspunde” schimbării cererii este self-defeating. Chiar dacă simplificăm conceptual valoarea banilor și prezumăm că relaxarea politicii monetare reușește să stabilizeze valoarea monedei – inflație zero – această politică are efecte perverse. Când indivizii vor mai mulți bani, ei vor mai mulți bani în raport cu prețurile – “în termeni reali”, cum se spune – nu pur și simplu mai multe bancnote în buzunar. Ei își ating scopul dacă deflația este lăsată să își urmeze cursul. Dar dacă banca centrală intervine fabricând bani, acest echilibru este nerealizabil. Sumele (mai mari) de bani aflate acum în posesia indivizilor care îşi manifestă preferinţa pentru mai multă lichiditate păstrează semnificaţia economică a vechilor rezerve (mai mici) de bani. Deoarece agenţii economici nu sunt satisfăcuţi, dezechilibrul monetar persistă şi antrenează o nouă creştere a cererii de bani. Aceasta este explicația pentru mereu frustranta “capcană a lichidității” – coșmarul keynesienilor de ieri și de azi.

În al cincilea rând (cred că am mai spus pe blog), dacă masa monetară nu rămâne constantă, iar indivizii învaţă acest lucru, atunci ei nu vor mai fi incitaţi să întreprindă acele acţiuni (creşterea vânzărilor şi reducerea cumpărărilor) necesare pentru echilibrul economic. Mecanismul fin de reglare al pieţei este astfel deranjat, iar economiei îi va lua mai mult timp pentru a reflecta toate schimbările survenite într-o nouă structură a preţurilor şi a producţiei. Economiştii neoclasici au trecut mult timp cu vederea că individul se adaptează la noile condiţii, naturale sau instituţionale, în care îşi desfăşoară activitatea. Comportamentul uman nu este o constantă, ci o variabilă în procesul de ajustare.

În concluzie, domnule guvernator, dacă teoria și istoria ne învață ceva, acest ceva este că nu trebuie să ne închinăm la idealul stabilizării prețurilor.

Despre BNR, Politică monetară | Bogdan Glăvan | septembrie 25, 2010 6:53 pm

14 comentarii

By Daniel, septembrie 25, 2010 @ 10:04 pm

Mereu m-am intrebat daca Isarescu stie lucrurile astea dar face pe prostu’ pentru ca are o institutie de condus, sau chiar habar nu are?
By Constantin Gheorghe, septembrie 26, 2010 @ 6:17 am

Eşti sigur că ai vreo logică în ceea ce scrii? Dacă toţi actorii economici urmăresc simultan, cum zici tu că ar fi de bine, creşterea vânzărilor şi reducerea cumpărărilor, se duce dracului şandramaua! Aşa ceva nu se poate! Şi apoi, echilibrele în economie sunt dinamice, aproape aparente. De fapt, banii se fac nu din echilibre, ci din dezechilibre.
By Extra3OO, septembrie 26, 2010 @ 6:31 am

Gheorghe, vezi cum esti? Cand ti-am zis sa lasi chestiile astea complicate (politica monetara, inflatie etc) pe seama altora, ca tu esti bun de taran pe camp la coada vacii, la iarba verde, tu te-ai suparat.

Pe de alta parte tu intodeauna esti foarte matinal, chestie care mie imi spune ca vine dintr-o viata si educatie in care ai dat mancare la gaini.

Pai zi si tu: nu mai bine ramaneai acolo?

ps: investitorii au nevoie de STABILITATE (politica, economica samd), nu de guverne puse pe FURT, ce iti dau cu toporul in cap (ca sa creeze dezechilibru) doar ca apoi tot ei sa vina cu solutia. Inteleg ca nu te poti abtine insa intelege ca aici vorbim de altceva.

