M-au făcut să râd în această dimineață

• Lukaşenko dixit:

“Marele Dostoievski a scris că nu există nimic mai insuportabil pentru o persoană decât libertatea. Evident, avea dreptate.”

• Carteluri peste tot:

We don’t want [tourists] to rent motorbikes, because foreign tourists don’t know Khmer habits when driving; they don’t comply with the law, and some drive by keeping on the left side, so that causes traffic accidents

• Dicționar de șaorma:

LIBERTARIANISM E un abuz la adresa libertãţii individuale sã scrii o reţetã de şaorma. Fiecare are voie sã înfãşoare ce vrea în lipia lui (bineînţeles, dacã alege sã foloseascã lipie). Trebuie doar sã aşteptãm. Pânã la urmã, mediul concurenţial al pieţei libere ne va conduce, fãrã intervenţia vreunei autoritãţi în gastronomie, la şaorma perfectã, care poate fi şaorma sau salatã de boeuf.

Capitalism? Când o face plopu’ pere…

De la Cristian Păun.
Că tot se dezbate public accelerarea privatizărilor, ba scuzați, amânarea privatizărilor, că doar românii sunt stăpânii resurselor acestei țări…

It’s not aggregate demand, stupid!

Raghuram Rajan, în nr. din mai/iunie al Foreign Affaiers:

In fact, today’s economic troubles are not simply the result of inadequate demand but the result, equally, of a distorted supply side. For decades before the financial crisis in 2008, advanced economies were losing their ability to grow by making useful things. But they needed to somehow replace the jobs that had been lost to technology and foreign competition and to pay for the pensions and health care of their aging populations. So in an effort to pump up growth, governments spent more than they could afford and promoted easy credit to get households to do the same. The growth that these countries engineered, with its dependence on borrowing, proved unsustainable.

Dar am putea adăuga: care “cerere inadecvată”? Care “cerere agregată”? Conceptul însuși de cerere agregată (inadecvată, cum altfel?!) este o invenție a paternaliștilor economici, precum cel de “externalități”. Concepte care nu ne spun nimic. Costurile private și cele sociale care decurg dintr-o acțiune umană pot să nu fie egale – grozavă descoperire, de parcă ar putea fi vreodată egale! Cererea agregată nu este egală cu oferta agregată – altă descoperire fascinantă, de parcă ar putea fi vreodată egală! Din aceste “imperfecțiuni” hop și rolul statului de “salvator”. Statul poate repara externalitățile punând taxe sau subvenții. Respectiv, statul poate echilibra economia pompând sau scoțând bani din sistem. Minunat, eu zic să îi votăm atunci pe cei care ne spun teoria asta.

La 5 ani de la criză țările dezvoltate se zbat încă într-o mlaștină economică pentru că liderii lor politici au fost incapabili să înțeleagă mersul lucrurilor altfel decât prin “lentilele macro” ale teoriei keynesiene. Dacă cererea agregată e de vină că nu crește PIB-ul, atunci dă-i cu bani și refinanțări cu dobândă zero, ca să o stimulăm să crească! Dar ce să vezi, nu vrea și pace! Din blocajul ăsta, vorba lui Rajan, nu putem ieși decât (1) dacă adoptăm mai departe în mod consecvent perspectiva freudian-keynesiană conformă căreia oamenii sunt iraționali și, prin urmare, trebuie înlănțuiți mai bine sau (2) dacă renunțăm la keynesisme și înțelegem că economia s-ar mișca de la sine dacă statul i-ar da un pic de libertate de mișcare.

Prima variantă ar presupune marșul către socialism, confiscarea avuției private, planificare centrală – fiindcă doar în socialism statul poate stimula ca la carte cererea agregată! Dacă nu suntem în socialism atunci orice stimulare a cererii se poate lovi de încăpățânarea, iraționalitatea sau pur și simplu stupizenia indivizilor, care nu vor să înțeleagă că e spre binele națiunilor să înceapă odată să angajeze lucrători, să facă investiții, să cheltuie banii ăia proaspăt tipăriți. A doua variantă e nițel mai complicată: trebuie să cedăm în fața evidenței că problemele economice actuale nu sunt cauzate de refuzul de a cheltui, ci de discordanța dintre ofertă și cerere. Oamenii vor să cumpere, toată lumea vrea să cheltuie bani, însă nimeni nu vrea să mai aloce resurse în găurile negre ale economiei. Nimeni nu vrea să plătească prețuri astronomice pentru locuințe; nimeni nu vrea să angajaze salariați doar ca să dea mai mulți bani la stat. Faptul că nu mai vrem să cheltuim sume imense fix pe aceleași bunuri pe care le cumpăram înainte de criză nu înseamnă că am devenit excesiv de pesimiști. Înseamnă că refuzăm să fim idioți.

