Link-uri diverse
• În care parte a Europei se va sparge următorul bubble imobiliar? În țările care nu și-au lăsat monedele să se aprecieze în fața influxului de bani ieftini, bineînțeles, ci au validat expansiunea monetară globală cu propria expansiune a creditului.
• Întreprinzătorii pot și… nu pot anticipa criza:
There are profits to be made from exploiting temporary situations. . . . Though entrepreneurs understand [the macro-aspects of a cycle] they cannot predict the exact features of the next cyclical expansion and contraction. . . . They lack the ability to make micro-predictions, even though they can predict the general sequence of events that will occur. These entrepreneurs have no reason to foreswear the temporary profits to be garnered in an inflationary episode. . . . From an individual perspective, then, an entrepreneur fully informed of the Austrian theory of economic cycles will face essentially the same uncertain world he always faced. Not theoretical or abstract knowledge, but knowledge of the circumstances of time and place is the source of profits.” (O’Driscoll and Rizzo, The Economics of Time and Ignorance)
• Mankiw vs. Rothbard în ceea ce privește reforma fiscală în SUA. Dar în România cu cine să-l comparăm pe Rothbard? Sau, for that matter, pe Mankiw? Cu Ionuț Dumitru, președintele Consiliului fiscal? Ar fi de acord Ionuț Dumitru cu scăderea impozitării? Mă tem că nu. Deci nu avem element de comparație. Suntem excepționali.
• Ziarele mai câștigă acum din publicitate cât câștigau în 1950
Despre economişti, Realitatea, Speculații | Bogdan Glăvan | 
februarie 28, 2012 1:27 pm
93 comentarii
Other Links to this Post
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By Adrian T., februarie 28, 2012 @ 3:07 pm
“From an individual perspective, then, an entrepreneur fully informed of the Austrian theory of economic cycles will face essentially the same uncertain world he always faced.”
Good point!
By Daniel, februarie 28, 2012 @ 6:20 pm
1) Pe scurt – preturile mai cresc, si mai scad – cand cresc, e datorita “falsului”. Cand scad, e datorita “falsului”.
Oricum ar fi, ipoteza nu poate fi dovedita gresita.
2) Pe scurt – teoria flogistonului nu explica nimic … dar noi tot o consideram realizarea suprema.
Asta nu e teorie stiintifica – e o dogma religios-moralista.
By Extra3OO, februarie 29, 2012 @ 1:04 am
Cele 3 link-uri sunt oarecum legate intre ele: internetul a lovit in tot. Aici e cauza principala a incertitudinii, in inovatia care NU poate fi anticipata.
By ionut, februarie 29, 2012 @ 8:42 am
“Pe scurt – preturile mai cresc, si mai scad”
Ce legatura are asta cu fenomenul de bubble, pigulici?
Si in plus, cand “mai scad”, sa vina banca centrala si sa mai tipareasca niscai “bani”, sa atenueze “socul deflationist”, nu-i asa?
By Daniel, martie 1, 2012 @ 12:59 am
Oricat rahat ai manca, maimutel, nu poti ascunde faptul ca dogma austriaca pur si simplu nu e stiinta.
Cata vreme afirmatiile pe care le face sunt ne-falsificabile … e mai degraba un soi de religie. Si tonul moralist cu care tot abordati problemele economice dovedeste ca sunt aproape de adevar.
By ionut, martie 1, 2012 @ 10:00 am
“Cata vreme afirmatiile pe care le face sunt ne-falsificabile”
1) Pigulici, incercarea asta tembela, “popperiana”, de aplicare a empirismului in cazul stiintelor sociale e o eroare grosolana.
Repet, incearca sa iesi din starea de ratuteala in care te afli: nu suntem o lume de roboti identici si “utilitaristi”.
Stiinta economica e guvernata de “legi”. Imuabile!
Te invit sa incerci sa falsifici afirmatia: impunerea unui salariu minim mai mare decat cel care ar fi fost stabilit de piata este cauza somajului cronic.
Si tonul moralist e o reactie fireasca la inversunarea cu care un ignorant absolut cum esti mataluta se incapataneaza sa posteze acelesi gugumanii/ineptii/aberatii.
In alta ordine de idei:
“From an individual perspective, then, an entrepreneur fully informed of the Austrian theory of economic cycles will face essentially the same uncertain world he always faced.”
E adevarat, nu poti deosebi o “bancnota – subsitut finaciar” de o “bancnota – mijloc fiduciar”. Toate arata la fel!
By ionut, martie 1, 2012 @ 10:23 am
dacă debitorul menţine o rezervă de 100% bani propriu-zişi pentru a acoperi întreaga cantitate de substitute monetare, atunci numim substitutele monetare certificate monetare. Dacă rezervele monetare menţinute de debitori pentru acoperirea substitutelor monetare emise sunt mai reduse decât volumul total al acestor substitute, atunci numim acest excedent de substitute în raport cu rezerva mijloace fiduciare – Mises- Human Action.
Aceasta este explicatia faptului ca, in cazul socialismului monetar actual, greseala comasata si in acelasi sens, malinvestitia agentilor economici (definitia boom-ului) este inerent- inevitabila.
By Daniel, martie 1, 2012 @ 11:55 pm
Pai da, evident ca voi nu va testati ipotezele in lumea reala. Pt ca daca ati face-o, ati vedea ca religia voastra nu modeleaza prea bine lumea.
Si da, repeta in continuare poezia lui Mises. Ma impresioneaza la culme.
By Daniel, martie 2, 2012 @ 2:13 am
Si mai stim noi pe cineva care pretindea ca a descoperit legile imuabile ale istoriei …
By ionut, martie 2, 2012 @ 9:02 am
“Pai da, evident ca voi nu va testati ipotezele in lumea reala.”
Legea aia economica e valabila si adevarata in lumea reala, pigulici.
In plus e clar ca stiinta economica nu “te impresioneaza” pentru ca esti complet ignorant in ceea ce priveste subiectul.
By MIA, martie 2, 2012 @ 9:43 am
>dacă debitorul menţine o rezervă de 100% bani propriu-zişi {…}Dacă rezervele monetare menţinute de debitori pentru acoperirea substitutelor monetare emise sunt mai reduse decât volumul total al acestor substitute{…}
Asta e genul de afirmatie tipica pentru cineva care nu intelege de fapt care e principiul de functionare a unei banci.
In treacat fie spus e si punctul ( cel ) mai slab al Teoriei Austriece in forma ei “pura” – pentru ca celelalte, precum influenta unei rate a dobanzii mentinute la nivel scazut artificial, au in principiu valabilitate. Personal ma cam depaseste de ce adeptii talibani ai anarho-liberalismului insista obsesiv pe acest punct slab … dar in fond e problema lor …
By ionut, martie 2, 2012 @ 9:53 am
“Asta e genul de afirmatie tipica pentru cineva care nu intelege de fapt care e principiul de functionare a unei banci.
Pai sa vedem cine nu intelege de fapt care sunt principiile de functionare ale unei banci si cine confunda contractul de depozit (concturile curente, “la vedere”) cu cele de imprumut, asa-numitele (impropriu) depozite la termen.
In principiu o banca este un intermediar intre cei care au un surplus de bani si cei care au nevoie de bani. Da mai este si altceva: un depozitar. Iar depozitele pot fi “conventionale” – casutele de valori si ne, adica depozite din care se poate face oricand compensare interbancara, adica conturile curente, “la vedere”.
