Logica economica

Privatizarea totală a sistemului de sănătate: o critică a principalelor obiecții

Multe comentarii critice au urmat articolului meu „Sănătatea nu este o marfă, dar are un preț”. Pornind de la acestea, voi încerca în cele ce urmează să formulez două obiecții cheie, cărora să le ofer un răspuns.

1. Este verosimil să credem că un sistem de solidaritate socială bazat exclusiv pe acțiuni voluntare (sponsorizări, donații – caritate privată) va salva măcar la fel de multe vieți ca actualul sistem intervenționist, bazat pe impozitare și cheltuieli publice?
Evident, nu știu. Dar știu, în schimb, două argumente în favoarea pieței libere. Primul dintre ele se referă la justețea acestuia. Mărturisesc că am probleme în a înțelege cum poți clădi o lume mai bună (justă) călcând pe cadavre. Deși tocmai asta susțin promotorii viziunii paternaliste, conform căreia statul ar trebui să confiște avuția publicului pentru a-i ajuta pe unii cetățeni. Socialiștii vor să clădească o societate mai dreaptă, corectând inegalitățile sociale cu mitraliera. Chiar nu reușesc să văd justificarea unei asemenea perspective. Încă mai aștept ca cineva să demonstreze cum poți fi un bun creștin sau o persoană mânată de altruism, dar în același timp să-i ameninți pe vecinii tăi cu închisoarea, dacă cumva nu sunt de acord să-ți predea banii de bunăvoie.

Al doilea argument este economic. Se poate susține că prin redistribuție sistemul medical poate fi aprovizionat cu mai multe resurse decât prin contribuții private. Dar aceasta nu este totuna cu a susține că statul salvează vieți. Deși se prea poate ca în urma privatizării numărul tratamentelor medicale să scadă, multe alte vieți ar fi salvate datorită faptului că indivizii și-ar aloca banii economisiți (prin neplata impozitului) către alte destinații. Unii dintre noi am plăti mai mult pentru drumuri, alții pentru educație, alții pentru mâncare sănătoasă, alții pur și simplu ar investi mai mult ș.a.m.d. – toate acestea influențând în final calitatea vieții tuturor membrilor societății. De exemplu, prin creșterea investițiilor, economia va produce mai mult iar nivelul de viață va spori (salariul real va crește)… ceea ce înseamnă o plăcintă socială mai mare, pensii mai mari etc. Drumuri mai bune înseamnă circulație mai rapidă și mai fluentă, ceea ce ar reduce numărul accidentelor rutiere sau ar salva vieți indirect, crescând viteza de reacție a medicilor.
Trebuie să nu uităm că statul cheltuie (prin definiție) mai puțin decât ne ia prin taxe; o parte din bani sunt folosiți pentru plata propriei birocrații. Privatizarea serviciilor publice nu ar muta, deci, pur și simplu banii dintr-o parte în alta, ci ar elibera resurse – deoarece managementul redistribuției ar dispărea.
De asemenea, un sistem privat de sănătate ar spori calitatea serviciilor medicale prestate (deoarece responsabilizează personalul medical), eliminând mare parte din complicațiile apărute acum din cauza neglijenței tipice organizării muncii în sistemul public. Exemplul clinicilor private existente deja zic eu că este elocvent.

Un cititor notează:

E plin netul de apeluri la mila privata pentru tratamentul unor cazuri de cancer la copii, care cer tratamente super-scumpe in raport cu veniturile medii din Romania.Cele mai multe par a fi cazuri de leucemie.Prin urmare ar trebui ca aceste cazuri sa se rezolve numai si numai in cazul in care milogeala disperata se intalneste cu pomana privata.Altfel ar trebui sa nu se rezolve deloc.Aferim domn Glavan.
Adeseori in viata omul ajunge sa fie pus in situatia de a fi confruntat cu aplicarea crezurilor sale asupra propriei persoane.Caz pe care nu vi-l doresc in nici o imprejurare.

Din păcate, mă confrunt zi de zi cu această problemă și departe de mine gândul de a o nega. În activitatea mea am căutat să obțin sponsorizări. Mă ocup cu educația, să precizez. Am căutat sprijinul românilor înstăriți pentru a promova circulația ideilor – a ideilor sănătoase, cred eu; pentru a aduce în țară economiști de prestigiu; pentru a oferi școli de vară; pentru a le oferi tinerilor cărți și șansa unei educații clasice. Știți pe câți am convins să mă ajute în demersul meu? Pe mult, mult mai puțini decât credeam inițial.
Dar asta nu înseamnă că ar trebui să mă răzgândesc și să urăsc sistemul pieței libere – fiindcă, iată, piața sponsorizează concertele de manele sau meciurile de fotbal și aproape deloc educația. Din contră, nu uit că ceea ce fac astăzi ar fi imposibil de făcut în socialism. Nu uit că seminariile socratice pe care le organizez s-au născut dintr-o reacție la învățământul convențional – nicăieri în lume ministerul nu sponsorizează un program Great Books; căci, vorba aceea, ce “competențe” dobândești dacă-i citești pe Aristotel, Mises, Hayek, Dostoievski?! Deci, poate că nu am găsit prea mult sprijin “privat” în demersurile mele, dar măcar în acest sistem privat pot face ceva! Stimate cititor, nu sunt tipul de activist frustrat care să tânjească să ajungă la putere doar pentru a folosi banii cetățenilor în scopurile pe care el le consideră potrivite. Și sper să rămân așa.

2. Un sistem medical bazat pe redistribuție este totuși util pentru tratarea bolilor foarte grave.
Da, nu se poate nega că dacă confiscă avuția privată statul poate realiza unele lucruri imposibil de obținut altfel. De regulă el face lucruri stupide, de la piramide moderne la războaie, dar ar putea folosi banii pentru acoperirea costului unor tratamente scumpe.
În primul rând, aș fi fericit dacă statul nu ar mai cheltui banii de care dispune în prezent pe multitudinea de proiecte anti-bunăstare cu care se ocupă în prezent și ar decide să îi direcționeze către spitale. Ar fi ceva.
Dar trebuie spus un lucru: ideile, tehnologia și tratamentele vor fi întotdeauna cu un pas înaintea producției de sănătate – și la fel se întâmplă în orice domeniu. Indiferent cât de multe resurse am aloca sistemului medical, tot ar mai rămâne boli netratate – deși am cunoaște remediul pentru acestea. Ceea ce constrânge acțiunea umană în orice domeniu este capitalul disponibil. Pur și simplu nu avem atât de mult capital pentru cât de multe idei, dorințe sau nevoi au oamenii. Iar capitalul este inegal distribuit pe glob. Unele națiuni din Africa o duc mai prost ca noi, dar noi o ducem mai prost ca nemții. Știu că este frustrant (mai ales pentru doctori) să vezi că anumite forme de cancer, de pildă, sunt semnificativ mai ușor tratabile în SUA sau Japonia decât în România. Însă aceste tratamente costă, iar țările dezvoltate și le permit. România este cu o treaptă mai jos și este firesc să fie așa. Prețul ce ar trebui plătit pentru ridicarea sistemului medical romanesc la standardele occidentale ar fi probabil înfometarea unei bune părți a țării.

