@Bogdan Glavan:
De ce trebuie sa te justifici in fata lui? N-a adus nici macar un argument valid care ar putea sa starneasca altceva decat zambete si mila pentru acest pravoslavnic.

E strict matematic, nu e nici o dilema sau contradictie aici. ABSOLUT orice alta varianta e gresita, falsa, cauza a suferintei.

Si da Fiom, ai dreptate si ai intuit bine, faptul ca esti batran te face in ochii mei automat o victima, prin urmare ar trebui sa stai mai mult prin casa. In cazul socialistilor trecuti de 50 de ani am niste reflexe foarte urate, le iau gatul din cateva miscari.

(*nu te gandi ca am ceva cu tine personal – e doar o reactie de aparare NORMALA, ba chiar asa ar trebui sa gandeasca “toti”. Stiu ca nu vezi unde e agresiunea dar nu-i nici un bai, selectia naturala regleaza si aici.)

Oare creşterea poluării şi distrugerea mediului prin creşterea producţiei pentru susţinerea consumului este sau nu în fapt meritul capitalismului?

Creşterea venitului a ţinut oare pasul cu creşterea cheltuielilor pe măsură ce industria bunurilor de larg consum a fost privatizată? Sau suntem naivi si inclinam sa credem ca impunerea monopolului privat poate conduce la ieftinirea bunurilor de larg consum, sau că legea cererii şi ofertei poate funcţiona le fel de bine şi pentru apa de băut.

Restrângerea libertăţilor sociale cade tot în meritul capitalismului. Libertăţile economice conduc în timp la restrângerea celor sociale prin restricţionare accesului la resurse(sănătate, învăţământ, cultură) doar pentru o clasă selectă ce şi le poate permite. Pentru ceilalţi există o singură opţiune sclavia. Sau avem aceiaşi naivitate să credem că concureţa loială se naşte odată cu capitalismul.

Promovarea egalităţii între sexe a distrus familia şi a îmbătrănit populaţia. Oare câte familii se luptă astăzi să îşi crească copii, şi mereu nu au timp, pentru că trebuie să muncim mai mult după cum consumăm mai mult. Este aceasta o recompensă suficientă pentru a îmbătrânii singuri şi fără copii.

Trăim mai mult, dar nu e de datoria capitalismului să ţină un consumator în viaţă. Am reuşit să-l facem mai bătrân dar e oare el şi mai fericit. Un televizor cu plasmă şi o maşină pot ţine locul unei familii.

Oare suntem orbi sau ne facem că nu vedem? Oare.
Înţeleg că dacă sunt tânăr credul şi mi-se pune în faţă un sac cu bani cred că acesta este scopul desăvărşit al vieţii. De aceea prefer să fiu bătrân.