In ambele cazur folosirea banilor din aceste depozite, in afara de faptul ca e frauduloasa, duce la aparitia mijloacelor fiduciare.
By ionut, martie 2, 2012 @ 9:59 am
Acuma sa facem si demonstram cine nu cunoaste de fapt modul de functionare al sistemului bancar (sigur, exista circumstante atenuante pentru asta, eforturile facute in acest sens sunt uriase, institutioanale chiar):
Citat din regulamentul de functionare la bancilor in vigoare (nu l-am scris eu):
Depozitele “la termen” pot fi retrase numai la atingerea maturitatii convenite prin contract. Spre exemplu un depozit pe o perioada de 3 luni nu poate fi retras decat la maturitate, adica dupa scurgerea a 3 luni calendaristice de la data constituirii sale. Desigur optiunea de lichidare exista in orice moment dar se face cu anumite costuri (comision de retragere numerar inainte de termen, si neplata dobanzii pentru o anumita perioada stabilita contractual).
Depozitul “la vedere” permite oricand depuneri si retrageri in si din cont.”
Sintetizat la maximum, banca afirma:
- In cauzul “depozitului” la termen (contractului de imprumut), in limitele contractuale nu se pot retrage bani oricand. Daca se retrag bani inseamna, de facto, denuntarea contractului.
- In cazul conturilor curente “depozitului la vedere” (contract real de depozit), in limitele contractuale se pot retrage bani oricand. Retragerea acestora nu inseamna>, nicidecum, denuntarea contractului.
By ionut, martie 2, 2012 @ 10:08 am
In cazul conturilor curente, “la vedere”, nu exista un termen de scadenta stipulat net, ferm si clar, ca urmare ele sunt depozite (aceasta este definitia depozitului). Cand motivatia oamenilor, in relatia cu banca, este dobanda, ei folosesc contractele de imprumut, asa-numitele (eronat) “depozite” la termen (al caror randament negativ este un accident). In cazul conturilor curente, “la vedere”, logica ne spune ca motivatia folosirii acestora nu este dobanada (in cazul acestora randamentul negativ este regula), ci posibilitatea compensarii interbancare. In ceea ce priveste partile implicate, depunatorul trateaza contul la vedere ca pe un certificat monetar (transformabil oricand in bani, ceea ce presupune ca banii sa se si afle tot timpul acolo), adica nu cedeaza nici un moment, proprietatea, dispozitia asupra banilor, in timp ce depozitarul, banca, trateaza acelasi cont ca pe un “activ financiar”. Altfel certificatele de depozit la conturile curente se transforma din certificate monetare in “bilete de loterie”.
Ori, pentru mine unul, e evident ca daca si depunatorii le-ar vedea astfel (ca pe bilete la loto), n-ar mai fi nevoie de “bank-run”-uri. A vazut cineva, vreodata, vreo manifestatie a celor care au pierdut la loto sau la bingo?
By MIA, martie 2, 2012 @ 10:22 am
Deci … dupa cum ziceam.
By ionut, martie 2, 2012 @ 10:25 am
“pentru ca celelalte, precum influenta unei rate a dobanzii mentinute la nivel scazut artificial, au in principiu valabilitate.”
Pai asta e si efectul, nevazut dar extrem de prezent al creerii “mijloacelor fiduciare”: scaderea artificiala a dobanzii avand ca efect expansiunea creditului fiduciar (de circulatie), care, la randu-i, are ca efect ceerea iluziei profitabilitatii anumitor proiecte. Adica malinvestitia.
Sau, sintetizat la maxim, asta e “teoria ciclului recurent”.
D’aia si spuneam intr-un comentariu anterior ca nu se poate face diferenta intre o bancnota – mijloc fiduciar si una certificat monetar (adica substitut monetar perfect).
By ionut, martie 2, 2012 @ 10:27 am
Deci, dupa cum ziceam, nu faci diferenta intre contractul de depozit si cel de imprumut, deci nu intelegi principul de functionare al unei banci.
By Daniel, martie 2, 2012 @ 11:32 am
Tre’ sa intelegi contextul istoric, MIA.
Teoria flogistonului a fost elaborata in perioada etalonului de aur.
Pacatul “originar” e ca maimutoii astia sunt emotional incapabili sa inteleaga ca etalonul de aur e doar un posibil aranjament monetar (din punctul asta de vedere, nu sunt prea diferiti de polinezienii fascinati de margele lucioase) – si, dupa cum s-a dovedit istoric, un aranjament cu defecte mari (ce-i drept, aceste defecte nu sunt chiar evidente – e nevoie de o gandire mai nuantata – ceva ce lipseste “austriecilor”).
Atunci, da – daca pornesti de la premisa ca aurul e vointa lui dumnezeu … sau Mises (mi-e greu sa fac diferenta) – aberatiile astea au o oarece logica.
Cred ca e clar pt toata lumea ca cel mai periculos lucru e un fanatic bine-intentionat. Bine ca pe astia nu-i ia nimeni in serios.
By MIA, martie 2, 2012 @ 12:55 pm
>Teoria flogistonului a fost elaborata in perioada etalonului de aur.
Si ce daca ?
Eroarea nu porneste de aici – pentru ca si in perioada etalonului-aur se aplica acelasi principiu, care e cel fundamental in modul de operare a unei banci : ca doar o mica parte din cei care au bani depusi vin sa si-i scoata intr-o unitate de timp data, asa incat ceea ce e important e ca banca sa aiba lichiditati pregatite/disponibile doar pentru ei. Si eventual de dat imprumut la alti – dar strict de siguranta ai nevoie doar de o fractiune din bani. E, in mare, un principiu similar cu cel cu care opereaza firmele de asigurari – desi catre acestea nu am prea vazut sa se indrepte furia si ditirambele “austriecilor puristi”.
Sincer … nu pot sa realizez exact care e sursa perpetuarii si agatarii constante de acest aspect eronat/ingelegere distorsionata … probabil e o doza de paranoia ( bancherii care fac misculatii cu banii nostri – si daca atunci cand am nevoie zic ca nu mai au ? ), fundamentata pe o o neintelegere a mecanismelor socio-culturale ce genereaza/se bazeaza pe increderea mutuala, habar nu am …
Asta nu ca in sistemul bancar actual nu s-ar fi ajuns cu “fractionalizarea” ( deleveraging-ul ) muuult prea departe/in situatii prea riscante – dar asta e alta poveste.
By MIA, martie 2, 2012 @ 12:58 pm
>Atunci, da – daca pornesti de la premisa ca aurul e vointa lui dumnezeu … sau Mises (mi-e greu sa fac diferenta) – aberatiile astea au o oarece logica
Depinde. Strict vorbind cred ca de fapt un “rationament purist” austriac ar duce mai degraba la militarea si eventuala adoptare a unui sistem de tip “free-banking” …
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:01 pm
“daca pornesti de la premisa ca aurul e vointa lui dumnezeu … sau Mises (mi-e greu sa fac diferenta)”
Pai tu pornesti de la premisa asta! Mises doar a explicat fenomenul. Altfel aurul-moneda e vointa pietei libere. Abolirea monedei-aur si inlocuirea ei cu cu cea “fiat”, pe de alta parte, e rezulatatul direct al interventiei statului in piata.