P.S. Sfătuiesc cititorii să analizeze cu calm argumentele pro și contra. Cum pornesc de la ipoteza că toți suntem de bună credință, adică încercăm să găsim acele instituții care ar conduce societatea la prosperitate, argumentele trebuie cântărite bine. Idei fixe, precum cea de curățare a societății de oameni neputincioși sau cea de spoliere a bogaților pentru asistarea unora, nu contribuie la clarificarea discuției. Cred, ce-i drept, că ele reprezintă în bună măsură “moștenirea” culturală a socialismului. Extremismul de orice natură este cultivat și își găsește teren propice de manifestare în colectivism.

Sănătate | Bogdan Glăvan | octombrie 16, 2011 5:05 pm

34 comentarii

By casandra, octombrie 16, 2011 @ 6:09 pm

Domnule Glava, dumneavoastra spuneti referitor la optiunea unora pentru un sistem de sanatate cu finantare publica, din contributii obligatorii, in opozitie cu cel privat si finantat prin asigurari optionale :
“Mărturisesc că am probleme în a înțelege cum poți clădi o lume mai bună (justă) călcând pe cadavre. Deși tocmai asta susțin promotorii viziunii paternaliste, conform căreia statul ar trebui să confiște avuția publicului pentru a-i ajuta pe unii cetățeni. Socialiștii vor să clădească o societate mai dreaptă, corectând inegalitățile sociale cu mitraliera.”
Este ironic sa vorbiti de “cadavre”. Care sunt cadavrele in cayul sistmeului public de sanatate? In fond, este vorba de o contributie baneasca obligatorie si proportionala cu venitul fiecarei persoane. In lipsa acestui mecanism, ar putea functiona doar sistmeul privat de asigurari pe care nu si l-ar putea permite la un nivel acceptabil de acoperire in servicii medicale decat maxim 10% din populatie. De fapt, la costul asigurarilor private de sanatate din Romania de astazi, sigur nu ar putea contracta o asemenea polita pentru toata familia (copii, adulti, batrani) decat cei care ar avea venituri de cel putin 2500 – 3000 euro lunar. Daca asigurarea privata pentru un adolescent/tanar este de cam 20 euro lunar, pentru un varstnic de 72 de ani costul urca la peste 500 euro lunar. In aceste consutii, in lipsa sistemului public de sanatate chiar am putea vorbi de “cadavre”. La propiu! Pe dumneavoastra va oripileaza “cadavrele” a 5,5% din veniturile personale (cat este contributia!), pe mine ma oripileaza posibilitatea de a contabiliza cadavre de concetani, nu de bani. fiecare cu sensiblitatea sa, nu-i asa?

Dar, in conditiile distributiei foarte polarizate a veniturilor din Romania (peste 70% din salariati au salarii brute sub media de cam 2000 lei lunar), sistemul privat de asigurari nu prea este valabil, ar fi prea scump. Sa va spun o intamplare adevarata:
In urma cu cativa ani am avut nevoie in familie de o analiza genetica mai complicata, care nu se facea in Bucuresti. mi s-a spus ca este posibil sa se fectueze analiza respectiva intr-un laborator privat din Sibiu. Am luat legatura cu respectivul laborator si am inteles ca nu se mai facea, nu existau suficienti musterii, era prea scump totul. Aparatura si restul substantelor necesare erau destul de scumpe si, pentru a asigura amortizarea decenta a investitiei initiale, ar fi fost nevoie de cateva zeci de solicitanti zilnic la un tarif de cam 200 euro. Erau insa asa de putini clientii solvabili incat, pentru a nu iesi in pierdere, au fost nevoiti sa urce tariful la 500 euro per analiza. Urmarea? Putinii solvabili au preferat sa se adreseze unui laborator public din Budapesta, unde tariful era de 220 euro, pentru ca existau decontari din sistem si multi pacienti serviti. Sau, si mai bine, clientii romani faceau o scurta excursie la Viena unde, tot in laborator public si contra cost, faceau analiza cu 170 euro. Aparatul respectiv era scump, dar avea si “incarcare”.
Intelegeti de ce nu poate functiona cu adevarat doar un sistem privat in Romania?
Altfel, eu prefer sa inregistrez luna de luna un mic “cadavru” in contul meu curent, dar sa nu ma lovesc de cadavrele reale ale unor conscuti/necunoscuti care nu si-au putut permite o asigurare privata.
By IQarus, octombrie 16, 2011 @ 7:04 pm

Vezi ca nu ti se mai vad …comentariile pe :
“Sănătatea nu este o marfă, dar are un preț”
By Gabi, octombrie 16, 2011 @ 7:06 pm

Cred ca mai important decat argumentele pro/contra “piata libera” este argumentul responsabilitatii individuale. Omul se naste cu a anumita “rezerva” de sanatate pe care nu o apreciaza decat atunci cand nu o mai are. Atunci trebuie sa intervina “societatea” si sa-i rezolve “problema”. Ponderea cazurilor in care omul nu poate fi facut raspunzator de pierderea “rezervei” de sanatate este foarte mica in raport cu efectele abuzurilor modului de viata.
Renuntarea la actualul sistem se va face oricum prin epuizarea resurselor.
By Adrian T., octombrie 16, 2011 @ 11:58 pm

@cititor
“E plin netul de apeluri la mila privata pentru tratamentul unor cazuri de cancer la copii, care cer tratamente super-scumpe in raport cu veniturile medii din Romania.”

Din perspectiva marketingului se pune intrebarea: de ce e plin netul de astfel de anunturi?

Raspuns: pentru ca functioneaza. Ele continua sa apara pentru ca oamenii continua sa dea bani.

