Logica economica

Simon Johnson despre Ron Paul

Simon Johnson (MIT) este fost economist-șef al FMI și autorul unei cărți destul de acide la adresa sistemului financiar actual: 13 Bankers: The Wall Street Takeover and the Next Financial Meltdown. Deci, un economist serios, după standardele lui Paul Krugman, adică ale mainstream-ului. Faptul că a scris un editorial critic dar constructiv despre poziția potențialului candidat republican la Casa Albă Ron Paul este, în opinia mea, un lucru care merită remarcat.

Ron Paul, un candidat ale cărei opinii în domeniul economiei au rădăcini adânci în Școala austriacă, a fost supus unui baraj mediatic, baraj a cărui intensitate a crescut pe măsură ce șansele ca el să fie nominalizatul partidului Republican au sporit. Economiștii mainstream care au avut ocazia să comenteze ideile lui Ron Paul au făcut-o critic, într-un mod vehement, dezonorant aș zice. Simon Johnson este o excepție.

În articol, Simon Johnson acceptă că sistemul financiar actual nu este unul de piață liberă și că Fed merită desființat. El este la o adică dispus să accepte ideea revenirii la etalonul-aur. De asemenea, înțelege că practica rezervelor fracționare este o problemă delicată a sistemului bancar. Problema pe care o ridică este că, inclusiv într-un sistem de piață liberă precum cel sugerat de Ron Paul, bancherii ar putea deveni suficient de puternici pentru a influența legislația, astfel încât rezervele fracționare să fie permise iar băncile să fie salvate de la eșec. El insistă pentru adoptarea unor reguli legislative/constituționale în domeniul bancar care să precizeze, de pildă, mărimea maximă pe care o poate atinge o instituție bancară (ca pondere în PIB), leverage-ul etc. (detalii aici)

Cum ziceam, critica este constructivă. Părerea mea este însă că dinamica (expansiunea) instituțiilor bancare trebuie înțeleasă mai bine înainte de a legifera acest gen de restricții (care, apropos, sună la fel de prost ca și legislația antitrust). Nu știu în ce măsură economiile de scară în activitatea bancară ar duce, pe piața liberă, în mod natural la concentrarea afacerilor în mâinile câtorva moguli care, ulterior, ar dicta politica, așa cum se teme Johnson.

Pe de altă parte, critica lui Johnson trebuie să ne încurajeze să ne gândim și la o reformă a sistemului de guvernare. Nu cred că piața liberă are foarte multe șanse de succes (cu bănci mari sau mici) în contextul democrației nelimitate de astăzi.

De reflectat, oricum.

Despre economişti, Nevoia de reforme | Bogdan Glăvan | ianuarie 7, 2012 10:23 pm

34 comentarii

By george, ianuarie 7, 2012 @ 10:58 pm

Nu neaparat economistii mainstream sunt cei care l-au atacat pe Paul, cat mai exact cei din interiorul propriului partid (il considera un tip neconventional) si mai ales al celor de la Fox. Fox sunt bastionul republicanilor conservatori, o televiziune cu peste 2 mil de spectatori fideli zi de zi, majoritari peste 50 ani si albi, si care rar schimba canalul. Practic este cel mai puternic canal media din SUA, cu o putere covarsitoare in influentarea nominalizarilor (au scos-o de nicaieri acum ceva ani pe Sarah Palin, aducand-o in centrul atentiei). Ma rog, ideea este Ron Paul si-a atras suficienta ura din partea nucleului dur al neoconservatorilor republicani prin ideile sale, in mod special trecerea FED-ului sub control guvernamental si retragerea tuturor trupelor americane de oriunde s-ar afla. Faptul ca in Iowa s-a clasat al treilea la foarte mica distanta de Romney si Satorum, dovedeste ca omul are suficient de mult suport in randul alegatorilor republicani, daca nu in randul colegilor de partid. Dar nu suficient ca sa si castige nominalizarea.

Dar ce ai incercat sa spui prin “democratia nelimitata”?
By IQarus, ianuarie 8, 2012 @ 12:49 am

Bogdane hai ca-ti zic un “secret” … din analizele mele …ajutat de o simulare pe super-calculator (softul echipei mele!)…63% sanse pentru Ron PAUL ….ca sa devina viitorul presedinte ….