“etalonul de aur e doar un posibil aranjament monetar”.
In afara de faptul ca, datorita calitatilor aurului si naturii umane (care ofera aurului valoarea subiectiv asociata, fara de care acesta n-ar fi ajuns, niciodata, la stadiul asta), in lumea noastra, marcata de principiul raritatii, acest atanjament monetar e singurul posibil, principiile de functionare ale oricarui alt aranjament monetar liber (sa zicem ca fierul ar fi moneda – desi nu poate pen’ ca rugineste) raman aceleasi.
In esenta ce nu intelegi tu este ca in abseta sarlataniei monetariste conform careia unitatea de masura se poate falsifica, devenind elastica (in functie de “nevoi”), inclusiv hartia, la randu-i un bun, ar putea la o adica, (formal) sa fie moneda. Daca nu e, asta e pentru ca hartiei ii lipsesc cateva calitati absolut necesare monedei.
Falsificarea monedei nu poate duce decat la distorsionarea si alterarea inerenta a calculului economic.
“Bine ca pe astia nu-i ia nimeni in serios.”
“Bine”, mie-mi spui, se vede cu ochiul liber!
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:18 pm
“E, in mare, un principiu similar cu cel cu care opereaza firmele de asigurari”
“ca doar o mica parte din cei care au bani depusi vin sa si-i scoata intr-o unitate de timp data”
De fapt asta e eroarea pe care se bazeaza opiniile mainstream.
Frauda nu este un risc asigurabil, deci, nici pe departe, principiul nu este similar cu cel al firmelor de asigurari.
Daca urmam acest rationament, repet, inseamna ca nici eventuala folosire a banilor din casutele de valori n-ar fi nici o problema (execptand-o pe aceea juridica, in acest caz frauda nemaifiind “legalizata”). Ca doar tot pe “legea numerelor mari” s-ar baza si principiul ar fi acelasi: nu toti depunatorii vin sa-si scoata banii depusi intr-o unitate de timp data!
Asta e problema pe care mainstream-ul n-o intelege, ca folosirea “depozitelor” in operatii de imprumut duce la expansiunea creditului avand ca efect (scaderea artificiala a dobanzii) si boom-ul!
Acesta este si raspunsul la intrebarea de ce etalonul-aur nu este o conditie suficienta, ea singura, pentru a avita ciclurile economic recurent!
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:30 pm
“Asta nu ca in sistemul bancar actual nu s-ar fi ajuns cu “fractionalizarea””
Pai asta este explicatia fractionalizarii :rezervele fractionare la depozite!
Altfel daca o banca ar fi obligata de principiul dreptului (ca orice alt depozitar de bun fungibil) sa detina tot timpul rezerve de 100% la conturile “la vedere”) “deleveraging”-ul ar fi mult mai mic, si, la randu-i ar fi posibil tot datorita interventionismului statului care “garanteaza” contractele de imprumut – “depozitele” (denumire improprie) la termen.
By Daniel, martie 2, 2012 @ 1:34 pm
MIA,
Daca esti curios sa citesti comentariile de la alte posturi, o sa observi ca de fiecare data cand am vorbit de “free banking”, maimutoii astia au urlat “aurul e obligatoriu, moarte rezervelor fractionare” – ceea ce numai “free banking” nu e.
Aparent nici ei nu cred in propria lor teorie !
Dupa cum ziceam – ei pornesc de la premisa ca moneda trebuie acoperita 100% in aur.
Si atunci da, sistemul bancar e extrem de vulnerabil la “bank runs”, “rezervele fractionare” sunt un soi de “frauda” – pt ca da, emiti moneda fara acoperire “reala”, etc
Deci da, bullshit-ul asta pe care il repeta obsesiv are o logica interna.
Dar asta DOAR in conditiile in care aurul e expresia vointei divine.
Ionut,
Multumesc mult pt ca ai exemplificat logica circulara pe care va acuz ca o practicati.
“dumnezeu exista pentru ca asa zice biblia. si biblia e adevarata pt ca e opera lui dumnezeu”
vs
“teoria noastra e adevarata pt ca se bazeaza pe aur. si aurul e singura optiune valida pt ca asa zice teoria noastra”
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:38 pm
Pigulici, in prostia ta, da’ sincera, esti atat de ipocrit incat faci pact “cu dusmanul”: socialistul obosit si senil al blogului (MIA) e adeptul reglemntarii si al controlului etatist (cel putin in problema monetara), nicidecum al pietei libere (aia pe care o clamezi tu, da’ intelegand prin “liber” liber la jaf/agresiunea proprietatii)!
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:40 pm
“si aurul e singura optiune valida” pentru ca are calitatile indispensabile care l-au ajutat sa elimine de pe piata toate celelate “bunuri si concomitent mijloace de schimb” care ar fi putut deveni moneda!
By Daniel, martie 2, 2012 @ 1:42 pm
Pe mine, spre deosebire de voi, ma intereseaza adevarul.
Cand austriecii au dreptate (adica de foarte multe ori) – sunt de partea lor.
Cand de-alde MIA aduce obiectii valide – sunt de partea lui.
Punctul meu de vedere e foarte clar – “free banking” – in adevaratul sens al cuvantului – adica fara fetisism pt metale lucioase, si cu “leverage”-ul lasat la latitudinea pietei.
Also, lectura obligatorie
worthwhile.typepad…store-of-wealth.html
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:48 pm
Libertarienii sustin existenta sistemului “free-banking”, termen nu tocmai exact, adica abolirea socialismului monetar prezent, dar cu respectarea drepturilor de proprietate, ca d’aia-s libertarieni.
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:48 pm
Libertarienii, sustin existenta sistemului “free-banking”, termen nu tocmai exact, adica abolirea socialismului monetar prezent, dar cu respectarea drepturilor de proprietate, ca d’aia-s libertarieni.
By ionut, martie 2, 2012 @ 1:53 pm
Pigulici, iar ai postat idiotenia aia? Pana si diiotul ala stie ca moneda e un bun, in primul rand!
Ce nu stie ignorantul e ca un bun-mijloc de schimb nu poate face saltul la starea de moneda daca nu detine niste calitati. Printre care, una foarte importanta, e divizibilitatea insotita de pastrarea valorii, calititate indispensabila efectuarii calcului economic fara de care e imposibila o economie complexa.
Din acest motiv (dar si din multe altele) tigarile, camilele, sarea, scoicile, diamantele etc.) nu vor fi niciodata “moneda”!
Sarlatania asta monetarista (cu emiterea de moneda in functie de “cererea crescuta” de moneda masurata cu pib-ul!) se bazeaza pe un “rationament” echivalent cu ceva de genul:
“Bre, am masurat cu metrul si nu iese masuratoarea. Ce facem? Pai schimbam metru’, il facem elastic (exact cum sunt actualii “bani”), ii mai adaugam “niscai” centimetri si ne iese.”
By Daniel, martie 2, 2012 @ 2:43 pm
Dupa cum ziceam
“teoria noastra spune ca moneda are anumite proprietati; moneda trebuie sa aiba acele proprietati pentru ca altfel teoria noastra nu mai functioneaza”.
N-ai cum sa contrazici o asemenea logica.
