Cine ar fi luat Premiul Nobel la începutul secolului al XX-lea?
Nota bene, sugestia lui Paul Samuelson, despre cine ar fi meritat să câștige premiul în anii 1901-1930.:
One cannot forbear playing the game of might-have-been. Here is the most likely scenario of awards from 1901 on: Bohm-Bawerk, Marshall, J.B. Clark, Walras, and Wicksell; Carl Menger, Pareto, Wicksteed, Irving Fisher, and Edgeworth; Sombart, Mitchell, Pigou, Adolph Wagner, Allyn Young, and Cannan; Davenport, Taussig, Schumpeter, Veblen, and Bortkiewicz; Cassel, J. M. Keynes, Heckscher, J. R. Commons, and J. M. Clark; Hawtrey, von Mises, Robertson, H. L. Moore, and F. H. Knight
I-am bolduit pe fondatorii Școlii austriece. Dacă mai ținem cont că printre ceilalți economiști se numără personalități precum Wicksell, Wicksteed, Knight cărora gândirea economică sănătoasă le datorează destul de mult, zic ca informația merită reținută.
Soarta fu crudă însă și, în a doua parte a secolului cîștig de cauză au avut mai ales discipolii lui Keynes. Desigur, breasla asta a economiștilor devenise între timp din ce în ce mai dependentă de relațiile și contractele cu guvernul.
Despre economişti | Bogdan Glăvan | 
februarie 23, 2012 6:25 pm
37 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Daniel, februarie 23, 2012 @ 11:49 pm
Avand ca austriecii au dat-o in bara masiv in anii ’30 si ca ceva ce incepuse promitator (Austrian Business Cycle Theory) a reusit sa devina echivalentul intelectual al flogistonului … as zice ca isi merita irelevanta.
By Daniel, februarie 23, 2012 @ 11:50 pm
Hopa, m-am ales cu ban ?
Ce, imparatul se supara daca i se spune ca n-are haine ?
By Daniel, februarie 23, 2012 @ 11:52 pm
Sau poate ca nu …
Revenind – avand in vedere ca “austriecii” au dat-o in bara masiv in anii ’30 si ca ceva ce incepuse promitator (Austrian Business Cycle Theory) a devenit un echivalent modern al teoriei flogistonului … da, as zice ca scoala “austriaca” isi merita relevanta.
By ionut, februarie 24, 2012 @ 10:03 am
Asa e pigulici, succesiunea ulterioara de crize recurente (din ce in ce mai dese si cu amplitudine continuu crescatoare – exact cum afirma “austriecii”) a fost posibila pentru ca, nu-i asa, s-a tinut cont perfect de invatamintele scolii “austriece” de economie, nu?
Si iarasi, sigur, “austriecii au dat-o in bara masiv in anii ’30″!
Sigur ca “teoria austriaca a ciclului” nu e accesibila oricarei maimute mononeuronale, al carei nivel maxim de intelegere e “tiparnita” si “de ce nu mai creste domn’e”?!
“Taina” (revelata acu’ fo’ suta de ani, chiar in 1912 daca nu ma insel) e diferenta dintre creditul-marfa si cel discretionar/fiduciar, de circulatie, posibil in urma expansiunii “artificiale” (diferita de cea fireasca/normala data de rata reala de timp/consum/economisire a indivizilor) a creditului.
By Daniel, februarie 24, 2012 @ 12:37 pm
Care crize recurente, care amplitudine continuu crescatoare, despre ce naiba vorbesti ?
Ok, a fost rateul din anii ’30 – provocat de fetisismul pt aur.
Marea inflatie din anii ’70 – provocat de obsesia cu minimizarea somajului, chiar daca costul e inflatie.
Si dupa rateul din 2008 (still ongoing) – provocat de obsesia cu anti-inflatia.
Ce predictii “austriece” ? Teoria austriaca (la modul practicat de voi) e ca un soi de religie, fare afirmatii imposibil de cuantificat si complet ne-falsificabile.
Daca se intampla ceva “rau” – e automat pt ca dogma austriaca a fost incalcata – voi nici macar nu va obositi sa verificati faptele – altfel n-ati reveni obsesiv la recesiunea din 1920 (care a fost complet altfel decat in mitologia austriaca).
Daca nu se intampla nimic “rau” – e pt ca inca n-a venit furia lui dumnezeu … pardon, Mises – dar va veni inca, orice pacat va fi pedepsit.