P.S. Acesta este mai degrabă un pamflet. Citiți Ludwig von Mises și Friedrich Hayek pentru a înțelege goliciunea conceptului de cerere agregată.

BNR, ministrul de finanțe și ideile care ne conduc chiar acum

• Lui Florin Cîțu îi pasă de independența BNR, fiind îngrijorat de nominalizarea lui Florin Georgescu în guvern:

Who cares about the NBR’s independence?

Dar de ce n-ar fi întrebarea mai bună alta:

Cui îi pasă de independența guvernului României?

Vreau să zic, serios, oare cine pe cine conduce?

• Că veni vorba de BNR, îmi amintesc o discuție foarte interesantă din care vă redau aici un singur moment:

” – Cine plăteşte, în final, pentru neperformanţa celor peste 700.000 de credite devenite neperformante?”
- “Păi, trebuie să plătească cineva?”

• Întorcându-mă la noul ministru de finanțe, ni se spune oficial că noul guvern va respecta angajamentele de privatizare convenite cu FMI.
Eu am aflat din piață (piața de mere) ceva cu totul diferit, anume că domnul Georgescu se opune că tărie acestor privatizări și că discuțiile cu FMI au fost de-a dreptul încinse. Nu cred că adevărul este undeva la mijloc.

Autorizații pentru orice

Sunt destul de dezamăgit că nimeni din guvernanții mai recenți nu a înțeles importanț reglementării mai stricte a plimbatului cu bicicleta… gândiți-vă doar la locurile de muncă create cu ocazia deschiderii birourilor de autorizare și apoi la efectele de multiplicare pe care aceste cheltuieli le-ar avea în economie…

Ce-i recomandăm lui Tyler Cowen să nu rateze în România

Tyler Cowen a anunțat pe blog că va veni în românia pentru câteva zile, rugând cititorii să îi transmită sugestii. Postul a adunat 17 comentarii. Cel mai tare dintre toate mi se pare cel al lui Steven Kopits:

Go to Budapest!

Răspunzând serios întrebării, cititorii îi recomandă câteva localuri din București (Caru cu bere) și câteva destinații în țară (Sibiu) pe care ar fi indicat să le vadă. Dacă mai aveți sugestii, spuneți-mi și voi ține cont de ele.

Spune-mi dacă vrei să crești salariul minim ca sa-ți spun dacă vei fi ministru

Deci până la urmă am speculat corect: Lucian Isar este nominalizat ministru. Dacă nu se dovedea adevărat atunci nu cred că ne-ar fi povestit el într-un articol lung, foarte lung, cum creșterea salariului minim va ajuta la scăderea șomajului, creșterea încasărilor bugetare și, în general, la tot ce înseamnă bun pe lumea asta.

Și asta nu e tot. Performanța cea mai mare a lui Lucian Isar rămâne aceea de a cuceri din două vorbe și trei scheme locul de ideolog economic al politicii de stânga, poziție de pe care Liviu Voinea părea imposibil de îndepărtat. Multă lume a rămas perplexă și a trebuit să recunoască, vorba unui fost tehnocrat de frunte, valoarea acolo unde este.

Bravo Lucian, sper să ai grijă de blog în continuare și să ne vedem cât mai curând. Dacă nu la o bere, atunci măcar la o Șleauri economice reloaded. Eventual bem berea la emisiune. Încă mai sper să te convertesc la talibanism.

UPDATE
Era să uit! Lucian Isar a fost acuzat că a speculat împotriva leului în 2008. Ceea ce nu mă deranjează. E nițel mai complicat însă dacă speculezi împotriva mediului de afaceri. Doar o speculație, ca orice teorie.