Nu mare mi-a fost uimirea cand am vazut cu ceva timp in urma cum anumite televiziuni au strans sute de mii de euro de la populatie. Iar colecta a fost facuta prin SMS, deci e foarte probabil ca numarul de tranzactii sa fi fost foarte mare.

Astfel de anunturi arata cat de bine functioneaza piata libera.

*****
@Bogdan Glavan
“Am căutat sprijinul românilor înstăriți[...]Știți pe câți am convins să mă ajute în demersul meu? Pe mult, mult mai puțini decât credeam inițial.”

Am 4 puncte de vedere referitoare la ideea asta. Testeaza-le si o sa obtii rezultate mai bune.

1. Oamenii instariti nu sunt in general usori la punga.:) Si sunt peste medie de egoisti, doar de asta au ajuns unde au ajuns.

Majoritatea oamenilor instariti au ajuns sa fie instariti pentru ca au tinut si investit banii lor. Nu pentru ca au cheltuit banii pe lucruri a caror rezultat nu il pot vedea imediat sau cuantifica.

Ei ar trebui sa fie momiti eventual cu o reclama pe mai multe bloguri de economie, cu publicitatea gratuita, cu privilegii la diferite evenimente etc.

Dintre cei instariti, oameni gen Marius Ghenea, Dinu Patriciu care au deja demersuri in aceasta directie(fundatie si workshop-uri), ar putea fi interesati. Si ei sigur mai stiu si pe altii care sunt interesati de educatia tinerilor din Romania.

Genul asta de persoane nu trebuie sa vada doar valoarea proiectului, ci si cum ii imbunatateste lui viata/afacerea/etc. participarea intr-un astfel de proiect.

2. Intelectualii, oamenii frustrati cu sistemul sau cei care si-ar dori mult ca sistemul sa fie schimbat practic peste-noapte fac mai degraba parte din grupul tinta.

Practic majoritatea celor care citesc astfel de bloguri. Prima daca cand am citit site-ul asta, am invatat multe lucruri, si m-am mirat ca nu vad nici un buton de donatii.

Oamenii sunt mai interesati sa doneze atunci cand le explici exact ce o sa se intample cu banii lor + care sunt beneficiile, si mai ales ce rezultate au fost deja.

O parte doneaza si cand primesc valoare gratuita, insa majoritatea trebuie persuadati. Nu poti sa eviti partea de vanzare, persuasiune si explicare pe intelesul lor a valorii.

3. Poti sa creezi un proiect:
http://www.kickstarter.com/ (insa trebuie sa fie ceva creativ, nu doar interviuri)

Si daca inviti mai multi economisti, poti sa faci videos cu ei – un curs video. Intrebari si structura prestabilita ca sa fie tentanta pentru audienta. Si la eveniment sa pui intrebari de economie puse de catre cei care doneaza pe kickstarter.com

Cei de pe kickstarter pun bani insa vreau lucruri/beneficii in schimbul banilor.

Uite aici un exemplu de proiect:
kickstarter.com/pr…-labor?ref=spotlight

4. De ce nu promovati campaniile pe mai multe bloguri de profil si pe retelele de socializare?

Exista mai multe bloguri de economie bune in Romania. Capitalism pe paine, riscograma, businessday, Cristian Paun imi vin in minte acum.

Daca va uniti fortele rezultatele pot sa fie mult mai solide. Si pe urma faceti cross-promotion ca sa va ajutati reciproc.

Si de aici pot sa decurga alte si alte idei.
By Adrian T., octombrie 16, 2011 @ 11:59 pm

@cititor
“E plin netul de apeluri la mila privata pentru tratamentul unor cazuri de cancer la copii, care cer tratamente super-scumpe in raport cu veniturile medii din Romania.”

Din perspectiva marketingului se pune intrebarea: de ce e plin netul de astfel de anunturi?

Raspuns: pentru ca functioneaza. Ele continua sa apara pentru ca oamenii continua sa dea bani.

Nu mare mi-a fost uimirea cand am vazut cu ceva timp in urma cum anumite televiziuni au strans sute de mii de euro de la populatie. Iar colecta a fost facuta prin SMS, deci e foarte probabil ca numarul de tranzactii sa fi fost foarte mare.

Astfel de anunturi arata cat de bine functioneaza piata libera.
By Adrian T., octombrie 17, 2011 @ 12:00 am

*****
@Bogdan Glavan
“Am căutat sprijinul românilor înstăriți[...]Știți pe câți am convins să mă ajute în demersul meu? Pe mult, mult mai puțini decât credeam inițial.”

Am 4 puncte de vedere referitoare la ideea asta. Testeaza-le si o sa obtii rezultate mai bune.

1. Oamenii instariti nu sunt in general usori la punga.:) Si sunt peste medie de egoisti, doar de asta au ajuns unde au ajuns.

Majoritatea oamenilor instariti au ajuns sa fie instariti pentru ca au tinut si investit banii lor. Nu pentru ca au cheltuit banii pe lucruri a caror rezultat nu il pot vedea imediat sau cuantifica.

Ei ar trebui sa fie momiti eventual cu o reclama pe mai multe bloguri de economie, cu publicitatea gratuita, cu privilegii la diferite evenimente etc.

Dintre cei instariti, oameni gen Marius Ghenea, Dinu Patriciu care au deja demersuri in aceasta directie(fundatie si workshop-uri), ar putea fi interesati. Si ei sigur mai stiu si pe altii care sunt interesati de educatia tinerilor din Romania.

Genul asta de persoane nu trebuie sa vada doar valoarea proiectului, ci si cum ii imbunatateste lui viata/afacerea/etc. participarea intr-un astfel de proiect.
By Adrian T., octombrie 17, 2011 @ 12:00 am

@Bogdan Glavan
2. Intelectualii, oamenii frustrati cu sistemul sau cei care si-ar dori mult ca sistemul sa fie schimbat practic peste-noapte fac mai degraba parte din grupul tinta.

Practic majoritatea celor care citesc astfel de bloguri. Prima daca cand am citit site-ul asta, am invatat multe lucruri, si m-am mirat ca nu vad nici un buton de donatii.

Oamenii sunt mai interesati sa doneze atunci cand le explici exact ce o sa se intample cu banii lor + care sunt beneficiile, si mai ales ce rezultate au fost deja.