Si nu uita de gaini..
By Bogdan Glavan, septembrie 26, 2010 @ 8:13 am

@Constantin Gheorghe:
Ceea ce sustin, oarecum in subsidiar, este ca modificarea cererii de bani nu ridica probleme mai mari decat modificarea cererii de branza.
In termenii tai, daca toata lumea urmareste sa cumpere mai multa branza, atunci e vreo problema? Daca vrea mai putina branza e vreo problema? Daca vrea mai multi bani e vreo problema? Caci asta inseamna “cresterea vanzarilor si reducerea cumpararilor”
By Constantin Gheorghe, septembrie 26, 2010 @ 9:32 am

Ştii ce, nu-ţi dispreţui cititorii, şi nu-ţi mângâia pe frunte adulatorii. Problema este a simultaneităţii unui comportament economic, sau efectul de turmă. Nu e o problemă dacă toată lumea vrea mai multă brânză. Problema este că oferta de lapte este finită, şi inelastică: taurul, sau veterinarul, trebuie să fută vaca, aia să stea gestantă vreun an, viţica să ajungă la vârsta la care dă lapte, adică trec ani buni între momentul în care cererea dă un semnal şi oferta dă un răspuns. Timp în care dacă cererea de brânză rămâne neacoperită, vezi schimbarea obiceiurilor alimentare ale chinezilor, preţurile se duc sus, sus, sus. Dacă cererea de bani poate fi satisfăcută aproape instantaneu, cererea de bunuri şi servicii nu. Şi între timp, încercând să satisfacă o cerere anterioară, în momentul în care o poate face, fabricantul se poate trezi în braţe cu o supracapacitate de producţie, între timp scăzând cererea de brânză şi crescând cea de hârtie igenică, spre pildă. Realitatea economică nu a fost la şcoala austriacă. Şi nici nu e un joc pe calculator…
By ionut, septembrie 26, 2010 @ 9:58 am

“Inghetarea tablourilor preturilor” insemna, de fapt, disparitia preturilor si inlocuirea lor cu o valoare absolut arbitrara. Ce simplu ar fi…
By ionut, septembrie 26, 2010 @ 10:01 am

Bogdan verifica spamul!
By Mona, septembrie 26, 2010 @ 10:46 am

Oferta de branza poate fi crescuta si scazand oferta de lapte, pe cea de iaurt etc. Intelegi tu ideea.
By Dan Selaru, septembrie 26, 2010 @ 10:49 am

Cu vaca ce-ati avut?
By ionut, septembrie 26, 2010 @ 11:04 am

“Dacă cererea de bani poate fi satisfăcută aproape instantaneu, cererea de bunuri şi servicii nu. Şi între timp, încercând să satisfacă o cerere anterioară, în momentul în care o poate face, fabricantul se poate trezi în braţe cu o supracapacitate de producţie, între timp scăzând cererea de brânză şi crescând cea de hârtie igenică, spre pildă.”

Criza boom-bust (comasarea malinvestitiilor). Daca vezi si care e cauza esti pe drumul cel bun…
By Daniel, septembrie 26, 2010 @ 12:29 pm

Sa ma ia naiba daca reusesc sa inteleg ce vrea sa zica Costica Gheorghita. Vad ca face spume, vad ca ceva il deranjeaza profund, dar CE ANUME, si care sunt SOLUTIILE lui, pur si simplu nu inteleg.

Poate sa-mi explice cineva ? Ca mi-a starnit curiozitatea.
By Daniel, septembrie 26, 2010 @ 12:30 pm

Cred ca mi-a mancat spam-filter-ul un comentariu.

Not fair, I r not spammer.
By Bogdan Glavan, septembrie 26, 2010 @ 3:37 pm

@Constantin Gheorghe:
Nu ca as vrea sa schimb subiectul, dar realismul a fost intotdeauna punctul forte al Scolii austriece. Ia zi sincer, te gandeai ca vine criza?!

Revenind la subiect, unicul comentariu pe care vreau sa-l mai fac este acesta:
“Daca toti isi sporesc vanzarile si scad cumpararile, atunci este de rau” – zici tu. Dar ce spui de asta:
“Daca toti isi sporesc cumpararile si scad vanzarile, ne ducem pe copca”.

Morala: nu poti pretinde realism cand propui ipoteze SF.
By Alex Nicolin, septembrie 26, 2010 @ 6:36 pm

Daca moneda nu ar fi creata si impusa prin decret, ci ar fi lasata in seama pietei, munca unui Guvernator de banca centrala ar fi extrem de plictisioare, sau nu ar fi deloc, indiferent daca e vorba de “Helicopter” Ben sau de omologul sau neaos