By MIA, martie 2, 2012 @ 4:18 pm
>Deci da, bullshit-ul asta pe care il repeta obsesiv are o logica interna.
Dar asta DOAR in conditiile in care aurul e expresia vointei divine.
Nuuu, aici faci o greseala majora de apreciere si simt nevoia sa iti atrag atentia asupra ei !Nici macar atunci nu are o logica interna, deoarece sistemul “nevoii de acoperire fractionara” ( care duce indirect la “rezerve fractionare” ) a functionat bine-mersi si in epoca etalonului-aur.
Dar ce zic eu de epoca etalonului-aur … a functionat si in perioada monedelor de aur fizic – bancheri existau si atunci si o duceau bine-mersi !
In fond ceea ce face posibila functionarea unei banci prin mecanismul fundamental prezentat anterior e … psihologia nu altceva.
By MIA, martie 2, 2012 @ 4:44 pm
>Punctul meu de vedere e foarte clar – “free banking” – in adevaratul sens al cuvantului – adica fara fetisism pt metale lucioase, si cu “leverage”-ul lasat la latitudinea pietei.
OK – dar implicatiile pot fi extrem de dure, realizezi asta, nu ?
By p, martie 2, 2012 @ 4:54 pm
ionut >˝(sa zicem ca fierul ar fi moneda – desi nu poate pen’ ca rugineste)˝
Depinde.Fierul nu oxideaza daca-l ungi cu ulei sau cu untura.
Io cred ca fierul ar fi foarte potrivit ca moneda cu conditia sa nu se depoziteze in banci ci in borcane cu untura.Moneda s-ar conserva la fel cum altadata se conservau carnatii.Neruginind, si-ar pastra valoarea nealterata.Si-ar disparea si bancile, ca toata lumea ar gasi propriul borcan de untura in care sa-si tina banii.
S-ar implini literal vorba aia care echivaleaza economisirea cu osanza.Vorba care altfel e un atavism provenind din echivalarea economisirii cu experienta animala a acumularii depozitului corporal de vremuri grele sub forma osanzei.
N-ai aduna osanza ci ai aduna banii de fier in osanza.
Fierul e bun, merge perfect ca moneda conservativa, in untura.
By MIA, martie 2, 2012 @ 5:33 pm
>Daca urmam acest rationament, repet, inseamna ca nici eventuala folosire a banilor din casutele de valori n-ar fi nici o problema (execptand-o pe aceea juridica, in acest caz frauda nemaifiind “legalizata”).
Se acorda dobanda la sumele pastrate in cutii de valori ?
By Daniel, martie 3, 2012 @ 12:31 am
“Free banking” a existat in realitate (Suedia, Scotia – printre altele) relativ recent (sec. 19) si a avut rezultate bune.
Evident, ar fi nevoie de oarece “modernizari” – dar ar fi mult superior sistemului actual, unde totul depinde de vointa celor cativa oameni care formeaza comitetul de decizie al bancii centrale.
Daca aia o dau in bara (gen 1929 sau 2008) – totul se duce naibii – si vina o ia “piata libera”. Ca deh, politica monetara e invizibila pt guvizi.
Si culmea, genul de politici monetare “lichidationiste” pe care le vor “austriecii” rezulta in alegeri castigate de tot soiul de socialisto-fascisti (ca nu e prea mare diferenta) care iar masuri foarte anti-capitaliste.
Aparent, intre nitica inflatie si alegeri castigate de un Hitler … e de preferabil un Hitler.
Asta pare sa fie optiunea “austriaca”.
By MIA, martie 3, 2012 @ 8:33 am
E – acuma chiar Hitler … Mai sunt si alte optiuni pe lista – de la Pinochet la un eco-ayatolah ( ca tot e ecologismul radical foarte pe val ).
Legat de free-banking : in principiu poate functiona, chiar cu unele avantaje fata de desantarea actuala, dar tranzitia … ah, tranzitia la un astfel de sistem … s-ar lasa cu sanje nu alta …
By ionut, martie 3, 2012 @ 8:41 am
“Se acorda dobanda la sumele pastrate in cutii de valori”?
Ce legatura are?
Diferenta dintre contractul de depozit si cel de imprumut nu e data, in special, asa cum eronat afirma mainstreamul, de dobanda acordata (apropo, sunt convins ca nici un individ care-si tine banii in conturi “la vedere” n-o face pentru dobanda, ci pentru posibilitatea compensarii interbancare, si, ca atare, nici n-a calculat vreodata randamentul total al “contului curent”, ar avea probabil o surpriza, acesta, de regula, e negativ, deci, de fapt el plateste bancii per total), ci de existenta sau nu in contract al unui termen net, ferm clar si bine stabilit de scadenta.
In cazul depozitului acesta evident, nu exista, din acest motiv se si numeste “la vedere”, dispozitia deplina a bunului ramanad permanet la depunator care poate solicita restituirea in orice moment fara plata niciunei penalizari.
In cazul imprumutului, “la termen” acesta, evident, exista (dupa cum ii spune si numele).
Ocolesti insa intrebarea: ce s-ar intampla, din punct de vedere economic, daca banca ar folosi bani din casutele de valaori (si le-ar pune la loc pe principiul ca nu toti clientii ar alege sa viziteze casutele de valori in acelasi timp)?
S-ar intampla exact acelasi lucru, adica s-ar crea alte mijloace fiduciare.
Dar ce zic eu de epoca etalonului-aur … a functionat si in perioada monedelor de aur fizic – bancheri existau si atunci si o duceau bine-mersi
Fara indoiala, insa cu 2 precizari:
1)Din acest motiv existau si pe atunci cicluri economice.
2)Neexistand banca centrala, ca salvator in ultima instanta a celor ce bagau mana “in cascaval”, adica foloseau depozitele in interes personal, lucruriel ieseau la iveala mult mai repede si frauda era pedepsita ca atare. Deci cei prinsi, o duceau bine mersi pana cand … n-o mai duceau.
Cine este interesat de istorie bancara si evolutia fenomenului poate studia cu incredere <a href = "mises.ro/608/"…armedialinkuridespre noi
Moneda, creditul bancar şi ciclurile economice -Jesús Huerta de Soto.
By ionut, martie 3, 2012 @ 8:49 am
“moneda trebuie sa aiba acele proprietati pentru ca altfel teoria noastra nu mai functioneaza”.”
Nu pigulici, realitatea e mult mai simpla: as vrea sa te vad cum stabilesti preturi in camile!
“Aparent, intre nitica inflatie si alegeri castigate de un Hitler”
Asta doar aparent, consecinta nu e nicidecum “nitica inflatie”, ci recurenta ciclurilor economice, cu amplitudine din ce in ce mai mare si din ce in ce mai dese!
By ionut, martie 3, 2012 @ 10:16 am
“E, in mare, un principiu similar cu cel cu care opereaza firmele de asigurari”
Critica:
“Trimiterea, în acest domeniu, la legea numerelor mari este echivalentă cu încercarea de aplicare a principiilor de tehnică a asigurărilor pentru a ne apăra de riscul de retragere a depozitelor, un risc asumat a priori a fi cuantificabil şi, în consecinţă, asigurabil. Această impresie este însă eronată şi, după cum vom vedea, se bazează pe o idee greşită asupra naturii fenomenelor de care ne ocupăm. Într-adevăr, spre deosebire de genul de evenimente care corespund sferei fenomenelor naturale şi care reprezintă un risc asigurabil, fenomenele asociate activităţii bancare se încadrează în domeniul acţiunii umane, fiind astfel impregnate de incertitudine (nu risc), care nu este, prin însăşi natura sa, asigurabilă.