PS: Va devenii …faci ce vrei cu stirea asta …poti s-o si stergi !
Ne mai citim dupa alegeri …”am de lucru”………
By george, ianuarie 8, 2012 @ 3:32 pm

“softul echipei mele!”, “analizele mele”, “super-calculator”, “63% sanse” ) – frate, de unde rasar astia, si ce medicamente uita sa-si ia
By george, ianuarie 8, 2012 @ 3:34 pm

ce intelegegi prin “contextul democratiei nelimitate”? – eu o vad chiar foarte restrictiva, dar oricand accept contraargumente care sa-mi dovedeasca ca gresesc!
By ionut, ianuarie 9, 2012 @ 11:27 am

@george

1)FED este sub control guvernamental! Lasa manipularile astea cu “FED banca privata”!
2)Ron Paul a propus abolirea FED.

3)”Contextul democratiei nelimitatea” banuiesc ca se refera la contextul in care legislatia are ca sursa (cel putin declarativa) democratia (adica cei mai multi decaid), in loc ca sursa acesteia sa fie prorietatea (asa cum ar fi legitim).
By george, ianuarie 9, 2012 @ 11:37 am

“3)”Contextul democratiei nelimitatea” banuiesc ca se refera la contextul in care legislatia are ca sursa (cel putin declarativa) democratia (adica cei mai multi decaid), in loc ca sursa acesteia sa fie prorietatea (asa cum ar fi legitim).” – exact asa credeam si eu…mersi pentru lamuriri
By Daniel, ianuarie 9, 2012 @ 1:44 pm

Ba stiti ce ?

Mai lasati-o naibii cu fetisismul asta primitiv pentru etalonul-aur.

Parca sunteti niste copii mici. Ati auzit voi undeva ca ce bun e etalonu-aur (dar nu v-ati obosit sa studiati) si vi s-a pus pata.

Daca etalonul-aur era asa minunat, marea criza din anii ’30 (si implicit deceniile de etatism care au urmat) nu s-ar fi produs. End of story.
By ionut, ianuarie 9, 2012 @ 3:58 pm

@Daniel

“Etalonul-aur” monopolizat de guvern e (aproximativ) la fel de nociv.
Si, ba da, l-am studiat. Bine ar fi sa incepi s-o faci si tu:

ce le-a facut statul banilor nostri?
By Daniel, ianuarie 9, 2012 @ 4:51 pm

Aha, deci ca sa vezi.

Deci problema nu e lipsa sau prezenta unui “etalon”, ci politicile monetare discretionare duse de guverne.

Si atunci – daca nici macar fetisul vostru pt aur nu e capabil sa previna interventionismul … care mai e scopul ?

Si daca tot considerati ca ar trebui sa fie “a market in everything” … de unde obsesia asta de a lega stabilitatea macroeconomica de fluctuatiile valorii unui metal a carui principala calitate e ca luceste frumos ? De ce nu “free banking” ?
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 11:42 am

@Daniel

“Deci” problema e ca tu n-ai inteles ce e aia moneda si de unde vine ea!

Aurul care este moneda e o creatie obiectiva, fireasca a activitatii/actiunii umane. Cu alte cuvinte, lipsa unui “etalon” inseamna, ceteris paribus, lipsa pietei libere, in timp ce prezenta acestuia, singura, nu e garantia pietei libere.
Astfel e lesne de observat ca prezenta unui etalon limiteaza politicile statale de falsificare. Dintr-o moneda de aur poti inlocui maxim … tot aurul din ea!

Moneda este concomitent marfa si bun de schimb. Si mai trebuie ceva: sa aiba niste calitati pe care nu le-a stabilit/decretat cineva anume (una dintre ele foarte importanta: sa permita efectuarea calculului economic si aparitia preturilor). Procesul a fost descris foarte bine de Menger si rafinat ulterior de Mises (teorema regresiei monetare).

De acord cu “free banking” supusa principiilor dreptului (de proprietate).
Adica frauda numita rezerve fractionare la depozite sa nu fie cautionata de stat pe socoteala celorlalti, ci pentru ea sa plateasca doar autorii ei.
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 11:48 am

Politicile monetare discretionare (de falsificare)duse de guverne/state sunt inerente. Fara ele si,concomitent, in lipsa posibilitatii efectuarii calculului economic in regim de proprietate publica, orice stat, indiferent de dimensiune, ar colapsa, ar deveni foarte repede caduc.
Din acest motiv toate statele “moderne”, fara exceptie, au monopolizat domeniul monetaro-finaciaro-bancar.
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 2:52 pm

“Politicile monetare discretionare (de falsificare)duse de guverne/state sunt inerente.”