O parte doneaza si cand primesc valoare gratuita, insa majoritatea trebuie persuadati. Nu poti sa eviti partea de vanzare, persuasiune si explicare pe intelesul lor a valorii.
By Adrian T., octombrie 17, 2011 @ 12:00 am

3. Poti sa creezi un proiect:
http://www.kickstarter.com/ (insa trebuie sa fie ceva creativ, nu doar interviuri)

Si daca inviti mai multi economisti, poti sa faci videos cu ei – un curs video. Intrebari si structura prestabilita ca sa fie tentanta pentru audienta. Si la eveniment sa pui intrebari de economie puse de catre cei care doneaza pe kickstarter.com

Cei de pe kickstarter pun bani insa vreau lucruri/beneficii in schimbul banilor.

Uite aici un exemplu de proiect:
kickstarter.com/pr…-labor?ref=spotlight
By Adrian T., octombrie 17, 2011 @ 12:01 am

4. De ce nu promovati campaniile pe mai multe bloguri de profil si pe retelele de socializare?

Exista mai multe bloguri de economie bune in Romania. Capitalism pe paine, riscograma, businessday, Cristian Paun imi vin in minte acum.

Daca va uniti fortele rezultatele pot sa fie mult mai solide. Si pe urma faceti cross-promotion ca sa va ajutati reciproc.

Si de aici pot sa decurga alte si alte idei.
By MiniMe, octombrie 17, 2011 @ 9:26 am

Orice demonstratie sistem public vs. sistem privat nu are cum sa nu se refere la confiscarea fortata a unei parti din avutul altuia.

Apoi apar nuantele:
1. Se arunca, inocent, argumentul ca e “decat” (sic!, vedeti mai sus!) 5,5%. Dar nu e nici 5,5% si nimeni nu precizeaza baza din care e 5,5%. Scriptic, e 5,5%+5,2% din salariul brut. Pai ce, contributia angajatorului nu e tot un impozit pe munca mea?! Deci baza de calcul este o fictiune care figureaza “decat” intr-un contract, dar fictiune ce nu e nici costul real al muncii, nici suma reala pe care ar primi-o persoana. Raportat la salariul NET, costul CASS este azi circa 15% (variaza, pentru ca variaza deducerile si plafoanele).

CUUM? Deci nu e a douăzecia parte, asa cum zic ipocritii, carevasăzică e cam a șaptea parte. Pentru mine, asta pune lucrurile in perspectiva: lunar, deci, aș fi putut să îmi păstrez 15% din venit pentru niște scopuri pe care să le decid eu. Și banii aceștia se duc (se risipesc) numai pe un așa-zis sistem de sănătate, dar sistem în care eu, ca și client și finanțator, nu am nimic de zis sau de decis! Nici măcar nu am posibilitatea să nu mai “cumpăr” dacă nu-mi plac serviciile. Totul în numele justeții sociale, vezi bine. Eu m-am săturat să fiu cadavrul!

2. “Tratamentele sunt” – argumentează fals ipocriții – “prea scumpe”. FALS! Nu sunt nici scumpe, nici ieftine. Au exact pretul dat de piata. Sunt zeci de articole aici – pentru cine nu este capabil sa judece singur sau sa gaseasca teorie de la alte surse – care arata cum in conditiile unei cereri mai mari, pe o piata libera, pretul serviciilor SCADE, prin mecanismele pietei. Pretul serviciilor creste numai cand exista monopol.

Si – apropo – si in sistemul public costul este cel putin tot atat, nu e “mai ieftin” pentru ca e in sistem public. Nu, doar tu, profitorul ipocrit, platesti mai putin pentru ca altul e obligat sa plateasca pentru tine.

De ce am schimbat registrul si am scris “profitor ipocrit”? Pentru ca, afirm ca se poate dovedi statistic, majoritatea aparatorilor sistemului redistributiei fac parte – ce coincidenta! – dintre cei care consuma mai mult decat contribuie.

E logic sa fie asa, nu? Adica sa fie unii care consuma mai mult decat contribuie. Pai ESTE, pentru ca aceasta este o ipoteza cu valoare de axioma a motivatiei pentru functionarea sistemului. UNII CONSUMA MAI MULT DECAT ALTII, MULT MAI MULT DECAT PRODUC.

Ma REVOLTA PROFUND ca (aproape) nimeni nu subliniaza aceasta axioma pe care e cladit totul. Se folosesc eufemisme (solidaritate, alte prostii lacrimogene), afirmatii echivalente, “sugar coating”, orice altceva decat adevarul. Probabil ca ar trebui ca fiecare sa inceapa sa-si repete: “Unii consuma mai mult decat altii, iar eu sunt mai mereu in categoria altii”.

Asta e esenta sustinerii sistemului contralizat public. Nu solidaritate, nu mila, nu idealuri inalte. Ci exact pe dos: lacomie si egoism in stare pura. Oricine consuma mai mult, intuieste perfect axioma: “Eu consum ma mult decat altii, asa ca imi vor plati altii”. Si fiindca egoistul si lacomul stie cel mai bine, incepe si construieste scenarii cum ca “decat 10%” vor beneficia, etc., etc. Desi piata LIBERA (nu aia controlata de stat) i-a contrazis intotdeauna.
By impricinatul, octombrie 17, 2011 @ 9:41 am