Sunteti o gluma proasta, tot progresul intelectual al ultimului secol a trecut complet pe langa voi.
By Daniel, februarie 24, 2012 @ 12:47 pm
Si, ca sa vezi, uite istoria REALA (spre deosebire de minciunile folosite de “austrieci” pentru a-si justifica aberatiile)
uneasymoney.com/20…sweet-1933-recovery/
Eu inteleg ca teoria austriaca va ofera satisfactii emotionale (cam ca o religie).
Problema e ca realitatea pur si simplu nu e de acord.
Niste oameni rationali si-ar ajusta opiniile.
Indivizii condusi de emotii s-ar agata cu inversunare de ele …
By ionut, februarie 24, 2012 @ 1:19 pm
“Care crize recurente?”
No comment!
By ionut, februarie 24, 2012 @ 1:33 pm
Istoria “reala”, dupa parerea pigulicilor, dovedeste indubitabil validitatea salvarii a la Muncchausen: tiparim bani, ne ocupam cu expansiunea creditului, marim continuu investitiile statului si … ajungem in Nirvana!:D
Cand te mai duci in vizita la Florin Citu (care e din ce in ce mai distractiv!) sa-i transmiti ca rolul bancilor centrale e unul sigur (e si declarat de multi guvernatori pentru cine vrea sa auda): “salvarea agentilor de vanzare” prin care se desavarseste expansiunea statului: bancile comerciale. Atat! Nicidecum povestile alea cu “influentarea benefica a economiei prin politica monetara”. Orice politica monetara (de care e capabila o banca centrala) nu se poate face decat in orb (tot ce poate face un planificator central).
By Daniel, februarie 24, 2012 @ 1:41 pm
Maimutel, uite cum functioneaza lumea reala
http://www.themoneyillusion.com/?p=12309
http://www.themoneyillusion.com/?p=12985
Da maimutel, recesiunile (ca si inflatia) sunt fenomene MONETARE – de fapt, fortand putin, as putea zice ca reprezinta reversul aceleiasi monede. Te las pe tine sa meditezi la implicatiile acestui lucru (daca esti capabil, ceea ce ma indoiesc serios).
Si vis-a-vis de banci centrale – tu ori esti idiot, ori ai memorie scurta, si eu unul sunt satul sa ma contrazic cu tot soiul de imbecili incapabili sa priceapa.
FREE BANKING – asta e ce vreau eu. Esti capabil sa pricepi asta ?
Nu dementa austriaca cu aurul (aia numai “free market” nu e – oare cum reusiti sa rezolvati disonanta cognitiva ? pe de o parte urlati “piata libera”, pe de alta urlati ca “aurul e raspunsul” – ce, n-aveti incredere in abilitatea pietei de a afla adevarul ? ).
FREE BANKING, in adevaratul sens al cuvantului.
Problema e ca, pe motive politice, n-o sa avem asta prea curand. Asa ca “the next best thing” e sa pui banca centrala pe “pilot automat” – adica “NGDP targeting”, ghidat de “prediction markets”.
Oricum ar fi, “NGDP targeting” e mult mai “free market” decat fetisismul vostru primitiv pentru metale lucioase.
By ionut, februarie 25, 2012 @ 9:23 am
“ce, n-aveti incredere in abilitatea pietei de a afla adevarul ?”
Pai, mai pigulici, piata a aflat (demult) raspunsul: e aurul!
Abolirea acestuia e rezultatul interventionismului statului in piata.
Sigur, sigur, “free banking”, da’ cand vine deflatia sa intervina banca centrala domn’e, sa netezeasca “asperitatile socului deflationist”!
“Recesiunile” sunt fenomene cauzate (tot) de interventia post-criza a statelor in incercarea de a cautiona exact pe cei care au anticipat gresit: si creditori si “creditaci”.
“NGDP targheting” e o cauza a crizei pigulici!
P.S. Daca “free banking-ul” e cu permisunea fraudei care insemna rezerve fractionare la depozite, n-ai rezolvat mare lucru.
By ionut, februarie 25, 2012 @ 9:30 am
E usor observabila tendinta pigulicilor de a se aduna. Chiar ma intrebam de unde-i gasesti p’astia?
“When inflation rates in most countries soared during the 1970s, economists reacted by developing ad hoc theories”
Adhoc, adhoc, mie-mi spui, da’ ele existau de 50 de ani!
By Daniel, februarie 25, 2012 @ 7:58 pm
Tu nu intelegi prea multe, nu ?