KOREKT !

Acuma dilema mea e – de unde atasamentul emotional pt etalonul-aur, care nu e capabil sa previna nici boom-urile inflationiste, nici recesiunile deflationiste.
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 3:06 pm

Etalonul-aur, repet, este o aparitie obiectiva, naturala, fireasca a pietei. Nu e vorba de nici un atasament.

Exceptand faptul ca “recesiunile deflationiste” e o nazbatie mai mare decat tine, observ ca nu faci nici un efort sa intelegi: si daca renuntam la politicile discretionare duse de stat/guvern, “banii” de hartie sunt tot un fals!
E posibil ca piata complet liberalizata sa stabileasca o alta moneda decat aurul. E insa foarte improbabil. Atasamentul pentru aur-moneda nu e emotional, ci rational! Nu intamplator aurul este moneda.
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 3:17 pm

Iarasi, boom-urile sunt rezultatul expansiunii creditului-discretionar (de circulatie), expansiune posibila prin aparitia si expansiunea, la randu-le, a mijloacelor fiduciare, cu efect falsificarea (micsorarea artificiala) a dobanzii, al carei efect, la randu-i, este greseala generalizata si in acelasi sens a agentilor economici.

Ori nu numai falsificarea monedei duce la aparitia mijocului fiduciar, ci si rezrva fractionara la depozite are acelasi efect, de transformare a substitului monetar in mijloc fiduciar (Mises – Human Action).
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 3:17 pm

“Etalonul-aur, repet, este o aparitie obiectiva, naturala, fireasca a pietei.”

Mai studiaza – si poate o sa afli ca etalonul-aur s-a nascut dintr-o greseala facuta de Isaac Newton.

““recesiunile deflationiste” e o nazbatie mai mare decat tine”

O RLY ???? Mai studiaza.

““banii” de hartie sunt tot un fals”

Non-sens. Aurul e “fals” in aceeasi masura ca si “hartia”. Inflatia s-a produs si sub diverse etaloane metalice.

“E posibil ca piata complet liberalizata sa stabileasca o alta moneda decat aurul. E insa foarte improbabil. Atasamentul pentru aur-moneda nu e emotional, ci rational! Nu intamplator aurul este moneda.”

Rationament circular.
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 3:20 pm

Ca sa nu mai spun ca modelul economic cu care operati e super-mega-ultra-irational.

Deci inflatia e rea pt ca e redistributiva.
Deflatia e buna pt ca e … redistributiva.

Does not compute.
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 3:39 pm

“Mai studiaza – si poate o sa afli ca etalonul-aur s-a nascut dintr-o greseala facuta de Isaac Newton.”

Ce sa studiez, mai pigulici? Moneda a aparut mult inaintea lui Newton. Datul cu parerea despre subiecte care-ti sunt complet straine e o greseala. E de inteles ca economia (ca stiinta) fara studiu are taine, dar istoria economiei e o treaba la indemana oricui…

“Inflatia s-a produs si sub diverse etaloane metalice.”

Pigulici, tocmai ce ti-am explicat intr-un post anterior si cum s-a produs fenomenul: prin falsificare (inlocuirea aurului din moneda respectiva).
A sigur ca, in cazul in care, sa zicem, alchimia devine realitate si transformam fierul in aur, acesta isi pierde una dintre calitatile care l-au ajutat sa devina moneda. Insa scenariile SF n-au nici o legatura cu teoria monetara.

Lacunele ce-ti brazdeaza creierasul sunt uriase, mintea ta e un ghiveci de erori. Confunzi grav notiuni precum moneda, inflatie, deflatie, recesiune, criza, boom etc.

Manipularea masei monetare e “rea” (desi pentru autorii sai e benefica) pen’ ca e ilegitima.
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 4:17 pm

Nr 1

en.wikipedia.org/w…ements_and_influence

Nr 2

Deci daca maine trecem la etalonul-aur si poimaine se descopera in Argentina o mina plina de aur … n-o sa avem inflatie ? Interesant.

Sau e tot “falsificare” aici ?

Nr 3

Faptul ca esti neam-prost nu te face cu nimic mai inteligent (chiar din contra). Capisci, pisoias ?

Dar asa, de dragul recapitularii.