Evident că evenimentele corelate cu retragerea de către client a depozitelor din bancă, mai mult sau mai puţin masivă şi neaşteptată, corespund sferei acţiunii umane şi sunt îmbibate de incertitudine, care prin însăşi natura sa este tehnic neasigurabilă. Motivul tehnico-economic pentru care este imposibil să asigurăm incertitudinea provine în principiu din faptul că acţiunea umană însăşi produce sau creează evenimentele care se încearcă să fie asigurate.
http://mises.ro/617/ (link)
By ionut, martie 3, 2012 @ 10:34 am
“Si culmea, genul de politici monetare “lichidationiste” pe care le vor “austriecii””
Esti in evidenta eroare: austriecii vor “nici o politica economica” (c atat mai putin una “lichidationista”), ci abtinerea de la orice “politica”, (posibila, evident dupa cum ii spune si numele, doar efectuata de catre o autoritate centrala, institutionala).
Austriecii vor, de regula, o “politica” de hands-off in ceea ce priveste moneda, cursul de schimb, stabilitatea (falsificarea de fapt) preturilor, a dobanzii etc.
By ionut, martie 3, 2012 @ 10:56 am
Bogdan apropo de comentariul lui @p iti propun un subiect de seminar pentru studentii tai:
Poate fierul sa fie moneda? Si daca da, de ce da, si daca nu, de ce nu?
By ionut, martie 3, 2012 @ 1:13 pm
“In fond ceea ce face posibila functionarea unei banci prin mecanismul fundamental prezentat anterior e … psihologia”
Mda, asta e o alta eroare. De facto, ce face posibila functionarea unei banci prin mecanismul acesta este coercitia institutionala si impunerea (prin legislatie) a unei banci centrale ca imprumutator in ultima instatnta si “garantarea” depozitelor si ale imprumuturilor.
Altfel, din contra, referindu-ne doar la psihologie, fara coercitia institutionalizata, bancile cu rezerva fractionara la conturile “la vedere” ar disparea rapid. Demonstratia e simpla, e de ajuns sa faci un sondaj cu intrebarea: v-ati tine banii in conturi curente, “la vedere”, la o banca fara garantarea lor promisa de stat si posibila cu ajutorul bancii centrale?
http://mises.ro/620/ (link)
Iar pentru pigulici, in special:
http://mises.ro/619/ (link)
By Daniel, martie 5, 2012 @ 4:51 am
Pentru un individ care opereaza cu o definite aberanta a cuvantului “fals”, il folosesti cam cu prea multa incredere.
La fel si cu “hands-off” – ce soi de “hands-off” e cand ai incorsetat economia intr-o camasa de forta … etalon de aur vreau sa zic ?
Eu va tot spun ca suferiti de disonante cognitive majore, dar voi nu pricepeti.
Si evident ca nu va convine sa recunoasteti ca atunci cand deflatia voastra mult-iubita a fost lasata sa se produca, rezultatul a fost alegeri castigate de fascisti …
MIA,
Evident, trecerea la “free banking” nu se poate face peste noapte … in cel mai bun caz, va fi un proces gradual.
By ionut, martie 5, 2012 @ 8:37 am
Pigulici, pai de ce nu inmanam fiacarui individ tiparnita proprie, ca sa-si satifaca “cererea crescuta de bani”, daca-i p’asa?
Sa nu vii sa-mi explici ca d’abia asta ar insemna falsificarea monedei!
Poate cineva sa falsifice deja un fals?
Pigulici, daca teoria economica e grea si are taine, studiul “istoriei economice” e mult mai simplu. Impunerea bimetalismului e rezultatul interventiei.
Eronat, tocmai ca abolirea socialismului monetar se poate face intr-o zi (sau, ma rog, maxima in cateva zile).
By Daniel, martie 5, 2012 @ 12:10 pm
Dupa cum ziceam – sunt 100% pentru “free banking” – si cata vreme obiectiile “austriece” se bazeaza pe o defitinie “imbecila” a falsului … pot spune ca ma lasa complet rece.
Iar daca ce e acuma e “socialism monetar”, ce vreti voi e “sclavie monetara”.
“Impunerea bimetalismului e rezultatul interventiei.”
Uite, vezi – de-aia sunteti niste glume proaste, de-aia teoria voastra e echivalentul intelectual al flogistonului. Pentru ca va bazati pe MINCIUNI.
Auzi la ei, aurul a fost impus de piata – nu stiam ca regele Angliei vorbea in numele pietei.
Auzi la ei, recesiunea din 1920 din SUA valideaza cumva flogistonul …
By Daniel, martie 5, 2012 @ 12:26 pm
Ia uite ce frumos
marketmonetarist.c…ects-of-devaluation/
By Daniel, martie 5, 2012 @ 12:34 pm
Si uite, putina educatie – pentru analfabetii care venereaza metale lucioase
worthwhile.typepad…-ngdp-targeting.html
By ionut, martie 5, 2012 @ 1:05 pm
Pigulici nu te afunda!
Aurul ca moneda precede impunerea etalonului englez cu secole bune!
Recesiunea din ’20 este rezultatul politicilor interventioniste ale lui Hoover (recesiunea nici nu poate avea alta cauza).
Iar idiotenia cu “ngdp targeting”?
“monetary policy targets inflation or Nominal GDP”
Haida deh! “Vrajitoarili” ghiceste mai bine bre!
By ionut, martie 5, 2012 @ 1:16 pm
Despre alterarea structurii preturilor relative (unele fata de altele) nimic?
Ce masoara GDP, pigulici? Confunzi valoarea cu pretul!
“Sclavie monetara” zici?
Deci cei care masoara cu metrul sau cu kilogramul sufera de sclavie? Da’ cei care masoara in inchi? A, ca masuratul in m sau inchi tre sa dea acelasi rezultat e altceva.
By p, martie 5, 2012 @ 1:56 pm
˝Confunzi valoarea cu pretul!˝
Valoarea mea, valoarea mea…Mare horba ai spus, mancagiax.
Gutza? Florin Salam? Marian Piticu? Ori Adrian , copilu de aur? Care esti barosane, zi sa-ţi zic?
Te cunosc dupe sonor, mancaţ-aş.
E destul sa dai o cautare pe youtube dupe ˝valoare˝ si ai toate sursele la indemana.Ce mises.ro, ce aur?
Valoarea mea, valoarea mea..hai lili lili da lai la..
http://www.youtube.com/watch?v=HF2WpgRhZpQ
Luati exemplu de la
adevaratii libertarieni, practici nu teoretici.Sunteti niste palide umbre teoretice cu mises al vostru.
Valoarea e un lucru foarte mare..Da stii ce fac io cu valoarea ta? Uite, uite-asa:
http://www.youtube.com/watch?v=kk8bb-E1WxA
By Daniel, martie 5, 2012 @ 3:03 pm
Korekt, am uitat ca vorbesc cu oligofrenii care nu inteleg ce-i aia “stickiness” si ce consecinte are in lumea reala.