By Daniel, februarie 25, 2012 @ 8:03 pm
Si oricum, faptul ca pur si simplu refuzi sa intelegi ce ti se zice denota ori retardare acuta, ori probleme emotionale mari (stii, nu toata lumea care nu e acord cu flogistonul austriac e rau-intentionata).
Oricum ar fi, esti degeaba.
By Daniel, februarie 25, 2012 @ 8:29 pm
Stau si recitesc ultima ta aberatie … si nu pot decat sa ma minunez de cat disonanta cognitiva necesita “scoala austriaca”
1) eu spun ca impunerea unui etalon de aur (sau argint, sau cupru, sau orice) nu e chiar “free market” – tu urli ca e – parca suntem in “1984″, “freedom is slavery”
2) eu zic de “free banking” – tu urli de banci centrale – au tu o marota la care nu poti sa renunti, aparent
3) eu vorbesc de fenomene monetare – tu urli perceptele religiei austriece
4) voi urlati “piata libera”, dar in acelasi timp urlati ca rezervele fractionare reprezinta “frauda” (aparent, unul din privilegiile “scolii austriece” e de suci definitiile cuvintelor) – pai mai maimutel, ori aveti incredere in abilitatea pietei de a aranja lucrurile in mod eficient, ori nu.
Daca piata va decide ca aurul e solutia – economia va trece de la sine la el – dar nu, voi il vreti obligatoriu – atata incredere aveti in piata ?
Daca piata decide ca “rezervele fractionare” nu sunt o idee buna – se va renunta de la sine la ele – dar nu, voi le vreti interzise – iarasi, nu prea aveti incredere in piata libera, nu ?
Ce pot sa mai zic – imi imaginez ca ati investit mult intr-o religie plina de contradictii interne si care nu explica prea bine realitatea, nu ?
Si vis-a-vis de marota austriaca
modeledbehavior.co…t-inflation-edition/
By ionut, februarie 26, 2012 @ 11:49 am
Pai pigulici, e cazul sa te hotarasti: ori “free banking”, ori sa intervina banca centrala sa atenueze socul deflationist”
“eu spun ca impunerea unui etalon”
Piata a ales aurul ca moneda (datorita calitatilor specifice ale acestuia), nu l-a impus nimeni. Deci piata a ales deja odata si o data (iar alegerea n-a fost deloc intamplatoare), de ce crezi tu ca ar alege altceva?
Frauda care inseamna “rezervele fractionare la depozite” era pedepsita ca atare pana la legalizarea ei posibila prin interventia statului. De fapt, execeptand domeniul monetar, ea este pedepsita/pedepsibila in cazul tuturor celorlalte depozite de bunuri fungibile!
Pigulici, daca in capsoru-ti “piata libera” insemana “furturi la liber” tocmai ce ti-a cazut piata libera-n cap si te-a ratutit definitiv.
“eu vorbesc de fenomene monetare”
Pentru tine fenomenele monetare sunt o “taina absoluta” si asta pentru ca o taina absoluta e conceptul de moneda (ca si pentru foarte multi indivizi). Capacitatea ta de intelegere se opreste la: “avem o cerere crescuta de bani (eminamente fals, orice cantitate de moneda e optima!) s-o satisfacem prin tiparire” (a doua eroare, neexistand nici un criteriu riguros, nearbitrar, de calcul al cantitatii care trebuie emise).
Incercarea prin intermediul pib (asa cum se practica actual) e eminamente eronata si e sursa problemelor (si pe termen scurt – alterarea structurii relative a preturilor, si pe termen lung – inflatia cronica).
By ionut, februarie 26, 2012 @ 12:49 pm
Ca sa fiu riguros, piata a ales “etaloanele paralele” (aur-argint), intreventia statului a reprezentat impunerea “bimetalismului” (raportul fix stabilit prin decret intre aur si argint) a fost unul dintre pasii consecutivi in stabilirea socialismului monetar prezent.
By Daniel, februarie 26, 2012 @ 1:01 pm
Da, hai ca nu am rabdare sa ma cert cu oligofreni semi-analfabeti care nu stiu decat sa repete decalogul lui Mises.
Ce conteaza ca modelul vostru e complet asimetric (deflatia e buna in orice conditii, inflatia e rea in orice conditii, inflatia e fenomen monetar, recesiunea nu e), ce conteaza ca “austrian business cycle theory” nu e nici pe departe o teorie generala (ca deh, porneste de la premisa ca politica monetara se face doar dand bani bancilor) si ca e mai degraba o religie (face afirmatii ne-cuantificabile si ne-falsificabile) …
Nici macar nu sunteti capabili sa purtati un dialog cu altii care, in esenta, au aceleasi obiective ca voi.