Inflatia e rea pt ca e redistributiva.
Deflatia e buna pt ca e … redistributiva.

Boom-urile sunt provocate de expansiunea nejustificata a masei monetare.
Recesiunile NU SUNT provocate de contractia masei monetare.

Aparent, in lumea voastra, 1 + 1 = 2, dar 2 != 1 + 1 …
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 8:12 pm

Precum ma asteptam,: alt biet creieras facut varza de educatia wiki.

“si poimaine se descopera in Argentina o mina plina de aur nu e tot inflatie?

Asa precum se vede, ai reale dificultati in a intelege termenul de inflatie.
Tema pentru acasa: te costa ceva (in termeni monetari) sa scoti aurul ala din pamant? Daca da, raspunsul e nu!

Expansiunea nejustificata a masei monetare nu provoaca boom-uri, ci retributie ilegitima de resurse.

Repet, esti un cluster de erori. Nu te mai chinui si pune mana pe carte!

Recesiunile sunt rezultatul direct al interventiei statului care cautioneaza tocmai pe cai care au gresit.
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 9:50 pm

Da, clar. Asta e nivelul “libertarianismului” in Romania.

Mare pacat, voi faceti un real deserviciu cauzei libertatii prin obsesiile voastre pe niste teme dovedite falimentare in trecut. Ar fi trebuit sa-mi dau seama de cand cu atacurile la adresa teoriei evolutiei.

Ce urmeaza, sa reinviem flogistonul si propagarea luminii prin eter ?

Eu unul personal nu vad ce pot discuta cu niste oameni care neaga cauzele monetare ale boom-urilor si recesiunilor si fetisizeaza un metal lucios.
By ionut, ianuarie 10, 2012 @ 10:55 pm

Pigulici, nu cunosti nici sensul cuvantului libertarianism. Nici definitia “boom”-ului. Ce sa mai vorbesc de ignoranta in ceea ce priveste “recesiunea”.

Piata (ansamblul schimburilor interpersonale voluntare de drepturi de proprietate asupra bunurilor/resurselor/serviciilor) a ales acel metal lucios, indeajuns de rar (si, mai mult, obtinerea lui presupunand costuri indeajuns de mari), cu viabilitate foarte mare, ductil, fungibil, marfa cu lichiditate/vandabilitate foarte mare, divizibil -insotit de pastrarea valorii (fapt ce permite efectuarea calculului economic si aparitia preturilor) etc.
Caracteristici care impreuna l-au impus, printr-un proces temporal natural si firesc, ca moneda!

Extemporal: ce caracteristici lipsesc, de exemplu diamantului, lipsa din cauza caruia acesta nu e “moneda”? Sau sarii? Sau tutunului? Graului? Petrolului? Sau camilelor?
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 11:01 pm

Pisoias, nu mai suntem in secolul 17.
By Daniel, ianuarie 10, 2012 @ 11:19 pm

uneasymoney.com/20…8/gold-and-ideology/
By ionut, ianuarie 11, 2012 @ 12:18 am

“Pisoias, nu mai suntem in secolul 17.”

Aceasta fraza este inca o dovada a ingnorantei tale cu privire la ceea ce este si cum a aparut moneda.

Lectie:

“Dar, prin încercare şi eroare, omul a descoperit drumul care îi permite să ajungă la o economie incomparabil mai extinsă: schimbul indirect. În condiţiile schimbului indirect, fiecare îşi vinde produsul nu pe un bun care să îi satisfacă în mod direct o nevoie (barterul), ci pe un alt bun care poate fi vândut, la rândul său, contra bunului dorit. La prima vedere, acest lucru dă impresia unei operaţii stângace şi ocolite. Dar el constituie, de fapt, acel instrument minunat care face posibilă dezvoltarea civilizaţiei.