By Daniel, martie 5, 2012 @ 3:05 pm
Si apropo – Hoover a fost presedinte intre 1929 si 1933. In 1921 presedinte era Warren Harding.
Dar deh, ce nevoie aveti voi sa stiti faptele, cand ati primit deja cuvantul lui dumnezeu/Mises.
By ionut, martie 5, 2012 @ 7:50 pm
Aha, si “stickiness” se trateaza prin … tiparnita! Prin “stabilizarea” (citeste falsificarea, pretul prin definitie nu e stabil) preturilor.
Tiparnita nu merge Munchhausen!
By Daniel, martie 6, 2012 @ 1:15 am
Stickiness se trateaza printr-o oferta flexibila de bani.
Si faptul ca ii tot dai moneda cu tampenia aia a ta cu “falsul” dovedeste doar ca esti limitat intelectual si/sau emotional.
By ionut, martie 6, 2012 @ 9:17 am
“Stickiness se trateaza printr-o oferta flexibila de bani.”
Totalmente eronat, esti in “ceata” cu cauzele “stickiness”, ca atare si solutia iti e complet straina.
Pigulici, pretulrile, prin definitie, nu sunt stabile, fluctueaza. Stabilizarea lor (una dintre “misiunile” bancilor centralei) inseamna falsificarea lor.
Obtinerea de profit, scopul antreprenoriatului, este independenta de scaderea sau cresterea, de tendinta generalizata a preturilor. Agentii economici, prin definitie, anticipeaza.
Modul acesta monetarist de a vedea lucrurile este vinovat pentru aparitia si perpetuarea societati actuale, a consumerimului, a risipei de resurse si a aparitiei “antreprenorului” de tip “becalian”: totul creste, cumpar ceva, stau, si, peste 6 luni, il vand si ma imbogatesc!
By MIA, martie 6, 2012 @ 9:39 am
>{…}am uitat ca vorbesc cu oligofrenii care nu inteleg ce-i aia “stickiness” si ce consecinte are in lumea reala.
Hai să folosim termenul neaoş de “rigiditate” că – sună mai bine, ce ziceţi ?
Problema e că nici măcar deflaţia nu e pericolul cel mai mare/scenariul cel mai prost – aici prin deflaţie înţelegînd, cum e normal, că masa monetară rămâne aproximativ constantă şi deci, pentru ca să existe creştere reală, preţurile trebuie să scadă ( cu oareşce “întîrzieri de ajustare” un asemenea mecanism s-ar putea să funcţioneze ) – ci ceea ce aş denumi “şoc deflaţionist” : adică atunci cînd pur şi simplu o parte însemnată a masei monetare pre-criză e practic captivă în scriptele băncilor şi altor instituţii financiare, întrucît nu prea există metode prin care să se “întoarcă” la consumatorii “de rînd”, care şi aşa sunt îndatoraţi pînă peste urechi şi au venitul efectiv diminuat pentru plata ratelor ani buni de acum înainte.
În atare condiţii ajustarea prin scădere a preţurilor ar trebui să fie şi mai drastică şi deci potenţial cu durată şi mai lungă datorită rigidităţii decât într-un scenariu “deflaţionist uzual” ).
Şi aici aş atrage atenţia că ( deşi sună poate “incorect politic” ) marota cu Hitler nici nu e pericolul cel mai mare – finalmente odată ajuns la putere Hitler/miniştrii săi au dat drumul la tiparniţă şi ei
.
Cazul/scenariul cel mai prost – şi cel mai ilustrativ pentru pericolele unui “şoc deflaţionist constant”/deflaţii prelungite – e cel al Europei in sec. al XII-XIII … perioadă datorită căreia avem, în bună măsură, imaginea de Ev Mediu înapoiat, obscur şi stagnant.
By ionut, martie 6, 2012 @ 10:01 am
In cazul abolirii “socialismului monetar”, al revenirii la o moneda reala (nu una “fiat”, elastica) si manifestarii principiilor dreptului de proprietate in cazul depozitelor “la vedere”, n-ar exista, practic, nici o posibilitatea de producere a unui “soc deflationist” pentru ca n-ar mai exista nici cauzele aparitiei boom-ului (adica malinvestitia generalizata si in acelasi sens)!
By ionut, martie 6, 2012 @ 10:13 am
“În atare condiţii ajustarea prin scădere a preţurilor ar trebui să fie şi mai drastică şi deci potenţial cu durată şi mai lungă”
Eu zic ca, din contra, cu cat scaderea preturilor e mai drastica, cu atat perioada (de “curatare”, de lichidare a investiilor eronate) e mai scurta.
By MIA, martie 6, 2012 @ 10:45 am
>Eu zic ca, din contra, cu cat scaderea preturilor e mai drastica, cu atat perioada (de “curatare”, de lichidare a investiilor eronate) e mai scurta.
He he … o afirmaţie cu care sunt de acord în principiu ( uite că se poate !
).
Problema e tocmai la premisă … pentru că la partea de “scădere ( drastică ) a preţurilor” intervine aspectul de “rigiditate” … bat-o vina …
By Daniel, martie 6, 2012 @ 1:38 pm
MIA, nu intelegi.
Daca religia lor spune ca “rigiditatea” (mai ales aia in “jos”) nu exista – sau daca exista, nu conteaza …
Observa argumentatia – moneda “fiat” e “falsa”, “doar aurul e real”. Asta nu e stiinta, e religie !
Ca sa nu mai spun ca imbecilii astia nici macar habar n-au istorie economica. In perioada 1890-1910, multumita descoperirii unor mari rezerve de aur in emisfera sudica, inflatia era ceva gen 2,5% pe an. De-aia a functionat bine !
Cata vreme aurul era deflationist, mai nimeni nu se incumeta sa se incorseteze.
Dar asta e – ca orice religie, nu poate rezista decat ignorand faptele incomode care o contrazic.
By MIA, martie 6, 2012 @ 2:01 pm
>MIA, nu intelegi.
Ba da ( deşi mărturisesc că mi-a fost destul de dificil şi a durat ceva până să realizez exact cum stă situaţia ) – dar ideea e că eu unul nu-mi scriu mesajele pentru fanatici incurabili ca Ionuţ ci mai degrabă pentru … “victimele inocente” care ajung să citească pe-aici replicile şi “argumentaţiile” sale şi care pot rămâne cu o imagine complet greşită dacă nu li se oferă şi o altă explicaţie/contr-argumentaţie.
De-aia şi prefer folosirea termenilor neaoşi – precum “rigiditate”, “sistem bancar nesupravegheat” ş.a.m.d. pentru a nu spori confuzia. Că na … pe undeva unele sintagme riscă altfel să devină aşa … “incantaţii magice” şi nu “instrumente de redat şi conceptualizat realitatea”.
Sper că e mai clară acuma poziţia mea.
>Observa argumentatia – moneda “fiat” e “falsa”, “doar aurul e real”.
Bine – greşeala fundamentală e altundeva : şi anume că nu se conştientizează cu adevărat că finalmente … orice monedă ( aur, hârtie, biţi etc ) e lipsită de valoare intrinsecă – ceea ce e aproximativ identic cu ce denumeşte Ionuţ prin “fals” – fiind doar un instrument de mediere pentru obţinerea de produse cu valoare efectivă/reală.