Dovada ca eu zic “free banking”, tu urli “moarte bancilor centrale” (probabil creierul tau de australopitec e indus in confuzie maxima de incercarea mea de a nuanta treaba – cand spun ca a scapa de banci centrale e o imposibilitate politica, cel putin pe moment).
Degeaba aveti intentii bune, daca neuronii sunt off-line.
By Daniel, februarie 26, 2012 @ 1:10 pm
Si ca sa iti raspund la marota.
Daca am lasa piata libera sa stabileasca cantitatea de lichiditate, socurile nominale negative nu s-ar produce.
In schimb, iubitul vostru etalon de aur (va dati seama cat de primitivi sunteti in gandire ? ) e extrem de vulnerabil la asa ceva.
Daca v-ar pasa cu adevarat sa maximizati bunastarea economica, n-ati incerca sa reveniti la ceva ce s-a dovedit falimentar (plus ca tot n-am inteles cum OBLIGATIVITATEA aurului reprezinta “FREE market” – dar nu cred ca pot cere lamuriri de la niste semi-oligofreni).
Dar voi (si aici fiti sinceri) nu vreti asta.
Voi ati impartit lumea in “pacatosi” si “virtuosi” – ca niste neo-calvinisti ce sunteti – si sunteti maxim de vexati ca exista oameni care nu va impartasesc sadismul.
By Daniel, februarie 26, 2012 @ 1:15 pm
Aaaaah, ia uite ce frumos graieste Lars Christensen
marketmonetarist.c…ding-most-austrians/
Serios acuma, it’s like shooting fish in a barrel.
By ionut, februarie 26, 2012 @ 1:47 pm
“deflatia e buna in orice conditii, inflatia e rea in orice conditii”
Mai pigulici, “bun” si “rau” in stiinta economica nu exista! Bun si rau nu poate lua forma decat asezand economia in cadru firesc multidiciplinar, alaturi de drept (ma rog, sociologie etc). Ori privita asa, bun insemna legitim si rau insemna ilegitim!
“Maximizarea bunastarii economice” nu se face prin interventia centralizata, pentru unii pe spinarea celorlalti. In plus, bunastarea unui individ nu se reduce doar la cea materiala, pigulici!
Sa paraseti realismul pentru viziuni sf, lumi perfecte, nemarcate de incertitudine, populate cu roboti identici, omniscienti, utilitaristi, nu insemna decat sa traisti in lumea basmelor.
Esti in stare pigulici sa intelegi ca moneda este cantitatea totala de aur (aur pentru ca asa a stabilit piata) aflata in posesia indivizilor“. De unde pana unde “socuri nominale” pigulici?
“Socurile nominale” nu sunt posibile decat in cazul falsificarii monedei (adica exact sistemul actual).
Solutia, singura, in domeniul monetar (inteles corect) e “abolirea bancilor centrale”, nu ce latri tu acolo “ca nu e viabila politic”! Pigulici, faptul ca solutia e greu de pus in practica nu insemna ca ea nu e solutie!
Daca nu e “viabila politic” atunci “manipularea masei monetare si expansinea creditului fiduciar efectuate de catre si sub controlul absolut al bancilor centrale la intiativa statelor e solutia”, nu-i asa?
“ca deh, porneste de la premisa ca politica monetara se face doar dand bani bancilor”
Esti complet ignorant in ceea ce priveste teoria austriaca a ciclului economic (asta pentru ca , u esti dotat, pur si simplu s-o intelegi), da’ latri in continuare ca o melita stricata!
Apropo de link (al catelea plin de aberatii) mai citeste odata: porneste de la premisa ca e reala relatia absolut cantitativ-mecanicista MV=PY, demonstrand astfel ca solutia e politica fiscala. Briliant!
Piguluici, esti complet pe diafara exact ca si idiotul din link. Monetarismul nu este altceva decat keynesianism la nivel monetar. Si e la fel de eronat.
