Reforma adopţiilor
Traficul de persoane, în special de copii, este o problemă extrem de dureroasă care afectează ţările mai puţin dezvoltate. Aceste ţări au un surplus de copii, adică un mare număr de copii care nu îşi găsesc locul într-o familie, umplând până la refuz orfelinatele sau, mai rău, constituind o adevărată armată de cerşetori care asaltează străzile.
Ca în orice alt domeniu, surplusul apare atunci când piaţa nu poate opera. Reforma propusă constă în legiferarea posibilităţii de a tranzacţiona drepturile părinteşti. Mai simplu spus, ar susţin liberalizarea înfierilor contra cost. În cele ce urmează, încerc să răspund eventualelor critici ridicate împotriva acestei reforme.
De ce ar trebui să fie vânzarea – înfierea pe bani – de copii ilegală?
1. Pentru că este imorală? Aiurea, ne scăldăm zilnic într-un ocean de imoralitate, la ore de maximă audienţă, dar asta nu ne mai preocupă pentru că a intrat în obişnuinţă. Ce vi se pare mai grav, angajamentul nerespectat al partidelor că vor majora salariile profesorilor – promisiune (şi) pe baza căreia au câştigat alegerile, sau intenţia unor săraci cu duhul de a-şi vinde copilul nenăscut?
2. Pentru că reprezintă o agresiune, încălcarea unor drepturi? Aici lucrurile sunt şi mai clare, pentru că înfierea pe bani nu încalcă drepturile nimănui. În particular, nu încalcă vreun drept al copilului care, la o vârsă atât de fragedă şi lipsit de puterea de consimţământ nu poate decide cine e mai bine să îl crească.
Dar ce putem spune despre interesul copilului? Poate că părinţii vânzători acţionează în dauna interesului superior al copilului, dar acesta nu poate riposta şi atunci este cazul să apară Big Brother şi să se ocupe el de caz. (A se nota: trimiterea la închisoare a părinţilor este o măsură adecvată situaţiei, nu-i aşa, doar vrem binele copilului? Mă îndoiesc însă că această măsură pune copilul într-o situaţie mai bună decât cea care ar fi rezultat în absenţa intervenţiei statului)
Din păcate pentru falşii moralişi, interesul copilului este bine slujit prin vânzare. Să mă explic:
a. credeţi că acei părinţi care sunt gata să îşi vândă copilul pentru o casă (mai rar) sau pentru o sticlă de băutură (mai des) sunt mai mult decât părinţi biologici. Îşi merită cumva numele de Mamă sau pe cel de Tată? Are oare copilul de câştigat spiritual, moral, dacă îşi va desfăşura existenţa în cadrul unei asemenea „familii”?
b. poate că din motive obiective părinţii decid să renunţe la copil. Mulţi copii nu sunt doriţi pentru că vin pe lume într-un moment nepotrivit, d.p.d.v. al părinţilor lor. Poate că părinţii nu au suficiente resurse pentru a-şi creşte copilul aşa cum vor (sunt prea tineri, nu au casă, servici etc.) De fapt, multe femei recurg la avort exact din acest motiv. Avortul implică tocmai renunţarea la copilul nedorit. Dar vreau să îl văd pe moralistul care va susţine că avortul este OK, dar actul prin care se renunţă la copil după naştere nu.
c. Cu voia dvs. Aşadar, părinţii care îşi lasă copilul pe treptele bisericii (sau pe treptele unei case, precum în … Benjamin Button) nu trebuie condamnaţi din principiu.
d. Şi atunci, care este problema, ce deranjează până la scandalizarea sensibilizarea moraliştilor? Faptul că tânăra fiinţă nu este donată, ci vândută. Adică faptul că se face pe bani! Dacă n-o făceau pe bani era în regulă, dar pe bani, Jesus, este scandalos! Consecvenţi fiind, vom socoti curvă nu femeia care îşi înşeală (pe ascuns) bărbatul, ci pe cea care o face transparent, prin mica publicitate, pe bani!
e. În ignoranţa lor, pateticii moralişti trec cu vederea faptul că apariţia unui preţ slujeşte interesului copilului. De ce?
În primul rând, deoarece, ca la orice licitaţie, va înfia copilul cel care dă cel mai mult. Adică părinţii care astfel îşi demonstrează dorinţa şi putinţa de a creşte un copil. Şi cu cât mai bogat e părintele, cu atât mai bine pentru copil, ceteris paribus.
În al doilea rând, deoarece sunt oameni pe lumea asta care nu pot avea copii. Cum să procedăm cu ei, să-i punem să stea la coadă în aşteptarea unui copil de înfiat sau să le dăm dreptul să îşi caute unul pe internet?