>In perioada 1890-1910, multumita descoperirii unor mari rezerve de aur in emisfera sudica, inflatia era ceva gen 2,5% pe an.
Nu e singurul motiv – dar da, observaţia e cât se poate de corectă : printr-o coincidenţă fericită în respectiva perioadă rata de creştere a volumelor fizice de aur în circulaţie/stocate era aproape identică cu rata economică ( medie/normalizată ) de creştere reală observată/consemnată empiric – care e pe la 2% pe an.
Aaa – că e o “observaţie empirică” şi de-asta poate fi considerată incorectă ? Dar la fel e şi premisa că volumul global de aur nu fluctuează în timp – oferind astfel fundamentul pentru o masă monetară constantă …
By ionut, martie 7, 2012 @ 10:45 am
“de “scădere ( drastică ) a preţurilor”
Repet, “scaderea drastica a preturilor” nu poate avea loc decat daca anterior s-a produs bubble-ul.
Tocmai asta e frumusetea deflatiei intr-un sistem monetar liber: nu exista posibilitatea hiperdeflatiei.
“şi anume că nu se conştientizează cu adevărat că finalmente … orice monedă ( aur, hârtie, biţi etc ) e lipsită de valoare intrinsecă.”
Aoleu! Mecanismul spalarii de creier a functionat perfect. De fapt toate eforturile autoritatilor monetare exact asta au urmarit. Cat sa mai explic ca moneda e, inainte de toate, un BUN economic – mijloc de schimb?
Monopolizarea domeniului monetaro-financiaro-bancar a avut si are un scop precis: numai astfel poate statul sa dainuie in timp. Fara asta un stat colapseaza. Repede.
Pretentia statului ca a monopolizat productia de moneda in scopul impiedicarii incercarilor de falsificare devine de o ironie maxima cand ne dam seama ca, de fapt, prin asta n-a facut altceva decat sa-si insuseasca monopolul falsificarii.
“inflatia era ceva gen 2,5% pe an.”
Bre, pai tocmai despre asta e vorba si ce nu se intelege, de regula, e ca (sic!) costul scoateriii aurului din pamant e sensibil mai mare (incomparabil) decat cel al tiparirii, adica are o componenta puternic deflationista.
Bre, tot sec 19 (cu cateva execptii mici ca durata) a fost deflationist! Ce parerea aveti de avntul economic d’atunci?
By ionut, martie 7, 2012 @ 12:42 pm
“Da stii ce fac io cu valoarea ta? Uite, uite-asa:”
In prostia (incapacitatea de a emite si urmari enunturi logice) ta, manifesta si repetata, tocmai ce ai emis un adevar: valoarea e eminamente o notiune subiectiva.
Altfel de un ridicol deosebit cazul unui individ care, incercand sa demonstreze “oponentului” un punct de vedere contradictoriu cu al acestuia, face afirmatii care sustin … punctul de vedere al oponentului!
Ti-am mai spus oare ca tu nici amenda minima n-o meriti?
By ionut, martie 7, 2012 @ 12:49 pm
Altfel, sa interzicem manelele (sau macar sa le taxam serios) nu, ca sunt imorale!
Altfel, inclusiv eu unul ma declar manelist (link). Doar ca de alta orientare..
By Daniel, martie 7, 2012 @ 12:51 pm
“tot sec 19 (cu cateva execptii mici ca durata) a fost deflationist! Ce parerea aveti de avntul economic d’atunci?”
Daca n-ai fi un maimutoi ignorant si te-ai obosi sa studiezi nitel, ai sti ca secolul 19 a fost marcat de episoade repetate de inflatie si deflatie.
Inflatie cand era descoperit un nou zacamant de aur, deflatie cand era epuizat.
Per ansamblu, tendinta a fost usor deflationista.
Dar asta e ca si cum ai sta cu un picior pe un bloc de gheata si cu unul pe o plita incinsa si ai decreta ca, per ansamblu, e bine.
Si, in plus – corelatie nu implica cauzatie.
Avantul economic a fost un fenomen real, cauzat de cresterile de productivitate.
Deflatia (ca si inflatia) e un fenomen monetar – si cand deflatia apare sub forma unui soc brusc, are efecte reale – o scadere a output-ului.
Dar nu ma astept la o cunoastere a faptelor si o gandire nuantata de la un maimutoi.
By ionut, martie 7, 2012 @ 1:00 pm
“ai sti ca secolul 19 a fost marcat de episoade repetate de inflatie si deflatie.”
Ia uite cine vorbeste de ignoranta!
“Avantul economic a fost un fenomen real, cauzat de cresterile de productivitate.”
Aha, si “cresterile de productivitate si avantul economic” sa masoara, in capsoru-ti, cu … pib-ul! In functie de care trebuie pusa in functiune tiparnita. “Gandire” tipic becaliana.
“Socul deflationist brusc” nu poate aparea decat ca urmare a crizei boom-bust, a carei cauza directa e expansiunea (artificiala) creditului.
By Daniel, martie 7, 2012 @ 1:13 pm
collapsetheblog.ty…4e8948e36f970d-800wi
Deci esti handicapat mental, da ?
Si tu repeta-ti poezia. Altceva nu stii.
By ionut, martie 7, 2012 @ 2:33 pm
Pigulici, esti in evidenta eroare: se numeste echivocatie. Cand spui “inflatie” la ce te referi? Pigulici, graficul ala nu se refera la manipularea masei monetare!
Confunzi cauza cu efectul. 
Pigulici, primo, cresterea masei monetare cu X nu duce automat la cresterea indicelui general al preturilor tot cu X. Valabil si in cazul deflatiei.
Secundo, cresterea masei monetare nu se produce concomitent si in acelasi fel pentru toata lumea. Ca altfel ar fi cel mult neutra (cantillion), nicidecum solutia.
Si, tertio, cea mai proasta decizie e folosirea indicatorului “pib” (ca instrument de masurare a cererii de bani) in functie de care sa se produca manipularea masei monetare.
By Daniel, martie 7, 2012 @ 2:46 pm
Devine obositor sa vorbesc cu peretii (sau cu oligofrenii, ca nu e diferenta functionala).
Tu fa in continuare gimnastica intelectuala, suceste in continuare sensul cuvintelor, cauta definitii cat mai aberante – orice ca sa nu fii fortat sa admiti ca religia ta e o aberatie.
By MIA, martie 7, 2012 @ 4:35 pm
>Repet, “scaderea drastica a preturilor” nu poate avea loc decat daca anterior s-a produs bubble-ul.
Poate. Sau mai precis a putut : cazul tipic, după cum am mai zis, e cel al Europei secolelor XII-XIV în care “comerţul intercontinental” ( cum am zice azi pompos ) ducea la deficite constante de metale preţioase în “balanţa de preţuri” a vremii …
Pe lângă asta e drept că s-au mai adăugat şi factori non-economici – gen creşterea demografică dar na, ideea e că e perfect posibil să se ajungă la nevoia unei asemenea ajustări datorită unor “şocuri deflaţioniste” constante.
>Tocmai asta e frumusetea deflatiei intr-un sistem monetar liber: nu exista posibilitatea hiperdeflatiei.
Păi hotărăşte-te acuma : sistemul e ori unul “liber şi nesupravegheat” ori unul forţat să respecte raportarea la etalonul-aur ?