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:43 pm
Ciclul in teoria economica moderna – Marius Spiridon
“Recunoaşterea caracterului de bun al monedei împreună cu recunoaşterea
caracterului necuantificabil şi fluctuant al preferinţelor (si, în consecinţă, al valorii şi
preţurilor bunurilor) furnizează premisele unei critici devastatoare a faimoasei teorii a
“corespondenţei”, “ajustării”, “compensării”, “reprezentării” etc. Adepţii acestei teorii
susţin că moneda nu reprezintă un bun ci doar un “văl”, un corespondent al bunurilor sau
al valorii bunurilor de pe piaţă (de unde denumirile de teorie a “reprezentării” sau
“corespondenţei”); şi că producţia suplimentară de bunuri sau retragerea de monedă “din circulaţie” ar genera crize economice din cauza faptului că face imposibilă desfacerea sau desfacerea profitabilă a mărfurilor de către întreprinzători. Inflaţia ar fi consecinţa
“ruperii echilibrului” dintre monedă şi bunuri prin emiterea de “prea multă” monedă.
Unele din cele mai celebre idei care domină mainstreamul, mass-media şi
imaginaţia populară au la bază această eroare. “Criza de supraproducţie” din literatura
marxistă, “insuficienţa cererii agregate” din mainstreamul keynesist, “lipsa banilor”
invocată de comercianţi şi de omul obişnuit, toate au la bază teoria corespondenţei. O
scurtă discuţie pe marginea acestei teorii este necesară în primul rând pentru că aceste
idei reprezintă – alături de panicile din sistemul bancar – principala justificare oferită pentru crearea băncilor centrale. Mai mult, crizele economice cu “contagiune” care au
afectat şi afectează diverse regiuni ale lumii sunt puse pe seama “inflexibilităţii”monetare şi a “imperfectei” supravegheri exercitate de băncile centrale”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:43 pm
“Teoria corespondenţei ridică mai multe probleme:
i) nici valoarea unui bun şi nici valoarea tuturor bunurilor nu pot fi măsurate.
Bunurile nu au valoare în ele ci reprezintă stocuri de servicii folositoare sau nu omului.
Valoarea reprezintă aprecierea pe care una sau mai multe persoane o au la un moment dat
asupra capacităţii stocului de servicii din bunul respectiv de a le satisface nevoile, de a
contribui la bunăstarea lor. Această importanţă subiectivă nu poate fi agregată. Este
imposibilă definirea independentă a valorii unui bun pentru ca apoi să fie creată sau
distrusă o cantitate de monedă echivalentă;”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:46 pm
“ii) “corespondenţa” sau “reprezentarea” presupun că echilibrul sistemului sau succesul acţiunii antreprenoriale depind de existenţa în sistem a unor cantităţi suplimentare de monedă care să permită desfacerea producţiei suplimentare. Spre
exemplu, dacă 150 de kg de roşii se vindeau anterior cu 15.000 de lei pe kg, desfacerea a
50 de kg. produse în plus ar necesita o masă monetară suplimentară de 50×15.000=750.0000 de lei.
Presupunerea implicită – că sporirea valorii “masei bunurilor” cu 750.000 ar trebui “compensată” de o creştere a masei monetare cu 750.000 – are la bază o eroare monumentală, ba chiar două: confundă valoarea cu preţul şi, mai grav, presupune că preţurile trebuie să fie fixe. Întrebarea capitală este: de ce trebuie multiplicată cantitatea suplimentară de bunuri cu 15.000? De ce nu cu 1.000 sau cu 100.000?
Schimburile nu sunt schimburi de echivalente ci reflectă o divergenţă de evaluare a importanţei bunurilor care intră în schimb. Preţurile sunt raporturi de schimb la un moment dat între două bunuri, moneda şi bunul ne-monetar sau monetar, nu între un bun şi un simbol, un “echivalent monetar”. Preţurile nu spun nimic nici despre trecut şi nici despre viitor, ci sunt o reflectare a preferinţelor la momentul respectiv. Cum preferinţele se schimbă, şi preţurile se modifică. Preţul de 15.000 e o reflectare a situaţiei de pe piaţa roşiilor la un moment dat, nu vreo “măsură” eternă sau momentană a “valorii roşiilor” tot aşa cum faptul că un kilogram de roşii se poate schimba direct sau indirect cu un ac nu face expansiunea producţiei de ace cu 50 o condiţie a echilibrului sistemului şi nu transformă acul în măsură a valorii roşiilor.”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:48 pm
iii) “corespondenţa” mai sugerează că fixitatea preţurilor (sau, şi mai bine, creşterea lor) reprezintă condiţia necesară a profitabilităţii unei afaceri. Poate că teoria economică e mai dificilă, însă o profesie întreagă, obsedată de “colectarea de date” şi de studii empirice să nu vadă atâtea firme care vând la preţuri tot mai mici şi obţin profituri tot mai mari? Sau economii întregi în care prosperitatea creşte iar nivelul preţurilor scade? Sau să ne uităm la România şi la alte nenumărate ţări, în tranziţie, socialiste sau dezvoltate, şi vom vedea prăbuşire economică pe fondul unor preţuri în creştere continuă şi semnificativă.