Să luăm cazul lui A, fermierul, care doreşte să cumpere pantofii făcuţi de B. Cum B nu are trebuinţă de ouă, A află ce doreşte de fapt B – să zicem că unt. A îşi schimbă atunci ouăle pe untul lui C şi îi vinde apoi lui B untul în schimbul pantofilor. El cumpără mai întâi untul nu pentru că i-ar satisface în mod direct vreo nevoie, ci pentru că îi facilitează achiziţionarea pantofilor. La fel Smith, deţinătorul unui plug, îşi va vinde plugul în schimbul unei mărfi (unt, de exemplu) pe care o poate diviza şi vinde mai uşor şi va schimba apoi părţi din cantitatea de unt pe ouă, pâine, haine etc. În ambele cazuri, superioritatea untului – motivul pentru care el beneficiază de o cerere suplimentară, în afară de aceea pentru consum – se explică prin vandabilitatea (marketability) sa mai mare. Dacă un bun este mai vandabil decât altul – adică dacă toţi vor fi încrezători că el poate fi vândut mai uşor – atunci pentru acel bun va exista o cerere mai mare pentru că va fi utilizat ca mijloc de schimb. El va fi instrumentul prin care cineva specializat într-o anumită producţie îşi va schimba bunurile pe cele ale altor producători specializaţi.

Dar aşa cum în natură avem o mare varietate de aptitudini şi resurse, tot aşa există şi o gradaţie în vandabilitatea bunurilor. Unele bunuri sunt mai cerute decât altele, unele sunt mai uşor divizibile în unităţi mai mici fără a-şi pierde din valoare, altele se păstrează mai uşor pe perioade lungi de timp, iar altele pot fi transportate fără dificultăţi pe distanţe mari. Toate aceste avantaje fac ca o marfă să fie mai vandabilă. Este limpede că în orice societate bunurile cele mai vandabile vor fi încet-încet selectate ca mijloace de schimb. Pe măsură ce această selecţie a mijloacelor avansează, cererea pentru ele creşte datorită acestei noi utilizări şi în acest fel ele devin şi mai vandabile. Rezultatul e o spirală auto-întreţinută: vandabilitatea mai mare duce la o mai largă utilizare ca mijloc de schimb care, la rândul ei, duce la o vandabilitate mai mare, etc. În cele din urmă, unul sau două bunuri vor fi în mod obişnuit utilizate ca mijloace universale – în aproape toate schimburile – şi acestea sunt numite bani.

De-a lungul istoriei, multe bunuri au fost utilizate ca mijloace de schimb: tutunul în Virginia colonială, zahărul în Indiile Occidentale, sarea în Abisinia, vitele în Grecia antică, cuiele în Scoţia, arama în Egiptul antic precum şi grânele, perlele, ceaiul, pieile de animale şi cârligele de undiţă. În decursul timpului, două mărfuri, aurul şi argintul, au ajuns la stadiul de bani prin libera concurenţă de pe piaţă şi au eliminat din acest rol celelalte bunuri. Ambele au o vandabilitate ieşită din comun, sunt intens cerute pentru fabricarea podoabelor şi excelează în privinţa tuturor celorlalte atribute necesare. În vremurile mai apropiate de noi, argintul, devenind relativ mai abundent decât aurul, a fost utilizat cu precădere în schimburile de valoare mai mică, pe când aurul se vădeşte mai potrivit pentru tranzacţiile de valoare mare. În orice caz, ceea ce contează e că, indiferent de motiv, piaţa liberă a socotit aurul şi argintul ca fiind cele mai potrivite pentru a juca rolul de bani.

Acest proces – dezvoltarea cumulativă dintr-o marfă a unui mijloc de schimb pe o piaţă liberă – este singura modalitate prin care o monedă poate veni la existenţă. Nu se poate închipui nici o altă cale de generare a unei monede; o monedă nu se poate naşte nici prin decizia bruscă a unui grup de a o crea dintr-un material nefolositor, nici prin emiterea de către guvern a unui decret prin care anumite bucăţi de hârtie să fie numite „bani”. Şi aceasta pentru că cererea de monedă are încorporată în ea informaţiile despre preţurile exprimate în monedă din trecutul imediat; spre deosebire de bunurile de consum sau de producţie, ce pot fi utilizate direct, o monedă are nevoie de preţuri preexistente pe care să se întemeieze o cerere (de monedă). Dar singura posibilitate ca acest lucru să se întâmple este să pornim de la un bun util în condiţii de barter şi apoi să suprapunem cererea pentru acel bun în calitate de mijloc de schimb peste cererea anterioară ca bun direct utilizabil (de exemplu, în cazul aurului, cererea pentru fabricarea de podoabe). Prin urmare orice guvern este neputincios când e vorba să creeze monedă pentru o economie; aceasta poate fi dezvoltată numai prin procesele dinamice ale unei pieţe libere.