La punctul 1) – modificarea “traseelor” financiare in situatia descrisa mai sus ar dura o buna bucata de vreme, luni, poate ani. din pacate, intr-o singura zi, in Ro, apar 2 – 3 cazuri noi de TBC si 150 cazuri noi de cancer. intrebarea este: in absenta redistributiei, cine se mai ocupa de preventie si de depistare precoce, fiind evident ca plata din mana a serviciilor medicale nu se asociaza, cu necesitate, cu acest tip de eforturi publice. de pilda: cine ar participa financiar, in context, la politica de vaccinare?
va reamintesc ca o politica de ignorare a problemelor de sanatate publica este paguboasa economic nu pentru fiecare individ in parte, ci pentru intreaga comunitate. acest punct de vedere nu este de stanga, cum ar parea la prima vedere. maladiile infectioase netinute in frau afecteaza pe oricine, indiferent de contul in banca sau de participarea fiecaruia la “propriile” cheltuieli de sanatate. inca ceva: sistemul de asigurari de sanatate, ca politica publica, a fost introdus, dupa cum stiti, de Bismarck, care numai gandire de stanga nu avea. scopul lui era cu mult mai mundan: le ofer sanatate, ei vad asta ca un cadou si nu mai sufera de political restlessness, iar eu am o populatie cat mai sanatoasa, capabila sa produca (introducerea asigurarilor a avut loc, pentru prima oara, in Bazinul Ruhr-ului)
la punctul 2) – problema este rezolvabila in masura in care se elaboreaza un scor minim a ceea ce-si poate permite sistemul de sanatate din Ro. asta putem sa facem, asta nu putem sa facem. tu, pacient, vrei mai mult decat pot eu? te costa atat si plata o faci fie din buzunar, fie printr-o optiune speciala a asigurarii. aici, insa, avem de-a face cu necesitatea unei discutii foarte clare inainte de toate – populatia unui anumit teritoriu, tara, judet, plasa etc trebuie sa fie informata asupra aspectelor implicate de noua politica de sanatate, astfel incat sa nu mai aiba “pretentii nefondate”. chestia asta este dificil de afirmat public, insa. exista un anumit frame-up mental care va reprezenta un handicap, astfel incat o atare decizie ar implica un anumit tip de gandire politica, care obliga la un demers indelungat, PR aparte etc. deja, sa ne uitam pe strazi worldwide, exista o neliniste legata de raptul public. oare sustinerea unor idei cvasi-libertariene, in aceasta situatie, nu ar duce la o agitatie si mai mare?
de fapt, care a fost contractul social din ultima vreme? care au fost promisiunile angajatorilor si cu ce si-au “mentinut” pozitia dominanta? cu oferte sociale generoase care, iata, din nefericire (sau nu) nu mai sunt sustenabile. care este efectul? agitatie publica. este greu, cred eu, sa pornesti actualmente la un discurs de tip libertarian in domeniul sanatatii publice, mai ales cand exista contraargumente ce tin nu de stanga, ci de realpolitik. ce incerc eu sa spun este ca se poate foarte bine ca, in final, costurile unei politici de laissez-faire in domeniul sanitar sa aiba un pret mult mai mare in ansamblu.
pe de alta parte, este corecta afirmatia cu boli intratabile actualmente si ca exista, in orice moment, o disparitate intre bolile existente pe piata si incapacitatea noastra de a le trata in realtime. acum 20 de ani, de pilda, multe dintre formele de cancer actual nu erau DELOC tratabile sau, daca erau tratabile, se asociau cu o perioada scazuta de supravietuire si cu un confort infect al acstei perioade.
acum, insa, lucrurile s-au schimbat: am castigat si ani de supravietuire si un confort mai bun al perioadei de supravietuire.
putem cuantifica, financiar, beneficiile terapiilor care au dus la aceste rezultate bune? este corect s-o facem? merita sa ignoram, cu buna stiinta, si doar cu o argumentatie economica, faptul ca un anumit bazin de pacienti traiesc mai mult si in conditii mai bune? adica: este bine sa punem stop unor terapii mai scumpe doar ca sa excludem din circuitul financiar statul si autoritatile despre care stim cu totii, vai, ca sunt corupte, ineficiente etc.?
ma tem ca acest gen de discutii accepta mai putin o coloratura politica standard, dreapta vs. stanga, cat o mai buna gestionare a sistemelor de plata si o reglementare a pietei conexe cu sanatatea. din pacate stim ca reglementarea are costurile enuntate mai sus – cunoastem, insa, si care sunt costurile conexe cu un demers radical opus?
populatia nu este inerta, nu este un simplu indicator de consum, nu este doar un factor cu o anumita capacitate de investitie. populatia are un orizont de asteptare care, din clipa in care se simte ignorata in ceva ce considera a fi dreptul ei, reactioneaza.
cine isi permite o explozie publica, mai ales in contextul in care contractul social recent a facut din public doar un complice, in timp ce the master minds au “fugit” cu banii?
comparatia cu Africa, insa, mi se pare chiar deplasata. exista bani locali, deci de aici ar trebui sa plecam, mai ales ca acesti bani nu sunt chiar atat de putini.
ei doar sunt deturnati cu stiinta autoritatilor.
By impricinatul, octombrie 17, 2011 @ 9:41 am

iar s-a dus in spam comentul! scuze!
By Combo, octombrie 17, 2011 @ 9:57 am

Eu beneficiul sistemului public il vad la bolile contagioase. Intr-un sistem public molimile sunt cat de cat tinute sub control. In conditiile unui sistem privat, cei care nu isi permit asistenta medicala sunt mult mai susceptibili la a avea diverse boli contagioase. Sa spunem SARS, ca a fost mai de curand acum. Daca 50% din cei neasigurati sunt bolnavi, si boala este foarte contagioasa, chiar si cei care isi permit asistenta medicala vor contracta boala. Si nu-l poti obliga pe cel care nu isi permite sa se trateze din acelasi motiv pentru care nu mai iei 15% de la toata lumea .
Si oricum, sistemul privat e mai scump pentru toata lumea dupa cum vedem sistemul american, unde se cheltuie mai mult din PIB pentru rezultate mai proaste.
By Ștefan A., octombrie 17, 2011 @ 4:58 pm

Buna ziua .
- Nu poti sa asiguri un serviciu de sanatate total privat in o tara saraca ca Romania . Asa cum nu poate fi asigurat in Somalia sau Afganistan , tari cu probleme mult mai grave decit Romania dar si mai sarace . Cu echivalentul a 200 euro / an / polita privata de asigurari (cum se preconizeaza in noua modificare a sistemului de sanatate publica ), nu se asigura absolut nimic . Eventual inlocuirea unui monopol de stat cu unu privat .Care ca efecte e tot aia.
USA e un exemplu de serviciu de sanatate privata asigurata prin asigurari de sanatate private . Costul mediu lunar pentru o familie de 3 persoane , cam 1.500 dolari . Nici macar in acest caz nu se asigura acoperirea financiara pentru toate ipoteticile necesitati de tratamente , operatii. Cu toate astea , 40 milioane americani nu pot sa plateasca o asigurare privata minima si ca atare nu au acces la serviciul de sanatate . Exceptie, doar cazurile de urgenta medicala . ( batrinii , cu limitari la prestatii gratuite ,au asistenta publica asigurata si nu intra in calculul celor 40 milioane cetateni ) )
Exista sisteme de sanatate publica care functioneaza net superior Romaniei . Franta , RFG , tarile nordice . Cum si de ce ?
Ar fi posibil ca una din cauze (pe linga multe altele) sa fie imposibilitatea de a fi in paralel medic , infirmier atit in sistemul public cit si in cel privat ?
De notat ca si in Romania au aparut clinici private dar care ar fi in faliment fara conventii/contracte scrise cu statul care le ramburseaza o parte din cheltuielile medicale . Dilema mare .
By impricinatul, octombrie 17, 2011 @ 7:39 pm

nu numai bolile transmisibile sufera de aceasta problema.
ce parere aveti de marile politraume? cine, unde, le acopera cu plata din mana, in servicii private?
economia si finantele din medicina sunt putin altfel si necesita, evident, studii separate.
By IQarus, octombrie 17, 2011 @ 11:10 pm