Profitabilitatea şi menţinerea în afaceri nu depind de nivelul venitului sau nu depind numai de nivelul venitului. Succesul în afaceri este dat de mărimea diferenţei, a marjei dintre venituri şi cheltuieli, dintre costuri şi încasări. Anticiparea unei creşteri mai
rapide a producţiei de bunuri în raport cu masa monetară înseamnă anticiparea unor preţuri absolute mai mici pentru bunurile finale şi licitarea în consecinţă a unor costuri nominale mai mici pentru factorii de producţie. Anticipările duc la ajustarea costurilor în
funcţie de preţuri. Nimic nu împiedică menţinerea reală şi chiar creşterea profiturilor
într-o economie în expansiune. Deflaţia este o sperietoare inutilă dacă este rezultatul
creşterii producţiei pe o piaţă liberă.”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:49 pm
iv) întreprinzătorul este o simplă caricatură în teoria corespondenţei. El nu poate decât să anticipeze preţuri fixe. Trebuie reamintit că succesul acţiunii antreprenoriale se bazează pe anticipări şi că anticipările sunt libere. Nimic nu-i împiedică pe întreprinzătorii buni să anticipeze o scădere în termeni nominali a preţurilor şi să ajusteze întrega structură a preţurilor din sistemul economic în consecinţă. Această teorie a “întreprinzătorului miop” este însă foarte binevenită pentru birocraţie, întotdeauna gata să ajute sistemul să iasă din criză.”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 2:57 pm
v) “scoaterea de monedă din sistem” prin creşterea cererii de monedă nu poate fi cauza – aşa cum am arătat mai sus – a crizeloreconomice. Cauza insuccesului economic al unor întreprinzători nu stă în “lipsa banilor” ci în anticipările lor eronate, care i-au făcut să anticipeze preţuri prea mari pentru produselelor şi să plătească preţuri prea mari pe factori.“Corespondenţa” sugerează că moneda retrasă din “circulaţie” trebuie “compensată” prin emisiune de monedă. Această compensare nu este nici necesară, nici posibilă. Moneda se află, ca orice alt bun, în proprietatea cuiva, în deţinerile sale de monedă şi este transferată de la o persoană la alta în momentul schimbului. Ceva care să fie “monedă în circulaţie”, în afara deţinerilor de monedă, nu există.
Fără deţinerile de monedă nu ar exista monedă după cum fără dorinţa de a deţine roşii s-ar reduce producţia de roşii la 0. Nimeni nu poate spune care este nivelul optim al deţinerii de monedă pentru o persoană şi este limpede că acest nivel diferă de la persoană la persoană. Ceea ce se numeşte tezaurizare nu reprezintă altceva decât un nivel al deţinerilor de monedă peste nivelul pe care un observator neavenit şi arbitrar îl consideră “normal”.
Argumentul “scoaterii de monedă din sistem” este construit pe o neînţelegere a
naturii monedei. Moneda nu este deloc utilă doar când este cheltuită, când intră în tranzacţii şi nu este nefolositoare când “zace” neutilizată la ciorap sau în depozite bancare la vedere. Serviciul esenţial pe care moneda îl oferă stă în faptul că permite angajarea celui care o deţine în tranzacţii la orice moment prin aceea că este general acceptată în schimburi. Acesta reprezintă un serviciu extrem de valoros într-o lume a incertitudinii aşa cum este cea în care trăim. Moneda ne permite să cumpărăm bunurile de consum sau de producţie pe care le dorim şi când ne dorim. Din cauza absenţei dublei coincidenţe a nevoilor, celelalte bunuri pe care le deţinem pot să ne ofere şi ele acest lucru, însă
valoarea lor este mai fluctuantă şi costul operaţiunii (cedarea de bunuri de consum sau
producţie la preţuri dezavantajoase) poate fi imens. Ceea ce trebuie accentuat este că deşi
singura utilizare pe care o are moneda este participarea la schimburi, utilitatea ei pentru
deţinător este continuă, nu se reduce la momentul schimbului. Moneda furnizează
serviciile sale, oferă posibilitatea de angajare în schimburi în mod continuu; de aceea nu
putem niciodată vorbi despre monedă “neutilizată”, “sterilă” sau cum au mai denumit-o adepţii inflaţiei. Moneda e asemenea unui ceas, care e util nu numai când consulţi ora.