În al treilea rând, “dacă tranzacţiile de acest gen ar fi legale, atunci probabil că mulţi părinţi şi-ar vinde odraslele” – se sperie mulţi. Ei bine, dar aşa măcar am descoperi şi noi care părinte îşi merită numele cu adevărat! Căci faptul că X nu şi-ar dona în veci copilul nu ne spune mare lucru despre moralitatea sa, însă faptul că nu şi-ar înstrăina copilul nici pentru 1 milion, atunci da, acesta ne spune ceva. Adevăratul caracter iese în evidenţă în momentele mai provocatoare ale vieţii.
Bogdan Glăvan | 
mai 6, 2009 11:38 am
11 comentarii
Other Links to this Post
-
Trei erori majore ale stângii și ale dreptei « standard.ro | Platforma de comentarii, bloguri si opinii MONEY.ro — mai 31, 2010 @ 2:34 pm
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URI
Subscribe
By excalibur, iulie 22, 2009 @ 5:25 am
Ca sa vezi unde era “lupu` moralist”!
) Dar despre bunicii lasati de izbeliste, ce parere ai d-nule Glavan? Copiii isi pot lasa/ “uita” parintii/bunicii pe treptele bisericii, uitarii? Nu e cumva la fel de imoral sa-ti parasesti copilul ca si sa-ti uiti parintii, bunicii, originile?
Nu-mi da un raspuns….e-mailul e pus asa aiurea si in fapt, nici nu am nevoie de un raspuns din partea dumitale. Rapunde-ti tie, stimate domn moralist, cu asa o constiinta…cel putin in lumea virtuala, pe cale scrisa sau in adanca falsitate ce vad ca te si caracterizeaza.
By watchman, iulie 22, 2009 @ 2:57 pm
acum VREAU SA-MI RASPUNZI! TE PROVOC SA-MI RASPUNZI: CE PARERE AI DESPRE COPIII CARE-SI UITA PARINTII/BUNICII LASANDU-I SA SE CHINUIE IN NEVOILE SI BOLILE BATRANETII?????????
asa ca, justitiarule, daca mai imi stergi comentariile, o sa-ti pun in fiecare zi cate o intrebare sau poate aceeasi
By Bogdan Glavan, iulie 22, 2009 @ 3:35 pm
Nu am sters vreun comentariu, dar nu le pot aproba pe toate la fel de repede, din simplul motiv ca nu ma ocup non-stop de gestionarea acestui blog.
Doi la mana, articolele nu sunt copiate, daca credeti contrariul, faceti dovada.
In fine, referitor la intrebarea de fond, ma tem ca nu am un raspuns stiintific, ci doar unul moral. Nu sunt de acord cu comportamentul copiiilor care nu vor sa mai stie despre parinti/bunici. Dar aceasta este o simpla opinie morala. Altii pot crede altceva. In articol, incerc sa apar tranzactionarea drepturilor parintesti – adica ma refer la un “drept”. In cazul sugerat de dumneavoastra nu este vorba de asa ceva, pentru ca nici “copilul” nu are vreun drept asupra “parintelui”, nici viceversa. Vorbim, totusi, de persoane adulte.
By Alina, septembrie 6, 2009 @ 8:32 pm
Se aplica aceeasi logica ca la donarea de organe presupun.
Daca pui un pret pe un copil si o faci legal, atunci ce il opreste pe gigel traficantul de copii sa imi fure copilul si sa-l vanda? Oricum exista in spate o piata ilegala, dar cred ca legalizarea ar duce la aprofundarea problemei.
By Stefan A., octombrie 16, 2009 @ 11:17 pm
O propunere interesanta .
Am doua intrebari la care nu gasesc solutii.
1- Cum facem ca o mama sau familie sa nu devina o “fabrica de bebelusi ” cu unicul scop de a face bani ?
2- Cum se poate bloca un comert in care copilul vine vazut doar ca o rezerva vie de organe ?
By Bogdan Glavan, octombrie 17, 2009 @ 3:58 pm
Stefan A., as explica mai pe larg. Daca vrei raspunsuri scurte, atunci:
1. Nu putem face ca mama sa nu devina “fabrica de copii”, la fel cum nu putem impiedica acum pe cineva sa se prostitueze. Doar ridicarea nivelului moral al societatii poate rezolva problema.
2. Nu se poate bloca un astfel de comert, insa in urma reformei propuse apar stimulente care functioneaza in sensul asta.
Acum, as vrea sa completez cele spuse.