By ionut, martie 7, 2012 @ 7:17 pm
“sistemul e ori unul “liber şi nesupravegheat” ori unul forţat să respecte raportarea la etalonul-aur ?”
Nu sistemul liber si nesupravegeat a dus la “etalonul-aur”, ci la moneda aur! ceea ce, ecu totul altceva.
By ionut, martie 7, 2012 @ 7:21 pm
Deficitele constante in balanta de preturi erau (si sunt) “rele” pentru statul respectiv, nicidecum pentru indivizi…
By MIA, martie 7, 2012 @ 8:05 pm
Deficitele constante in balanta de preturi erau (si sunt) “rele” pentru statul respectiv, nicidecum pentru indivizi…
Ohhh … asta e adîncă !
În contextul respectiv erau relevante pentru masa monetară – deci, finalmente, și pentru cam fiecare individ.
By ionut, martie 8, 2012 @ 9:21 am
“Masa monetară” (ca agregat) e irelevanta pentru un/fiecare individ. Doar manipularea ei prin politici monetare (duse, evident la nivel central) il afecteaza.
Altfel, orice masa monetara e optima.
By Daniel, martie 8, 2012 @ 11:47 am
“orice masa monetara e optima”
Foarte adevarat, numai ca tranzitia de la o masa monetara la alta te omoara …
By MIA, martie 8, 2012 @ 12:57 pm
>Altfel, orice masa monetara e optima.
Asta poate aşa … în sensul de “optim Paretian” …
By ionut, martie 9, 2012 @ 9:58 am
“Foarte adevarat, numai ca tranzitia de la o masa monetara la alta te omoara …”
Pai “tranzitia” e rezultatul manipularii ei si falsificarii monedei (inlocuirea ei cu una elastica). Este tocmai ce-ti spuneam piguluici.
By Daniel, martie 9, 2012 @ 12:55 pm
O mica fantezie.
Maine Argentina decide sa urmeze sfaturile cretinilor austrieci si implementeaza un etalon-aur.
A doua zi, guvernul chinez se apuca sa cumpere cantitati masive de aur de pe piata.
Rezultatul – soc deflationar in Argentina.
(si apropo – scenariul asta s-a intamplat in realitate, dar cu alti actori)
Vezi ca esti bou ?
By MIA, martie 9, 2012 @ 2:29 pm
Dincolo de înjurăturile obişnuite următoarea afirmaţie e aşa … o perlă de proporţii !
>Bre, pai tocmai despre asta e vorba si ce nu se intelege, de regula, e ca (sic!) costul scoateriii aurului din pamant e sensibil mai mare (incomparabil) decat cel al tiparirii, adica are o componenta puternic deflationista.
Deci … indiferent de faptul că odată extras din pământ şi prelucrat aurul măreşte masa monetară – şi nu doar pe perioada de extracţie/imediat ulterior ei ci … pe totdeauna în principiu ( că doar de-aia se preferă aurul şi nu fierul
) – se enunţă aiureala extremă cum că, datorită costurilor mai mari decât la producţia de bancnote, efectul ar fi unul … deflaţionist ! 
Asta e o tâmpenie chiar de proporţii, dar na – de ce să ne mire de la unul ca Ionuţ ?
By ionut, martie 10, 2012 @ 11:33 am
“efectul ar fi unul … deflaţionist!”
Fara discutie ca efectul este unul deflationist. Avem mari probleme in a intelege ce inseamna deflatia…
Nu marirea masei monetare in sine e problema, ci cum se produce asta(imposibilitatea planificatorului central de a afla dimensiunea cererii si unde e cererea reala), cum intra ea (acesta masa monetara) in economie (punctual) si cum afecteaza structura productiei! Altfel, orice masa monetara e optima!
Una e sa detii monopolul falsificarii/emiterii discretionare de hartie/biti si alta e sa “mineresti”
“Maine Argentina decide sa urmeze sfaturile cretinilor austrieci si implementeaza un etalon-aur.”
Esti prost sadea:
1)”austriecii” n-au recomandat niciodata implementarea de catre o autoritate centrala a vreunui monede-etalon, ci, din contra, abolirea socialismului-monetar.
2)Ce legatura are “socul deflationar din Argentina” (iarasi viziunea agregat-mecanicista) cu … argentinianul ca individ? Cu ce-l afecteaza asta pe un argentinian? Ca ii creste puterea de cumparare?
Care e problema elvetianului ca puterea de cumparare a francului creste (toata lumea cumpara franci?). A, ca sunt antreprenori elvetieni inabili care nu anticipeaza corect cursul evenimentelor si sufera pierderi, asta-i cu totul altceva.
By ionut, martie 10, 2012 @ 11:42 am
Ce-o fi asa de greu de inteles ca una e sa muncesti si alta e sa ai xerox de “bani” (e, analogia e valabila si la nivel monetar macro)! Daca asta ar fi “solutia”, repet am fi fost demult in rai: fiecare individ si-ar fi satisfacut cererea proprie de bani.
By Daniel, martie 10, 2012 @ 12:33 pm
Clar – ori esti prea retardat ca sa pricepi, ori problemele emotionale adanci nu-ti permit.
Oricum ar fi, rezultatul practic e acelasi.
By ionut, martie 10, 2012 @ 12:38 pm
Pigulici, biet cioban, singurul care are probleme emotionale, cauzate evident de rigiditatea (d’aia si miauni continuu impotriva ei) violului la care esti suspus, esti tu!
By Daniel, martie 10, 2012 @ 12:51 pm
Asa-mi trebuie daca incerc sa discut cu prostii.
By Daniel, martie 10, 2012 @ 1:20 pm
bloomberg.com/news…-finance-echoes.html
Pana acu, va acuzam ca aveti o gandire de secolul 17. Aparent, eram prea generos.
By ionut, martie 11, 2012 @ 11:04 am
Pai mai pigulici, cine-i “alchimistul”?
By Daniel, martie 11, 2012 @ 1:37 pm
Pana si alchimistii secolului 17 intelegeau mai bine macro-economia decat “austriecii”.
By ionut, martie 12, 2012 @ 8:04 am
Pigulici, “austriecii” sunt cam singurii care inteleg “macroeconomia”, pen’ ca sunt singurii care o leaga implicit si firesc de … microeconomie.
Restul pigulicilor, (“veri primari” keynesianistii si monetaristii) au o viziune de genul Munchhausen: sa ne tragem singur de par ca sa iesim din groapa.
By ionut, martie 12, 2012 @ 8:06 am
Ma rog, alchimistii din sec. 17 au evoluat in monetaristii si, apoi, neo-monetaristii de astazi.
By Daniel, martie 12, 2012 @ 3:33 pm
Sau poate ca legatura dintre micro si macro nu e la fel de clara si simpla cum cred “austriecii”.
By ionut, martie 12, 2012 @ 3:57 pm
Sau, si mai sigur, tu esti un ignorant sadea care nu i-a studiat nici macar pe monetaristi si keynisienisti. Care l-a origine au fost niste “sarlatani onesti”, daca-mi e permis oximornul (onesti in pivinta acestei probleme :legatura dintr emacro si micro).
“Macroeconomia” e paravanul perfect pentru toti fauritorii de basme – “arhitectii ingineriei sociale” de a se desfasura nestingheriti.
By ionut, martie 12, 2012 @ 3:58 pm
“l-a origine”