P.S. Barterul, schimbul direct, este ne cu o economie complexa din 2 motive: lipsa de coincidenta a nevoilor (de incercat sa vinzi lectii de economie unui membru de trib din jungla amazoniana) si divizibilitate: de impartit un televizor in 3 pentru, pantofi, cartofi si vacanta.

P.S.2 Monetarismul (alaturi de keynisianism) e o eroare monumentala, o sarlatanie la scara grandioasa.
By ionut, ianuarie 11, 2012 @ 12:19 am

“Barterul, schimbul direct, este ne”

A se citi:

Barterul, schimbul direct, este necompatibil”
By Daniel, ianuarie 11, 2012 @ 12:32 am

Nu pisoias, am zis ca “nu mai suntem in secolul 17″ pentru ca in secolul 17 genul tau de gandire ar fi avut o scuza.

Dar cum in sec 18 a trait David Hume … nu mi-e clar care e justificarea pt primitivisme din astea.
By ionut, ianuarie 11, 2012 @ 11:31 am

“Dar cum in sec 18 a trait David Hume…”

Aha, acum e clar de unde iti vin ideile astea!
Pigulici, empirismul este inadecvat stiintelor sociale.

Textul de mai sus, care e scris la sfarsitul sec. XX, demonstreaza ce ti-am spus intr-un post anterior: aurul este moneda nu intamplator.

Primitivism? Esti completamente ignorant: d’abia moneda de aur a permis iesirea din “primitivism” si aparitia unei retele de schimb complexe, a calcului economic, a preturilor si a diviziunii sociale ale muncii.
Falsurile denumite “bani” de hartie n-au facut decat sa le distorsioneze.
By Daniel, ianuarie 11, 2012 @ 12:42 pm

uneasymoney.com/20…he-fog-of-inflation/
By MIA, ianuarie 12, 2012 @ 10:58 am

He he … au inceput sa apara “luptele factioniste” si in interiorul lebertarianismului ? Delicios nu alta …

Personal consider etalonul-aur o cvasi-prostie ( cu … unele exceptii, dar speram sa nu ajungem in starea aia ) dar … legat de urmatoarea afirmatie :

>Non-sens. Aurul e “fals” in aceeasi masura ca si “hartia”. Inflatia s-a produs si sub diverse etaloane metalice.

nu e chiar asa. Aurul are ( sau mai degraba a avut ) un avantaj clar fata de moneda de hartie dar – atentie ! … cata vreme plata s-a facut preponderent prin monede metalice cat se poate de “fizice”. Ori in afara de situatia in care purtatul pungulitelor Louis Vuitton pt. galbeni la cingatoare va deveni noua moda in 10 ani – cu avantajele si pt. conditia fizica in cazul celor mai avuti – e aproape clar ca nimeni nu va renunta la metode mai comode de plata, gen cardurile, sumele vehiculate avand la o adica o “promisiune de acoperire in aur”.
Ori … daca ajungem la “promisiuni”, “increderi” s.a.m.d. … nu am facut nimic deoarece atunci posibilitatea de manipulari, distorsionari, inflatii etc. e virtual neschimbata fata de cea din sistemul actual.

Si atunci … ce mai drac atata zbatere inutila ?
By Daniel, ianuarie 12, 2012 @ 2:59 pm

MIA

Baietii astia obsedati de aur aleg sa uite in mod intentionat destul de multe lucruri.

Etalonul-aur nu a fost un paradis al stabilitatii macro-economice. Au fost suficiente episoade boom-bust sub iubitul lor etalon-aur.

Cea mai mare criza a sistemului capitalist s-a petrecut FIX din cauza etalonului-aur – cand banca centrala a Frantei (al carei exemplu a fost urmat de Federal Reerve) s-a apucat sa-si mareasca (fara nici o justificare) rezervele de aur, provocand DEFLATIE in toate economiile care foloseau etalonul-aur.

Singura solutie a fost renuntarea la etalonul-aur – da copii, ati citit bine – fetisismul pt aur a dus (indirect, prin ruina economica provocata in tarile care s-au cramponat de el) la al doilea razboi mondial.

Cat despre eroii lor intelectuali (de-alde Mises sau Hayek) ? Cand a contat (in anii ’30) au aparat orbeste aurul, ignorand dovezile ca tocmai acesta era cauza problemelor. Tocmai de-aia aberatiile lui Keynes au devenit populare – pt ca alternativa era o aberatie si mai mare.