O fabula :

1- unul avea o masina ieftina si platea asigurare obligatorie …..conduce 20 de ani fara accident …si-i suparat pe faptul c-a dat banii deageaba ….mda

2- maltul avea un FERRARI si-l face praf asigurat fiind ……mda bucuria lui ca avea …casco 1

3- Unul plateste asigurarea medicala obligatorie 20 de ani fara sa fi avut nevoie de medic => injura sistemul ca i-a luat banii pe “nimic” …..INSA…..se imbolnaveste la prostata ….si vede utilitatea investitiei in asigurare !

Societatile de asigurari se bazeaza pe faptul ca desii toti contribuie nu toti au nevoie de ele ….si e LOGIC asta!

Contribuabili la asigurari o fac cu gandul ca ….desi au dreptul la o asigurare in caz de boala sau accident …”doamne feri sa se intample asta” !

PS: Judecati LOGIC ……ce casig are un bolnav care are nevoie de un tratament scump ….doar BOALA !
Asigurarile de sanatate sunt pentru “reparatii” dupa boli sau accidente ….nu sunt pentru a castiga ceva peste valoarea masini accidentate sau pentru …a face un SANATOS si mai ….sanatos !

Ma mira des lipsa de patrundendere a RATIUNII unora …..mda …..chiar exista trepte de ne trecut …dependente de IQ-ul personal !
ROFL
By IQarus, octombrie 17, 2011 @ 11:19 pm

ASIGURARILE ……te scapa de un RISC ….si masta costa !

Deci nu e ca ….poti face OBIECTII !

Exista un risc statistic sa te imbolnavesti …si te asiguri ca.l poti depasii platind luanr o cota parte ……e clar ca poate nu vei fi nevoit veci sa “recuperezi” …insa in cazul ca ….”esti asigurat”…deci de aia platesti ….pentru a scapa de un RISC ….STATISTIC !

La masini e la fel cu asigurarea :
Unii accidenteaza un TRABANT ……si-si iau banii DOAR pe reparatie …..altii accidenteaza un FERRARi si-si iau banii pe reparatie …..

ATENTIE nimeni NU CASTIGA …..ci doar “recupereaza” ….din PAGUBA !

MDA ….unii au ideea ca …..asigurarile-s TOMBOLA !

Altii au ideea ca ….bolnavii tratati ieftin sau scump …..se simt mai bine decat SANATOSII sau neaccidentatii ….

INVIDIA chiar nu-si are rostul aici …..;)

Toti cei ajung sa faca apel la …. plata asigurarilor …nu-s fericiti = acopera doar cat-de-cat PAGUBE …..
By IQarus, octombrie 17, 2011 @ 11:31 pm

Asigurarile doar te ajuta sa RECUPEREZI din PAGUBA ….daca da nenorocul peste tine !

Nu poti cere banii inapoi daca ai platit 30 de ani si n-ai avut nevoie !

Banii dati sunt CHIAR pentru faptul ca daca ai fi avut nevoie de recuperari de PAGUBA puteai recupera ! Deci sut bani de “liniste sufleteasca” pentru aia de chiar n-au avut nevoie ……insa cei de au avut nevoie …..au pentru ca au o “PAGUBA” ….nu pentru a lua banii celor ce nu “profita” ….etc.

))))
By MiniMe, octombrie 18, 2011 @ 12:41 am

Epidemiile, bolile grave si accidentele oribile si sa nu uitam drobul de sare si sperietoarea ca numai bogatii beneficiaza de servicii medicale, in vreme ce plebeii, clasa muncitoare sau si mai rau, asistatii sociali sunt condamnati la pieire…

Nu am vazut niciun simplu raspuns la obiect pentru problema confiscarii avutului privat. Pentru ca un astfel de raspuns nu poate sa vina din interiorul sistemului, din partea celor care beneficiaza de fructele sale (otravite).

Toate argumentele s-au inscris pe tema generala “pentru ca noi stim mai bine ce trebui sa faci cu avutul tau!”, o palida acoperire pentru adevarata argumentatie: “vrem banii tai si te vom sili sa ni-i dai”.
By Combo, octombrie 18, 2011 @ 2:53 pm

@MiniMe: Daca tu ai TBC si refuzi/nu iti permiti sa te tratezi imi afectezi mie (si tuturor celor cu care te intalnesti) dreptul de propietate asupra sanatatii mele. Ia da-mi tu mie un raspuns la obiect cum as putea eu sa imi protejez acest drept. Numai bani visati.
By MiniMe, octombrie 18, 2011 @ 4:22 pm

Poti sa-ti protejezi dreptul tau de proprietate asupra sanatatii tale prin aceleasi metode prin care-ti protejezi si restul proprietatilor.

Imi scapa modul cum iti “protejezi” tu sanatatea daca ma obligi pe mine sa cotizez fortat la un sistem impus. Daca vreau sa cotizez, cotizez acolo unde ALEG EU.
By Combo, octombrie 18, 2011 @ 6:08 pm

@miniMe: “metode prin care-ti protejezi si restul propietatilor” – fii mai explicit te rog. NU te obliga nimeni unde sa cotizezi, ci sa cotizezi undeva (la alegere) astfel incat sa fiu sigur ca nu ma inbolnavesti.
By MiniMe, octombrie 19, 2011 @ 12:33 am

Draga “propietar” (eu sunt proprietar, dar deh), ce bine ca nu ma obliga cineva sa cotizez undeva, ci doar sa cotizez. La firmele agreate de stat, fara indoiala, autorizate si controlate foarte strict de autoritatile care au autoritate si stiu ele ce este mai bine sa autorizeze pentru prostii de cetateni care n-au habar si umbla cu boalele prin sacosa. Un fel de pilon II medical, nu?