In primul rand, intrebarile tale sunt de genul “Ce putem face pentru a ajunge in Paradis?” – genul de intrebari care obliga respondentul onest sa admita ca… “Nimic.” Este evident ca aceste intrebari nu atesta vreo deficienta a reformei propuse. Pentru a face comparatii juste, trebuie sa ne raportam la situatia de ACUM, respectiv la situatia rezultata in urma reformei. Nu la o stare de perfectiune, in care nu sunt crime etc. etc.
In al doilea rand, trebuie sa recunoastem ca “bebelusul” este considerat de f. multi un bun economic, ceea ce le face pe mame nimic altceva decat “fabrici”. Chiar daca nu vor sa admita. Insa faptul ca lumea (pretutindeni) evalueaza serios costurile aducerii pe lume a unui copil, justifica afirmatia mea. Nu ne putem preface apoi ca bebelusul nu este un “bun”, dar sa continuam sa ne vaitam ca trebuie sa “investim” in el s.am.d.! Este evident ca ne pasa de partea materiala!
In al treilea rand, cred ca reforma propusa duce la responsabilizarea adultilor si vine in ajutorul copiilor, in special al celor cei mai saraci. Asta pentru ca le sporeste valoarea (prin posibilitatea comercializarii, oricarei forme de proprietate ii creste valoarea). Sa nu uitam ca in tari precum Bangladesh mamele sunt literalmente fabrici de copii, pe care ii trimit ulterior la munca pentru a asigura supravietuirea familiei. Nu vad cum reforma ar face lucrurile sa stea mai prost decat stau deja.
By Stefan A., octombrie 17, 2009 @ 5:01 pm
Domnule Glavan, cred ca ma intelegeti gresit . Sint absolut de acord cu idea dumneavoastra .
In plus traiesc in o zona unde adoptarea copiilor este raspindita si a schimbat in bine viata a numerosi copii!
Gindul meu este ca in lipsa totala de controale , reguli , vom ajunge la o “marfa” comercializata si gata.
Chiar in sistemul de doptari internationale care a existat in Romania , parintii adoptivi au cheltuit o gramada de bani cu asistenta legala , judecatori ,directori , etc .
Vreau sa evidentiez ca exista deja o masa de persoane care trageau foloase personale din un sistem care in teorie era gratis !
Repet , idea dumneavoastra este foarte buna si merita sprijinita !
By Bogdan Glavan, octombrie 17, 2009 @ 9:29 pm
Nu v-am inteles gresit, dar am crezut ca ceva explicatii suplimentare sunt necesare, in raport ci intrebarile dvs.
Eu nu sunt impotriva regulilor, din contra, cred cu tarie in aplicarea lor. Insa cred in primatul proprietatii private. Cred ca reglementarile si controalele stabilite top-down, arbitrare, fac mai mult rau decat bine. Deunazi spuneam unor studenti ca eu nu am incredere nici in prognoza meteo furnizata de guvern (vezi incalzirea globala), d-apai in prognoza privind inflatia sau, doamne fereste, in reglementarea comertului cu copii.
Cred ca relatiile sociale trebuie sa se desfasoare in cadrul stabilit de respectarea dreptului de proprietate privata cu tot ce implica acesta: interzicerea violentei de orice fel (altfel decat cea just folosita pt. apararea propriei proprietati – asa cum e stabilita de judecator)
By julien, noiembrie 3, 2009 @ 12:17 pm
interesant doar ca subiect de meditatie. imi imaginez ca nu va doriti un market de copii in care cumparatorul eventual ”probeaza marfa” (Doamne iarta!). pana la urma solutia nu este comertul (mai sant si domenii unde piata libera este o solutie imorala) ci, dpmdv , solutia este trecerea pe primul plan al interesului copilului , prin analiza detasata a fiecarui caz in parte.
By Bogdan Glavan, noiembrie 3, 2009 @ 2:30 pm
Cred ca toate argumentele moraliste “contra” propunerii mele se lovesc de o dificultate insurmontabila. Sa explic. Piata este doar un mecanism, ea nu poate fi morala sau imorala. Doar actiunile oamenilor pot fi morale sau imorale. Existenta pietei drepturilor parintesti ofera o sansa in plus copiilor (de a-si gasi un parinte mai bun, mai repede). Nimeni nu spune ca vom asista la o avalansa de vanzari. Dar daca asa ar sta lucrurile, dvs. ce credeti, ar fi mai bine ca cel care doreste sa isi vanda copilul sa ramana tatal acestuia? Credeti ca este mai moral asa? Credeti ca asta merita mai degraba copilul, in loc sa fie vandut?
Concluzie: interzicerea pietei, interzicerea vanzarii drepturilor parintesti nu ne face mai morali, din contra.