De ce nu e nevoie de compensare? Datorită faptului că procesul de ajustare este automat. Creşterea cererii de monedă se traduce prin faptul că oamenii doresc mai multă monedă, ceea ce se poate realiza fie prin a cere preţuri mai mici pe bunurile deţinute fie prin a pretinde cantităţi mai mari de bunuri în schimbul monedei aflate în proprietate.
Ceea ce oamenii doresc să deţină nu este un număr de unităţi nominale de monedă (exemplu: un gram de aur) ci o anumită putere de cumpărare. Creşterea cererii de monedă, prin scăderea preţurilor, realizează simultan acest lucru; aceeaşi masă monetară şi aceeaşi deţinere nominală personală de monedă este acum “mai valoroasă”, are o putere de cumpărare mai mare. Nu este nevoie de nici o “compensare”: oamenii obţin automat ceea ce îşi doresc.
Acest lucru se întâmplă datorită unei diferenţe cruciale între monedă şi celelalte bunuri: utilitatea bunurilor nemonetare nu depinde de condiţiile pieţei, de cerere şi ofertă,
în timp ce utilitatea monedei stă exact în puterea ei de cumpărare, dependentă atât de
cererea cât şi de oferta de monedă. Orice masă monetară este optimă pentru că permite
atât desfacerea în condiţii profitabile a oricărei cantităţi de bunuri (vezi mai sus) cât şi crearea automată de putere de cumpărare suplimentară, nefiind nevoie de nici o
compensare.
Pe de altă parte, compensarea este imposibilă:
a) pentru că puterea de cumpărare
deja s-a modificat, iar emisiunea de monedă suplimetară nu face decât să scadă puterea
de cumpărare a monedei şi să genereze o creştere suplimentară a cererii de monedă
(nicidecum o “compensare”) şi
b) pentru că emisiunea de monedă suplimentară nu
trebuie să intre în sistem oriunde ci exact acolo, la acele persoane care “au retras moneda
din sistem”.”
By ionut, februarie 26, 2012 @ 3:19 pm
Poate-poate, dupa lectura paragrafelor de mai sus, incepi sa intrevezi si sa intelegi conceptul de moneda si cat de eronata e abordarea monetarista ce propovaduieste “satisfacerea cererii crescute de moneda” si “ca retragerea de moneda din sistem e cauza recesiunii”
By Daniel, februarie 26, 2012 @ 3:40 pm
Frumoasa teorie, pacat ca realitatea e de alta opinie.
Cat despre tine, deja am stabilit ca esti un oligofren semi-analfabet.
By Daniel, februarie 26, 2012 @ 4:20 pm
Si ca sa intelegi de ce esti handicapat mental – te rog sa-mi servesti citatul in care Lars Christensen spune ca politica FISCALA e solutia.
…
Corect, asa ziceam si eu.
Deci care e, tinere – ori esti prost ca noaptea, ori problemele emotionale adanci te impiedica sa intelegi argumentele contrare.
Evident, din punct de vedere functional, e acelasi lucru – dar poate ar fi cazul sa-ti pui niste intrebari.
“moneda este cantitatea totala de aur (aur pentru ca asa a stabilit piata) aflata in posesia indivizilor”
Faptul ca bati cu pumnul in masa, scornesti niste definitii complet arbitrare si ignori faptele care nu se pliaza pe teorie (ceea ce, in cazul vostru, inseamna cam toata realitatea) nu inseamna ca inventiile intelectuale marca “made in Austria” sunt utile in lumea REALA.
Nu exista socuri nominale negative ?
“Downward stickiness” nu conteaza ?
Da, cred ca am dat peste un cult.
By ionut, februarie 27, 2012 @ 10:06 am
Pigulici, exact cum ma asteptam, pus fata in fata cu progresul intelectual al stiintei economice ai dat in balbaiala!
Nu te mai chinui, moneda nu e ce crezi tu! Dolarul, lira sterlina (pound) etc sunt (la origine) unitati de masura a greutatii … cui crezi tu? A bunului devenit printr-un proces firesc de selectie moneda. Ca ele au fost “decuplate” prin efortul constant secular al statelor in incercarea de falsificare a lor e problema.