Pentru ca vad ca avem de-a face cu copiii mici, ai tema pentru acasa sa incerci sa raspunzi (in scris, pe foile dimensiuni autorizate si aprobate), la urmatoarele:
- curtea cum ti-o aperi de hoti?
- terenul agricol (neingradit) cum faci ca sa nu fie jefuit de recolta?
- la restaurantul tau (ipotetic al tau, nu o lua mot-a-mot, stiu ca unora le repugna conceptul, e doar “un moft”) de lux, cum faci ca sa nu intre clienții in șlapi?
- la pizzeria ta (nu a ta, intelegi tu), cum faci sa nu toarne angajatii mercur in compozitie (sau, de ce nu, sa stranute in mancare)?

Raspunsul este simplu, stiu ca nu ai cerneala in stiloul autorizat si cu dimensiuni aprobate (nu ai pentru ca e penurie, ca pe orice piata reglementata de stat): cu reguli, stabilite in calitatea ta (ma rog, a ta tot ipotetic) inalienabila de proprietar. Doar asa ai avea calitatea de a obliga pe cineva de ceva.
By MiniMe, octombrie 19, 2011 @ 12:44 am

Si, dragilor, daca tot am ajuns in derizoriu, iata un scenariu care arata cat de socialisti ingusti sunteti in gandire, chiar cand incercati sa folositi concepte precum “dreptul de proprietate”:
Este foarte ingust la minte si scump pentru toata lumea, inclusiv pentru tine, sa crezi ca rezolvarea optima a problemelor tale de sanatate este sa-i obligi pe altii sa se protejeze. Rezolvarea optima pentru tine este ca tu sa te protejezi in cel mai inalt grad (vaccin, masca cu filtru de virusuri, manusi, etc.) pentru scurt timp, iar apoi cand “fraierii” (fraierii exista apriori, pentru ca sunt un dat al sistemului, o axioma pe care se bazeaza orice argumentatie interventionista), deci cand fraierii se imblonavesc si mor, nu ai decat sa-i dai in judecata (pe ei si urmasii lor) si sa le pretinzi drept despagubire proprietatile. Cum evident primii fraieri care te imbolnavesc sunt vecinii, in maxim un an iti asiguri o extindere a spatiului proprietatea ta care te protejaza confortabil de orice infectare. Unde mai pui ca e mai liber in oras, pe strada, oriunde, pentru ca fraierii au murit de epidemii.

Noroc cu fraierii, noroc ca unii iau drept axioma faptul ca fraierii trebuie calauziti.

Dar ce te faci daca nu dai de fraieri?!
By Combo, octombrie 20, 2011 @ 9:48 am

@MiniMe: Daca vorbim de o boala cu simptome putine si cu rata mare de deces. De altfel un sistem de genul fiecare pentru el era pe vremea ciumelor. Cand a murit o treime din populatia Europei. Foarte eficient de altfel. N-am auzit de morti sa dea in judecata alti morti pentru drepturile incalcate. Gripa spaniola a omorat mai multi oameni decat WWI. Tot pe vremea cand nu existau sisteme publice de sanatate.
By MiniMe, octombrie 20, 2011 @ 4:44 pm

… si nici antibiotice si nici genetica si nici tot progresul medical din ultimii 100 de ani. Palida incercarea de a atribui epidemiile lipsei unui sistem public de sanatate, cand, de fapt, s-au datorat pur si simplu stadiului de atunci al stiintei medicale.
By Combo, octombrie 20, 2011 @ 5:07 pm

Pai si cam cum te protejezi tu de gripa in 2011 ? O tulpina noua, mortala si proaspata . Cu vecinii ignoranti despre pericolul pe care reprezinta ? Lasa ca mi-ai explicat. Fac un gard mai inalt, sa nu poata sari virusii . Si daca sar ii dau in judecata .

PS. Acum 100 de ani nu exista nici sistemul de transport de azi, probabil ca ar fi murit cu mult mai multi daca puteai ajunge in 2 zile oriunde in lume.
By MiniMe, octombrie 20, 2011 @ 8:12 pm

In 2011 ne “protejam” de gripa cu vaccinuri scumpe achizitionate de stat fara sa intrebe pe nimeni, pe care apoi le arunca la gunoi pentru ca au expirat. Pe banii mei, evident.
Mai incearca, cu fiecare nou “argument” te afunzi tot mai mult…
By Combo, octombrie 20, 2011 @ 8:27 pm

Bre neica, ce naiba e asa de greu de inteles niste chestii simple. Eu iti dau niste situatii plauzibile, tu imi spui ca statul cumpara vaccinuri scumpe. Ce treaba are statul cu situatia in care toata lumea se ocupa de sanatatea lui in mod individual. Sunt probleme simple de clasa a 5-a. Ipoteza este …, verificati daca …
Tot asa ai ajuns la concluzia ca eu consider restaurantele un moft. De unde, D-zeu cu mila. Intamplator am experimentat si un sistem majoritar privat in US, si unele de stat prin EU. Si ala privat e mai scump si mai prost. Si pana si aia au niste institutii de stat care se ocupa cu molime din astea(CDC in cazul US).
By MiniMe, octombrie 20, 2011 @ 11:47 pm

Nuuuu, te prefaci ca ai lipsit de la lectia de socialism si nu e frumos. “Un moft” este proprietatea privata, citat din mentorul vostru.

Ultima afirmatie cred ca e definitorie: sistemul privat e mai scump si mai prost. Mai scump si mai prost pentru cine, pentru cei care nu au chef sa plateasca corect cat consuma, de ce nu o spui p-aia dreapta? Ti-am zis ca te afunzi tot mai mult…
By Combo, octombrie 21, 2011 @ 10:12 am

@MiniMe: In afara de argumente ideologice mai ai ceva ? Ori vorbesc cu tine ori cu Constantin Gheorghe tot un drac. Unu e socialist convins, altul pe partea aialalta. Incercati si voi sa vedeti ca lumea e in nuante de gri, nu e nimic alb si negru. Si pentru cultura ta generala, una din regulile generale ale unei discutii este ca se ataca ideile nu persoana vorbitorului. Chiar de as fi un socialist convins asta nu are nici o repercusiune asupra a ce idei aleg sa exemplific.
Drept urmare nu vad nici un motiv sa continuam un dialog al surzilor.
By MiniMe, octombrie 22, 2011 @ 10:59 am

Ai apelat si la ultimul refugiu “nu ataca persoana”, dar inainte exact asta ai facut.

Cel putin, incearca sa recunosti ca e o ineptia sa incerci sa separi ideile de persoana, pentru ca unele nu exista in absenta celorlalte. Asa ca e perfect normal si logic sa ataci persoana pe terenul ideilor pe care le combati.