Ca sa nu mai spun ca singurul motiv pt care etalonul-aur a functionat in perioada 1890-1915 a fost descoperirea unor mari rezerve de aur in emisfera sudica – ceea ce a dus la o usoara inflatie (gen 2,5%) in tarile care foloseau etalonul-aur.

Inainte de asta, cata vreme aurul era deflationar, mai nimeni nu-l folosea … hmmmm, oare de ce ?? E oare o intamplare ca, la scara istorica, argintul a fost mult mai folosit ca moneda ?

Si dupa ce resping dovezile “empirice” … mai vin si cu aberatii teoretice.

Inflatia e rea pt ca are efecte redistributive.
Deflatia e buna din acelasi motiv …

Socuri nominale ??? Ce-i aia ? (nu de alta, dar daca le-ar recunoaste existenta, ar trebui sa-si puna problema unei solutii).

Daca relaxezi politica monetara, te trezesti cu boom-uri inflationiste.
Daca duci o politica monetara contractionara, nu ai parte de recesiuni (aparent, economia se contracta cand vrea Zana-Maseluta).

Aparent, in lumea “austriaca”, 1 + 1 face 2, dar 2 nu face 1 + 1.

Urla sus si tare ca “the market knows best” – dar nu vor “free banking”, in care piata sa aleaga aranjamentul bancar optim si lichiditatea necesara – ei deja au stabilit ca etalonul-aur e solutia.

Pentru ca, nu-i asa, stabilitatea nominala trebuie legata de fluctuatia valorii unui metal lucios. Si cantitatea de lichiditate trebuie batuta in cuie, pentru ca cererea pt bani nu variaza deloc (in opinia unora).
By ionut, ianuarie 13, 2012 @ 9:44 am

“He he … au inceput sa apara “luptele factioniste” si in interiorul lebertarianismului ?”

Mai socialist obosit al blogurilor, vorbesti ca de obicei, pe nas! Care “interiorul libertarianismului”? Asta ai inteles tu, ca Daniel e libertarian? Esti chiar mai idiot decat lasi sa se inteleaga!

“Aurul are ( sau mai degraba a avut ) un avantaj clar fata de moneda de hartie dar – atentie ! … cata vreme plata s-a facut preponderent prin monede metalice cat se poate de “fizice”.”

Socialist obosit si senil, aurul, printre multe alte calitati, e ductil: adica poate fi tras in fire cat de subtiri … exact ca cele incorporate de catre bancnotele actuale! Ca atare, si in acest caz, plata se poate face, foarte bine, prin bancnote “cat se poate de fizice”! Iar la posibilitatile tehnice actuale falsurile sunt extrem de usor descperibile.

@Daniel

“Au fost suficiente episoade boom-bust sub iubitul lor etalon-aur.”

Acele episoade au fost posibile din cauza legalizarii fraudei care insemna rezervele fractionare la depozite, cauza aparitiei mijloacelor fiduciare, cauza scaderii (artificiale) a dobanzii, cauza expansiunii creditului.
Daca pana si un socialist obosit si senil e in stare sa recunoasca: “Aurul are (sau mai degraba a avut) un avantaj clar fata de moneda de hartie”, e cazul sa-ti dai seama unde te afli tu insuti in discutia asta…

Deflatia e o sperietoare pentru toti ignorantii.

Piata a ales deja: asta tot incerc sa-ti spun. Aurul ca moneda e ales de piata. Confiscarea lui e rezultatul interventionismului statului.
By ionut, ianuarie 13, 2012 @ 9:59 am

“Tocmai de-aia aberatiile lui Keynes au devenit populare”

Bezna intelectuala din capsoru-ti e deplina! Monetarismul asta caruia tu ii faci apologia e acelasi lucru cu keynisianismul la nivel monetar.
E destul de ingrijorator cat de usor poate deveni ridicol o persoana: sa faca apologia a ceva pe care el insusi il considera o “aberatie”.
By Daniel, ianuarie 13, 2012 @ 3:12 pm

Bun lucru ca “austriecii” sunt irelevanti in lumea reala.

Sunteti amuzanti cand va scandalizati ca teoriile voastre legate de flogiston, eter si originea divina a speciei umane … aaa, pardon, “austrian business cycle theory” nu sunt luate in serios de adulti.
By ionut, ianuarie 14, 2012 @ 10:19 am

Intelegerea teoriei ciclului economic nu e la indemana maimutelor, mai pigulici!