Ori transformata intr-un fals sigur ca nu poate decat sa distorsioneze calculul economic si sa produca greseli comasate ale agentilor economici (ciclurile recurente).
Nu, realitatea e exact de opinia asta! Uita-te in jur, casca ochii.
In ceea ce-l priveste pe Lars Cristensen, tot blogul lui afirma asta! Din 2 una: ori nu stii sa citesti ori habar n-ai ce citesti!
Ideea de baza a blogului (fiind al unui “monetarist” nici nu putea fi alta) e:
“FED should be to ensure nominal stability … through a NGDP level target”.
Adica Munchhausen redivivus!
By ionut, februarie 27, 2012 @ 10:20 am
Sigur, am uitat: politica fiscala insotita, bineinteles, de “politica monetara” propovaduita ca o alta “solutie”! Mea culpa!
By Daniel, februarie 27, 2012 @ 4:44 pm
Clar – ma cert cu oligofrenii – normal ca orice idee contrara te scandalizeaza, cata vreme esti prea imbecil sa le pricepi.
Inca astept un citat in care Lars Christensen sa propovaduiasca deficitele fiscale … ceva imi zice ca nu voi primi asta, doar noi invective (ca deh, atata poti).
Si daca fetisismul metalelor lucioase e “progres” … eu aleg “regresul”.
By ionut, februarie 27, 2012 @ 5:17 pm
Pigulici, “politica fiscala” si “deficit fical” nu-s sinonime! Bag sama ca esti dislexic. Ca analfabet functional ai dovedit de mult ca esti…
Aparitia monedei (rezultat firesc al actiunii umane interpesonale) inseamna progres per se. Ori logic ca falsificarea ei inseamna, implicit, regres!
By ionut, februarie 27, 2012 @ 5:29 pm
Si, pentru faptul ca ai ales regresul, te-a prins “socul deflationist” cu pantalonii in vine, si acu’, aflat in plin viol, urli ca din gura de sarpe ” ca trebuie netezite asperitatile si ca rigiditatea nu e buna”
Piata aia libera pe care o tot propovaduiesti tu, nu inseamna cautionarea celor ce au anticipat gresit (prin returarea tiparnitei), ci falimentul lor.
By Daniel, februarie 28, 2012 @ 12:26 pm
Faptul ca ai ales o definitie complet arbitrara a “fals”-ului dovedeste doar ca esti un cretin moralist.
Alta dovada de cretinism e ca nu poti pricepe ca e posibil ca cei care nu-s de acord cu teoria flogistonului o fac din pura convingere intelectuala (daca n-ai fi o jigodie meschina, n-as fi nevoit sa spun asa ceva).
Si astept in continuare un citat incriminant al lui Lars Christensen vis-a-vis de politica fiscala. Hai tinere, baga – sa vad ce-am ratat.
By Daniel, februarie 28, 2012 @ 12:35 pm
Si ca sa scandalizam in continuare cretinii (aratandu-le realitatea)
worthwhile.typepad…store-of-wealth.html
By ionut, martie 1, 2012 @ 11:01 am
Pigulici, stii ce semnifica (una dintre semnificatii, cuvantul fiind polisemantic) in engleza pound?
In ceea ce priveste ultimul link pentru mine va fi intotdeauna o sursa de uimire cum dracu’ faci de gasesti atat de repede si de des idioti?
Pigulici, ce nu stie ignorantul ala e ca un bun-mijloc de schimb nu poate face saltul la starea de moneda daca nu detine niste calitati. Printre care, una foarte importanta, e divizibilitatea insotita de pastrarea valorii, calititate indispensabila efectuarii calcului economic fara de care e imposibila o economie complexa.
Din acest motiv (dar si din multe altele) tigarile, camilele, sarea, scoicile, diamantele etc.) nu vor fi niciodata “moneda”!
Sarlatania asta monetarista (cu emiterea de moneda in functie de “cererea crescuta” de moneda masurata cu pib-ul!) se bazeaza pe un “rationament” echivalent cu ceva de genul:
“Bre, am masurat cu metrul si nu iese masuratoarea. Ce facem? Pai schimbam metru’, il facem elastic, ii mai adaugam “niscai” centimetri si ne iese masuratoarea.”
Rationamentul e “briliant”, si, sigur, cei care-l fac, il fac din “convingere intelectuala”!