Daca spuneam ca esti gras, urat si prost, atunci nu ar fi avut relevanta. Dar daca spun ca esti socialist perfid in contextul in care emiti idei socialiste si perfide, este un argument perfect valid.
By ionut, octombrie 24, 2011 @ 11:07 am

“Intamplator am experimentat si un sistem majoritar privat in US”

Deloc intamplator (in cazul tau) nu stii ce “ai experimentat”. Nu exista sistem medical privat in us, ci doar “privat”!
By ruxacelDmunte, ianuarie 18, 2012 @ 11:28 am

Intotdeauna ideile socialiste par initiative cat se poate de atragatoare. Problema este ca nu iau in calcul factorul uman suspus greselii. Prefer sa mor de nu-stiu-ce boala, decat sa mor din cauza unor administratori de contributii obligatorii (fie acestia privati sau de stat) corupti sau… doar supusi greselii.

Daca am lua in calcul dreptul individului la sanatate prin anularea dreptului asupra propriei vieti a celorlalti, in afara de faptul ca nu exista niciun temei de alipire a unei astfel de gandiri la principii de dreapta, vom ajunge la absurditati socialiste cauzate de suprareglementare, supraimpozitare etc.

Ca si economia, orice sistem poate doar sa creasca sau sa scada – nu exista luxul stationarii. Problema unui sistem in crestere este aceea ca ajunge la o corbura de evolutie unde supravietuirea sistemului devine mai importanta decat motivul pentru care a fost creat. Aplicat sistemului de guvernare, inseamna ca, fiind aflat in crestere (ca arie de administrare), supravietuirea sistemului este prioritara in defavoarea scopului pentru care a fost creat – respectiv interesele individuale care ating consensul majoritatii si astfel devin “de interes comun” si pot fi gestionate de o administratie sustinuta de societate.

In prezent majoritatea soecietatilor de pe glob a trecut de foarte mult timp de aceasta curbura si in acest moment indivizii sunt sufocati de sistemul creat pentru ca, prin initiative care pareau bune, s-au ignorant mecanismele naturale ale pietelor.

Revenind la dreptul la sanatate (nu exista un astfel de drept, dar sa zicem) – ce parere aveti despre cum se imbolnavesc copii la cresa/gradinitia/scoala? Ar trebui sa le impunem celorlalti parinti cum anume sa gestioneze sanatatea copiilor lor pentru a ne apara propriul copil, presupunand astfel ca noi stim mai bine ce este bine?

Dar legat de principiile pe care fiecare copil, odata invatate acasa, le transmite colegilor de joaca (gradinita/scoala)? Si acolo avem dreptul sa ne aparam copii de “ereziile ideologice” ale celorlalti? Exemplu practic: Mos Craciun. Eu personal nu cred ca este o practica sanatoasa. Toti parintii cu care am discutat s-au revoltat impotriva ideilor mele cinice. Sa inteleg ca ar avea dreptul sa imi impuna ce anume am voie sau nu sa introduc in educatia copiilor mei? Serios? Si numim asta o chestiune de dreapta…

Sa trecem la cadavre – teama de a muri de foame/boli sau alte consecinte nefericite ale incapacitatii sau simplului ghinion de a nu putea realiza o putere de cumparare care sa ne fereasca de un faliment personal sau doar de neajunsuri usturatoare ne face sa inchipuim sisteme utopice sperand ca acestea vor functiona, desi istoria ne demonstreaza clar ca nu este asa. Teama nu schimba mecanismele economiei. Si mie imi este teama ca intr-un sistem de guvernare cu puteri extrem de limitate (dar si contributii pe masura) exista o probabilitate destul de mare sa nu reusesc obtinerea de venituri care sa-mi ofere mie si familiei mele un trai decent. Chiar foarte teama. Insa acest lucru nu ma face mai deschisa administrarii resurselor mele si deciziilor mele de catre altii, oricate bune intentii, oricate studii/expertize, oricate orice. Imi este groaza de a fi pe cont propriu dar mai groaza imi este ca cineva sa aiba un cuvant de spus in cum imi educ copii cu privire la mosi craciuni, printi si printese samd.

Se vorbea despre costul unei analize in Romania versus in alte tari/sisteme. Concurenta intre jucatori (aia pe bune, pe viata si pe moarte pentru fiecare client) si raporturile nemijlocite intre cerere si oferta stabilesc pretul corect. Daca sunt prea putini clienti pentru un produs/serviciu este normal si sanatos sa dispara. La fel de normal si sanatos este mobilitatea resurselor/ofertelor samd. Nu mi se pare ca este o problema faptul ca un serviciu/produs (fie el si medical) nu exista intr-o tara, este prea scump in alta dar foarte avantajos in X tara.

Stiati ca exista turism medical in Romania? Majoritatea romanilor care traiesc in SUA revin in tara pentru a-si vizita rudele si pentru a merge la dentist pentru lucrari ample. De ce? Pentru ca sunt mult mai ieftine in comparatie cu oricare alta oferta/in orice combinatie din SUA. Si se intorc in America, le povestesc prietenilor americani si data viitoare revin cu ei pentru ca… cel mai competitiv produs castiga. Este acesta un lucru rau? Nu, nu vad cum, nu vad de ce. Iar cand un procent relevant de posibili clienti dintr-o piata aleg o alta piata pentru a-si satisface cererea se intampla un lucru fabulos: scad preturile pietelor mai scumpe pentru ca ajung sa piarda un procent prea mare din afacerea lor, un procent pe care nu pot sau nu vor sa il piarda.

Este adevarat ca in acest moment nu poate fi obtinut prin consens renuntarea in totalitate la un sistem in care unii platesc pentru ceea ce altii consuma. Insa trebuie sa gasim cea mai scurta tranzitie catre un sistem corect, adica un sistem bazat pe mecanismele naturale ale economiei si nu pentru idei atragatoare la prima vedere.

Acestea pot fi subiectul exclusiv intiativelor private – vreti ca oamenii sa fie sanatosi? Donati bani sau servicii/produse medicale.

Insa, pentru un liberal (a la Hayek), a transforma implicarea indivizilor in acte de caritate sau in proiecte in a caror necesitate/utilitate cred in acte de guvernare reprezinta socialism – adica, unii oameni sunt mai oameni cand vine vorba de a decide ce este bine sau rau sa faca fiecare om cu viata lui.